Contractul de asigurare, principii ce stau la baza contractului si interesului asigurabil.

Orice persoana care traieste intr-o societate organizata este afectata de riscuri intr-un fel sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor si nesigur, care daca se va produce va duce la o pierdere. Persoanele fizice, societatile comerciale si alte organizatii se intalnesc cu riscul in activitatea lor, iar asigurarile ii ajuta sa se protejeze impotriva riscurilor.
    Pe masura evolutiei relatiilor economice oamenii, confruntati destul de frecvent cu pericole ce le pun in primejdie viata si proprietatea, au descoperit necesitatea de a apela la asigurare ca modalitatea cea mai simpla de a se proteja pe ei si bunurile ce le apartin.
    Legea 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania defineste in mod direct contractul de asigurare in art. 9. Potrivit legii, prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita indemnizatie, in limitele si in termenele convenite.
     Din definitia data rezulta ca acest contract de asigurare este un contract care da nastere la drepturi si obligatii reciproce si ca, prin continutul sau este un act juridic de formatie bilaterala. In conceptia dreptului romanesc (art. 942 Cod Civil), ca si in alte sisteme de drept, esential in conturarea validitatii, a caracteristicilor si a naturii juridice, este acordul de vointa al partilor, vointa juridica.
    Asa cum se poate observa din definitia data de catre lege contractului de asigurare, acesta este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, contract generator de drepturi de creanta, cu existenta de sine statatoare, de adeziune.
.    Contractul de asigurare este un contract consensual deoarece pentru formarea si existenta sa valabila este necesara simpla exprimare a vointei juridice a partilor, neinsotita de vreo forma de publicitate juridica. Forma scrisa, ce se intelege in mod obligatoriu (art. 10 din Lege), reprezinta forma contractului, nu si o conditie pentru existenta sa.
.    Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece esentiala in componenta este reciprocitatea drepturilor si obligatiilor, inclusiv interdependenta acestora. Astfel, obligatiei asiguratului de a plati prima de asigurare ii corespunde obligatia asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare pentru pierderea ce a inregistrat-o  ca urmare a producerii evenimentului asigurat, dupa cum si sub aspectul drepturilor, se constata ca asiguratul care a platit prima de asigurare este indreptatit  sa fie indemnizat de asigurator pentru pierderea suferita in urma producerii riscului asigurat. La randul sau, asiguratorul nu este tinut de obligatia de a plati vreo indemnizatie pana la plata primei de asigurare aferente riscului si este in drept de a o pretinde de la asigurat.
.    Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, deoarece, in esenta, fiecare parte isi doreste obtinerea unui avantaj. Caracterul oneros este evident la contractul de asigurare prin reciprocitatea prestatiilor, respectiv, la asigurat, plata primei de asigurare cu scopul de a obtine protectie si in final indemnizarea pentru pierderea inregistrata ca urmare a producerii evenimentului asigurat, respectiv, pentru asigurator, primirea de prime de asigurare in schimbul protectiei acordate asiguratului si a platii indemnizatiei de asigurare. Criteriul cel mai acceptat pentru determinarea caracterului oneros al contractului in general si al contractului de asigurare in mod special, rezulta din analiza cauzei contractului si nu din interdependenta drepturilor si obligatiilor.
.    Contractul de asigurare este un contract de tip aleatoriu , deoarece existenta sau intinderea prestatiei partilor depinde de un eveniment incert. Asadar, la incheierea contractului de asigurare nu se poate calcula intinderea prestatiilor, nu se poate cuantifica castigul sau pierderea si uneori nu se stie nici macar daca va exista un castig sau o pierdere.
.    Contractul de asigurare este un contract afectat de modalitati, atat de termen cat si de conditie . Modalitatea termenului se materializeaza in sensul ca un contract de asigurare este intotdeauna marcat de o data de incepere a raspunderii asiguratorului pentru consecintele producerii riscului subscris iar in ceea ce priveste materializarea conditiei, acesta incepe sa produca efecte numai odata cu indeplinirea conditiei producerii riscului asigurat.
.    Sub aspectul efectelor produse, contractul de asigurare este un contract generator de drepturi de creanta , deoarece acesta este constituit din drepturi si obligatii reciproce materializate in bani.
.    Contractul de asigurare este un contract de adeziune deoarece se incheie pe bazele contractuale oferite de asigurator. Asiguratii pot accepta oferta de risc a unui asigurator sau o pot respinge. Daca o accepta, acestia adera pur si simplu la conditiile oferite de asigurat.
    Contractul de asigurare contine elemente esentiale, care prin efectele juridice ce le produc, pot afecta chiar existenta contractului sau clauze obisnuite, ce nu afecteaza contractul sub aspectul existentei sale.
    Clauzele esentiale ale contractului de asigurare mentionate la art. 10 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania:
1.    numele complet, domiciliul si/sau sediul partilor contractante, calitatea in care se afla ca parti la contractul respectiv;
2.      obiectul contractului de asigurare, de bunuri, de persoane sau de raspundere civila;
3.    riscul sau riscurile ce se acopera prin contractul de asigurare;
4.    evenimentul asigurat;
5.    momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;
6.    prima de plata si modul de plata al acesteia;
7.    sumele asigurate;
8.    alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.
    Vom analiza in continuare principalele elemente de continut ale contractului de asigurare si caracteristicile lor specifice.
Partile contractului de asigurare, ce trebuie sa se regaseasca in fiecare contract de asigurare, identificate prin nume, sediu/domiciliu, sunt:
-    Asiguratorul, societate de asigurare, persoana juridica, inregistrata legal in Romania sau intr-o alta tara, autorizate sa practice asigurari pe teritoriul Romaniei, in temeiul si in conditiile prevazute de Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si reasigurare si supravegherea asigurarilor aflate in prezent in vigoare;
-    Asiguratul, persoana fizica sau juridica, care are un interes asigurabil cu privire la obiectul asigurarii respective, cu capacitate de exercitiu deplina;
-    Beneficiarul asigurarii, o persoana fizica indicata de asigurat pentru a primi beneficiul asigurarii daca s-a produs riscul asigurat. Beneficiarul asigurarii este intalnit cu precadere la asigurarile de persoane.
-    Contractantul, persoana fizica, care incheie o asigurare in beneficiul unei alte persoane pe care o numeste asigurat, pentru care plateste numai prima de asigurare.
    Riscul, reprezinta consecinta materiala a producerii evenimentului asigurat, apt de a fi masurat din punct de vedere financiar la producerea sa, si este un element fundamental al contractului de asigurare. El este consecinta producerii unui eveniment aleatoriu, constituie chiar obiectul contractului de asigurare si trebuie sa fie real si licit.
-    riscul trebuie sa fie real deoarece realizarea lui este posibila;
-    riscul asigurat trebuie sa fie si licit si deci obiectul contractului de asigurare nu trebuie sa fie contrar ordinii publice si bunelor moravuri.
    In cadrul ordinii publice trebuie sa subliniem ca o condamnare penala, materializata mai ales in amenzile penale, nu este asigurabila. Numai consecintele civile ale proceselor penale sunt asigurabile.
Riscurile trebuie individualizate si descrise ca atare in fiecare contract. Riscurile neasigurabile sunt excluse fie prin lege fie prin contract.    Intre riscurile neasigurabile prin lege sau prin contract mentionam riscul de razboi cu implicare internationala precum si riscul de razboi civil. Cu toate acestea, dupa cum se va vedea, exista posibilitatea asigurarii riscului de razboi in anumite limite si cu importante valori ale primelor de asigurare.
    Sunt de asemenea riscuri neasigurabile, cele cauzate de actele dolosive intentionate ale asiguratului. Ne aflam in fata unui risc neasigurabil provocat de fapta intentionata sau dolosiva a asiguratului atunci cand acesta a dorit realizarea daunei prin provocarea intentionata a acesteia, fiind constient de consecintele faptelor sale.
    Pentru a opera excluderea riscurilor neasigurabile, acestea trebuie declarate expres si explicit. Pentru a fi considerate riscuri neasigurabile, excluse expres, este necesar sa se foloseasca termeni clari, precisi si neechivoci in polita de asigurare.
    Declararea riscului asigurat este una din obligatiile absolut fundamentale ale asiguratului, avand scopul de a permite asiguratorului sa-si formeze propria opinie asupra acestuia, de a-l incadra intr-o anumita categorie in statisticile sale si de a stabili, in functie de aceasta o prima corespunzatoare.
    Aceasta obligatie este specifica dreptului asigurarilor, spre deosebire de dreptul comun unde se permite partilor sa declare numai acele informatii care opereaza in propriul interes. In cadrul contractului de asigurare, care are la baza principiul bunei credinte, asiguratorul acorda un credit considerabil celor declarate de asiguratul sau si de cele mai multe ori, fara o alta cercetare preliminara accepta cele declarate de acesta procedand la acceptarea propunerii de contract si a emite polita de asigurare.

    Clasificarea riscurilor
    Literatura de specialitate clasifica riscurile ce pot aparea in viata de toate zilele, din punct de vedere al interesului asiguratorului.
    Astfel, din punct de vedere al asigurabilitatii, riscurile asigurabile sunt de regula riscurile pure, cele care nu produc decat prejudicii si niciodata castig. In aceasta categorie intra explozia, accidentele, furtul, naufragiile, cutremurele, etc. si asiguratorii le accepta in procesul de contractare.
    Asiguratorii nu accepta riscurile speculative deoarece acestea pot produce si castig.
    Dupa implicatiile lor de nivel social-economic riscurile sunt riscuri fundamentale si  riscuri particulare.
    Evenimentul asigurat este un eveniment viitor si nesigur care, daca se va produce, va genera producerea riscului asigurat si in consecinta prejudiciul a carui acoperire se va face prin efectul contractului de asigurare incheiat de parti. Evenimentul asigurat este de regula o intamplare care producandu-se, genereaza materializarea riscurilor contractate. Acest concept este cel mai frecvant, dar nu este si singura manifestare a evenimentului asigurat.
    Un eveniment asigurat este si o reclamatie formulata de partea pagubita impotriva celui care i-a creat un prejudiciu din furnizarea culpabila, neprofesionista a serviciilor pentru care a fost angajat. Astfel, in asigurarile de raspundere profesionala (raspunderea medicilor, avocatilor, expertilor, contabililor autorizati, a directorilor etc.) o reclamatie formulata de persoana pagubita de serviciul defectuos al acestora constituie evenimentul asigurat care determina producerea riscului asigurat si in final al prejudiciului suferit de acesti profesionisti care pot plati daune pentru consecintele materiale ale acestor acte profesionale defectuoase.

    Momentul inceperii raspunderii asiguratorului, respectiv al incetarii acesteia
    Unul din elementele esentiale ale contractului de asigurare este acela al delimitarii raspunderii asiguratorului in cazul producerii evenimentului asigurat, deoarece aceasta ajuta la delimitarea momentelor in limitele carora asiguratul stie ca poate pretinde indemnizatia de asigurare pentru dauna suferita la producerea evenimentului sus mentionat. Asiguratul nu poate pretinde acoperirea unui prejudiciu suferit la producerea unui eveniment chiar individualizat intr-o polita de asigurare, daca nu dovedeste ca aceasta polita, care ii da eventual dreptul la o indemnizatie de asigurare, producea efecte la data intamplarii acelui eveniment.

    Prima de asigurare
    Prin prima de asigurare se intelege suma de bani pe care asiguratul o plateste asiguratorului in schimbul asumarii de catre acesta a obligatiei de plata a indemnizatiei de asigurare pentru acoperirea prejudiciului ce eventual l-ar suferi ca urmare a producerii unui eveniment asigurat. Prima de asigurare, asa cum este reglementata ea si in dreptul roman al asigurarilor permite partilor sa negocieze si sa stabileasca fie plata direct sau prin intermediar, fie anticipat si integral sau in rate.

