Generalitati privind asigurarile

Generalitati privind asigurarile

In actualul context al economiei de piata, asigurarile constituie o ramura de activitate, un sector al serviciilor, cu multiple valente. Dincolo de rolul fundamental al acestora - protejare a bunurilor si persoanelor impotriva diferitelor riscuri - acestea indeplinesc o serie de alte functiuni socio-economice, cum ar fi: contributia la produsul intern brut, participarea in calitate de ofertant pe piata capitalului de imprumut, realizarea de plasamente de resurse de investitii sau pe piata inscrisurilor de valori. Dezvoltarea industriei asigurarilor prezinta astfel, conotatii economice complexe, ce implica nu doar persoanele asigurate ci si intreaga societate.

De-a lungul timpului, agentii economici au cautat sa descopere si sa aplice diverse metode de protectie impotriva riscurilor generatoare de pagube potentiale la care erau expuse activitatile lor de productie si comercializare, precum si persoanele care exercitau asemenea activitati, fiinta umana in general. Asemenea mijloace, menite sa asigure protectia impotriva riscurilor generate de fortele independente de vointa omului, de faptele altuia sau de insasi fapta persoanei expusa riscului, se bazeaza pe prevenire, asistenta si prevedere.

Prevenirea - apare ca cel mai bun mijloc de protectie, daca permite suprimarea riscurilor.

Asistenta - este actiunea altuia si face parte dintre primele moduri de reparatie a daunelor.

Prevederea - proprie persoanelor amenintate, implica prelevarea de resurse actuale pentru nevoi viitoare.

Asigurarea are rolul de a acoperi consecintele financiare ale unor evenimente nedorite de catre persoane sau organizatii a caror cauza se numeste risc.

Asigurarea compenseaza financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile pentru compensarea financiara a asiguratului sunt create de catre asigurator din primele platite de persoanele sau organizatiile care au cumparat asigurari.

Asigurarea are la baza principiul mutualitatii, potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma modesta, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compenseaza pagubele suferite de cei incercati. Platind un procent relativ mic din acoperirea exercitata de polita de asigurare persoanei care isi asuma riscul (asiguratorul), asiguratul primeste in schimb o garantie de despagubire impotriva pierderii posibile si viitoare.

Functiile principale ale asigurarii:

Distributia daunelor intre numerosi detinatori de polite;

Furnizarea unei protectii, prin securitatea oferita de asigurare.

Distributia daunelor. Daunele financiare sunt distribuite inre toti asiguratii prin compensarea acelora care sufera pagube, din fondurile create prin contributia numerosilor detinatori de polite. Aceasta functie poate fi si de subscriere avand rolul de a administra aceste fonduri si de a estima primele aferente fiecarui asigurat.

Furnizarea protectiei. Protectia asiguratului este deosebit de importanta; ea nu poate inlatura riscul, dar poate distribui daunele produse diferitelor persoane intre numerosi detinatori de polite, astfel incat nici o persoana sa nu suporte singur dauna.

Functiile secundare ale asigurarii:

Protectia financiara impotriva riscurilor asigurate;

Securitatea asigurarii ce faciliteaza creditele de export si creditele ipotecare;

Furnizarea de capital industriei si comertului;

Consultanta oferita de asigurator la evaluare si subscriere;

Contributia substantiala la exportul invizibil prin plata primelor de asigurare-reasigurare externe;

Beneficiile aduse comunitatii.

In prezent, in structura oricarei economii nationale sunt nelipsite societatile de asigurari. Ele preiau asupra lor riscurile care ameninta persoanle fizice si juridice, in schimbul unei prime, oferind acestora o anumita certitudine. Orice societate care se protejeaza impotriva daunelor asigurabile isi poate mari credibilitatea pe piata.

Societatea de asigurari nu este numai o prestatoare de servicii in favoarea asiguratilor, ci si un intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate, care platesc prime esalonat si persoanele fizice si juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

Rolul de intermediar financiar il indeplinesc mai cu seama societatile de asigurari de viata, desi si societatile de asigurari de bunuri si raspundere civila dispun de anumite resurse financiare temporar libere, pe care le ofera spre plasarea pe piata.

Probelemele asigurarii sunt abordate, dupa caz, sub aspect juridic, economic sau financiar.

