CONTRACTUL DE ASIGURARE

Asiguratorul este societatea comerciala obligata a plati anumite sume de bani la realizarea evenimentului prevazut in contractul de asigurare.

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care intra in raporturi juridice cu asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare. De regula, asiguratul are si calitatea de parte contractanta, este titularul interesului asigurat ori persoana asupra careia poarta asigurarea si totodata titularul indemnizatiei de asigurare in ipoteza survenirii cazului asigurat.

Daca evenimentul care provoaca pentru asigurator obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare priveste persoana sau patrimonial unei alte personae decat aceea a contractantului, se numeste asigurat titularul interesului asigurat sau persoana asupra careia poarta asigurarea, iar persoana care incheie contractul si se obliga sa plateasca primele de asigurare se numeste in astfel de cazuri contractant.

In raporturile de asigurare mai poate interveni si o alta persoana - beneficiarul asigurarii. Se numeste beneficiar terta persoana careia - in virtutea contractului sau a legii - asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract. Daca contractul este incheiat in favoarea beneficiarului, contractantul se mai numeste stipulantul asigurarii. In material asigurarii de raspundere civila mai putem mentiona persoana cuprinsa in asigurare - a carei responsabilitate civila fata de tertii pagubiti este acoperita prin asigurare - desi nu are calitatea de asigurat, contractant sau tert beneficiar si care nu are nici obligatia de a plati prima de asigurare. De exemplu, conducatorul autovehicolului (care nu este detinatorul lui) a carui responsabilitate este acoperita prin asigurarea obligatory de raspundere civila pentru paguba cauzata prin accidentul de autovehicul contractata de detinatorul lui.

Riscul (pericolul) asigurat este un eveniment viitor, posibil, dar incert la care sunt expuse bunurile ori patrimonial sau viata ori sanatatea unei personae. Asigurarea se face tocmai impotriva urmarilor acestor pericole. Incertitudinea poate privi indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului sau numai data indeplinirii. Daca evenimentul se produce prin fapta intentionata a asiguratului nu mai are caracter incert, nelasand loc hazardului. Deci riscul este un element obligatoriu, esential in materia asigurarilor fara acesta neputand exista contract de asigurare valabil.

Cazul asigurat (se mai numeste sinistru) este evenimentul asigurat pentru inlaturarea consecintelor caruia s-a facut asigurarea si care intr-adevar s-a produs. Deci spre deosebire de risc, care este un eveniment care se poate ivi, cazul asigurat este un eveniment care s-a produs. Din momentul producerii cazului asigurat, asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare.

Obiectul asigurarii reprezinta ceea ce s-a asigurat, anumite bunuri, despagubirile datorate de asigurat ca urmare a raspunderii sale civile fata de o terta persoana sau un atribut al persoanei, adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului. Obiectul contractului de asigurare, diferit de obiectul asigurarii, consta in obligatiile partilor privind plata primei de asigurare si a indemnizatiei de asigurare, prima si indemnizatia de asigurare constituind obiectul prestatiilor la care se obliga partile.

Interesul asigurarii - in cazul asigurarii de bunuri - este dauna efectiva, evaluabila in bani, pe care asiguratul o poate suferi in caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat. Poate fi asigurata numai persoana care are un interes legitim patrimonial in conservarea bunului respectiv, persoana care, in cazul pieirii sau deteriorarii acestui bun poate suferi un prejudiciu.

Interes la asigurare pot avea - in afara de proprietar - uzufructuarul, creditorul cu garantii reale, depozitarul, persoanele din familia proprietarului. In cazul asigurarilor de persoane interesul asigurat nu prezinta importanta intrucat indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta unor daune.

Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat. Determinarea sumei asigurate este necesara si pentru calcularea primei deoarece intre cele doua elemente exista o corelatie necesara; cuantumul sumei asigurate influenteaza in mod corespunzator cuantumul primei.

In cazul asigurarilor de bunuri suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii. In schimb suma asigurata poate fi inferioara valorii reale a bunului.

Prima de asigurare este suma de bani pe care o plateste asiguratul asiguratorului pentru asumarea riscului. Prima platita de asigurat, numita si prima bruta se compune din prima neta destinata formarii fondului necesar platii indemnizatiilor de asigurare si prima adaos destinata acoperirii cheltuielilor si profitului asiguratorului. Tarifele de prime astfel stabilite trebuie sa asigure o justa corelatie intre riscurile asumate de asigurator si primele incasate. Primele de asigurare se stabilesc pe unitati de timp, de regula un an, chiar daca prima astfel calculata poate fi platita in rate subanuale. In cazul in care contractul de asigurare se modifica, este denuntat sau reziliat, primele de asigurare pentru perioada ulterioara se platesc, respectiv se restituie, potrivit clauzelor contractuale sau hotararii judecatoresti.

Indemnizatia de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului la survenirea cazului asigurat. In cazul asigurarilor contra pagubelor, daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare, indemnizatia de asigurare - numita despagubire - se plateste in limita sumei asigurate, dar numai pina la concurenta daunei de asigurare si nu poate depasi valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat (art. 27 si 41). La asigurarile de persoane - intrucat indemnizatia de asigurare nu are caracter de despagubire si nu depinde de paguba suferita, ci numai de suma asigurata - indemnizatia de asigurare, numita din aceasta cauza suma asigurata, coincide cu suma asigurata, respectiv o parte din aceasta suma in caz de invaliditate permanenta partiala.

Dauna (paguba) de asigurare se numeste prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat. Se au in vedere numai prejudiciile efective suferite de asigurat. In cazul asigurarii de raspundere civila beneficiul nerealizat de terta persoana pagubita reprezinta pentru asigurat o paguba efectiva, deoarece se include in despagubirile datorate. Notiunea de dauna este aplicabila numai la asigurarile contra pagubelor.

Prin sisteme de acoperire in asigurare se intelege modul in care se stabileste nivelul despagubirii si deci raportul dintre dauna (paguba) de asigurare si indemnizatia (despagubirea) de asigurare (volumul despagubirii).

Sistemul acoperirii proportionale (regula proportionalitatii - art. 28) - esenta lui consta in aceea ca indemnizatia de asigurare reprezinta aceeasi parte de dauna, pe care o reprezinta suma asigurata fata de valoarea de asigurare. Deci despagubirea va fi egala cu paguba numai daca suma asigurata este egala cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului. Daca asiguratul doreste o acoperire integrala a pagubei, in caz de marire a valorii bunului in cursul perioadei de asigurare, trebuie sa ceara o modificare corespunzatoare a primei de asigurare. Daca bunul nu este asigurat la intreaga valoare se considera ca diferenta dintre suma asigurata si valoarea bunului din momentul ivirii cazului asigurat a fost asigurata de insusi asiguratul si drept consecinta dauna va fi suportata in mod proportional de asigurator si de asigurat, ca si cum ar fi doi asiguratori (coasigurare).regula proportionalitatii aplicabila in principiu in materia asigurarii facultative de bunuri, prezinta importanta numai in caz de pieire partiala a bunului asigurat. In caz de pieire totala asiguratorul suporta integral paguba, bineinteles in limita sumei asigurate. In asigurarea de raspundere civila se aplica, de regula, sistemul primului risc.

Sistemul primului risc. In cazul acestui sistem, asiguratorul suporta dauna in intregime in limitele sumei asigurate. Deci raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu are importanta. Sistemul primului risc, mai avantajos pentru asigurati, influenteaza in mod corespunzator nivelul primelor de asigurare.

Sistemul acoperirii limitate. Potrivit lui asiguratorul suporta paguba numai peste o anumita limita, numita franzisa, determinata in cifre absolute si/sau procentual. In limita franzisei, asiguratul este propriul sau asigurator. Franzisa poate fi deductibila, care se deduce din orice paguba, sau nedeductibila , care nu se deduce din paguba daca cuantumul ei depaseste valoarea franzisei, iar daca paguba nu depaseste valoarea franzisei, asiguratorul nu plateste despagubiri.