    Suma asigurata
    Reprezinta suma declarata de asigurat ca reprezentand valoarea reala a obiectului asigurarii care, asa cum am vazut, poate fi o asigurare de viata, de accidente sau bunuri sau raspunderi in cazul angajarii raspunderii civile legale a asiguratului.
    Suma asigurata este de regula acceptata de asigurator ca fiind cea reala, dar, in cazul asigurarii de bunuri in special, este posibil ca, din diverse motive (nestiinta, dorinta de a plati o suma mai mica drept prima de asigurare sau chiar fraudarea asiguratorului pentru a putea obtine o indemnizatie mai mare decat cea cuvenita) suma asigurata declarata de asigurat sa nu fie si cea corecta. In asemenea situatii se procedeaza astfel:
-    in cazul subasigurarii (asiguratul declara o suma mai mica decat valoarea reala a bunurilor sale asigurate) asiguratul suporta consecintele vointei sale juridice deoarece in cazul producerii unui eveniment asigurat, el va primi o despagubire redusa corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului, daca nu s-a convenit altfel prin contract.
-    in cazul supraasigurarii, daca asiguratorul constata supraevaluarea, recalculeaza primele de asigurare si restituie asiguratului ce a platit im plus, eventuala indemnizatie urmand a fi data in raport de noua valoare.
    Alte clauze din care reies drepturile si obligatiile partilor se regasesc in Conditiile de asigurare ale societatii de asigurare, care are obligatia legala de a le pregati si supune la negociere la incheierea contractului.

De-a lungul timpului,agentii economici au cautat sa descopere si sa aplice diverse mijloace de protectie impotriva riscurilor generatoare de pagube potentiale la care erau expuse activitatile lor de productie si de comercializare, precum si persoanele care exercitau asemenea activitati. In zilele noastre au aparut si alte riscuri extrem de variate, datorita perfectionarii continue a tehnicii si tehnologiilor, crearii de aglomerari urbane, cresterii numarului de mijloace de transport etc.

Din aceasta cauza, omul a conceput diverse mijloace de aparare impotriva pericolelor de orice natura. Asemenea mijloace au la baza prevenirea, asistenta si prevederea.

Prevenirea - cel mai bun mijloc de protectie, dar nu este eficienta atunci cand riscurile sunt generate de forte ale naturii. Prevenirea apare astfel ca cel mai bun mijloc de prtotectie, daca permite suprimarea riscurilor. In realitate s-a dovedit ca are destul de rar un efect radical, indeosebi cand riscurile sunt generate de forte ale naturii.

Asistenta actiune ce vizeaza repararea daunelor, dar este incerta si nu totdeauna suficienta, neputand repara decat partial si momentan pagubele suferite.

Asigurarea - este cea mai reusia forma a prevederii, defasurandu-se in modprofesional, cu concursul campaniilor de asigurare, intr-un mediu legislativ benefic, pe piata concurentiala a asigurarilor.

Asigurarea protejeaza impotriva producerii acestor evenimente nedorite, care antreneaza importante pagube materiale si financiare greu de suportat de catre agentii economici si populatie.

Asigurarea are la baza principiul mutualitatii, potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma modesta, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care se compenseaza pagubele suferite de cei incercati. Plarind un procent relativ mic din acoperirea exercitata de polita de asigurare persoanei care isi asuma riscul ( asiguratorul), asiguratul primeste in schimb o garantie de despagubire impotriva pierderii posibile si viitoare.

Asigurarea distribuie daunele produse anumitor persoane intre numerosi detinatori de polite, astfel incat nici o persoana (sau organizatie) sa nu suporte o dauna.

Asigurarea reduce temerile asiguratului, oferindu-i securitate. Aceasta ofera incredere si elibereaza detinatorul politei de o potentiala dificultate financiara.

SPECIFICUL CONTRACTULUI DE ASIGURARE

Specificitatea contractului de asigurare. Cadrul general.

Asigurarea pentru a putea fi operantionala trebuie sa primeasca un aspect juridic. Aceasta forma o confera contractul de asigurare, care constituie 'legea partilor' precum si legea propriu-zisa care emana de la puterea legislativa. Prevederile contractului de asigurare au fost legiferate prin Codul Comercial . In anul 1995, dipozitiile referitoare la contractul de asigurare si "despre asigurarea contra daunelor" au fost abrogate prin legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania. Potrivit dispozitiilor cap.II din Legea nr. 136 din 1995 in articolul nr. 9 se stipuleaza:

"Prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligandu-se ca, la producerea evenimentului sa plateasca asiguratului sau unei terte persoane, denumite beneficiar o despagubire sau suma asigurata in limitele cuvenite ' .

Specificitatea mecanismului de asigurare si complexitatea clauzelor pe care fiecare parte doreste sa le impuna determina existenta unui contract de asigurare de o complexitate mai mare. Caracteristicile principale ale contractului comercial folosit in asigurari sunt :

(1). Contract consensual, se incheie valabil prin consimtamantul ambelor parti. Contractul este valabil din momentul in care asiguratorul si asiguratul si-au exprimat acordul de vointa cu privire la continut.

(2). Contract sinalagmatic, datorita faptului ca partile contractante isi asuma obligatii reciproce si interdependente. Astfel, asiguratul se obliga sa faca declaratii de risc exacte, in atentia asiguratorului atat la incheierea contractului, cat si la producerea sinistrului; totodata asiguratul se obliga sa plateasca primele de asigurare datorate. La randul sau asiguratorul se obliga sa acopere riscul asiguratului, in cazul producerii acestuia, acordand indemnizatia cuvenita. De mentionat este faptul ca asiguratorul o sa-si duca la indeplinire obligatiile pe care le are numai in cazul in care asiguratul si-a onorat obligatiile contractuale. In caz contrar, asiguratul decade din drepturi, cand contractul ramane valabil pentru o suma asigurata mai mica.

(3). Contract aleatoriu, este determinat de aspectul prin care la incheierea acestuia, partile nu cunosc existenta sau intinderea exacta a avantajelor ce vor rezulta pentru ele din contract. Aceasta se datoreaza faptului ca obligatiile ce revin asiguratorului si asiguratului depind de un eveniment viitor si incert. Evenimentul comporta pentru fiecare dintre parti, o sansa de castig sau un risc de pierdere. Caracterul aleator este esential la contractul de asigurare. In conditiile in care evenimentul aleator pentru care se solicita incheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de catre parti , asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv putand sa fie acoperit cu certitudine de catre asigurator .

(4). Contract cu titlu oneros, prin care fiecare parte urmareste sa obtina un folos, o contraprestatie in schimbul obligatiei ce-si asuma. Contractul de asigurare presupune, astfel, o obligatie pentru amandoua partile. Obligatie care este necesar a fi bazata pe o moralitate si sinceritate bilaterala sintetizate intr-un interes comun. Asiguratul beneficiaza de protectia pe care i-o ofera asiguratorul. Asiguratorul preia asupra sa riscul asigurat - dar nu in mod gratuit - in schimbul unei plati sub forma primei de asigurare sau a cotizatiei, dupa caz.

(5). Contract succesiv, se esaloneaza in timp. Asiguratorul se angajeaza sa acopere un anumit risc o perioada foarte lunga de timp (exemplu, in cazul de asigurare a contractului de deces pe o perioada nelimitata) cu plata anuala sau subanuala a primei sau o perioada scurta de timp (pe timpul duratei unui zbor aerian intre doua puncte geografice) cu plata integrala a primei la incheierea contractului .

(6). Contract de adeziune, este redactat si imprimat de asigurator, iar aiguratul nu poate decat sa adere sau nu la conditiile impuse. Pentru asigurarile care prezinta o importanta deosebita, mai ales la asigurarile de bunuri de valori mari, asiguratorul elaboreaza un proiect de contract (o oferta) pe care o negociaza cu viitorul asigurat dar in limitele unor conditii impuse de actuari.

Actuariatul este definit[3] prin totalitatea operatiunilor si normelor financiare pe baza caroroa, folosindu-se teoria probabilitatilor si a statisticii matematicii, se efectueaza diferite calcule fianciare, mai ales in domeniul asigurarilor. Acuariatul, ca metoda stiintifica, fundamenteaza stabilirea primelor de asigurare in vederea realizarii echilibrului dintre venituri si cheltuieli, echilibru reclamat de principiul echialentei obligatiilor asiguratiilor cu cele ale asiguratorului si face posibila infaptuirea practica a functiilor si rolului asigurarilor.

Actuarul[4], este persoana care analizeaza datele statistice si elementele luate in calcul la prima de asigurare, fiind expert in evaluarea consecintelor financiare ale unor elemente incerte si viitoare. Actuarii raspund cerintelor lansarii unui nou produs de asigurare pe piata, justificand eficienta acestuia si impactul pe piata.

In cazul in care unele formulari din politele de asigurare nu sunt clare iar unele prevederi importante se pierd printre randuri, se poate ajunge la contestarea lor de catre asigurati, acestia adresandu-se instantelor judecatoresti sub pretextul ca si-au dat adeziunea la conditiile contractuale in necunostinta de cauza , ca au fost indusi in eroare de formularile lipsite de precizie etc.

(7). Contract de buna credinta, presupune ca executarea acestuia sa se faca cu buna credinta de catre parti. Aceasta se bazeaza pe faptul ca asiguratorul prin obligatia pe care o are de a acoperi riscul contra unei prime trebuie sa fie informat corect de catre asigurat asupra cauzelor care au generat evenimentul deoarece pot exista cazuri in care aceste informatii nu pot fi verificate. In cazul in care se descopera ca informatiile au fost eronate, reaua credinta a asiguratului se va sanctiona intr-o maniera foarte severa. Legea, alaturi de contract, constituie o alta forma juridica de realizare a asigurarii.

Asigurarea ex contractului are la baza principiul voluntariatului, adica se incheie din proprie initiativa .

Asigurarea ex lege are la baza principiul obligativitatii actionand in mod automat, fara consimtamantul prealabil al asiguratilor si fara incheierea unui contract intre parti din momentul in care bunurile cuprinse in asigurare au intrat in gospodaria unei persoane fizice sau in patrimoniul unei persoane juridice

2. Emiterea unui contract de asigurare

Legea nu se limiteaza sa impuna existenta unui contract scris, ci impune numeroase elemente celor care incheie contracte sau, dimpotriva, interzic altele, tot cu scopul protejarii asiguratilor de reaua credinta sau abuzurile datorate puterii economice a asiguratorilor.

2.1. Documentele contractuale

Un contract este valabil incheiat de indata ce partile contractante s-au pus de acord asupra obiectului si a modalitatilor sale. Un contract de asigurare incheiat verbal ar putea angaja asiguratorul si asiguratul, dar proba angajamentelor respective ar fi greu de stabilit. De aceea legislatorul cere peste tot ca aceste contracte de asigurare sa se faca in scris si din acelasi motiv, la ora electronicii si a idealului de a nu folosi hartia ("zero hartie"), asiguratorii sunt obligati sa produca, sa manuiasca si sa claseze in arhive importante volume de hartii.

2.1.1. Oferta de asigurare.

Potrivit legislatiei privind protectia consumatorului beneficiarii serviciilor au dreptul de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cit mai bine nevoilor lor. In acest context inainte de incheierea contractului, asiguratorul este obligat sa informeze complet pe eventualul sau client asupra preturilor si garantiilor contractului avut in vedere.

Legea franceza, spre exemplu, prevede, ca asiguratorul trebuie sa inmaneze fiecarui client potential o fisa indicand pretul detaliat al garantiilor cerute si fie un exemplar din proiectul de contract, fie o informare precizand garantiile, excluderile si obligatiile asiguratului.