Asigurarea sub aspect juridic

In conditiile privatizarii economiei, s-a impus crearea cadrului juridic adecvat desfasurarii activitatii de asigurare, care sa faciliteze o activitate bazata pe principiile concurentei specifice economiei de piata.

Activitatea de asigurare si reasigurare din Romania este reglementata de Legea 32/03.04.2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor. Legea respectiva stipuleaza modul cum este organizata si felul cum functioneaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor precum si a altor activitati in legatura cu acestea.¹

Potrivit dispozitiilor art. 4 cap. II din legea mai sus mentionata, supravegherea si controlul dispozitiilor Legii 32/2000, revin Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in scopul apararii drepturilor asiguratilor si al promovarii activitatii de asigurare in Romania.

Membrii Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor sunt numiti de Parlament, in sedinta comuna a celor doua Camere, la propunerea Comisiilor reunite pentru buget, finante si banci ale Senatului si Camerei Deputatilor. Presedintele si vicepresedintele se finanteaza pe functii in lista de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.

Calitatea de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor inceteaza in urmatoarele situatii:

a)      la expirarea termenului pentru care a fost numit;

b)      prin demisie;

c)      prin revocarea de catre Parlament;

d)      la aparitia unei incompatibilitati sau a unui impediment dintre cele prevazute la alin. (16).

e)      prin inlocuire, conform alin. (14).

La art. 11, Capitolul III, se prevede ca activitate de asigurare in Romania poate fi exercitata numai de:

a)      societati pe actiuni, societati mutuale, filiale ale unor asiguratori straini, constituite ca persoane juridice romane, autorizate de Comisia de Supravegherea a Asigurarilor potrivit procedurii reglementate la art. 12;

Legea 32     din 03 aprilie 2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 148 din 10 aprilie 2000.

b)      sucursale ale unor asiguratori, persoane juridice straine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor potrivit procedurii reglementate la art. 12.

In ce priveste activitate asiguratorilor, legea respectiva mentioneaza ca fiecare asigurator trebuie sa mentina, cumulativ:

a)      capitalul social varsat sau, in cazul unei societati mutuale, fondul de rezerva libera varsat;

b)      marja de solvabilitate.

Capitalul social varsat se stabileste periodic de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in functie de numarul de polite emis si de cuantumul despagubirilor ce urmeaza a fi platit.

Asiguratori trebuie sa-si conduca activitatea cu respectarea normelor prudentiale specifice, conform practicilor in asigurari si sa prevada:

Art. 20. (1) Asiguratorul trebuie sa isi conduca activitatea, cu respectarea normelor prudentiale specifice, conform practicilor in asigurari si sa prevada:

a)      organizarea si desfasurarea activitatii cu prudenta si profesionalism, in concordanta cu natura si marimea activitatii prestate;

b)      incadrarea unui numar suficient de persoane care indeplinesc conditiile de pregatire si de competenta profesionala.

(2) Asiguratorul, pentru asigurarile facultative practicate, trebuie sa elaboreze:

a) propriile conditii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica conditiile de asigurare, in functie de optiunea proprie sau de cea a asiguratului;

c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

d) propriile reglementari si insructiuni de constatare si lichidare a daunelor, in stricta concordanta cu prevederile cuprinse in conditiile si in clauzele de asigurare.

e) reglementari interne privind constituirea si mentinerea rezervelor tehnice, in functie de propriul sistem de evidenta operativa, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supravegherea a Asigurarilor.

(3) Asiguratorul are obligatia:

a) sa conduca evidenta contabila si operativa, care sa permita: - intocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

- analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurari, in scopul de a stabili daca activitatea sa in ansamblu este rentabila.

b) sa supravegheze activitatea unitatilor din subordine si a agentilor sai, astfel incat sa nu fie periclitata activitatea de asigurare desfasurata de asigurator.

c) sa isi organizeze procedurile de control interne, astfel incat sa indeplineasca prevederile legale.