Clasificarea asigurarilor

asigurari comerciale si comercial-civile. In functie de natura juridica a raporturilor de asigurare    ele se impart in asugurari comerciale (pentru ambele parti) si asigurari mixte (fapte de comert pentru una dintre ele si civila pentru cealalta parte), deci comercial-civile. Potrivit art.3 pct. 17-18 C.com. asigurarile sunt fapte obiective de comert. Pentru societatea de asigurare operatiunile de asigurare sunt intotdeauna - si subiectiv si obiectiv - fapte de comert, guvernate de legile comerciale. Pentru asigurat raportul de asigurare poate avea caracter civil. Astfel potrivit art. 6 alin. 1 C. com., "asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii sunt fapte de comert numai in ce priveste pe asigurator". Asigurarile de persoane sunt intotdeauna de natura civila pentru asigurat, chiar daca el care calitatea de comerciant, deoarece asigurarea de persoane vizeaza persoana fizica. In cazul in care asigurarea are caracter comercial pentru asigurator si caracter civil pentru asigurat, raportul de asigurare are caracter mixt, reprezentand fapte de comert numai unilateral (pentru asigurator) si natura civila pentru asigurat. Cu privire la regimul juridic al asigurarilor, se aplica cu prioritate legislatia speciala in materie, iar in masura in care legea speciala nu dispune, se aplica legea comerciala daca asigurarea este fapta de comert pentru ambele parti. Daca raportul de asigurare are natura juridica mixta, in principiu va fi supus tot legii comerciale si legii civile daca legea comerciala nu dispune altfel.

asigurarile facultative si asigurarile obligatorii. Potrivit Legii nr. 135/1995 raporturile de asigurare se nasc in baza contractului incheiat intre asigurator si asigurat. Asigurarile prin efectul legii au incetat sa produca efecte de la 1 februarie 1996, data intrarii in vigoare a noii legi a asigurarilor. De la aceasta data toate asigurarile au devenit contractuale, societatile de asigurare fiind obligate sa plateasca indemnizatie de asigurare. Asigurarile contractuale pot fi de doua feluri: asigurari facultative si asigurari obligatorii. In asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare. Prin urmare in asigurarile facultative incheierea contractului are loc numai daca partile, prin libera lor vointa, se inteleg sa dea nastere raporturilor de asigurare, ele stabilind, tot prin acordul lor de vointa, conditiile contractului. Tot facultativa este si asigurarea bunurilor cu care se garanteaza creditele acordate ori a bunurilor procurate din credite si cu plata pretului in rate. In aceste cazuri creditorul poate obliga pe debitor la contractarea de asigurari drept garantie a executarii obligatiei, in caz contrar refuzand incheierea contractului. In asigurarea obligatorie raporturile de asigurare se stabilesc tot prin contractul incheiat intre asigurator si asigurat, numai ca ambele parti au obligatia legala de a incheia contractul, iar drepturile si obligatiile partilor rezultand din contractul incheiat sunt stabilite de lege (art. 3). Potrivit noii legi, singura varietate de asigurare obligatorie este asigurarea de raspundere civila pentru pagube cauzate de accidente de autovehicule (art.4). Ea este obligatorie nu numai pentru detinatorii de autovehicule, dar si pentru societatile de asigurare autorizate sa faca astfel de asigurari care sunt obligate sa realizeze asigurarea (art.5).

asigurari de bunuri, de raspundere civila si de persoane. Dupa obiectul asigurarii, asigurarile se impart in asigurari de bunuri, asigurari de raspundere civila si asigurari de persoane (art.10). in cazul asigurarii de bunuri obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri (constructii, autovehicule, bunuri ale gospodariei casnice) pentru caz de pieire, furt sau alte evenimente. Asigurari de raspundere civila - obiectul = o valoare patrimoniala egala cu despagubirile ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii civile. Asigurarile de bunuri si cele de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor avand ca scop repararea prejudiciului. In asigurarea de bunuri interesul asigurat consta in dauna efectiva, evaluabila in lei pe care asiguratul    o poate suferi in caz de pieire sau degradare a bunului asigurat, iar in asigurarea de raspundere civila in dorinta de a evita plata despagubirilor datorate tertilor. Obiectul asigurarii de persoane il constituie un anumit atribut al persoanei fizice. Im aceste asigurari asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul - la survenirea cazului asigurat - sa primeasca indemnizatia de asigurare fara relatie cu prejudiciul suferit si chiar daca nu ar fi incercat vreo paguba. Ea reprezinta o masura de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani.

asigurari directe, coasigurari, asigurari mutuale si reasigurari. In functie de subiectele raporturilor de asigurare se disting asigurari directe si reasigurari. Daca raportul de asigurare apar mai multi asiguratori, distingem coasigurarea si asigurarea mutuala.

In asigurarea directa raportul de asigurare ia nastere intre asigurator si o alta persoana, fizica sau juridica, care are calitatea de asigurat. Tot asigurare directa este si coasigurarea in care exista mai multi asiguratori. Intre asiguratori obligatia platii indemnizatiei de asigurare se divide, fiecare asumand numai o cota-parte din risc. In cazul coasigurarii raporturile de asigurare sunt distincte, chiar daca aceste raporturi dintre asigurat si asiguratori s-au stability printr-un singur contract de asigurare. Nu se practica solidaritatea conventionala, deoarece este vorba de riscuri mari si nici unul dintre asiguratori nu se poate obliga singur sau in solidar cu alti asiguratori, la plata integrala a despagubirilor. Daca un singur asigurator are posibilitatea sa-si asume obligatia platii integrale a indemnizatiei, dar doreste o mai mare dispersare a riscurilor asumate, este preferabil sa incheie contract de reasigurare. In cazul asigurarii de bunuri si de raspundere civila coasigurarea nu trebuie sa conduca la o supraasigurare, deoarece aceste asigurari pot fi incheiate numai in limita valorii bunului asigurat sau a raspunderii civile. Din ansamblul textelor care guverneaza material se desprinde concluzia ca, pentru acelasi obiect si pentru aceeasi perioada de asigurare, coasigurarea este permisa - chiar daca contractele sunt incheiate in calitate de asigurati de personae diferite - numai pentru riscuri sau interese deosebite, ori parti deosebite din valoarea de asigurare.

Pentru ipoteza coasigurarii de bunuri, legea precizeaza: "in cazul existentei mai multor asigurari pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata proportional cu suma asigurata si pana la concurenta acesteia, fara ca asiguratorul sa poata incasa o despagubire mai mare decat prejudicial efectiv, consecinta directa a riscului" (art. 29 alin.1). In caz de paguba partiala trebuie sa se tina seama si de sistemul de acoperire in asigurare aplicabil in cauza. Daca in contractile de asigurare partile au prevazut o franzisa, la stabilirea masurii in care asiguratorii urmeaza sa suporte paguba se va tine seama de cuantumul franzisei, mai ales a celei deductibile, cea nedeductibila avand importanta numai daca cuantumul pagubei este mai mic decat valoarea franzisei. Legea precizeaza ca asiguratul are obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun la asiguratori diferiti atat la incheierea contractului de asigurare, cat si pe parcursul executarii acestuia (art. 29 alin.2). Legea nu prevede sanctiunea aplicabila pentru nerespectarea acestei obligatii de informare. Daca prin incheierea mai multor contracte de asigurare nu s-a ajuns la o supraasigurare, consideram ca asigurarie vor produce efecte potrivit celor aratate. Daca prin coasigurare s-a depasit valoarea bunului, despagubirile vor fi platite numai in limita valorii bunului respective a pagubei (art. 27 alin.2). legea nu prevede nici dreptul asiguratului la restituirea diferentei de prime platite in plus pentru supraasigurare. Impartirea proportionala a despagubirilor intre coasiguratori se va produce numai daca este vorba nu numai de aceleasi bunuri, ci si de aceleasi riscuri.

