Conceptul de asigurare

Conceptul de asigurare

De-a lungul timpului, agentii economici au cautat sa descopere si sa aplice diverse mijloace de protectie impotriva riscurilor generatoare de pagube potentiale la care erau expuse activitatea lor de productie si comercializare, precum si persoanele care exercitau asemenea activitati, fiinta umana in general. Asemenea mijloace, menite sa asigure protectie impotriva riscurilor generate de fortele independente de vointa omului se bazeaza pe:

■ Prevenirea - apare ca cel mai bun mijloc de protectie, daca permite suprimarea riscurilor. S-a dovedit ca are destul de rar un efect radical.

■ Asistenta - face parte din primele moduri de reparatie a daunelor, este incerta si de cele mai multe ori insuficienta, ea neputand repara decat partial si momentan.

■ Prevederea - implica prelevarea de resurse actuale pentru nevoi viitoare. Asigurarea s-a dovedit a fi cea mai reusita si mai eficienta forma a prevederii.

O alta forma de protectie "AUTOASIGURAREA" - consta in crearea de catre fiecare persoana fizica sau juridica a unor rezerve proprii care sa fie utilizate numai in cazul producerii evenimentelor generatoare de paguba, pentru acoperirea lor. Este numita impropriu autoasigurare pentru ca nu indeplineste principiul mutualitatii - principiu obligatoriu in asigurare si este o forma neeconomica, greu realizabila, si de multe ori insuficienta.

Asigurarea are la baza principiul MUTUALITATII potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma modesta (prima de asigurare) la crearea fondurilor de asigurare, din care se compenseaza pagubele suferite. Platind un procent relativ mic din acoperirea exercitata de polita de asigurare a persoanei care isi asuma riscul (asiguratorul), asiguratul primeste in schimb o garantie de despagubire impotriva pierderii posibile si viitoare. Administrand riscul prin intermediul asigurarii, orice paguba este suportata in comun de mai multe persoane si nu isi exercita impactul asupra unei singure persoane (fizice sau juridice). Conditiile de asigurare pentru asigurarea bunurilor sunt diferite in functie de riscurile acoperite. Politica de subscriere apartine in totalitate asiguratorilor si se bazeaza pe date statistice, selectarea riscurilor, pierderile posibile, teritorialitatea, frecventa aparitiei, gradul de expunere la risc, posibile acumulari de daune.

Din acest punct de vedere asigurarea reprezinta un acord de vointa (contract intre asigurator si asigurat), prin care asiguratorul ofera asiguratului contravaloarea daunelor (suma asigurata) in caz de producere a acestor riscuri, in schimbul platii de catre asigurat a unei sume de bani numita prima de asigurare.

Asigurarea are rolul de a acoperi situatiile financiare ale unor evenimente nedorite de catre persoane sau organizatii, a caror cauza este denumita risc.

Asiguratorii nu acopera riscurile speculative care pot conduce la castiguri financiare. Riscurile asigurabile caracterizeaza acei asigurati care pot suferii pierderi.

John Downes si Jordan Elliot Goodman definesc asigurarea ca fiind ,,sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, constiente de riscurile posibile, platesc prime de asigurare care ramburseaza sumele corespunzatoare in caz de dauna". Asiguratorul profita prin investirea primelor pe care le primeste. Intr-un sens mai larg, asigurarea transfera riscul de la o persoana la un grup care poate mai usor sa plateasca pagubele.

In schimbul primelor alocate acestor fonduri, asiguratorul accepta riscul unor despagubiri semnificativ de mari, in cazul in care detinatorul politei va suferi un prejudiciu. De aici deducem ca asigurarea reprezinta o metoda de transfer al riscului, iar asiguratorii sunt aceia care isi asuma riscul.

Fiecare detinator de polita trebuie sa contribuie la fond in mod proportional cu probabilitatea de risc, precum si cu valoarea probabila a efectelor acesteia.

Obligatia pe care si-o asuma societatea comerciala de asigurare fata de clientii sai - asiguratii - este influentata de caracterul aleator al fenomenelor asigurate. Daca acestea s-ar produce asa cum au fost ele presupuse la stabilirea obligatiilor partilor contractante, atunci intre primele incasate si indemnizatiile datorate ar exista un echilibru corespunzator.

In practica, insa, pot sa apara abateri mai mari sau mai mici de la media multianuala a pagubelor provocate de riscurile asigurate. Cand abaterile sunt favorabile pentru asigurator, acestea maresc profitul estimat al societatii de asigurare. Cand insa ele sunt negative, apare necesitatea compensarii acestor influente nefavorabile cu venituri provenind din alte activitati: depuneri la banci, investitii in bunuri imobiliare etc.

Societatile de asigurare apar pe piata financiara cu o oferta de capital de imprumut orientata catre diversi solicitanti de resurse financiare. Astfel, oferta societatilor de asigurare se adreseaza bancilor comerciale, interesate sa primeasca depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de creditare, societatilor comerciale de productie, preocupate sa-si majoreze capitalul activ; autoritatilor publice centrale si locale, aflate in cautare de resurse de imprumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finantarea unor investitii importante din fonduri extrabugetare, detinatorilor de terenuri si imobile destinate vanzarii etc.

Plasarea disponibilitatilor banesti pe piata capitalurilor de imprumut se face in conditii de dobanda, cursuri ale hartiilor de valoare, cursuri de schimb valutar etc., care se modifica de la o perioada la alta in functie de ritmul cresterii economice, rata inflatiei, gradul de ocupare a fortei de munca, preturile practicate pe piata externa etc.

In spatele societatilor de asigurare, ca intermediar financiar, stau persoanele fizice, care au incheiat asigurari de viata in dublu scop: pe de o parte, pentru a se proteja impotriva unor posibile evenimente viitoare, iar pe de alta parte pentru a-si fructifica economiile incredintate societatilor de asigurare.

Evolutia conjuncturii in perioada de valabilitate a contractului de asigurare va influenta atat marimea nominala a sumei acumulate, cat si marimea reala a acesteia, la data incasarii ei.