Art. 2 (1) Asiguratorul care exercita o activitate de asigurari generale are obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele rezerve tehnice:

a)      rezerva de prime - se calculeaza lunar prin insumarea cotelor - parti din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel incat diferenta dintre volumele primelor nete subscrise si aceasta rezerva sa reflecte primele nete alocate partii din riscurile expirate la data calcularii;

b)      rezerva de daune - se creeaza si se actualizeaza lunar, in baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel incat fondul creat sa fie suficient pentru acoperirea     platii acestor daune;

c)      rezerva de daune neavizate - se creeaza si se ajusteaza cel putin la incheierea     exercitiului financiar, daca reglemantarile interne ale asiguratorului nu prevad altfel, in baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele intamplate, dar neavizate;

d)      rezerva de catastrofa - se creeaza prin aplicarea lunara a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale, pana cand fondul de rezerva atinge cel putin nielul retinerii proprii sau 10% din acumularea raspunderilor asumate prin contractele ce acopera riscuri catastrofale; aceasta rezerva este destinata acoperirii despagubirilor aferente daunelor de natura catastrofala;

e)      rezerva pentru riscuri neexpirate

se calculeaza pe baza estimarii daunelor ce vor aparea dupa inchiderea exercitiului financiar, aferente contractelor de asigurare incheiate inainte de acea data, in masura in care valoarea estimata a acestora depaseste suma dintre rezerva de prime si primele ce urmeaza sa se mai incaseze la aceste contracte;

f)        rezerva de egalizare

se creaza in anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor in anii in care rezultele tehnice vor fi nefavorabile.

(2) In calculul rezervelor prevazute la alin. (1) lit. b) - f) se includ sumele estimate pentru daune si costurile de lichidare a acestora, dupa educerea partii ce urmeaza sa fie recuperata de la reasiguratori.

(3) Asiguratorul care exercita o activitate de asigurari de viata are obligatia, cu respectarea prevederilor art. 28, sa constituie si sa mentina rezerve tehnice, denumite in continuare rezerve matematice, pentru fondul asigurarilor de viata.

(4) Marimea rezervelor tehnice, constituite si mentinute conform alin. (1) si (3), nu poate fi mai mica decat marimea obtinuta prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin norme.

(5) Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite si mentinute in conditiile acestui articol, reprezinta obligatii ale asiguratorului si se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului.

(6) In cazurile in care contractul de asigurare prevede incasarea primelor si platilor despagubirilor in valuta, rezervele tehnice aferente se pot constitui si mentine in valuta.

(7) Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin norme iar prevderile acestui articol se aplica si acestor categorii.

In ce priveste activitatea de asigurare de viata legea respectiva mentioneaza in    Capitolul V, ca:

Art. 26 - Asiguratorul care exercita o activtate de asigurare de viata este obligat:

a)      sa tina conturi distincte pentru asigurarile de viata;

b)      sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente asigurarilor de viata in conturi separate, care sa constituie si sa apartina unui fond de asigurare distinct, denumit in prezenta legea fondul asigurarilor de viata;

c)      sa asigure conducerea contabilitatii fondului asigurarilor de viata, pentru identificarea operativa a activelor si obligatiilor aferente acestora.

Art. 27 - (1) Administrarea asigurarilor de viata si a fondurilor asigurarilor de viata aferent, inclusiv investirea si evaluarea activelor, calculul rezervelor matematice se vor efectua potrivit reglementarilor stabilite prin norme.

(2) Asiguratorul care exercita o activitate de viata este obligat:

a) sa initieze examinarea activitatii de asigurare de viata, constand din calcularea, conform principiilor fundamentale si general acceptate ale calcului actuarial, a obligatiilor aferente fondului asigurarilor de viata si a rezervelor matematice necesare, precum si o apreciere asupra concordantei dintre fondurilor asigurarilor de viata si activele aferente; examinarea se efectueaza la fiecare 12 luni sau la intervale mai scurte, daca Comisia de Supraveghere a Asigurarilor considera necesar, de catre persoane propuse de asigurator, care au o calificare adecvata pentru aceasta si care sunt aprobate in acest sens de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

b) sa redacteze un raport asupra rezultatelor examinarilor preazute la lit. a), denumit in prezenta lege raport asupra asigurarilor de viata ale carui forma, continut al informatiilor, documentelor si detaliilor suplimentare, precum si mod de certificare sunt stabilite prin norme;

c) sa depuna la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor o copie de pe raportul asupra asigurarilor de viata intr-un interval de 4 luni de la data la care s-a facut examinarea sau intr-un interval mai mare, daca termenul a fost aprobat in scris de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, in urma unei solictari scrise si temeinic motivate primita de la asigurator;

d) sa furnieze informatiile, documentele si detaliile suplimentare, in forma pe care Comisia de Supraveghere a Asigurarilor o considera necesara, pentru evaluarea fondului asigurarilor de viata si a situatiei financiare a acestuia, dupa depunerea raportului asupra asigurarilor de viata la Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor.