Din motive practice, informarea nu este ceruta pentru asigurarile pe o perioada scurta (de exemplu asigurarea bagajelor in calatorie) sau, dimpotriva, pentru riscurile profesionale cele mai importante ("marile riscuri" din Dreptul European al asigurarilor) ale caror garantii si tarife fac obiectul unei negocieri minutioase intre asiguratori si clientii lor.

2.1.2. Declaratia de asigurare

Este un document scris prin care viitorul subscriitor, zis solicitant, cere asiguratorului sa garanteze riscul ale carui caracteristici sunt precizate. Majoritatea propunerilor contin un chestionar stabilit dinainte de asigurator. Raspunsurile la intrebarile sale trebuie sa fie redactate cu cea mai mare grija si cea mai mare cinste caci in functie de aceste raspunsuri riscul va putea fi evaluat si tarifat de asigurator. Raspunsuri inexacte la intrebarile propunerii ar putea antrena nulitatea contractului in caz de rea credinta a solicitantului sau sanctiuni ca aplicarea regulii proportionale de prime de asigurare (in caz de dauna, asiguratorul nu ar plati decat in proportia existenta intre prima platita de asigurat si cea pe care ar fi trebuit s-o plateasca daca propunerea ar fi fost corect completata) sau de capitaluri (acelasi principiu in proportie de capitalul asigurat si de valorile supuse efectiv riscului). Propunerea poate fi completata cu documente anexe ca fotografii, certificate medicale, planuri ale riscurilor sau facturi.

Daca legea este severa pentru solicitantul care raspunde inexact la intrebarile asiguratorului, jurisprudenta, in general, nu-l obliga sa raspunda in mod voluntar la intrebari care nu figureaza in chestionarul redactat de asigurator. Acesta trebuie, deci, sa aiba cea mai mare grija in redactarea chestionarului care trebuie sa contina toate informatiile utile la aprecierea riscului.In plus, intrebarile trebuie sa fie suficient de precise pentru ca raspunsurile sa nu fie ambigue.

Declaratia trebuie sa fie completata, semnata si datata de solicitant. Continutul sau il va angaja cand contractul de asigurare va fi stabilit, dar inainte de acest moment propunerea nu obliga nici asiguratorul nici solicitantul sa accepte semnarea contractului. Lipseste intr-adevar un element indispensabil acordului partilor si deci incheierii contractului, pretul. In plus, asiguratorul isi pastreaza tot timpul libertatea de acceptare si datoria de a alege riscurile care sunt acoperite de compania mutuala de asigurare pe care el o gestioneaza in contul asiguratilor.

2.1.3. Conditiile generale

Un contract de asigurare poate fi negociat in toate clauzele sale si sa faca obiectul unei redactari adaptate integral scopului sau, sub rezerva, bineinteles, a interdictiilor si mentiunilor obligatorii de ordin public stabilite de legislatie. In asemenea cazuri, complexitatea garantiilor, marimea valorilor in joc, caracterul unic al proiectului, competenta profesionala a factorilor de decizie, a partilor in contract si a intermediarilor lor, si suma de platit justifica o redactare speciala a unui contract de asigurare in intregime "pe masura " . Dar, in imensa majoritate a cazurilor, redactarea integrala a unui contract pentru fiecare asigurat ar antrena costuri prohibitive si riscuri de greseli prejudiciabile atat asiguratului cat si asiguratorului. Din motive evidente de securitate si economie, asiguratorii tiparesc in avans, pentru fiecare categorie de riscuri, documente contractuale numite "Conditii generale".

Subscriitorii vor dispune astfel de "Conditii generale asigurari de autovehicule CASCO", "Conditii generale pentru Transport - CARGO" , "Conditii generale in caz de incendiu" etc.

Aceste documente precizeaza conditiile valabile pentru toate contractele din aceeasi categorie de asigurare, cu respectarea, evident, a cerintelor legale. Ele trebuie, in special, sa defineasca: riscurile acoperite; excluderile; obligatiile partilor; dispozitiile referitoare la daune; regulile de competenta si de prescriptie in caz de litigiu.

Pentru a usura lectura Conditiilor generale, asiguratorii se straduiesc sa adopte un limbaj simplu, ceea ce nu este intotdeauna usor tinand seama de cerintele legale si de caracterul juridic al contractului insusi. Conditiile generale sunt adesea completate de o tabla de materii si un lexic al definitiilor utile. Mult timp, din spirit de economie, asiguratorii s-au straduit sa comprime textele complexe ale Conditiilor generale scriindu-le cu caractere foarte mici pe o singura foaie simpla sau dubla, ceea ce facea lectura deosebit de plictisitoare si de confuza pentru asiguratul non-jurist. In zilele noastre, s-a luat hotararea sa fie facute sub forma de carti mici sau brosuri colorate care sunt cu siguranta mai atractive.

Conditiile generale sunt in mod normal redactate si tiparite de fiecare companie de asigurari pe propria-i raspundere. Pe numeroase piete, totusi, Conditiile generale pot sa fie ori impuse de Puterile Publice care interzic indepartarea de un text-tip regulamentar, ori redactate pentru profitul comun al membrilor sai de catre o asociatie profesionala care le va tipari si difuza tuturor asiguratorilor membri ai organizatiei.

In multe tari, cum este si cazul Romaniei, textul Conditiilor generale trebuie sa fie controlat si aprobat de Autoritatile de supraveghere a asigurarilor inainte de difuzarea sa pe piata. In acest caz, data autorizarii figureaza in contract. In alte tari si acesta este sistemul care tinde astazi sa prevaleze, companiile de asigurare trebuie sa prezinte Autoritatilor Conditiile generale pe care le utilizeaza, pentru un control de legalitate a posteriori. Documentele vor fi modificate in cazul in care Autoritatile ar avea observatii de facut.

2.1.4. Conditiile speciale

Este vorba despre un document imprimat inainte sau dactilografiat care serveste drept anexa la Conditiile generale ale unor contracte pentru a le adapta la caracteristicile unor subcategorii de riscuri. De exemplu, ca anexa la Conditiile generale pentru Incendiu, pot exista Conditii speciale pentru institutiile de invatamant, spitalicesti, imobilele foarte inalte, etc.Ca anexa la Conditiile generale Multi riscuri pentru Comercianti si Producatori, pot exista Conditii speciale pentru Proprietari de Hoteluri si Restaurante, Bijutieri, Pompe de benzina si Ateliere de reparatii auto, etc.

Conditiile speciale pot sa se abata de la lege in anumite puncte ale Conditiilor generale pentru a le adapta la grupa de riscuri careia le sunt destinate. Ele nu pot totusi sa se abata de la clauzele de ordin public impuse de lege.

2.1.5.Conditiile particulare

Daca Conditiile speciale nu se gasesc in toate contractele, nu este acelasi lucru pentru Conditiile particulare care constituie singurul document semnat de comun acord de asigurator si asigurat si care sunt dovada existentei contractului de asigurare.

Conditiile particulare sunt in parte tiparite anterior si completate cu mentiunile indispensabile personalizarii garantiilor, pe calculator, prin dactilografiere sau chiar cu mana :

-numele si domiciliul asiguratului si, daca e cazul, ale intermediarului;

-definitia lucrului sau a persoanei asigurate;

-natura riscurilor garantate;

-data de aplicare si durata contractului;

-suma totala a garantiilor si francizelor eventuale ca si bazele de indexare, daca e cazul;

-cuantumul primei si data platii;

-obligatiile particulare eventual impuse asiguratului (masuri de prevenire, declaratii periodice etc )

Conditiile particulare sunt stabilite in atatea exemplare cati semnatari, adica cel putin doua (pentru asigurat si asigurator ), trei daca este un intermediar.

Conditiile particulare pot contine clauze care se abat de la Conditiile speciale si de la Conditiile generale in afara de clauzele de ordin public impuse de lege. In caz de contradictie, Conditiile particulare prevaleaza asupra Conditiilor generale si speciale.

Conditiile particulare trebuie sa precizeze fara ambiguitate ce documente au fost inmanate asiguratului pentru a constitui ansamblul contractului: nota informativa sau proiectul de contract, Conditiile generale precizand bine referintele, Conditiile speciale si eventualele anexe.

2.1.6. Clauzele- tip

Contractele de asigurare contin uneori clauze anexe Conditiilor generale sau speciale si care sunt destinate sa limiteze sau sa modifice, chiar sa excluda ,anumite garantii. Aceste clauze pot fi proprii unui contract precis si constituie atunci anexe la Conditiile particulare. Dar ele sunt adesea inserate in toate contractele, cel putin in acelea acoperind anumite categorii de riscuri. Aceasta insertie poate sa depinda doar de vointa asiguratorului care a hotarat sa-si modifice politica de subscriere. Asteptand sa fie imprimat un nou stoc de Conditii generale, o clauza modificatoare a textului vechi este inserata in toate contractele, inclusiv in portofoliu cand este posibil.

In alte cazuri, clauza rezulta dintr-un acord de piata sau din sugestia unui organism profesionist.

In sfarsit, in anumite cazuri, Administratia Publica poate face obligatorie introducerea uneia sau alteia din clauze intr-o intreaga categorie de contracte. De exemplu subventionarea primelor la asigurarile agricole potivit legii[6]. In Franta, o clauza-tip de bonus-malus a devenit obligatorie pentru contractele de asigurare auto; protectia anumitor contracte a fost extinsa obligatoriu la catastrofele naturale,apoi la atentate. Asteptand ca noi Conditii generale cu dispozitiile legale sa fie puse la punct si tiparite, clauze -tip au fost inserate in contracte.

Clauzele si anexele care se adauga celorlalte documente contractuale complica lectura si intelegerea unui contract de asigurare, cu atat mai mult cu cat anumite clauze pot anula complet sau modifica profund unele dispozitii din Conditiile generale.

Pentru claritatea Conventiilor si pentru o mai mare incredere intre asiguratori si clienti, este util sa se limiteze folosirea unor clauze anexe numai la cazurile inevitabile care ar trebui sa fie intotdeauna exceptionale.Se pare totusi ca, din acest punct de vedere, anumite piete au obisnuinte greu de modificat. Asiguratorii englezi, de exemplu, emit, in unele cazuri, contracte atat de voluminoase si complexe pe care doar specialistii ramurilor in discutie le pot intelege cu adevarat.

2.1.7. Certificatele de garantie provizorii

Aceste certificate, numite si Note de garantie sau, in societatile mutuale, buletine de adeziune provizorie, sunt un document care constata ca o garantie provizorie este acordata de asigurator cu efect imediat si pentru o durata limitata. Certificatul provizoriu de garantie permite imediat garantarea unui risc asteptand sa poata fi redactat contractul definitiv sau completat studiul riscului.

El este emis cu conditia varsarii unui acont din prima definitiva si pentru o durata scurta nedepasind o luna sau doua. Pentru a evita orice contestatie asupra inceputului garantiei, asiguratorul poate utiliza un aparat autorizat care dateaza (imprima data si ora ).

Daca certificatul de garantie provizoriu este eliberat in momentul cand partile erau de acord asupra tuturor elementelor contractului si in asteptarea documentelor definitive, el angajeaza asiguratorul ca si asiguratul care nu poate refuza sa semneze un contract legalizat cand va fi redactat.

Dimpotriva, daca certificatul de garantie provizoriu a fost amanat asteptand studiul complet al riscului, si mai ales al stabilirii tarifului sau, el nu constituie decat un acord temporar si nu angajeaza partile dincolo de data fixata.

2.1.8. Actele aditionale

Un act aditional este un document semnat de cele doua parti care indica modificari aduse contractului initial.