Cu privirea la impartirea despagubirilor in materia asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, legea consacra regula egalitatii - mai multe asigurari = despagubirile se suporta in mod egal de catre toti asiguratorii (art. 52 alin.1).

In materia asigurarii facultative de raspundere civila legea nu reglementeaza modul de impartire intre coasiguratori a despagubirilor datorate. Daca sumele asigurate nu sunt probleme - se aplica regula suportarii in mod egal. Daca sumele nu sunt egale se aplica regula proportionalitatii.

In materia asigurarilor de persoane posibilitatea contractarii de asigurari de persoane la ai multi asiguratori nu cunoaste limitari. Deci beneficiarul va avea dreptul sa incaseze de la fiecare asigurator intreaga suma asigurata.

Asigurarea mutuala se realizeaza in mai multe persoane expuse unor riscuri similare, toate partile contractuale obligandu-se la plata primei de asigurare - numita in aceasta materie cotizatie - in vederea constituirii unui fone comun, din care urmeaza sa se plateasca, la survenirea cazului asigurat, indemnizatia de asigurare asociatului in cauza sau altor persoane indreptitite. Asigurarea mutuala se caracterizeaza prin faptul ca fiecare parte contractanta are dubla calitate de asigurator si asigurat, iar prin incheierea contractului nu se urmareste realizarea de beneficii, ci numai partajarea riscurilor intre asociati. Codul comercial precizeaza ca in asigurarea mutuala scopul contractului nu poate fi realizarea de beneficii, ci numai impartirea intre partile contractante a daunelor cauzate de riscurile ce ii ameninta (art. 257). Dovada contractului de asigurare mutuala se face prin act scris (art. 158 alin.1), proba testimoniala putand fi admisa numai in cazul in care ea este admisa in C.civ. Efecte: asociatii sunt obligati sa contribuie numai cu partea determinata prin contract. Daca daunele de asigurare nu pot fi acoperite din fondul acumulat, indemnizatiile de asigurare se reduc in mod proportional. Fata de terti fiecare asociat raspunde numai6666666666 in p10roportie cu contributia adusa in asociatie. Asigurarile mutuale sunt guvernate de conventia partilor completata cu regulile de drept comun, reglementarile din materia asigurarilor fiind aplicabile numai daca sunt incompatibile cu natura speciala a asigurarilor mutuale.

Reasigurarea si variantele ei. reasigurarea reprezinta o asigurare a asiguratorului direct, ambele parti fiind societati comerciale de asigurare. In baza contractului, reasiguratorul, in schimbul primei de reasigurare, contribuie, corespunzator cu riscurile preluate, la suportarea indemnizatiilor de asigurare pe care asiguratul le plateste la producerea evenimentului care a facut obiectul asigurarii. Reasigurarea contribuie la o mai mare dispersare a riscurilor. Coasigurarea presupune consimtamantul asiguratului la divizarea riscurilor intre mai multi asiguratori, reasigurarea se realizeaza independent de vointa asiguratului, dreptul asiguratorului la reasigurare fiind prevazut de lege si nu afecteaza cu nimic drepturile asiguratului.

Reasigurari de cota fixa - reasiguratorul preia o anumita fractiune din riscurile de acelasi fel contractate de reasigurat, suportand cota parte corespunzatoare din indemnizatiile de asigurare platite de asiguratorul direct asiguratilor.

Reasigurarea de excedent - reasiguratorul preia partea din riscurile care determina plata unei indemnizatii peste limita prevazuta in contractul de reasigurare. In cadrul fiecarui contract de asigurare cuprinsa in reasigurare, asiguratorul direct suporta definitiv si singur indemnizatia de asigurare pana la limita sumei prevazute in contractul de reasigurare, iar diferenta platita asiguratului se recupereaza de la asigurator. Prima de reasigurare se stabileste prin contractul de reasigurare si reprezinta partea corespunzatoare din primele incasate de reasigurat, mai putin asa-numitul "comision de reasigurare", care reprezinta contributia reasiguratorului la cheltuielile reasiguratului.

Obiectul reasigurarii. Contractul de reasigurare poate avea ca obiect riscuri asumate de reasigurat prin asigurari de bunuri si de raspundere civila sau prin asigurari de persoane. In toate cazurile contractul de reasigurare este o asigurare de daune, o asigurare a patrimoniului reasiguratului care urmeaza sa fie reintregit cu o parte a indemnizatiei platita de el asiguratului.

Variante. Deoarece contribuie la o mai mare dispersare a riscurilor, reasigurarea nu este incompatibila cu coasigurarea si nici cu reasigurarea insasi, putand fi unilaterala sau reciproca. Reasigurarea se poate realiza sub forma coasigurarii, caz in care doua sau mai multe societati de reasigurare preiau cate o cota-parte din riscurile asigurate de asiguratorul direct si cedate in reasigurare. Si coasiguratorul direct are posibilitatea sa cedeze in reasigurare o parte din riscurile asumate fata de reasigurati. Reasiguratorul si el poate incheia contract de reasigurare prin cedarea unei parti din riscurile preluate de la asiguratorul direct, acesta din urma neparticipand la incheierea acestui contract.

Reasigurarea este unilaterala cand numai una din partile contractante preia o parte din riscurile asumate prin contractele de asigurare de catre cealalta parte, si reciproca atunci cand fiecare dintre parti cedeaza - preia in reasigurare - prin acelasi contract sau contracte distincte - o parte din riscurile asumate de cealalta parte prin contracte de asigurare sau de reasigurare.

In toate cazurile contractul de reasigurare produce efecte numai intre partile contractante, fiind o res inter alios acta fata de asigurati si fata de alti terti. Calitatea de tert a asiguratului : asiguratorul trebuie sa plateasca integral indemnizatia de asigurare datorata la survenirea cazului asigurat si de a executa alte obligatii pe care le are fata de asigurat. Reasigurarea nu stinge drepturile asiguratorului fata de asigurat. Nu creeaza nici un raport juridic intre asigurat si asigurator. Asiguratul nu poate cere plata indemnizatiei de asigurare de la reasigurator, asiguratul nu are actiune impotriva reasiguratorului. Nici reasiguratorul nu are drepturi impotriva asiguratului.

Calitatea de tert a persoanei responsabile de producerea pagubei. In limiteleindemnizatiei platite in asigurarea de daune, asiguratorul direct se subroga in toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei. Daca in temeiul acestei subrogatii legale asiguratorul direct actioneaza impotriva persoanei responsabile de paguba, cerand restituirea indemnizatiei platite, aceasta nu ar putea refuza plata despagubirilor invocand restituirea partiala a indemnizatiei de catre reasigurator, deoarece ea este tert fata de contractul de reasigurare, ca atare nu-i poate fi de folos. Tertul responsabil nu ar putea invoca nici principiul imbogatirii fara justa cauza, sustinand ca asiguratorul recupereaza o parte din indemnizatie de doua ori, nefiind indeplinite conditiile imbogatirii fara justa cauza. Asiguratorul direct actioneaza impotriva persoanei responsabile in temeiul subrogatiei legale in drepturile asiguratului despagubit si impotriva asiguratorului in temeiul si in conditiile contractului de reasigurare. Reasiguratorul nu are actiune din subrogatie impotriva persoanei responsabile.

Calitatea de tert a beneficiarului asigurarii si a persoanei pagubite. Contractul de reasigurare nu produce efecte nici fata de tertele persoane beneficiare ale asigurarii directe. Beneficiarul asigurarii nu are nici un drept impotriva reasiguratorului.