Art. 28. - (1) In conditiile art. 32 activele aferente fondului asigurarilor de viata vor garanta siguranta absoluta a asiguratilor care au contracte de asigurari de viata si vor fi folosite numai in raport cu obligatiile aferente fondului asigurarilor de viata.

(2) Este interzisa crearea de sarcini - gaj sau ipoteca - asupra oricarui activ ce apartine fondului asigurarilor de viata in masura in care acesta contravinde prevederilor alin. (1).

(3) Asiguratorul poate sa schimbe, la un pret de piata rezonabil, unele active apartinand fondului asigurarilor de viata cu alte active care ii apartin, precum si sa utilizeze activele aferente fondului asigurarilor de viata in alte scopuri decat cele prevazute la alin. (1), daca dovedeste in scris Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor ca valoarea activelor utilizate depaseste valoarea totala a obligatiilor aferente fondurilor asigurarilor de viata.

In ceea ce priveste modul de incheiere a contractelor de asigurare pe fiecare forma de asigurare in parte aceasta este reglementata de Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995.²

Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, publicata in Monitorul Oficial

nr. 303 din 30 decembrie 1995.
2. Asigurarea sub aspect economic

Existenta asigurarii este legata de necesitatea constituirii unui fond de resurse banesti destinat indemnizarii pagubelor provocate de anumite fenomene (evenimente).

Fondul de asigurare imbraca forma baneasca. Fondul de asigurare se formeaza in mod descentralizat pe seama sumelor de bani (prime de asigurare sau cotatii), pe care le achita persoanele fizice sau juridice pentru inlaturarea pagubelor pe care ar urma sa le suporte, daca s-ar produce anumite evenimente (fenomene).

Asigurarea ofera avantajul ca membrii comunitatii, afectati de producerea riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlul de indemnizatie de asigurare, sume care pot fi cumulat mai mari decat cuantumul contributiei acestora la fondul de asigurare respectiv.

In momentul formarii si utilizarii fondului de asigurare se nasc relatii economice intre participantii la asigurare. Fluxurile banesti sub forma primelor de asigurare, pornesc de la persoanele fizice sau juridice asigurate catre organizatia de asigurare.³

Asigurarea exprima relatii de distributie si redistribuire a valorii adaugate brute. Fondul de asigurare se formeaza datorita contributiei membrilor comunitatii de risc, iar folosirea lui pentru acoperirea despagubirilor se face in conformitate cu principiul mutualitatii.

Notiunea de asigurare se foloseste atat in legatura cu activitatea societatilor comerciale de asigurari si a organizatiilor de asigurari mutuale cat si la asigurarile sociale.

In Romania, fondurile de asigurari sociale se constituie la dispozitia Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a unor organizatii obstesti. Fondul asigurarilor sociale se constituie din contributia agentilor economici, a institutiilor publice si a persoanelor fizice salariate, precum si a subventiilor primite de la bugetul de stat.

Fondul asigurarilor de stat se utilizeaza pentru acordarea de pensii (pentru munca depusa, limita de varsta, de invaliditate, de urmas), indemnizatii (in caz de boala, de accidente de munca, de sarcina etc.), ajutoare (sociale, de deces etc.).

Atat asigurarile sociale cat si asigurarile mijlocite de societatile comerciale si organizatiile mutuale, exprima relatii economice, de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute.

Prin organizatie de asigurare intelegem atat societatile de asigurari propriu-zise, cat si societatile

mutuale de asigurari

3. Asigurarea sub aspect financiar

Asigurarile sub aspect financiar sunt tratate ca:

o ramura prestatoare de servicii

un sistem financiar

Asigurarile sunt privite ca o ramura prestatoare de servicii deoarece organizatiile de asigurari in schimbul primelor incasate ofera asiguratilor un produs aparte. Acest produs este constituit pentru a prelua asupra sa efectele negative ale producerii unui anumit fenomen.

Societatea de asigurare nu este numai prestatoare de servicii in favoarea asiguratilor, ci si un intermediar financiar de persoane fizice care platesc prime de asigurare si persoane fizice si juridice care au la un moment dat nevoia de resurse financiare. La asigurarile de persoane se ofera posibilitatea persoanelor fizice de a primi nu numai protectie, ci, in plus, li se ofera un instrument de economisire si de fructificare a resurselor banesti.