Cand un contract este stabilit pentru o durata lunga sau cand este innoit prin tacita reconductie (in aceleasi conditii anterioare ) timp de mai multi ani, poate deveni necesar, la initiativa asiguratului sau a asiguratorului, sa se modifice anumite dispozitii, de exemplu:

o schimbare de adresa a asiguratului sau a riscului asigurat;

o schimbare de masina;

o marire a primei ca urmare a unei agravari a riscului sau a unei schimbari de tarif;

o crestere a unor garantii.

Se emite de asemenea un act aditional cand contractul este reziliat inaintea scadentei prevazuta initial.

Majoritatea legislatiilor obliga asiguratorul sa raspunda intr-un termen scurt cererilor asiguratilor care doresc sa-si modifice contractul prin act aditional. In Franta, absenta raspunsului in cele zece zile de la primirea unei scrisori recomandate antreneaza acceptarea de catre asigurator a modificarii cerute.

Invers, asiguratul are obligatia sa declare imediat asiguratorului orice agravare a riscului susceptibil sa modifice aprecierea asiguratorului si deci, tarifarea ( de exemplu, utilizarea unor produse periculoase intr-un spatiu comercial, refacerea cu paie a unui acoperis cu tigla ).

2.1.9. Certificatele de asigurari

Aceste certificate constituie un document care permite asiguratului sa justifice, la un control, ca este in regula cu legislatia cu privire la obligatiile de asigurare. Aplicatia cea mai uzuala a acestui caz este asigurarea auto unde, pentru a nu trebui sa circule cu contractul sau adesea voluminos, automobilistul primeste un certificat, de un format si cu continut reglementate de Autoritati, pe care poate sa-l pastreze cu celelalte documente ale masinii (titlul de proprietate al masinii, vinieta fiscala, certificatul de control tehnic etc ). In Romania se emite certificat de asigurare la asigurarea carausului pentru marfuri transportate. Un alt certificat cu popularitate atat in Romania cat si in tarile din Uniunea Europeana este certificatul de asigurare ce serveste in acelasi timp de "carte verde" si permite deci tuturor automobilistilor asigurati sa circule in toate statele semnatare ale Conventiei Inter Bureaux.

In afara de certificatul de asigurare, automobilistul trebuie, in numeroase tari, sa-si puna, pe parbriz, o vinieta autocolanta (Italia, Franta) atestand datele de valabilitate a contractului de asigurare in curs si considerata a permite un control mai eficace de catre politie al respectarii obligatiei de asigurare si a diminua numarul neasiguratilor.

Emiterea unui certificat de asigurare inseamna prezumtie de angajament al asiguratorului dar nu-l impiedica pe acesta sa puna in valoare, eventual, in raporturile sale cu asiguratul, nulitatea sau rezilierea contractului (de exemplu, in caz de neplata a primelor de asigurare sau de frauda la subscriere).

2.1.10. Avizele de scadenta

Este vorba despre documentul prin care asiguratorul isi informeaza asiguratul asupra viitoarei expirari a perioadei de garantie corespunzand ultimei prime platite. Daca contractul a fost subscris cu o clauza de tacita reconductie, asiguratorul indica noua suma de bani de platit pentru o noua perioada de garantie ( in general un an in asigurari in caz de Daune ). Daca, asa cum se obisnuieste, capitalurile asigurate si prima de asigurare sunt indexate, avizul de scadenta va indica noua valoare a indicelui si se va tine seama de el pentru valoarea noii prime de platit.

Mult timp, asiguratorii au trimis asiguratilor lor o chitanta dupa fiecare plata. Astazi marea majoritate a platilor se fac prin miscare bancara (cec, virament, prelevare automata, Titlu Universal de Plata ), ceea ce scuteste sa se trimita o chitanta , extrasul de la banca fiind o dovada. Chitantele sau recipisele nu mai sunt eliberate decat pentru cazurile exceptionale de plata directa in numerar asiguratorului.

2.2.Obligatiile asiguratului

Observatii preliminare

Notiunea de asigurat, folosita in limbajul comun, acopera in realitate trei notiuni distincte:

-cea de persoana care subscrie sau contractant care se obliga sa indeplineasca obligatiile rezultate din semnatura sa pe contract (in principal sa-si plateasca prima de asigurare );

-cea de asigurat care este persoana supusa riscului;

-cea de beneficiar care este persoana care incaseaza prestatiile asiguratorului.

Drepturile si obligatiile asociate acestor trei calitati difera. Distinctia este indispensabila cand aceste calitati corespund la trei persoane diferite. Acest lucru se intampla frecvent in asigurarea de viata, in caz de deces.

Subscriind un contract de asigurare, asiguratul, mai precis persoana care subscrie, se preocupa, evident, inainte de toate, de angajamentele pe care le ia asiguratorul fata de el. Nu trebuie totusi pierdut din vedere ca contractul de asigurare este un contract sinalagmatic care implica consimtamantul celor doua parti si contine obligatii pentru fiecare din ele.

Obligatiile pe care trebuie sa le respecte asiguratul pot fi regrupate in trei teme.

2.2.1.Declaratia caracteristicilor riscului

Contractul de asigurare este un contract de buna-credinta. Asiguratul este obligat sa declare complet si corect toate caracteristicile riscului susceptibile sa influenteze asupra asiguratorului si deci asupra stabilirii tarifului.Aceasta declaratie trebuie facuta in momentul subscrierii contractului si, pe durata contractului, pentru orice modificare a riscului.

In practica, asiguratul este obligat sa raspunda in modul cel mai cinstit posibil la chestionarul prezentat de asigurator in momentul subscrierii. Jurisprudenta majoritatii tarilor apreciaza ca nu se poate reprosa asiguratului, mai ales daca e vorba de un particular, ca nu a declarat o caracteristica a riscului care nu facea obiectul unei intrebari din chestionar. Asiguratorul este cocontractantul profesionist. El deci, si nu asiguratul, trebuie sa stie de ce informatii are nevoie pentru a accepta si a tarifa riscul propus.

Dar asiguratului i se cere o declaratie imediata daca una sau alta dintre caracteristicile riscului a fost modificata in contract, de exemplu in functie de categoriile de contracte: schimbarea adresei asiguratului, modificarea folosintei unui spatiu comercial sau a unui spatiu alaturat, schimbarea inmatricularii unui vehicul, schimbarea activitatii profesionale, cresterea capitalului asigurat sau a valorilor supuse riscului, etc

Sanctiunile in caz de declaratii inexacte la subscriere sau de omisiuni de declarare a unor modificari posterioare riscului sunt mari pentru asigurat. Daca reaua sa credinta poate fi dovedita (de exemplu , nedeclararea unei stari patologice preexistente si cunoscute de persoana care propune subscrierea unei asigurari de Viata sau Sanatate), contractul poate fi anulat in toate efectele sale si starea de neasigurare constatata (n-a fost niciodata contract valabil intre parti). In majoritatea cazurilor, asiguratorul are dreptul sa pastreze sumele primite, cu titlu de compensatie pentru tentativa de frauda al carei obiect a fost.

Daca omisiunea asiguratului in declaratia de asigurare la incheierea contractului de asigurare este sesizata de asigurator inainte de paguba (in cursul unei inspectii, de exemplu ), asiguratorul poate alege intre doua optiuni:

-fie sa rezilieze contractul;

-fie sa mareasca prima de asigurare la suma unde, dupa tariful sau, ar fi trebuit sa fie daca caracteristicile reale ale riscului ar fi fost cunoscute de el de la inceput. In acest caz, asiguratorul poate rezilia contractul daca asiguratul nu accepta noua rata a primei.

In asigurarea de bunuri, o caracteristica deosebit de importanta a riscului, care trebuie sa faca obiectul unei atentii speciale, din partea persoanei care a propus contractul, in declaratia sa, este valoarea sa. La aplicarea principiului cu caracter de indemnizare, asiguratorul nu va plati niciodata mai mult decat valoarea bunului asigurat, estimat chiar inainte de dauna, chiar daca valoarea sa declarata si asigurata este superioara. In acest caz, este vorba de supraasigurare si asiguratul a platit prime in pierdere.

Daca, din contra, bunul asigurat este subevaluat in declaratie, este sub-asigurare. In acest caz, totul se petrece ca si cum asiguratul ar fi vrut sa ramana propriul sau asigurator pentru o parte a riscului, caci asiguratorul va sanctiona sub-asigurarea aplicand regula proportionala de capitaluri.Daca dauna este totala, asiguratorul nu va plati decat suma asigurata care a servit drept baza de calcul al primei.Surplusul din dauna ramasa neacoperita este in sarcina asiguratului.

In fata acestui neajuns, asiguratorii au pus la punct formule moderne care incearca sa evite litigiile cu asiguratii:

-asigurarea la primul risc care obliga asiguratorul la suma asigurata oricare ar fi valoarea supusa riscului;

-asigurarea fara valoare declarata care este folosita, de exemplu, pentru Riscuri multiple in Locuinte in care angajamentul asiguratorului este egal cu valoarea reconstructiei imobilului distrus asa cum va fi constatata dupa dauna;

-asigurarea cu valoare acceptata, folosita pentru asigurarea obiectelor de arta sau de valoare si propusa industriasilor pentru asigurarea cladirilor, masinilor si echipamentelor lor, care stabilesc valorile asigurate de comun acord intre asigurat si asigurator dupa interventia unui expert, ceea ce interzice asiguratorului sa puna in discutie valorile supuse riscului dupa aparitia unei daune.

2.2.2. Plata primei de asigurare

Subscriind un contract, asiguratul (persoana care subscrie) se obliga sa plateasca prima ceruta de asigurator in schimbul angajamentului sau.

Intelepciunea pentru asigurator consta evident in a-l face pe asigurat sa-si plateasca prima in momentul subscrierii contractului si inaintea intrarii in vigoare a garantiei. Este sigur, in acest fel, ca asiguratul isi va aduce contributia la reciprocitatea riscurilor pe care are sarcina sa le gestioneze.

Dar, din ratiuni multiple, multe contracte de asigurare sunt vandute fara plata anticipata a primelor: facilitati de plata acordate asiguratilor, amanari de transmitere a primelor intre intermediari si asigurator, comoditati reciproce de gestionare pentru asigurator si asigurat aduse de prelungirea prin tacita reconductie, etc. Primele fixate de asigurator in momentul emiterii si prelungirii contractelor nu sunt deci prime efectiv incasate.

Dispozitii contractuale si, foarte adesea legale, precizeaza sanctiunile aplicabile daca asiguratul nu se achita de obligatia sa de plata a primelor. Sanctiunea este dreptul pentru asigurator de a rezilia contractul in formele si timpul regulamentare, fara a-si pierde dreptul de a urmari in justitie incasarea primelor corespunzand perioadei in care garantiile au fost efectiv in vigoare chiar daca n-a aparut nici o calamitate. Rezilierea contractului obliga sa se respecte proceduri fixate de legi care implica una sau mai multe somatii succesive si o perioada de suspendare a garantiilor in timpul careia contractul va putea fi repus in aplicare de catre asigurat daca isi va achita in intregime prima datorata. In Franta, de exemplu, legea da asiguratorului dreptul de a-i trimite, cel mai devreme dupa zece zile de la scadenta, subscriitorului care nu si-a platit prima o scrisoare recomandata de somatie pentru a plati; garantia este automat suspendata dupa 30 de zile de la trimiterea scrisorii de somatie daca intre timp nu s-a facut plata; contractul este reziliat dupa 40 de zile de la trimiterea scrisorii de somatie daca tot nu s-a platit prima si daca scrisoarea de somatie l-a prevenit pe asigurat asupra acestei decizii a asiguratorului.

In asigurarea de Viata, sanctiunea neplatii primelor poate sa nu fie rezilierea contractului, ci in functie de tipul de asigurare, o reducere a capitalurilor garantate. In formulele de capitalizare sau de economisire, sumele platite sunt libere si angajamentele asiguratorului in functie de primele liber platite de asigurat: nu exista deci nici o sanctiune in caz de neplata a unor prime.