Asigurarile facultative

Prin contractul de asigurare una dintre parti numita asigurat (sau contractant) se obliga sa plateasca celeilalte parti, numita asigurator, o anumita suma de bani (prima de asigurare), iar asiguratorul se obliga ca, in ipoteza survenirii cazului asigurat, sa plateasca asiguratului (sau contractantului) ori tertului beneficiar, indemnizatia de asigurare - despagubire sau suma asigurata - in conditiile stabilite in contract (art.9).

Contractul de asigurare trebuie sa fie incheiat in forma scrisa. Nu se poate dovedi cu martori nici daca exista un inceput de dovada scrisa (art. 10). Forma scrisa este ceruta de lege indiferent de valoarea contractului, insa numai ad probationem, asigurarea nefiind un contract solemn. Consimtamantul asiguratorului poate fi dovedit numai cu inscrisul constatator al contractului, dar si cu alte inscrisuri, cum ar fi cererea de plata a primei, cu inscrisul prin care se constata primirea acestei plati sau cu orice alt inscris din care reiese vointa asiguratorului de a incheia contractul, numit de lege document de asigurare (art.11).

In vederea incheierii contractului de asigurare, persoana care doreste sa incheie un astfel de contract trebuie sa faca o oferta de contract, numita declaratie de asigurare, prin care trebuie sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator (art.13). Daca fata de raspunsuri, asiguratorul este de acord cu incheierea contractului, redacteaza contractul in forma scrisa si inmaneaza un exemplar asiguratului. Inscrisul constatator al contractului se numeste polita de asigurare (in cazul asigurarilor de persoane) sau certificat de asigurare (in cazul asigurarilor de daune).

Contractul se considera incheiat, intre prezenti, din momentul redactarii lui in forma scrisa, iat intre absenti, din momentul in care ofertantul a luat la cunostinta despre acceptare (teoria informatiunii consacrata prin art. 35 C.com.), prezumandu-se ca a luat la cunostinta de acceptare pe data cand a sosit la adresa lui (sistemul receptiei acceptarii). Asiguratorul nu suporta insa riscurile inainte de plata cel putin a primei rate de prima, , regula ce se exprima prin formula "nu exista risc fara plata anticipata a primei". In principiu, asigurarile nu se fac pe credit. La expirarea termenului pentru care s-a platit prima inceteaza asigurarea, daca nu a fost reinnoita pe un nou termen sau contractul nu prevede un termen de pasuire.

Si in cazul asigurarilor de persoane contractul se considera incheiat prin emiterea de catre asigurator a politei de asigurare. In ceea ce priveste prima, o data cu semnarea declaratiei de asigurare, ofertantul achita drept anticipatie o suma egala cu valoarea celei dintai rate de prima, inclusiv taxa de polita. In acest caz asiguratorul suporta riscul de deces, chiar inainte de incheierea contractului, dupa un numar de zile de la plata anticipatiei. Momentul inceperii suportarii riscurilor de catre asigurator se precizeaza in contractul de asigurare.

Asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite in contract, asiguratorul nefiind obligat sa reaminteasca asiguratului scadenta ratelor de prime. Daca plata primei rate de prima afecteaza inceputul asigurarii, neplata ratelor ulterioare, in cazurile prevazute in contract, nu atrage dupa sine incetarea imediata a asigurarii. In caz de neplata la scadenta a unei rate de prima, asiguratul are dreptul sa o plateasca in termenul de pasuire, data pana la care situatia contractului de asigurare ramane neschimbata. Daca nu s-a convenit un termen de pasuire, contractul de asigurare se reziliaza in cazul in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite la termenul prevazut in contract (art.17). Numai in cazul asigurarilor de persoane la care se constituie rezerva de prime, asiguratul poate inceta plata primelor, cu dreptul de a mentine totusi contractul in vigoare la o suma asigurata redusa stabilita in raport cu marimea rezervei de prime acumulate.

Plata primelor este portabila, se face la sediul asiguratorului sau al imputernicitilor sai, daca nu s-a prevazut altfel in contract.

Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, inscrisul constatator fiind contractul sau polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata dau un alt document probator al platii (art.16). proba cu martori sau cu prezumtii nu este admisibila.

Legea mai prevede ca asiguratorul are dreptul sa compenseze primele ce i se mai datoreaza pana la sfarsitul anului de asigurare in temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului (art.18).

Riscul asigurat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a.       sa fie determinat cu precizie in contract (art.10) caci numai in posesia datelor necesare asiguratorul poate aprecia posibilitatea acoperirii riscului si cuantumul primei. Asiguratul este obligat si in cursul executarii contractului sa comunice in scris asiguratorului schimbarea imprejurarilor esentiale privind riscul (art.13). intrucat legea nu prevede sanctiunea, dar asiguratul este in culpa, asiguratorul are dreptul - inainte de producerea cazului asigurat - sa denunte contractul sau, cu acordul asiguratului, sa procedeze la modificarea lui corespunzatoare; - dupa intervenirea cazului - sa refuze plata indemnizatiei daca dovedeste ca fata de imputernicirile reale nu ar fi incheiat contractul sau sa reduca in mod corespunzator indemnizatia de asigurare.

b.      Sa fie un eveniment viitor, posibil, dar incert. Contractul se reziliaza de drept daca, inainte de a incepe obligatia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs ori daca, inainte sau dupa aceasta data, producerea lui a devenit imposibila. Primele de asigurare platite pentru perioada ulterioara rezilierii urmeaza sa fie restituite (art.21).

c.       Sa fie independent de fapta intentionata a asiguratului sau a altor persoane determinate. Nu se datoreaza indemnizatia daca evenimentul s-a produs cu intentie de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate. In asigurarile de persoane numai sinuciderea asiguratului in termen de doi ani de la incheierea contractului ori comiterea cu intentie de catre asigurat sau beneficiar a unor fapte grave prevazute in contractul de asigurare indreptatesc pe asigurator sa refuze plata indemnizatiei de asigurare. Sarcina probei revine asiguratorului. Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.

Cazul asigurat. Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractul de asigurare. Nerespectarea acestei obligatii se poate sanctiona cu refuzul platii indemnizatiei numai daca nu s-a putut determina cauza producerii evenimentului si intinderea pagubei (art.19).

Asigurarea de bunuri

Asiguratul - poate fi orice persoana care are capacitatea de a face acte de conservare sau o persoana juridica asiguratul sau beneficiarul desemnat trebuie sa aiba un interes petrimonial pentru conservarea bunului asigurat. In lipsa de prevedere contrara, in cazul in care bunul asigurat este instrainat, contractul de asigurare se reziliaza cu restituirea primelor platite pentru perioada ulterioara rezilierii. In caz de deces al asiguratului, drepturile si obligatiile lui trec asupra mostenitorilor.

Obiectul asigurarii - il constituie bunurile mentionate in contractul de asigurare. Bunurile pot fi asigurate prin determinarea lor individuala sau prin indicarea unui grup de bunuri. Se pot asigura si bunuri viitoare (culturile agricole). Asiguratul este obligat sa intretina bunurile asigurate in bune conditii, in caz contrar asiguratorul are dreptul sa denunte contractul. Asigurarea va putea fi repusa in vigoare dupa inlaturarea deficientelor. In cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratorul poate lua, pe seama asiguratorului si in cadrul sumei asigurate, masuri pentru limitarea pagubelor.

Suma asigurata poate fi stabilita in limita valorii bunului asigurat, valoare ce nu poate fi depasita - valoarea bunului din momentul producerii cazului asigurat.

Riscurile asigurate - trebuie sa fie determinate in contract.

