Conceptul de asigurare

Conceptul de asigurare.

Evolutia conceptului de asigurare.

Asigurarea sub aspect juridic si economic.

Alte abordari economice si financiare ale asigurarii.

1. Evolutia conceptului de asigurare.

Comunitatea de risc si mutualitatea au constituit premise esentiale pentru intelegerea faptului ca in fata unor pericole doar "unirea face putere", ca si pentru a le face fata este necesara constituirea unui fond comun al carui utilizare sa aiba loc pe baza principiului "toti pentru unul si unul pentru toti". Asigurarea este una dintre cele mai vechi inventii a omenirii. Ideea ei se pierde in adancimea secolelor. Primele forme de asigurare dupa parerea savantilor, se intalnesc cu doua milenii inaintea erei noastre in legile lui Hammurabi, care prevedea incheierea unor intelegeri intre participanti la caravana comerciala cu privire la aceea ca sa suporte colaborand unul din ei in drum de pe urma atacurilor talharesti, jafurilor, furturilor etc.

Ce se intelege prin asigurare? Aceasta intrebare a atras atentia multor cercetatori. Dezvaluirii problemelor asigurarii ii sunt dedicate lucrarile multor economisti si juristi din diferite tari. Aproximativ fiecare savant, care s-a ocupat de problemele asigurarii tindea sa formuleze notiunea proprie de asigurare.

Pentru discutarea teoriilor si notiunilor contemporane a asigurarii, in anul 1960, la Luxemburg a fost convocat primul congres al Uniunii internationale a legislatiei cu privire la asigurarea (AIDA).

Dificultatea consta in dezvaluirea esentei acestei categorii economice, care este la prima vedere simpla si clara, intr-o astfel de notiune, care pe de o parte nu va fi prea ingusta si va cuprinde toate tipurile de asigurare, iar pe de alta parte sa nu fie prea larga, ca sa nu cuprinda in sfera sa elemente straine.

Examinarea notiunilor de asigurare existente trebuie de inceput cu cea formulata de V. K. Raiher, deoarece ea a fost prima, iar apoi intr-o oarecare masura a fost pusa la baza celorlalte notiuni, care au aparut mai tarziu.

Asigurarea, dupa parerea lui, poate fi formulata ca o forma de organizare a unui fond banesc centralizat din contul unor mijloace decentralizate: din alocatiile facute de participantii la acest fond. Din punct de vedere al autorului importanta acestei notiuni reiese din universalitatea ei, ea putand sa se aplice pentru toate tipurile de asigurare, indiferent de trasaturile ei specifice, si chiar asupra asigurarii sociale.

Opiniile expuse mai tarziu de catre economisti si alti specialisti au aratat ca aceasta notiune a intalnit un sir de observatii si critica, din cauza ca in ea nu au fost luate in consideratie trasaturile de baza si rolul social-economic al activitatii economice care poarta denumirea de asigurare, si de asemenea nu a fost efectuata deosebirea intre functiile asigurarii.

Alta notiune este formata de Konisin F. V., conform ei asigurarea reprezinta una din metodele de formare a unui fond banesc pentru recuperarea din contul primelor de asigurare a pierderilor in economia nationala, produse din cauza calamitatilor naturale sau accidentelor si de asemenea pentru plata sumelor corespunzatoare in legatura cu survenirea unor evenimente anumite, legate de viata si capacitatea de munca a celor asigurati.

O alta notiune este formata de savantul din fosta R.D.G. - G. Badera, care se deosebeste de celelalte notiuni prin aceea ca ea face accent pe elementul de clasa a asigurarii si in ea se mentioneaza formele (principiile) de creare a fondului de asigurare.

Asigurarea - scrie el - este o forma organizata de creare de catre colectivele de persoane sau diferite grupe ale rezervelor financiare care se bazeaza pe principii benevole sau obligatorii, si care se afla in mainile clasei dominante in aceasta perioada de timp, si in mainile reprezentantilor, pentru acoperirea necesitatilor care pot fi calculate, care apar in rezultatul unor evenimente intamplatoare.