2.2.3. Avizarea daunelor

Asiguratul se obliga sa declare pagubele in termenul fixat contractual sau legal si sa apere interesele asiguratorului, adica sa limiteze in masura posibilului consecintele evenimentului daunator si sa protejeze posibilitatile de recurs ale asiguratorului impotriva tertilor eventual responsabili.

Declararea daunei asiguratorului trebuie sa fie facuta de indata ce asiguratul a avut cunostinta de ea sau macar intr-un anumit termen..Timpul prevazut este foarte scurt: in Franta el merge de la cinci zile pentru asigurarile de lucruri pana la 48 de ore pentru asigurarile in caz de furt si 24 de ore pentru asigurarile in caz de Mortalitate a animalelor. Justificarea acestor perioade de declarare foarte scurte impuse asiguratului este ocrotirea intereselor asiguratorului care trebuie,de indata ce e posibil, sa constate daunele,sa previna extinderea lor, sa determine originea lor si sa apere recursul sau eventual impotriva tertilor a caror responsabilitate ar putea fi pusa in discutie. Sanctiunea nerespectarii termenelor impuse pentru declararea daunelor este decaderea din drepturi, adica asiguratorul poate sa nu plateasca dauna declarata tardiv, fara sa fie puse in cauza celelalte dispozitii ale contractului care ramane in vigoare normal. Pe majoritatea pietelor moderne, legea nu permite asiguratorului sa invoce decaderea din drepturi decat daca dovedeste ca intarzierea declararii pagubei i-a cauzat un prejudiciu.

Termenul nu curge evident decat din momentul in care asiguratul a avut cunostinta de dauna. Aparitia unui furt intr-o locuinta de vacanta sau a unei pagube susceptibila sa antreneze responsabilitatea unui proprietar de intreprindere poate sa nu fie cunoscuta decat mult timp dupa fapte. Nu se poate cere unui asigurat sa declare evenimente de care nu are cunostinta.

Asiguratul trebuie sa faca tot ce sta in puterea sa pentru a limita consecintele dezastrului. El trebuie evident sa faca apel la pompieri in caz de incendiu si la politie in caz de furt,dar si sa puna paznici la cladirile incendiate sau deschise pentru a evita jafurile. El trebuie sa faca inventarul complet si in cifre al pagubelor suferite, sa usureze munca expertilor desemnati de asiguratori si sa declare exact toate circumstantele cunoscute de el, susceptibile sa ajute la cercetarea cauzelor dezastrului si la identificarea eventualilor responsabili.

Asiguratului ii revine sarcina sa faca dovada nu numai a realizarii pagubei,ci si a valorii daunelor suferite.Acest lucru nu este intotdeauna usor, mai ales in caz de furt caci asiguratul nu dispune intotdeauna de piese justificative ale pretului, si chiar de existenta insasi a obiectelor furate.In incendiu, pot aparea greutati privind valoarea si volumul stocurilor distruse.Cu cat contabilitatea asiguratului va fi mai precisa, cu atat mai rare vor fi intarzierile in platile unor daune.

Dupa ce a facut asiguratorului prima declaratie a daunei, asiguratul trebuie sa fie prompt in formularea cererii sale furnizand toate piesele justificative necesare si raspunzand la toate intrebarile asiguratorului. In cazurile importante, el poate fi ajutat de un expert de asigurat care-l va ajuta sa-si prezinte cererea de despagubire. Intermediarul fiind mandatar al asiguratului se obliga si el, in majoritatea cazurilor, sa-l sfatuiasca pe asigurat in caz de dauna.

Un asigurat poate fi surprins de prescrierea drepturilor sale daca nu-si formuleaza cererea in perioadele de timp contractuale sau legale. In raporturile intre asigurat si asigurator, prescriptia este in general de doi ani.

Pentru a proteja asiguratul de reaua vointa a unor servicii contencioase sau de practicile dilatorii ale unor asiguratori, legea cere in multe tari ca asiguratorul sa raspunda in cel mai scurt timp la cererile asiguratilor si sa faca o propunere rezonabila de reglementare la cateva saptamani sau o luna dupa ce elementele necesare au fost furnizate de asigurat. Asemenea dispozitii nu exista uneori decat pentru anumite ramuri (de exemplu, automobil sau constructii sau accidente de munca). Ele dau noi drepturi asiguratilor, permitand o accelerare a platii despagubirilor datorate dupa dauna si limiteaza recurgerea la tribunale.

2.3. Obligatiile asiguratorului

Cea mai importanta dintre aceste obligatii este evident de a reglementa rapid si cinstit daunele cand apar.Este obiectul insusi al contractului de asigurare, pentru care asiguratul si-a platit prima de asigurare. Dar si alte obligatii apasa asupra asiguratorului.

2.3.1. Emiterea contractului

O data ce asiguratul si asiguratorul s-au pus de acord asupra conditiilor si pretului contractului, asiguratorului ii revine sarcina sa-i inmaneze asiguratului un document contractual complet si conform exigentelor legale si acordului partilor care se deduce din cererea semnata de asigurat si din proiectul de contract sau din notita informativa pe care i-a inmanat-o asiguratorul.

Dintre cei doi cocontractanti, doar asiguratorul este un profesionist (cu unele exceptii). El trebuie deci sa redacteze precis garantiile acoperite si excluderile. Orice omisiune sau orice lipsa de claritate a textului va fi interpretata de jurisprudenta in favoarea asiguratului conform dreptului general al contractelor.

Daca garantia, sau una din garantiile contractului este o garantie obligatorie, angajamentele asiguratorului trebuie cel putin sa fie egale cu prescriptiile legale si conditiile contractului conforme cerintelor legii.

Unele excluderi pot fi impuse de lege: riscuri de razboi, pagube provocate in mod voit de asigurat. Altele, mai numeroase, sunt pur contractuale.

Fie ca sunt legale sau contractuale, ele trebuie sa fie precise si fara ambiguitate si sa nu goleasca contractul de orice efect real.Astfel, de exemplu, jurisprudenta franceza tinde sa considere ca nescrisa o clauza excluzand, intr-un contract de Raspundere Civila pentru Mestesugari, toate pagubele aparute din responsabilitatea contractuala a mestesugarului pentru a limita garantia la responsabilitatea delictuala. Judecatorii considera ca aceasta responsabilitate contractuala este esentialul responsabilitatii sale, ceea ce a vrut el sa asigure subscriind acest contract, si ca excluderea denatureaza total obiectul responsabilitatii si nu poate fi deci validata.

In general, legislatorii impun ca clauzele prevazand excluderi de garantie sau obligatii pentru asigurat sa fie tiparite cu caractere vizibile in contracte pentru a atrage clar atentia asiguratilor.

Pe durata contractului daca asiguratul declara o modificare a riscului dandu-i dreptul la o reducere a primei de asigurare sau din contra obligandu-l sa plateasca un supliment de prima, sau daca cere o marire sau o reducere a garantiei, asiguratorul trebuie sa raspunda asiguratului in termenele fixate de contract sau de lege. Asiguratorul nu este niciodata obligat sa accepte o crestere a riscurilor si are dreptul sa rezilieze contractul daca i se declara o agravare a caracteristicilor riscului.

2.3.2. Luarea in sarcina a daunelor

Este obligatia principala a asiguratorului, cea care justifica subscrierea contractului de asigurare si plata primei de asigurare de catre asigurat. Organismele de cotare (ca societatea americana Best) evalueaza de altfel companiile de asigurari dupa capacitatea lor de a face fata angajamentelor in caz de dauna, mai ales capacitate financiara comparand fondurile proprii si proviziile lor tehnice cu cifra lor de afaceri, dar si capacitate pe planul gestiunii administrative in a organiza rapid diferitele etape ale lichidarii dosarelor spre multumirea asiguratilor.

Marile companii de asigurari primesc in fiecare an sute de mii,chiar milioane de declaratii ale unor evenimente asigurate. Acestea trebuie sa fie inregistrate si comparate cu garantiile in vigoare din contractul asiguratului.Ele trebuie de asemenea sa faca obiectul, chiar de la inregistrarea lor, unei evaluari pentru a estima costul lor total probabil pentru companie si deci pentru a constitui in pasivul bilantului suma de platit corespunzatoare pentru dauna. Trebuie de asemenea sa se confirme imediat asiguratului primirea declaratiei sale si sa i se adreseze lista documentelor justificative necesare pentru a putea proceda la plata, sau sa i se dea eventual motivele pentru care dauna nu poate fi luata in sarcina de asigurator. In cazurile importante, trebuie sa se ia masurile conservatorii imediate destinate sa evite extinderea daunelor si sa se ceara ajutorul expertilor pentru a cerceta cauzele evenimentului asigurat si a evalua, cel mai exact posibil, cuantumul daunelor.

Gestionarea pagubelor variaza mult de la o ramura la alta. In asigurarile de viata, cererile se reglementeaza in principal pe baza dosarelor si prin schimb de corespondenta. In asigurarile de lucruri, mai ales in Incendiu, in Transporturi, in caz de Grindina dar si in Automobile, o buna gestionare a dezastrelor cere o prezenta activa a asiguratorului sau a reprezentantilor sai, expertii de asiguratori, pe teren.Ca raspundere civila o gestionare activa a dosarelor printr-o cautare a tertilor, victime ale dezastrelor sau ale indreptatitilor lor permite cel mai adesea sa se limiteze costul final al pagubelor, sa se accelereze reglementarile, sa se evite recursurile in fata tribunalelor si sa se actioneze in interesul inteles bine al tuturor partilor in cauza, terti, asigurat si asigurator, pentru a reduce consecintele daunatoare ale evenimentului care a produs paguba.

Asiguratorul trebuie deci sa fie organizat pentru a face fata zilnic unui aflux de cereri. Dar in anumite cazuri, trebuie sa se organizeze gestionari de criza cand un eveniment catastrofal (inundatie, cutremur de pamant, uragane )multiplica in mod exceptional declaratiile de calamitati. Asiguratorii trebuie sa poata, in asemenea cazuri, sa trimita pe loc intaririle necesare in personal si in experti pentru a face fata imediat angajamentelor lor. Este la fel in cazul aparitiei unui accident cu un numar mare de victime: caderea unui avion mare, naufragiul unei nave de pasageri, accident de tren, incendiul unei sali de spectacol sau caderea tribunei unui stadion. Un caz particular al prevederii cu care trebuie organizata gestionarea dezastrelor este cel al asistentei.Pentru a-si respecta angajamentele,cel care asigura asistenta trebuie sa dispuna in permanenta, adica 24 de ore din 24 si sapte zile din sapte, de un platou tehnic, cu personal disponibil pentru a raspunde apelurilor celor mai diverse ale asiguratilor si venind din locurile cele mai variate. Celui care asigura asistenta ii trebuie de asemenea o retea de corespondenti, capabili sa examineze peste tot, unde este necesar, cererile asiguratului: medici, juristi, organizatori de calatorii, mecanici auto, dar si pentru asistenta la domiciliu lacatusi, ingrijitori de bolnavi, cadre didactice, ajutoare de menajera, instalatori de apa, etc.

Concurenta intre asiguratori pe pietele respective are loc adesea asupra preturilor, uneori asupra sfaturilor sau imaginii, dar fundamental si pe termen lung asupra capacitatii de a gestiona si de a reglementa repede si bine dezastrele. Printre toate serviciile unei societati de asigurare, serviciul Dezastrelor sau Reglementarilor trateaza esentialul meseriei de asigurator si pe eficacitatea lui se bazeaza cu siguranta reputatia acestei meserii. Acest serviciu trebuie sa recruteze elementele cele mai capabile din personalul asiguratorului si sa faca obiectul intregii atentii a Conducerii.