Indemnizatia de asigurare (despagubire) - se plateste in limita sumei asigurate, dar nu poate depasi valoarea bunului din momentul producerii cazului asigurat si nici cuantumul pagubelor efectiv suferite de asigurat daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare. Beneficiul nerealizat nu este supus repararii. In caz de pieire partiala indemnizatia se plateste proportional. Dupa fiecare paguba partiala, suma asigurata se micsoreaza, pentru restul perioadei asigurarii, cu suma cuvenita drept despagubire, asigurarea continuand pentru suma asigurata si cu prima redusa in mod proportional. La cererea asiguratului, suma ramasa poate fi completata printr-o asigurare suplimentara, cu plata primei corespunzatoare. Asiguratorul poate insa sa denunte contractul dupa plata despagubirii, restituind primele platite pentru perioada denuntarii.

Subrogarea asiguratorului. Cand pentru pagube este responsabila o terta persoana, asiguratul ar putea pretinde repararea prejudiciilor de la acea persoana. Asiguratul are insa o actiune directa izvorata din contractul de asigurare si impotriva asiguratorului. Asiguratorul, in limitele indemnizatiei platite si din momentul platii in asigurarile de bunuri este insa subrogat - de drept si fara nici o formalitate - in toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei. Asiguratul raspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea acestui drept. Prin urmare in masura in care asiguratul a fost despagubit de asigurator, numai asiguratorul va avea actiune impotriva tertului. Daca indemnizatia de asigurare acopera dauna numai in parte, pentru rest va avea actiune directa asiguratul. Acesta poate reclama direct de la tert si beneficiul nerealizat, care nu este cuprins in asigurare, dar care este supus repararii potrivit dreptului comun. In materia asigurarilor de bunuri intalnim si un caz de subrogatie reala cu titlu singular si anume suma indemnizatiei de asigurare va lua locul bunului pierit in patrimoniul asiguratului si deci drepturile creditorilor cu garantii reale asupra bunului se exercita asupra indemnizatiei de asigurare, daca nu va fi cheltuita pentru repararea bunului asigurat (art. 1721 CC), ceilalti creditori (chirografari) se vor bucura de indemnizatia de asigurare numai in conditiile conferite de gajul general asupra bunurilor urmaribile din patrimoniul debitorului.

Asigurarea facultativa de raspundere civila

Se incheie in legatura cu activitatile economice, culturale, sanitare si sportive, in legatura cu detinerea de cladiri sau alte constructii, precum si in legatura cu faptele persoanelor fizice prevazute in contract. Ea acopera - in limita sumei stipulate in contract - despagubirile pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde fata de terte persoane in baza legii pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil. Asigurarea acopera nu numai raspunderea pentru fapta proprie a asiguratului, dar si raspunderea lui pentru fapta altuia, precum si raspunderea pentru lucrul stipulat in contract. Se are in vedere numai raspunderea civila delictuala a asiguratului nu si cea contractuala. In toate cazurile asigurarea acopera numai raspunderea civila a persoanelor cuprinse an asigurare si constatate de organele competente, neputand fi vorba de persoane neidentificate.

Persoana terta poate fi orice persoana pagubita prin atingerea adusa bunurilor ori prin vatamarea sanatatii sau cauzarea mortii.

Despagubirea se stabileste, in conditiile prevazute in contractul de asigurare, pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator. Daca aceasta intelegere tripartita nu se realizeaza, litigiul se solutioneaza, in cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul Romaniei, de organul de jurisdictie roman competent. Potrivit legii, drepturile (actiunea) persoanelor pagubite se exercita impotriva celui raspunzator de producerea pagubeiin conditiile dreptului comun. Ele beneficiaza insa de actiune directa si impotriva asiguratorului in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. Daca actiunea a fost intentata persoanei responsabile civilmente, hotararea va fi opozabila asiguratorului numai daca a fost si el introdus in proces. Asiguratorul va fi obligat sa plateasca despagubirile datorate tertului numai in conditiile si in limitele prevazute in contract. Drepturile persoanei pagubite impotriva persoanei responsabile raman netirbite pentru tot ceea ce nu se va fi platit de asigurator.

Despagubirile datorate de asigurator se platesc direct tertului pagubit si nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului. Daca asiguratul dovedeste ca l-a despagubit pe tertul pagubit, asiguratorul este obligat sa plateasca despagubirea datorata asiguratului. Pentru recuperarea despagubirilor platite, daca asiguratorul nu a fost introdus in procesul dintre persoana pagubita si cea responsabila, asiguratul are dreptul la actiunea in justitie impotriva asiguratorului in temeiul contractului de asigurare. Asiguratorul poate refuza plata indemnizatiei tertului pagubit sau asiguratului numai daca paguba a fost cauzata intentionat de asigurat sau alte persoane prevazute in contractul de asigurare. Asiguratorul se subroga in drepturile asiguratului platit si se poate intoarce cu actiune in regres impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei (art.22).

Asigurarea de persoane

Prin contractul de asigurare facultativa de persoane asiguratul (contractantul) se obliga sa plateasca prima de asigurate, ia asiguratorul se obliga sa plateasca cu titlu de indemnizatie de asigurare suma asigurata in caz de deces, ajungere la o anumita varsta, invaliditate permanenta sau alte evenimente. Asigurarile de persoane sunt de doua feluri: asigurari asupra vietii (numite si asigurari de viata) si asigurari pentru cazurile de accidente corporale (asigurari de accidente).

Asigurarile asupra vietii pot fi asigurari de deces si asigurari pentru caz de supravietuire.

a.         Asigurarile    de deces sunt in principal de doua feluri:

asigurarea temporara de deces - daca asiguratul moare in perioada pentru care s-a incheiat contractul, asiguratorul plateste suma asigurata beneficiarului, iar daca asiguratul va fi in viata la expirarea termenului contractual, asiguratorul va fi eliberat de orice obligatie. Prima de asigurare se plateste dintr-o data pe toata perioada;

asigurarea viagera de deces - pana la sfarsitul vietii asiguratului, asiguratorul fiind obligat sa plateasca suma asigurata beneficiarului la decesul asiguratului, oricare ar fi data. Prima se plateste de regula in rate pana la expirarea duratei de plata a primelor stabilita in contract, cel mult pana la decesul asiguratului.

b.      Asigurarile pentru caz de supravietuire - se incheie pe o perioada determinaa, la termenul cuvenit asiguratorul fiind obligat sa plateasca suma asigurata asiguratului sau beneficiarului daca asiguratul va fi in viata. Prima se plateste de regula in rate in cursul duratei de asigurare.

Asigurarile de accidente corporale - asiguratorul plateste suma asigurata sau un procent din ea numai in caz de producere a vreunui accident - in perioada asigurarii - care are drept urmare decesul sau invaliditatea permanenta (partiala sau totala) a asiguratului , ori alte consecinte stipulate in contract. Prima se plateste dintr-o data sau in rate, dar anticipat.

Asigurarile mixte de persoane - au variantele: asigurare familiala mixta de viata, asigurare mixta de viata cu pensie pentru urmasi; asiguratorul plateste indemnizatia: a) in cazul supravietuirii asiguratului, la termenul prevazut in contract, b) in cazul invaliditatii permenente ca urmare a unui accident, c) in caz de deces al asiguratului, in perioada de asigurare, indiferent de cauza.

In asigurarile de persoane, potrivit clauzelor din contract, suma asigurata se plateste pe baza de amortizare sau in alte modalitati. Saca plata sumei asigurate este partiala, asigurarea ramane in vigoare pentru restul sumei asigurate, cu prima redusa in mod proportional, asiguratul avand dreptul sa ceara mentinerea contractului pentru suma asigurata si prima initiala, fiind obligat - in acest din urma caz - sa plateasca numai rezerva de prime corespunzatoare sumei asigurate amortizate.