Pentru persoanele fizice titulare ale unor contributii, asigurarea constituie un veritabil activ financiar cu scadente de valorificare mai lungi sau mai scurte. Asigurarea favorizeaza orientarea economiilor populatiei spre piata financiara.

Functiile asigurarilor

In ceea ce priveste functiile asigurarii, este greu de gasit un factor comun de legatura intre curentele de opinie existente. In prima etapa exista fluxuri banesti de la asigurat la asigurator, sub forma primelor de asigurare. In etapa urmatoare apar fluxuri de la asiguratori la asiguratii care suporta consecintele riscurilor mentionate in contract si care imbraca forma indemnizatiilor de asigurare (sume asigurate sau despagubiri).

PRIME DE ASIGURARE

ASIGURAT ASIGURATOR

INDEMNIZATII DE ASIGURARE

Definirea functiilor asigurarii⁴ este o problema controversata in literatura de specialitate si, de aceea, din perspectiva mai multor specialisti din tara noastra, asigurarile indeplinesc doua functii principale, si anume:

Functia de repartitie, se manifesta in doua faze distincte, dar organic legate intre ele:

in primul rand, functia de repartitie se manifesta in formarea fondului de asigurare pe seama primelor de asigurare platite si suportate de pesoane fizice si juridice asigurate;

in al doilea rand, functia de repartitie se manifesta in procesul de dirijare a fondului de asigurare catre destinatiile sale legale, si anume:

plata indemnizatiei de asigurare;

finantarea unor actiuni cu caracter preventiv;

acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodaresti ale organizatiilor de asigurare si constituirea unor fonduri de rezerva

Prin intermediul functiei de repartitie, impozitele datorate de societatea de asigurari sunt dirijate la bugetul de stat sau la bugetele locale, iar contributiile pentru asigurarile sociale sunt indreptate catre bugetul asigurarilor sociale de stat.

Functia de control, se manifesta in folosirea statului roman a asigurarilor ca mijloc de depistare a unor cauze generatoare de pagube in economie, si controlul ce se efectueaza asupra modului de formare si repartizare a fondurilor de asigurare.

Indeplinind aceasta functie asigurarile urmaresc:

modul in care se incaseaza primele de asigurare si alte venituri ale societatii de asigurari;

modul in care se efectueaza platile cu titlu de indemnizatie de asigurare si/sau cheltuielile de prevenire a riscului;

modul cum se determina drepturile cuvenite asiguratilor;

modul in care se indeplinesc obligatiile societatilor de asigurari.

Marinica Dobrin, Paul Tanasesc, Teoria si practica asigurarilor, Editura Economica, Bucuresti, 2000

Dupa parerea altor economisti asigurarile indeplinesc si alte functii ca:

1) Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati ale naturii si de accidente - cazul asigurarilor de bunuri si raspundere civila - si plata sumelor asigurate in cazul asigurarilor de persoane atunci cand in viata asiguratilor intervin anumite evenimente.

Potrivit acestei functii, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii de care asiguratii raspund conform legii si acordarea unor sume in cazul producerii unor evenimente privind viata si integritatea persoanelor.

2) Fuctia de prevenire a pagubelor s-a dezvoltat in timp, indeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cu timpul, agentii economici si societatea au invatat ca este mai bine sa previi, decat sa repari o paguba.

Functia de prevenire a pagubelor se exercita pe doua cai principale:

prin finantarea unor activitati de prevenire a calamitatilor si accidentelor: construirea de diguri de protectie impotriva inundatiilor, lucrari de impaduriri, desecari, irigatii, finantarea unor programe educationale pentru asigurati;

prin stabilirea unor conditii de asigurare care sa-l oblige pe asigurat la o conduita preventiva permanenta: participarea asiguratului la acoperirea unei parti din paguba, decaderea din dreptul de despagubire in cazul neindeplinirii unor masuri de eliminare sau limitare a pagubei.

3) Functia financiara. Avand in vedere decalajul de timp intre momentul incasarii primelor si momentul platii despagubirilor, societatile de asigurare concentreaza temporar sume foarte importante, pe care apoi le plaseaza pe piata capitalului in scopul obtinerii unor venituri suplimentare si al cresterii sigurantei afacerilor.

Asigurarea constituie un mijloc de a repartiza, asupra unui mare numar de persoane fizice si juridice, paguba provocata de un fenomen sau de un complex de fenomene unui numar redus dintre acestea.