2.4. Lupta contra fraudei

Asiguratorul este garant al gestionarii asigurarii mutuale.El are datoria de a pastra echilibrul acestei societati de asigurari mutuale refuzand sa ia in sarcina pagubele celor care nu fac parte din ea (neasigurare, riscuri excluse din garantiile contractuale,contracte suspendate sau reziliate pentru neplata, etc ) si avand grija permanenta sa reactioneze impotriva tentativelor de frauda la asigurare: pagube anterioare intrarii in vigoare a contractului, supraevaluare a daunelor, daune voit provocate de asigurat sau de un complice, sau de beneficiar (ramura asigurare de Viata). De la accidentul de automobil (neacoperit )declarat ca furt (acoperit de contract) la naufragiul voluntar al unui cargou intreg dupa descarcarea clandestina a incarcaturii asigurate, de la ajutorul fraudulos al unui particular in aprecierea unui obiect furat la crima comisa in scopul primirii unui capital pentru Deces, gama fraudelor la asigurare este vasta, imaginatia delincventilor ocazionali sau profesionisti fertila si lupta impotriva "falselor pagube" este anevoioasa, evident. Pentru a fi eficace, aceasta cere o experienta a responsabililor serviciilor de dezastre, dar mai ales o colaborare permanenta a asiguratorilor intre ei si cu serviciile de politie nationale si internationale. Fraudele cele mai importante, mai ales in domeniul Maritim sau in asigurari de persoane, profita de complexitatile dreptului international si de costul anchetelor, chiar de imposibilitatea juridica de a le urgenta si de a obtine decizii ale justitiei executorii in anumite tari pentru resortisantii altor tari.

Lupta contra fraudei cere deci o vigilenta si o perseverenta permanente. Daca nu este posibil sa se stie exact totalul pe ramuri si tari, se evalueaza costul fraudelor la asigurare la o grila de la 3 la 6 % din totalul pagubelor. Este vorba de un cuantum semnificativ care ridica in aceeasi masura costul asigurarii pentru ansamblul asiguratilor. Lupta contra fraudei nu trebuie, totusi, sa intarzie sau sa complice reglementarea imensei majoritati a declaratiilor de pagube care vin de la unii asigurati cinstiti si care nu fac decat sa ceara aplicarea contractului lor. Nimic nu-l exaspereaza mai mult pe asigurat si nimic nu dauneaza mai mult imaginii asigurarii decat o atitudine sistematic banuitoare fata de el din partea asiguratorului de indata ce prezinta o cerere de indeplinire a unei obligatii. Asiguratul si-a platit primele, adesea multi ani, pentru a fi protejat in caz de dauna. El nu admite sa fie banuit de necinste cand apare o dauna. Aceasta dauna, de altfel, daca este importanta si daca atinge o fiinta draga sau obiecte carora asiguratul le atribuie un pret sentimental, poate sa fie dureroasa pentru asigurat si sa-i ravaseasca viata. O datorie omeneasca cere asiguratorului sa nu amplifice dificultatile materiale sau emotive cauzate asiguratului de paguba, ci dimpotriva sa faca tot ce se poate pentru a-l incuraja, pentru a reduce formalitatile la minimum necesar, si sa-si plateasca obligatiile cel mai rapid posibil. Mai ales asiguratorul va avea grija, chiar daca nu este intotdeauna obligat de lege sau de clauzele contractului, sa plateasca un acont din plata definitiva a daunei de fiecare data cand costul final poate fi in mod rezonabil estimat dar cand calculul definitiv cere timp (consolidarea unor rani, adunarea unor documente de catre asigurat, inmanarea unor raporturi definitive de catre experti etc).

2.3.1. Prevenirea

Din ce in ce mai mult, se conteaza pe asigurator nu numai pentru a plati pagubele cand apar, ci si pentru a le preveni. Prevenirea dezastrelor il intereseaza pe asigurator pentru ca reduce suma despagubirilor pe care va trebui s-o plateasca. Ea intereseaza mult asiguratii din dublu motiv: reducand costul total al daunelor,ea trebuie sa se exprime printr-o reducere a tarifelor asiguratorilor si deci a contributiilor cerute asiguratilor pentru a alimenta societatea de asigurari mutuale; dar mai ales aparitia unei daune provoaca intotdeauna asiguratului nenumarate necazuri, greutati, perturbari de tot felul,chiar dureri sau infirmitati,care nu vor fi niciodata compensate in intregime de prestatiile asiguratorului. Daca un sef de intreprindere este fericit sa constate ca societatea sa va putea supravietui dupa incendiul din uzina sa gratie bunei adaptari la nevoile sale a garantiilor pentru Incendiu si Pierderi de Exploatare din contractele sale de asigurare si gratie rapiditatii cu care asiguratorul si-a onorat angajamentele, ceea ce a permis o rapida redemarare a productiei, acelasi sef de intreprindere ar fi preferat evident sa se menajeze de toate neplacerile inerente unei situatii de criza nesuportand o paguba. De altfel sarcina principala a responsabililor de asigurari in marile intreprinderi moderne, numite acum Risk Managers sau gestionari ai riscurilor, este de a veghea ca intreprinderea sa fie bine asigurata, dar mai ales sa reduca frecventa dezastrelor si sa ia masuri pentru a le preveni.

Ceea ce este valabil pentru intreprinderi este adevarat si pentru particulari. Asiguratorii, specialisti ai pagubelor, sunt deci din ce in ce mai angajati sa intervina in domeniul prevenirii. Ei o fac adesea in mod colectiv prin organismele lor profesioniste: omologare de produse sau sisteme de securitate(alarme anti furt, detectoare de incendiu,seifuri), participare la efortul national de securitate rutiera, acorduri cu constructorii de automobile pentru a ameliora protectia automobilelor impotriva furtului, acorduri cu specialistii in constructii de locuinte pentru a imbunatati siguranta, instruirea populatiei pentru o igiena mai buna, pentru prevenirea bolilor si detectarea precoce a celor mai frecvente boli. Dar actiuni de prevenire importante sunt de asemenea desfasurate individual de unii asiguratori, mai ales pe plan tarifar reducand primele de asigurare ale asiguratilor care aplica riguros masurile de prevenire convenite dupa inspectia riscurilor, impunand prin contract anumite amenajari ale spatiilor asigurate sau ale modurilor de productie,incurajand anumite moduri de viata prudente (reduceri pentru nefumatori la asigurarea de Viata ).

2.3.2. Trimiterea avizelor de scadenta

Daca este sarcina asiguratilor sa-si plateasca primele, revine asiguratorului sa precizeze suma de platit ca si detaliile si modurile de plata cu ocazia emiterii contractului si a fiecarei reinnoiri periodice daca exista. Contractele de asigurari pentru daune sunt in general subscrise pentru un an cu tacita reconductie. Asiguratorul trebuie sa-si previna clientul asupra datei de expirare a perioadei de garantie in curs si trebuie sa precizeze cuantumul primei datorate, dupa aplicarea clauzei de indexare eventuale, pentru o noua garantie anuala.

Asiguratorul are obligatia de a supraveghea incasarile si trebuie, in caz de neplata, sa ia initiativa, in formele impuse de lege si contract, procedurilor succesive de somatie a asiguratului, apoi de suspendare si de reziliere a contractului de asigurare a carui prima ramane neplatita. In absenta acestor formalitati, garantiile raman in vigoare cu exceptia dispozitiei legale a contrario (cf.mai jos).

2.4. DURATA CONTRACTULUI DE ASIGURARE

In principiu, durata de valabilitate a unui contract de asigurare este fixata de parti de comun acord, ca si circumstantele care dau dreptul partilor sa rezilieze.

Totusi, in scopul protejarii asiguratilor,legislatorul a intervenit adesea pentru a limita libertatea contractuala a partilor si a impune formalitati si norme in materie.

2.4.1. Contractele temporare

Este situatia cea mai simpla in ce priveste durata contractului.Acesta este semnat pe o durata legata de natura garantiei: asigurare "in calatorie" pe durata unui transport de material sau de marfuri, asigurarea unui santier pana la receptia lucrarii eventual prelungita cu o perioada de mentinere de un an sau doi. In asigurarea de Viata, asigurarile temporare pot fi de durata destul de mare, de exemplu, pentru toata durata unui imprumut ipotecar sau pana ce asiguratul atinge varsta pensiei. In asigurarea in caz de dezastre, asiguratorii de pe anumite piete au cautat mult timp sa-si atraga clientela propunandu-le sa subscrie asigurari cu o durata de zece ani. Aceste practici nu mai sunt recunoscute in mod legal astazi, caci legislatorul a intervenit adesea pentru a da asiguratului un drept de reziliere cel putin o data pe an la data aniversara a contractului si, pe de alta parte, asguratorul insusi, in fata incertitudinilor evolutiei ratei daunelor, are oroare sa se angajeze pe o lunga perioada fara sa aiba dreptul sa-si adapteze garantiile si tarifele. Numai daca riscul este in esenta temporar, formula folosita in mod obisnuit pe durata contractelor in asigurarea in caz de dezastre este contractul de un an reinnoibil prin tacita reconductie (cf. mai jos ).

In anumite tari, de exemplu in Brazilia, legea stipuleaza ca nu exista garantii daca prima contractului nu a fost platita de asigurat direct asiguratorului inainte de a deveni aplicabil contractul (sau, pentru anumite ramuri, peste treizeci de zile de la emiterea contractului).Aceasta legislatie are drept scop sa interzica asiguratorilor sa acorde un ragaz de plata clientilor lor si sa evite arieratele de prime, rapid devalorizate intr-o tara cu inflatie ridicata. Ea are drept consecinta ca, toate contractele pentru caz de dezastre trebuie sa fie in intregime reemise in fiecare an, caci ele nu pot legal sa fie amanate prin tacita reconductie. Aceasta antreneaza o anumita greutate de gestionare, dar permite o reexaminare anuala a conditiilor tuturor contractelor, incluzand si capitalurile garantate, ceea ce este foarte util cand inflatia este ridicata.

Formula contractului cu durata ferma de un an este cea mai uzitata pe o importanta piata ca Anglia si pe pietele influentate de uzantele sale.

2.4.2. Reinnoirea prin tacita reconductie

Este formula cel mai frecvent intalnita pentru asigurarile in caz de dezastre.Contractul este subscris pentru un an si, la data aniversara, este automat reinnoit pentru inca o perioada de un an daca nici una dintre parti nu si-a manifestat, inainte, celeilalte parti intentia de a nu-l reinnoi. Este o formula practica care evita riscul unei discontinuitati a garantiei intre cele doua perioade anuale de garantie pentru ca acelasi contract continua automat fara lipsa de continuitate de garantie intre prima perioada si cea noua. Este de asemenea o formula economica pentru ca asiguratorul nu este obligat sa emita noi documente contractuale, ci doar un aviz de scadenta precizand totalul primei de platit pentru noua perioada de garantie. Si este o formula care lasa libertate totala asiguratorului ca si asiguratului sa renunte la contract, la fiecare data aniversara cu conditia sa se respecte anumite forme si anumite termene sub controlul legii. In general, partile trebuie sa informeze cealalta parte despre vointa lor de a nu reinnoi contractul prin trimiterea unei scrisori recomandate cel putin cu o luna inainte de data aniversara. Acest termen este uneori mai mare, mai ales in privinta asiguratorului, pentru a-i da timp asiguratului sa-si gaseasca un nou asigurator.

2.4.3. Rezilierea unui contract de asigurare

Dispozitii legale si contractuale minutioase precizeaza circumstantele in care partile pot pune capat contractului in mod anticipat si formele care trebuie respectate.