Caractere: - asigurarile de persoane se caracterizeaza prin faptul ca reprezinta o masura de prevedere si, de regula, un mijloc de economisire pe termen mai indelungat. Ele nu au ca scop repararea prejudiciului cauzat si deci indemnizatia de asigurare nu are caracter de despagubire. De aici urmatoarele consecinte: a) suma asigurata nu este limitata la o anumita valoare, caci valoarea vietii si sanatatii omului nu poate fi limitata. La realizarea evenimentului prevazut in contract, indemnizatia de asigurare se plateste independent de existenta sau cuantumul daunelor si b) asiguratorul nu se subroga in drepturile asiguratului contra celor de-al treilea. Asiguratul beneficiind de toate drepturile pe care le-ar fi avut si in lipsa asigurarii de persoane. Suma asigurata se plateste independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurarile sociale si independent de repararea pagubei de catre cei raspunzatori de producerea ei. ea poate fi cumulata chiar si cu suma provenita din asigurarea de raspundere civila facultativa sau obligatorie.

Beneficiarul asigurarii. In asigurarile    de persoane suma asigurata se plateste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. In cazul decesului asiguratului, daca nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurata se plateste mostenitorilor sai in calitate de beneficiari (art.32). Desemnarea beneficiarului - se poate face fie la incheierea contractului, fie in cursul executarii acestuia prin declaratie scrisa comunicata asiguratorului ori prin testament. In acelasi mod se poate face inlocuirea sau revocarea beneficiarului oricand in cursul executarii contractului (art.33). asiguratul poate exercita dreptul de revocare (prin derogare de la regulile stipulatiei pentru altul) chiar daca tertul beneficiar - avand cunostinta de asigurare - ar fi acceptat stipulatia facuta in favoarea sa. Revocarea este insa posibila numai pana la producerea evenimentului asigurat si cat timp asigurarea este in vigoare. Revocarea poate avea loc si pe calea indirecta a rascumpararii, dar nu poate fi exercitata de mostenitorii asiguratului. Cand sunt mai multi beneficiari desemnati si asiguratul nu a dispus altfel, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate (art.34). Daca unul dintre beneficiari nu exista la survenirea cazului asigurat ori nu poate sau nu vrea sa exercite dreptul stipulat in favoarea sa, consideram ca suma asigurata se va plati celorlalti beneficiari. Beneficiarul are o actiune directa impotriva asiguratorului. Suma asigurata nu provine din patrimoniul asiguratului si nu intra in acest patrimoniu nici in timpul vietii, nici dupa moartea asiguratului, "creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca suma asigurata cuvenita beneficiarului" (art. 38 alin. 2). Suma asigurata nu este supusa nici reductiunii, ca liberalitate excesiva, nici raportului, ca donatie indirecta. Daca nu e desemnat nici un beneficiar sau beneficiarul nu poate ori nu vrea sa incaseze asigurarea, aceasta se cuvine asiguratului si intra in masa succesorala. In calitate de "beneficiari", mostenitorii vor fi si ei la adapost de urmarirea sumei asigurate de atre creditorii asiguratului. Nu opereaza nici regulile reductiunii si ale raportului. Asiguratorul are dreptul sa opuna beneficiarului toate apararile pe care le putea opune asiguratului in temeiul contractului de asigurare (art.23).

Reactivarea asigurarii. La asigurarile incheiate cu plata primelor in rate, daca asiguratul nu plateste la scadenta sau in termenul de pasuire prevazut, contractul se reziliaza. Daca asiguratul vrea sa revina asupra neplatii primelor, el poate sa ceara repunerea in vigoare a asigurarii la care se constituie rezerva de prime, in cazurile prevazute in contractul de asigurare. Repunderea in vigoare se poare cere fie cu achitarea primelor restante, fie cu prelungirea in mod corespunzator a termenului de expirare a duratei platii primelor.

Rezerva de prime la asigurarile asupra vietii. In asigurarile asupra vietii primele incasate sunt impartite in trei parti: l. Afectata cheltuielilor si profitului asiguratorului; 2. pentru palta indemnizatiilor; 3. rezerva de prime. Asiguratului i se recunosc anumite drepturi asupra rezervei de prime: - poate cere mentinerea asigurarii cu reducerea sumei asigurate si cu incetarea platii primelor; - asiguratul poate opta pentru rezilierea contractului prin rascumpararea lui. in acest caz el are dreptul sa ceara restituirea rezervei constituite in conditiile prevazute in contractul de asigurare; - se poare recunoaste in favoarea asiguratilor dreptul de a obtine un imprumut cu dobanda.

Asigurarea obligatorie

In conformitate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995 este obligatorie numai asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule supuse inmatricularii in Romania, sau care se folosesc pe teritoriul Romaniei, fiind inmatriculate in strainatate. Incalcarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000 la 200.000 lei si cu retinerea certificatului de inmatriculare a masinii pana la prezentarea documentului privind incheierea asigurarii (art.64).    in caz de accident, asiguratorul nu va plati despaguburi daca autovehiculul nu este asigurat. Incheierea contractului este obligatorie nu numai pentru detinatorii de autovehicule, dar si pentru asigurator. Refuzul societatii comerciale autorizate de a incheia contractul de asigurare obligatorie, la cererea detinatorului de autovehicul, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 500.000 la 2.000.000 lei, putandu-se lua si masura suspendarii activitatii pe o perioada de pana la un an.

Acoperirea prin asigurare a pagubelor pentru care asiguratul nu este responsabil. Este o asigurare impotriva riscului de a plati despagubiri catre tertii prejudiciati prin fapta ilicita ce atrage raspunderea civila a asiguratului. Asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri victimei si atunci cand:

a)      cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul;

b)      nu exista o persoana a carei responsabilitate civila sa fie angajata intrucat autorul accidentului a ramas neidentificat, numai daca autovehiculul care a produs accidentul este asigurat si identificat. In cazul lipsei asigurarii, despagubirile pot fi platite numai din Fondul de protectie a victimelor strazii (art.61).

Domeniu de aplicare: "persoanele fizice si cele juridice, care detin autovehicule supuse inmatricularii in Romania". Exceptie: autovehiculele radiate definitiv din evidentele organelor de politie, persoanele fizice si juridice pentru autovehicule cu capacitate cilindrica de pana la 69 cm3 inclusiv. Asigurarea de raspundere nu acopera riscul accidentelor produse in timpul utilizarii autovehiculului pentru cursele de intreceri, raliuri sau antrenamente pentru acestea. Pentru aceste riscuri se pot incheia asigurari facultative.

Cazul asigurat- consta in accidentul cauzator de prejudicii tertelor persoane pentru care se angajeaza raspunderea asiguratului sau a persoanei care conducea autovehiculul, iar in cazul in care autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca nu exista o persoana a carei responsabilitate sa fie angajata deoarece autorul accidentului a ramas neidentificat. Asiguratii sau reprezentantii acestora sunt obligati sa instiinteze in scris asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat in termen de 4 zile lucratoare de la data acestuia, cu exceptia cazurilor de forta majora in care termenul incepe sa curga de la data incetarii acesteia. In caz de neindeplinire a acestei obligatii, asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei numai daca, din aceasta cauza nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei (art.19 alin.2).

Potrivit legii sunt cuprinse in asigurare accidentele de autovehicule produse pe teritoriul Romaniei (art.48 alin.1), indiferent de locul producerii lor, atat in timpul mersului, cat si in timpul stationarii, indiferent daca accidentul s-a produs din cauza autovehiculului propriu-zis sau din cauza existentei ori functionarii instalatiilor montate pe autovehicul precum si din cauza remorcilor sau ataselor, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii acestora de autovehicul.. este indiferent daca accidentul s-a produs din cauza insusirilor proprii ale autovehiculului sau din culpa celui care a condus autovehiculul. Este insa necesar ca pagubele produse sa-si aiba cauza generatoare in accidentul produs prin mijlocirea autovehiculului, caci asigurarea de raspundere civila obligatorie opereaza numai in cazul pagubelor produse prin accidente de autovehicule (art.48 alin.1).

