Concurenta pe piata asigurarilor

Concurenta pe piata asigurarilor

Starea pietei asigurarilor reflecta caracterul concurential sau neconcurential al acesteia. Piata concurentiala se caracterizeaza prin existenta si functionarea in cadrul national, a mai multor societati de asigurari, in regim autonom si concurential. Fiecare societate de asigurari incearca sa ocupe un segment de piata cat mai mare. In acest scop, oferta de asigurare se diversifica, si 'conditiile de asigurare' devenind concurentiale. O piata concurentiala caracterizeaza tarile cu economie liberala, bazata pe principiul parghiei autoreglatoare cerere - oferta.

Piata neconcurentiala a asigurarilor este specifica sistemelor social-economice in care oferta de asigurare se realizeaza printr-o unica societate de asigurari, care detine astfel monopolul absolut al pietei respective.

Caracterul concurentei, perfecte sau imperfecte, pe piata asigurarilor se reflecta prin: omogenitatea produsului de asigurare, tranparenta pietei, atomizarea pietei, libertatea de miscare a agentilor pietei, descentralizarea deciziilor.

Omogenitatea produsului pe piata asigurarilor rezida in faptul ca, desi pe aceasta piata se valorifica o varietate de produse de asigurare, ele nu sunt inlocuibile unul prin celalalt.

Atomizarea pietei asigurarilor constituie o conditie a realizarii concurentei perfecte. O piata este atomizata atunci cand reuneste un numar suficient de mare de ofertanti si solicitanti, astfel incat nici unul dintre participanti nu poate influenta sensibil functionarea acesteia.

In Romania, in anul 1938, fiintau 21 de societati de asigurare diferite ca marime: 7 din ele detineau 11,3% din capitalul total, dar inregistrau pierdere per sold; alte 5 societati detineau 56,2% din capitalul total si realizau 61,4% din beneficiul ramurii. In perioada 1953-1990 in Romania si-a desfasurat activitatea o singura societate de asigurari, iar in anul 1996 functionau 40 de societati de asigurare - reasigurare; in prezent exista 63 de societati de asigurare - reasigurare, in regim comercial si concurential, iar numarul acestora este in crestere, dar parametrii in care evolueaza variaza de la o societate la alta.

Libertatea de miscare (intrare - iesire) a agentilor economici pe piata asigurarilor, raspunde unui criteriu esential al functionarii economiei de piata, acela al deschiderii fata de mediul economic si social.

Cresterea sau scaderea numarului de societati de asigurare se motiveaza pe evolutia obieciva a pietei, in cadrul careia apar, in timp, noi societati de asigurare, concomitent cu lichidarea sau fuzionarea altora.

Capacitatea decizionala sau descentralizarea capacitatii decizionale este o cerinta esentiala pentru o piata concurentiala. In practica asigurarii comerciale, societatile de asigurare - reasigurare au o capacitate decizionala in limitele specificului activitatii, potentei financiare de care dispun si in limitele legii daca deciziile respective produc efecte asupra tertilor, cu deosebire asupra asiguratilor. In tara noastra legea se impune fata de capacitatea decizionala a societatilor de asigurare si anume:

a) obligatia societatilor de asigurare constituite de a subscrie si varsa capitalul social in functie de limita minima stabilita pentru fiecare norma de asigurare inclusa in portofoliul societatii;

b) cerinta gestionarii distincte a asigurarilor de viata, indiferent de alte forme de asigurare practicate de societate;

c) restrictia cu privire la raportul dintre angajamentele fata de asigurati si capacitatea lor financiara; societatile de asigurare - reasigurare si de reasigurare isi pot angaja anual, prin contracte, obligatii corespunzatoare unui volum de prime de asigurare care, dupa deducerea primelor cedate in reasigurare sa nu depaseasca un echivalent cu pana la de cinci ori capitalul social varsat si rezervele de capital;

d) societatile de asigurare sunt obligate sa-si continue rezerve de prime pentru asigurarile de viata, precum si rezerve de prime si de daune pentru celelalte categorii de asigurari. Calculul si fundamentarea nivelului minim al acestor rezerve de prime implica avizul C.S.A.. Rezervele de daune nu pot fi mai mici de 40% din diferenta dintre primele incasate si daunele platite la asigurarile si reasigurarile valabile in cursul anului de referinta;

e) dreptul societatilor comerciale de asigurari, ca pe seama unei parti din capital, a rezervelor tehnice si de capital, sa efectueze plasamente in investitii mobiliare si imobiliare, in titluri de valoare sau bonuri de tezaur, de a acorda credite unor societati bancare. Conditia pentru a realiza asemenea plasamente consta in mentinerea permanenta a nivelului minim al coeficientului de solvabilitate de 15% din aceste fonduri.

In mod evident, in raport cu alte societati comerciale, societatile de asigurare desi au libertate de decizie, ele sunt constranse pentru a manifesta prudenta deosebita in activitatea lor, pentru a nu ajunge in incapacitate de plata si deci pentru a nu periclita angajamentele de plata fata de asigurati.