Foarte in general, contractul poate fi reziliat de asigurat:

-in caz de modificare a tarifului primei de catre asigurator;

-in caz de reziliere de catre asigurator a unui alt contract;

-in caz de disparitie a unor consecinte agravante, in cazul in care asiguratorul nu consimte sa reduca prima.

Contractul poate fi reziliat de asigurator sau de asigurat in caz de schimbare de domiciliu, de situatie sau regim matrimonial, de profesie, de plecare in pensie sau de incetare a activitatii, daca aceasta schimbare modifica riscul asigurat.

Contractul poate fi reziliat de asigurator:

-in caz de neplata a primelor;

-in caz de agravare a riscului;

-in caz de omisiune sau de inexactitate in declararea riscului la subscriere sau in cursul contractului.

In multe state printre care Franta, asiguratorii de Daune insista mult pe dreptul lor de a rezilia contractul de asigurare dupa dezastru, vazand in aceasta un mijloc esential de selectie a portofoliului lor si de aparare a rezultatelor lor tehnice. Este o parere contestabila pentru ca eventualitatea aparitiei unui dezastru este obiectul insusi al contractului si nu ar trebui sa fie o cauza de reziliere. Majoritatea contractelor din tarile anglo-saxone nu acorda de altfel dreptul asiguratorului sa rezilieze dupa dezastru ci numai la sfarsitul perioadei de garantie in curs. In Franta, acest drept de reziliere dupa dezastru ramane autorizat de lege dar intr-un mod din ce in ce mai restrictiv: de exemplu, asiguratorul nu mai are dreptul de a-si limita garantia la unii membri ai unui grup asigurat in caz de Boala printr-un contract colectiv refuzand-o membrilor grupului care au declarat unele dezastre, oricare ar fi importanta acestora; el trebuie de asemenea sa-si pastreze garantia pentru membrii unui grup de salariati care parasesc intreprinderea chiar pentru motiv de pensionare (legea Evin). In asigurarea Auto, asiguratorul nu mai are dreptul de a rezilia dupa dezastru decat contractele autorilor unor infractiuni deosebit de grave sau ale persoanelor condamnate pentru conducere in stare de ebrietate.

Tot in general contractul prevede posibilitatea de a rezilia contractul de catre asigurator sau dobanditor in caz de transfer al proprietatii bunului obiect al asigurarii prin vanzare sau succesiune.In ceea ce priveste transferul de proprietate al unui automobil, contractul este cel mai adesea suspendat pe deplin indreptatit dupa vanzare caci asiguratorul nu poate sa vada impunandu-i-se un nou asigurat care nu ar raspunde normelor sale de selectie; apoi este datoria vanzatorului masinii sa rezilieze contractul suspendat sau sa transfere efectele asupra noului vehicul pe care l-ar fi dobandit prin inlocuire.

In caz de lichidare, sau de punere in redresare judiciara a unei intreprinderi, contractele sale pot fi urmarite sau reziliate in functie de decizia lichidatorului si asiguratorului.

In sfarsit legea prevede cazuri in care contractele sunt reziliate pe deplin indreptatit, de exemplu:

-pierderea consimtamantului asiguratorului;

-rechizitionarea bunului asigurat de catre o autoritate politica sau militara;

-pierderea totala a bunului asigurat rezultand dintr-un eveniment negarantat.

Partea care ia initiativa cererii de reziliere trebuie sa poata dovedi remiterea celeilalte parti si trebuie deci sa respecte anumite formalitati: trimiterea prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau remitere in schimbul chitantei. Legile impun un timp intre primirea rezilierii si intrarea in vigoare a acesteia pentru a permite asiguratului sa caute un nou asigurator (de la zece zile la o luna ).

In mod general, partea de prima platita inainte corespunzand perioadei de garantie neparcursa trebuie restituita asiguratului. Asiguratorii au in mod firesc tendinta sa caute sa pastreze aceasta parte de prima mai ales daca cererea de reziliere emana de la asigurat sau daca ea are loc la initiativa asiguratorului dupa dezastru. Dar legislatorii interzic din ce in ce mai des dispozitiile contractuale in acest sens, cu exceptia relei credinte tipice a asiguratului.

In contractele de asigurare de Viata, sfarsitul normal al contractului este fie decesul asiguratului, fie ajungerea la scadenta a contractelor daca asiguratul este in viata. Daca asiguratul doreste sa puna capat prematur contractului sau, poate sa actioneze pentru rascumpararea economiei realizate,ceea ce va fi cel mai adesea o operatie defavorabila lui din cauza penalitatilor fiscale impuse de stat si a penalitatilor contractuale impuse de asigurator. Legislatorii au intervenit adesea pentru a interzice penalitatile contractuale, din care unele erau altadata abuzive, sau pentru a le limita la cresterea unor cheltuieli generale determinata de cererea de rascumparare. Cat despre asigurator, el nu poate pune capat prematur contractului de asigurare inainte de termenul fixat in momentul subscrierii.

2.4.4. Suspendarea contractului

Efectele contractului pot uneori sa fie suspendate de comun acord intre parti sau cu titlu de etapa intr-o procedura de reziliere (de exemplu pentru neplata primei ). Suspendarea poate sa nu aiba ca obiect decat o parte a garantiilor: de exemplu un automobilist plecand in calatorie lasandu-si masina imobilizata in garaj va cere asiguratorului suspendarea garantiei sale RCAuto, dar va mentine garantiile pentru Furt si Incendiu.

Rezilierea pune capat contractului. Suspendarea mentine contractul in vigoare, dar numai pentru anumite modalitati ale sale. El poate fi repus in totalitate in vigoare la sfarsitul perioadei de suspendare.

Un caz particular de suspendare legala este observat in tarile in care intrarea in vigoare a garantiilor este suspendata la plata efectiva a primei asiguratorului.Contractul exista de la semnarea sa, dar efectele sale sunt suspendate la plata primei inainte de o anumita data. In Brazilia, de exemplu, prima trebuie sa fie platita cel mai tarziu la o luna dupa emiterea contractului; in acest caz contractul intra retroactiv in vigoare de la data emiterii ( evenimentele asigurate aparute intre emitere si plata sunt in sarcina asiguratorului.); in ramura Automobil, totusi ridicarea suspendarii nu este retroactiva caci evenimentele asigurate nu sunt in sarcina asiguratorului decat daca au aparut dupa plata primei( datorata intotdeauna cel mai tarziu la o luna dupa emitere).

2.4.5.Prescriptia in materie de asigurare

Perioada de valabilitate a contractului determina datele limita in interiorul carora riscurile sunt acoperite de asigurator si pagubele trebuie sa apara pentru a fi luate in sarcina.

Independent de aceasta perioada, contractele de asigurare fixeaza, in conformitate cu legea, o data limita plecand de la aparitia unui eveniment sau de la achizitia unui drept dupa care partile in contract nu mai pot sa se prevaleze legal de o obligatie in sarcina celeilalte parti. Aceasta prescriptie obliga partile la o anumita rigoare in gestionarea lor si sa nu trateze cu neglijenta dosarele lor. In privinta raporturilor contractuale intre asigurator si asigurat, prescriptia este cel mai adesea de doi ani, adica un asigurat nu va mai putea sa-si puna in valoare dreptul la o despagubire pentru paguba daca cererea nu este facuta cel mai tarziu la doi ani dupa acest eveniment; invers , asiguratorul pierde dreptul de a cere plata unei prime daca nu a facut-o in cei doi ani de la emiterea contractului sau de la subscrierea riscului.In dreptul maritim prescriptiile sunt deosebit de scurte: cel mai adesea un an, socotind de la sosirea navei in portul de destinatie sau de la data dezastrului.

Pentru a intrerupe prescriptia, solicitantul trebuie sa citeze cealalta parte in justitie, sau sa ceara acordul sau scris pentru a respinge prin conventie data prescrierii, ceea ce va fi rareori acordat.

Prescriptia obisnuita de doi ani se aplica in raporturile intre asigurat si asigurator. Ea nu este aplicabila tertilor care beneficiaza de o actiune directa impotriva asiguratorului si pot sa se prevaleze de prescriptii mult mai lungi. In tarile de drept roman ca Franta, prescriptia in materie de actiuni in daune-interese este uneori de treizeci de ani. De aceea asiguratorii ramurii Raspundere Civila pot fi pusi in discutie foarte tarziu pentru contracte subscrise cu treizeci de ani mai inainte. De unde importanta in aceasta ramura a proviziilor de precautie care sunt proviziile pentru dezastre aparute dar nedeclarate (Incurred But Not Reported, IBNR).

MODEL DE  CONTRACT DE ASIGURARE

Art. 1. PARTILE CONTRACTANTE

Societatea de Asigurari . cu sediul in inregistrata la Registrul Comertului sub nr. . avand cod fiscal nr. . cu contul nr. ., reprezentata prin in calitate de ASIGURATOR

si

   Dl. /D-na. domiciliat in .. str. ., nr. .., identificat cu B.I. seria nr. ., in calitate de ASIGURAT.

Art. 2. OBIECTUL ASIGURARII

ASIGURATORUL presteaza asigurarea autovehiculului marca . cu nr. . pentru riscurile de avarie ca urmare a ciocnirii, tamponarii, coliziunii, rasturnarii, lovirii si caderii, de furt (total, partial sau tentativa) si de talharie, obligandu-se in limitele si in conditiile care urmeaza, sa despagubeasca pierderea totala sau daunele materiale si directe pricinuite autovehiculului asigurat, atat in stationare, cat si in circulatie.

Art. 3. POLITA DE ASIGURARE

Pentru autovehiculul asigurat, ASIGURATORUL emite polita de asigurare, in baza careia se angajeaza ca la producerea evenimentului asigurat sa despagubeasca pe ASIGURAT, nominalizat in polita, cu conditia ca ASIGURATORUL sa fi incasat primele de asigurare stabilite in aceasta. Astfel, asigurarea acopera cazurile in care autovehiculul este condus de proprietar, sotia (sotul) acestuia, precum si de alte persoane fizice care in mod statornic locuiesc si gospodaresc impreuna cu ASIGURATUL.

La solicitarea ASIGURATULUI polita poate fi extinsa si asupra altor persoane, prin plata unei prime suplimentare.

Polita va cuprinde autovehiculul si sumele asigurate.

Se pot aduce modificari la polita de asigurare oricand in cursul valabilitatii acesteia, cu acordul ambelor parti. In asemenea cazuri, ASIGURATORUL emite un supliment la polita in vigoare, care va face parte integranta din aceasta.

Pentru a fi valabila, la incheierea politei de asigurare ASIGURATUL va prezenta actele originale ale autovehiculului (certificat de inmatriculare si/sau carte de identitate etc.), precum si dovada efectuarii unei inspectii asupra starii tehnice a acestuia.

Art. 4. EXCLUDERI

Pentru riscurile de furt sau talharie, asigurarea nu acopera decat furturile si talhariile declarate si confirmate de politie. Astfel, ASIGURATORUL nu-l despagubeste pe ASIGURAT pentru:

   a) daunele determinate de reaua intentie sau culpa grava a ASIGURATULUI, precum si a persoanelor autorizate de acestia sa conduca, sa repare sau sa pastreze autovehiculul asigurat;

In sensul prezentei excluderi, prin culpa grava se intelege parasirea autovehiculului neincuiat, lasarea cheilor in contact, neschimbarea broastelor ca urmare:

a pierderii sau furtului cheilor;

a furtului ori a unei tentative de furt prin fortarea incuietorilor.

   b) furtul pieselor si a partilor componente de rezerva si a echipamentului suplimentar cu care autovehiculul nu este dotat din fabricatie, a combustibililor, lubrifiantilor si a oricaror bunuri aflate in autovehicul;

   c) furtul 'aparatelor audio/video' precum aparate radio, telefoane celulare, casetofoane, unitati compact disc, aparate de inregistrat si alta aparatura similara, chiar daca sunt fixate pe autovehiculul asigurat.