Asiguratorul datoreaza despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin accidentul de autovehicul in cazul in care, pentru acest accident, se poate angaja - potrivit legii - raspunderea civila a persoanei asigurate. In toate cazurile insa, asigurarea obligatorie de raspundere civila acopera numai raspunderea civila delictuala    a asiguratului. Poate fi vorba de o raspundere pentru fapta proprie culpabila, dar aceasta fapta trebuie sa cauzeze prejudiciul prin mijlocirea autovehiculului ori remorcilor sau ataselor, dar poate fi vorba si de raspunderea asiguratului pentru fapta altuia. In aceasta materie sunt exoneratoare de raspundere cazurile de forta majora lato sensu, adica fenomenele exterioare autovehiculului si actiunii lui, precum si activitatii asiguratului si a persoanelor pentru care el raspunde civil, daca aceste fenomene au caracter extraordinar.

Despagubirile sunt datorate de asigurator nu numai atunci cand asiguratul este responsabil de accidentul auto, dar si in cazul in care cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul" (art.51 alin.1).

Indemnizatia de asigurare (despagubirile). Asiguratorul acorda despaguiri pentru pagubele cauzate tertilor, inclusiv cheltuielile facute de asigurati in procesul civil. Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru amenzile de orice fel si cheltuielile legate de procesul penal, chiar daca o data cu actiunea penala s-a solutionat si latura civila.

Cuantumul indemnizatiei - limitele pentru avarierea ori distrugerea bunurilor in unul si acelasi accident - peste 20.000 lei pana la 40.000.000. daca pagubele depasesc limita maxima si sunt mai multi pagubiti, cei 40 mil. se impart proportional cu prejudiciul suferit de fiecare. In caz de vatamare corporala sau deces asiguratorul suporta paguba fara limita de suma, chiar si franzisa de 20.000 lei fiind prevazuta numai pentru cazul bunurilor. Daca in unul si acelasi accident s-au produs pagube atat bunurilor, cat si persoanelor, cele doua categorii de pagube trebuie sa fie stabilite separat, asiguratorul platind despagubiri in limita sumei de 40 mil.lei pentru prima categorie si nelimitat pentru a doua. Asiguratorul plateste despagubiri tertei persoane pagubite dupa sistemul primului risc. De asemenea se aplica principiul repararii integrale din dreptul comun. In toate cazurile drepturiloe persoanelor pgubite impotriva celor raspunzatori de producerea pagubelor raman nestirbite, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce nu s-a platit de asigurator. Asigurarea fiind in favoarea persoanelor pagubite, nu poate aduce atingere drepturilor de care ele s-ar bucura si in lipsa ei. tertul pagubit are dreptul nu numai la repararea pagubelor efective, dar si la repararea beneficiului nerealizat., inclusiv repararea daunelor morale, daca este cazul.

Stabilirea despagubirilor. Legea permite stabilirea despagubirilor pe baza conventiei dintre asigurat, persoana despagubita si asigurator. In cazul in care despagubirile ce urmeaza a fi platite tertului pagubit de catre asigurator nu sunt recuperabile prin actiune in regres de la asigurat, conventia poate fi incheiata si de catre conducatorul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului, altul decat asiguratul. Daca tranzactia nu poate fi realizata, neintelegerea urmeaza sa fie solutionata prin hotarare judecatoreasca pronuntata in Romania (art. 54 alin. 1). Legea prevede in favoarea persoanei pagubite prin accidentul de autovehicul un drept de optiune, de a actiona fie impotriva persoanei responsabile delictual, fie direct impotriva asiguratorului obligat la plata in baza contractului de asigurare in care persoana pagubita nu este parte. Legea prevede "obligativitatea citarii" asiguratorului la procesul angajat intre persoana pagubita si cea responsabila, riscul neparticiparii fiind suportat de asigurator.

Potrivit legii, drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei reaponsabile civilmente. Ea este necesara deoarece persoana responsabila cunoaste imprejurarile producerii accidentului, iar in anumite cazuri, limitativ prevazute de lege, asiguratorul are dreptul sa recupereze de la persoana responsabila civilmente despagubirile la plata carora a fost obligat fata de tertul pagubit. Fiind citat in procesul dintre persoana pagubita si asigurator, hotararea instantei ii va fi opozabila persoanei responsabile. Daca paguba cauzata prin accident depaseste limitele in care asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri, pentru diferenta persoana responsabila trebuie sa fie actionata in justitie in calitate de parata, potrivit dreptului comun. Deci hotararea este opozabila asiguratorului, fie ca actiunea a fost intentata direct impotriva lui, fie ca persoana pagubita a actionat impotriva persoanei responsabile, cu conditia ca asiguratorul sa fi foet citat in proces, iar persoana responsabila sa se fi aparat tinand seama si de indrumarile scrise ale asiguratorului. In cazul in care pentru acelasi detinator de autovehicule, la data producerii accidentului exista mai multe asigurari valabile, fiecare va suporta paguba in limita sumei asigurate, despagubirile urmand a fi impartite. Daca persoana responsabila obligata la plata ar neglija sa actioneze impotriva asiguratorului (mai ales daca ea este insolvabila), drepturile ei ar putea fi exercitate pe calea actiunii oblice de catre persoana pagubita.

Plata despagubirilor. Legea prevede ca despagubirile - indiferent ca au fost stabilite pe cale de tranzactie sau prin hotarare judecatoreasca - se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanei pagubite, in masura in care ea nu a fost despagubita de persoana responsabila (art. 55 alin 1). Despagubirile se platesc persoanei responsabile numai daca aceasta dovedeste ca a despagubit pe pagubit. Despagubirile nu pot fi rumarite de creditorii asiguratului.

Intrucat legea nu aduce limitari, terta persoana poate sa fie, in princpiu, orice persoana - fizica sau juridica, cu domiciliu, resedinta sau sediul in tara sau strainatate (art. 51 asin 2) - pagubita printr-un accident de autovehicul, pagubirea putandu-se produce prin vatamare corporala sau deces, ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri (art. 51 alin.2). in caz de deces, calitatea de terti o au succesorii persoanei decedate care dovedesc ca au suportat anumite cheltuieli ca urmare a accidentului. Este evident ca asiguratul detinator al autovehiculului, fiind legat prin raporturi de asigurare, nu are calitatea de tert. Deci asiguratorul nu datoreaza despagubiri in caz de vatamare a sanatatii sau moartea asiguratului in accident si nici pentru avarierea sau distrugerea bunurilor asiguratului, inclusiv autovehiculului condus de el si care a provocat producerea accidentului. Nici conducatorul autovehiculului nu are calitate de tert, deoarece este cuprins in reporturile de asigurare obligatorie de raspundere civila. Creditorii contractuali ai asiguratului sau persoanei responsabile cuprinse in asigurare nu au calitatea de terti si deci nu pot beneficia de aceasta asigurare.