ASIGURATORUL despagubeste totusi, furtul 'aparatelor audio/video' integrate in bordul autovehiculului si care constituie dotare de serie, fiind incluse in pretul de catalog al autovehiculului asigurat.

Pentru riscurile de avarii, asigurarea nu acopera decat daunele declarate si constatate de organele de politie.

In toate cazurile, asigurarea nu opereaza cand autovehiculul asigurat nu are certificat/numar sau autorizatie valabile de circulatie sau este condus de o persoana care nu detine permisul corespunzator de conducere sau nu are alte documente prevazute de lege.

Asigurarea nu opereaza, de asemenea, cand persoana care conduce autovehiculul este sub influenta alcoolului sau in stare de ebrietate, precum si daca s-a sustras de la recoltarea probelor biologice privind stabilirea alcoolemiei sau a parasit locul accidentului.

ASIGURATORUL nu-l despagubeste pe ASIGURAT pentru:

   a) daunele produse din culpa unei terte persoane conducatoare de autovehicule, care intra sub incidenta asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube provocate prin accidente de autovehicule, in limita de despagubire a acestei asigurari;

   b) daunele determinate de reaua intentie a ASIGURATULUI, precum si a persoanelor autorizate de acestia sa conduca, sa repare sau sa pastreze autovehiculul asigurat;

In sensul prezentei excluderi prin culpa grava se intelege continuarea rularii autovehiculului dupa spargerea baii de ulei ori avarierea cutiei de viteze sau explozia cauciucului.

   c) daunele cauzate de materiale sau animale transportate in autovehicul;

   d) daunele produse din cauza tractiunii active sau pasive, precum si prin manevre de impingere manuala;

   e) daunele survenite in timpul participarii autovehiculului asigurat la curse sau intreceri sportive, la respectivele probe oficiale si la verificarile preliminare si finale prevazute in regulamentul specific al competitiei;

   f) daunele produse in timpul circulatiei in afara drumurilor publice sau a carosabilului, cu exceptia cazului de iesire accidentala de pe carosabil;

   g) daunele produse pieselor, partilor componente de rezerva si echipamentului suplimentar cu care autovehiculul nu este dotat din fabricatie, combustibililor, lubrifiantilor si a oricaror bunuri aflate in autovehicul;

   h) daunele cauzate motorului sau altor parti componente ale autovehiculului ca urmare a contactului acestora cu apa in absenta producerii unui risc ce face obiectul prezentului contract.

Art. 5. CLAUZE SPECIALE

Evenimente naturale

Asigurarea pentru avarii accidentale acopera si daunele materiale si directe produse autovehiculului asigurat de riscurile prevazute la art. 2 ca urmare a furtunii, uraganelor, trombelor de aer, aluviunilor, inundatiilor, grindinei, alunecarilor sau surparilor de teren, precum si a cutremurului.

Sunt cuprinse in asigurare si daunele produse de caderea pe autovehicul a unor obiecte (pietre, pomi, turturi).

Evenimente socio-politice

ASIGURATORUL presteaza asigurarea pentru daunele materiale si directe produse autovehiculului asigurat ca urmare a tulburarilor civile, revoltelor, grevelor, actelor de terorism sau sabotaj, actelor de vandalism.

Ajutor rutier

Asigurarea acopera in limita a maximum 1% din suma asigurata, cheltuielile ocazionate de remorcarea autovehiculului avariat, ca urmare a evenimentelor acoperite prin polita, la un atelier de reparatii sau loc de parcare si pentru transportarea la destinatie a ocupantilor autovehiculului.

Art. 6. INTINDERE TERITORIALA

Asigurarea este valabila pe teritoriul Romaniei.

Art. 7. SUMELE ASIGURATE

Autovehiculul se asigura la valoarea reala a acestuia la data incheierii sau reinnoirii asigurarii.

Prin valoare reala se intelege valoarea din nou a autovehiculului mai putin uzura, stabilita in raport cu vechimea autovehiculului, potrivit scalei de uzura prevazute in tariful de prime.

Valoarea din nou a autovehiculului la data asigurarii reprezinta:

   a) la autovehiculele de productie romaneasca, valoarea de comercializare din nou, in lei, de la data incheierii asigurarii (inclusiv TVA si celelalte taxe impuse);

   b) la autovehiculele de productie straina pentru care se solicita incheierea asigurarii in lei, valoarea de comercializare din nou in valuta convertibila, la care se aplica cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data incheierii asigurarii;

   c) la autovehiculele de productie straina pentru care se solicita incheierea asigurarii in valuta convertibila, pretul de comercializare din nou in valuta convertibila.

La incheierea politei de asigurare, pentru asigurarile incheiate in lei, valoarea reala a autovehiculului poate fi majorata, cu acordul ASIGURATULUI, prin indexare si plata corespunzatoare a primelor de asigurare stabilite in tariful de prime in vigoare.

In perioada de valabilitate a politei de asigurare, la cererea ASIGURATULUI, valoarea reala a autovehiculului poate fi reevaluata ca urmare a eventualelor reparatii capitale, dovedite cu acte justificative, precum si in cazul dotarilor suplimentare montate pe autovehicul, altele decat cele existente la incheierea politei, cu plata corespunzatoare a primelor de asigurare calculate.

Prin reparatie capitala a unui autovehicul se intelege repararea si/sau inlocuirea tuturor pieselor sau subansamblelor din componenta acestuia ce nu mai corespundeau din punct de vedere tehnic, dovedite cu acte justificative emise de o unitate atestata sa efectueze asemenea lucrari.

Art. 8. DECLARAREA FURTULUI

ASIGURATUL va reclama producerea furtului la organele de politie si la ASIGURATOR in aceeasi zi in care a constatat producerea acestuia. ASIGURATUL si/sau utilizatorul autovehiculului va declara ASIGURATORULUI in scris, care au fost circumstantele in care s-a produs evenimentul. ASIGURATORUL isi rezerva dreptul de a solicita orice alte date si documente care pot oferi indicii relative la furt si de a efectua orice investigatie necesara in scopul gasirii autovehiculului sau a identificarii autorilor.

Cu ocazia reclamarii furtului la ASIGURATOR, vor fi predate si cheile de rezerva ale autovehiculului. Dupa radierea din circulatie a autovehiculului. Dupa radierea din circulatie a autovehiculului se va preda ASIGURATORULUI cartea de identitate a acestuia.

Neindeplinirea de catre ASIGURAT sau de catre prepusii acestuia a obligatiilor prevazute in prezentul articol atrage dupa sine decaderea acestuia din dreptul de despagubire.

Art. 9. INCHEIEREA ASIGURARII

Asigurarea se considera incheiata prin emiterea politei de asigurare si incasarea primelor de asigurare si este valabila exclusiv pentru autovehiculul si riscurile specificate in polita. Asigurarea poate fi incheiata in lei sau in valuta convertibila.

Art. 10. INCEPUTUL SI INCETAREA RASPUNDERII

Raspunderea ASIGURATORULUI incepe cel mai devreme in ziua urmatoare datei emiterii politei si incasarii primei de asigurare si inceteaza in ultima zi din perioada pentru care s-a incheiat asigurarea.

Art. 11. PERIOADA ASIGURATA

Asigurarea se incheie pe o perioada de ani.

Art. 12. PRIMA DE ASIGURARE

Primele de asigurare se achita in rate, din care prima rata se plateste la semnarea politei, iar urmatoarele la datele specificate in polita. Neachitarea unei rate de prima pana la data scadenta are drept consecinta rezilierea automata a politei de asigurare.

Art. 13. REPARATII, INLOCUIRI IN NATURA A BUNURILOR FURATE SAU AVARIATE

In afara reparatiilor de urgenta necesare pentru transportarea autovehiculului avariat la atelierul de reparatii sau locul de parcare, ASIGURATUL trebuie sa se abtina de la orice reparatie inainte de a primi acordul ASIGURATULUI.

De asemenea, trebuie sa conserve urmele si resturile sinistrului pana la constatarea daunei de catre ASIGURATOR, fara ca prin aceasta sa i se recunoasca dreptul la despagubire.

ASIGURATORUL are dreptul:

sa dispuna efectuarea reparatiilor necesare repunerii in stare de functionare a autovehiculului avariat intr-un atelier ales de acesta;

sa inlocuiasca autovehiculul sau parti din acesta care au fost furate, distruse ori avariate cu unele de acelasi fel;

sa intre in posesia resturilor autovehiculului, ramase in urma evenimentului asigurat.

ASIGURATORUL va despagubi contravaloarea costurilor reparatiilor sau inlocuirii pieselor care au fost mentionate in procesul verbal de constatare eliberat de inspectorul de dauna.

Plata despagubirilor se va face pe baza facturii si a devizului de reparatie, in original, care se vor depune la dosarul de dauna.

Art. 14. CUANTUMUL DAUNEI

   a) in cazul producerii evenimentului asigurat care provoaca dauna totala a autovehiculului asigurat, ASIGURATORUL determina cuantumul daunei in baza valorii comerciale a autovehiculului in momentul evenimentului, stabilita conform criteriilor de la art. 7.

Totodata daune se va diminua cu valoarea epavei.

Aceasta valoare se determina, cu acordul partilor, in functie de preturile de piata ale pieselor ce pot fi recuperate.

   b) in cazul producerii evenimentului asigurat care cauzeaza daune partiale autovehiculului, ASIGURATORUL determina cuantumul daunei in baza costului reparatiilor sau inlocuirilor partilor componente avariate, adica cheltuielile pentru materiale precum si cele de demontare si montare aferente reparatiilor si inlocuirilor, din care se scade contravaloarea eventualelor recuperari.

Sunt excluse, in orice caz, cheltuielile pentru modificarile si imbunatatirile aduse autovehiculului cu ocazia reparatiilor, de asemenea, ASIGURATORUL nu raspunde de daunele ce decurg din lipsa de folosinta a autovehiculului sau dintr-o depreciere a sa, oricare i-ar fi cauza;

   c) in cazul in care costul de reparatie sau de inlocuire, calculat conform lit. b, este mai mare decat diferenta dintre valoarea comerciala a autovehiculului inainte de producerea evenimentului asigurat si cea stabilita dupa producerea acestuia, cuantumul daunei va fi egal cu aceasta diferenta;

   d) in cazul in care costul de reparatie mai sus prevazut este mai mic decat diferenta sus mentionata, cuantumul daunei este determinat ca la lit. b.

Prevederile de la lit. c) si d) se vor aplica cu acordul ambelor parti. In toate cazurile, fransiza sau procentul neacoperit (cu eventualul minim) se suporta de ASIGURAT.

Art. 15. FRANSIZA SAU PROCENTUL NEACOPERIT

In cazul producerii evenimentului asigurat, ASIGURATORUL va plati ASIGURATULUI cuantumul daunei, determinat potrivit prevederilor de mai sus, din care se scade fransiza sau procentul neacoperit (cu eventualul minim) indicate in polita, care raman in sarcina ASIGURATULUI.

Art. 16. DISPOZITII FINALE

In orice imprejurare, ASIGURATUL trebuie sa faca dovada ca riscul produs este acoperit prin polita de asigurare. Sarcina probei revine ASIGURATULUI.

Reaua credinta dovedita sau evidenta a ASIGURATULUI absolva ASIGURATORUL de obligatiile de plata a despagubirii in cazul producerii evenimentului asigurat sau ii dau dreptul sa denunte polita cu efect imediat.

Orice litigiu izvorand din prevederile prezentului contract este de competenta instantele de judecata din Romania.

ASIGURATOR,                                ASIGURAT,

BIBLIOGRAFIE