Actiuni in regres. In vederea ocrotirii victimelor accidentelor de circulatie, asiguratorul acopera, in conditiile si in limitele prevazute de lege, paguba cauzata si, de regula, despagubirile sunt suportate definitiv de asigurator din fondurile acumulate ca urmare a incasarii primelor de asigurare. Dar asiguratorul are dreptul, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, sa recupereze despagubirile platite tertei persoane pagubite de la persoanele ale caror raspundere fata de victima este acoperita prin asigurarea de raspundere civila, pe calea actiunii in regres. Regresul este limitat la 4 cazuri (art. 58):

a)      "accidentul a fost produs cu intentie", ipoteza care nu se intalneste in practica, dar care nu putea lipsi din reglementarile in materie;

b)      "accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau in timpul comiterii altor infractiuni savarsite cu intentie". - imbibatie alcoolica peste 1%o, conducerea fara permis de conducere sau cu permis de conducere necorespunzator categoriei din care face parte autovehiculul;

c)      "accidentul a fost produs in timpul cand autorul infractiunii savarsite cu intentie incerca sa se sustraga de la urmarire;

d)      "persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fara consimtamantul asiguratului.

In baza art. 58 poate fi intentat regresul numai impotriva persoanei "raspunzatoare de producerea pagubei" care a savarsit faptele prevazute de lege.

Alte actiuni in regres la care poate avea dreptul asiguratorul. In materia asigurari de raspundere civila opereaza, ca regula generala, subrogarea asiguratorului in toate drepturile asiguratuluicontra celor raspunzatori de producerea pagubei (art.22 alin.1). astfel, daca alaturi de persoana asigurata sau persoana cuprinsa in asigurare, responsabila este si persoana straina de raporturile de asigurare, regresul asiguratorului impotriva tertului se poate exercita in conditiile dreptului comun.

Coliziunea de vehicule. Daca in urma ciocnirii intre doua sau mai multe autovehicule se cauzeaza    un prejudiciu unei terte persoane, se admite unanim ca fata de tertul prejudiciat raspund solidar toti pazitorii juridici (detinatori de autovehicule) daca conditiile aplicarii art. 1000 alin.1 CC sunt indeplinite si daca nici unul dintre ei nu poate invoca fapta celuilalt drept cauza de exonerare si nici alte cauze de exonerare. Daca raspunderea se retine numai in sarcina unuia sau unora dintre detinatorii de autovehicule asigurate aflate in coliziune, asiguratorul va plati despagubirile cuvenite victimei, putandu-se intoarce cu regres numai impotriva persoanei responsabile si numai in conditiile art. 58. in cazul in care la producerea accidentului a contribuit si fapta culpabila a victimei, despagubirile datorate se vor reduce proportonal. Cand evinovata si o persoana neasigurata, asiguratorul plateste toate stricaciunile in limitele asigurarii, apoi se subroga in drepturile victimei pentru a recupera proportional partea de despagubire ce revine persoanei neasigurate. In caz de coliziune asiguratorul de regula nu repara toate pagubele suferite de asiguratii detinatori ai autovehiculelor ciocnite. Asiguratorul repara toate pagubele numai daca asigurarea obligatorie de raspundere civila este dublata de asigurarea facultativa pentru avarii (casco). Se prevede stabilirea raspunderii si a despagubirilor in functie de culpa conducatorilor. Deci detinatorii nevinovati de accident vor primi despagubiri integrale de la asigurator, iar detinatorul in culpa nu va primi despagubiri. Daca toti sunt in culpa, fiecare va primi despagubiri in proportia in care nu s-a facut culpabila de accident. Deci regula este ca in caz de coliziune asiguratii in culpa primesc despagubiri de la asigurator pentru paguba suferita invers proportional culpei fiecaruia. In cazul in care coliziunea este urmarea faptei unuia dintre lucruri, prin jocul regulilor asigurarii de raspundere civila se repara de catre asigurator numai paguba suferita de detinatorul autovehiculului care nu are raspunderea coliziunii. In ipoteza cazului fortuit la ambele autovehicule, asiguratorul suporta pagubele integral, in schimb in cazul coliziunii ca urmare a faptei lucrului la una dintre masini, proprietarul acesteia nu primeste despagubiri, desi nu este in culpa, fiindca partenerul de coliziune nu aare vreo raspundere care sa fie acoperita prin asigurare. Daca numai una din persoanele raspunzatoare de producerea accidentului este cuprinsa in asigurarea de raspundere civila auto, persoana necuprinsa in aceasta asigurare va primi drept despagubire numai jumatate din paguba, intrucat pentru cealalta jumatate este raspunzatoare de producerea accidentului.

Termenele de prescriptie in materia asigurarilor.

Termenul special de prescriptie. Potrivit art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 - prin derogare de la termenul general de prescriptie - "in raporturile ce izvorasc din asigurare, termenul de prescriptie este de 2 ani, in afara acelor raporturi ce izvorasc din asigurarile de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare"

Acest termen special de prescriptie este aplicabil indiferent ca asigurarea este facultativa sau obligatorie. Legea nu distinge. De asemenea, termenul special de prescriptie nu are caracter imperativ, incepe sa    curga, se suspenda ori se intrerupe potrivit dreptului comun in materie, fiind aplicabile si dispozitiile referitoare la repunerea in termen. Acest termen vizeaza numai raporturile ce izvorasc din asigurare, respectiv raporturile dintre asigurator si asigurat. Tot raporturi ce izvorasc din asigurare sunt si raporturile asiguratorului:

cu contractantul asigurarii (in ipoteza in care contractantul si asiguratul sunt persoane diferite);

cu persoana cuprinsa in asigurare si care, in terminologia legii, nu are calitatea de asigurat, de exemplu, conducatorul autovehiculului asigurat care nu este si detinatorul lui;

cu beneficiarul asigurarii care, desi nu este parte contractanta, nu poate fi plasat in afara raportului de asigurare caci - prin stipulatia facuta in favoarea sa - dobandeste creanta de indemnizatie direct in temeiul contractului de asigurare.

In schimb, termenul de prescriptie special nu este aplicabil, si deci devine aplicabil termenul general de prescriptie, in privinta tertelor persoane care au anumite drepturi sau obligatii nascute in afara raporturilor de asigurare, deci pe alt temei. Terta persoana pagubita care are o actiune directa impotriva asiguratorului, o poate valorifica in cadrul termenului general de prescriptie, dreptul ei la despagubiri fiind nascut din cauzarea prejudiciului in conditiile prevazute de lege, deci in afara raporturilor de asigurare. La fel se poate valorifica dreptul asiguratului impotriva tertului responsabil pentru prejudiciul cauzat. De asemenea dreptul asiguratorului la actiunea in regres impotriva tertului responsabil, rezultand din subrogarea in drepturile asiguratului in limita indemnizatiei platite. In schimb regresul asiguratorului impotriva asiguratului sau altor persoane cuprinse in asigurare se prescrie in doi ani.

Cazuri exceptate. Actele normative in materie inlatura aplicarea termenului special de prescriptie de 2 ani - desi e vorba de raporturi ce izvorasc din asigurare - in rumatoarele doua cazuri:

a)      cazul "asigurarilor de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare" si carora prin urmare li se aplica termenul general de prescriptie de 3 ani Nu toate asigurarile de persoane, ci numai pe acelea in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare, fara alte precizari. Deci in asigurarile pentru caz de supravietuire, caz in care obligatia asiguratorului devine scadenta prin ajungerea la termenul prevazut in contract, daca asiguratul va fi in viata, se aplica termenul general de prescriptie.

b)      Dreptul asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezerva de prime ce se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata scadente in viitor nu sunt supuse prescriptiei, fiind deci imprescriptibile

Concluzii privind problema prescriptiei. Stabilirea unui termen special de prescriptie de 2 ani in materie de asigurari se justifica in acele sisteme de drept in care termenul general de prescriptie este prea mare. In dreptul nostru, diferenta intre cele doua termene fiind neinsemnata, stabilirea unui termen special de prescriptie nu are o justificare temeinica. Consideram ca de lege ferenda, ar merita sa fie retinuta numai imprescriptibilitatea dreptului asiguratilor asupra rezervei de prime. In rest s-ar putea aplica dreptul comun in materia prescriptiei si in domeniul raporturilor de asigurare.