Unii autori, formuland notiunea de asigurare, evidentiaza caracterul volitiv in actiunile persoanelor, care participa la crearea fondului de asigurare. Din punctul lor de vedere, asigurarea reprezinta niste relatii economice concrete, care se formeaza sub influenta nemijlocita a unor cerinte obiective de dezvoltare a mijloacelor de productie care iau nastere intre diferite categorii de persoane si colective, si care se exprima prin actiuni volitive concrete a persoanelor in vederea transferarii unei parti din profitul sau in fondul de asigurare, pentru folosirea acestor surse banesti, in viitor, pentru recuperarea pagubelor pricinuite de calamitati naturale si alte accidente. Cu toate ca aceasta notiune este foarte larga ea insa nu poarta un caracter universal, deoarece in esenta, atinge numai asigurarea de bunuri.

O mare importanta pentru dezvoltarea teoriei economice a asigurarii o are notiunea propusa de L. A. Motilov: "Asigurarea de stat - reprezinta o totalitate de relatii economice si financiare, prin intermediul carora se redistribuie o parte din venitul national in interesele intaririi economiei productiei obstesti si bunastarii salariatilor pe calea unei metode deosebite de creare a fondului de asigurare din contul depunerilor banesti efectuate de intreprinderi si organizatii, si de asemenea de populatie, pentru folosirea lor strict dupa destinatie - despagubirea pierderilor participantilor la creerea fondului survenite de pe urma calamitatilor naturale, accidentelor, etc. Si acordarea ajutorului suplimentar cetatenilor (membrilor familiilor lor), in cazul survenirii unor evenimente legate de viata si sanatatea lor."

O notiune asemanatoare cu cea a lui Motilov L. A., o intalnim la juristii din Romania - Vacarel Iulian si Bercea Florin: "Asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a produsului intern brut, relatii care apar in procesul constituirii si utilizarii fondului de asigurare in vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii persoanelor fizice impotriva anumitor eveniment care le-ar putea afecta viata ori integritatea corporala, precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si juridice fata de terti".

Notiunea de asigurare formulata in Legea Federatiei Ruse cu privire la asigurari din 27 noiembrie 1992, articolul 2 suna astfel: "Prin asigurare se itelege o totalitate de relatii, menite sa apere interesele patrimoniale ale persoanelor fizice si juridice in cazul producerii unor evenimente (cazurilor asigurate) din contul fondurilor banesti create din depunerile de asigurare (primele de asigurare) efectuate de ele".

2. Asigurarea sub aspect juridic si economic.

Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic si financiar.

Din punct de vedere juridic - pentru a fi operanta, asigurarea trebuie sa capete o forma juridica, fapt ce rezulta dintr-un contract ca lege a partilor si din legea propriu-zisa emisa de puterea legislativa. Astfel, contractul de asigurare si legea de organizare a asigurarilor constituie izvoarele de drepturi si obligatii in materie de asigurari.

Din punct de vedere economic - asigurarea implica constituirea, in conditii specifice, a fondului de asigurare, in legatura cu care pot fi puse in evidenta cateva aspecte:

faptul ca asigurarea se constituie sub forma baneasca;

fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecarei societati de asigurare, pe seama primelor de asigurare incasate;

constituirea si utilizarea fondului de asigurare implica relatii economice intre parti prin fluxurile banesti pe care le presupune incasarea primelor si apoi plata despagubirilor aferente.

Din punct de vedere financiar - se poate aprecia ca asigurarea se constituie intr-un intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate care platesc esalonat primele de asigurare si persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

PREMISELE ASIGURARII

Acestea rezida din caracterul evenimentului asigurat:

Caracterul aleator al evenimentelor la care se refera asigurarea. Atfel, evenimentul trebuie sa fie intamplator, realizarea lui sa nu depinda de vointa partilor implicate in asigurare. In acest scop, pentru a fi asigurabil, evenimentul trebuie sa fie posibil in viitor, cu consecinte intrevazute, dar totusi nesigur sub aspectul producerii, a masurii in care va provoca sau nu pagube si sub aspectul localizarii si al duratei;

Caracterul evaluabil al evenimentelor. Astfel, pentru a fi asigurat, evenimentul trevuie sa poata fi cuprins in cercetarea statistica, sa decurga dupa legitatile evenimentelor intamplatoare, incadrandu-se in legile de calcul a probabilitatilor.

Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se refera la numarul de cazuri care se pot ivi si la nivelul la care e necesara acoperirea pagubelor. Aceasta face posibila stabilirea primelor de asigurare ce urmeaza a fi platite.

Mutualitatea reflecta constituirea si utilizarea fondului de asigurare dupa principiul "unul pentru toti si toti pentru unul".

Fondul de asigurare - constituit exclusiv sub forma baneasca prin contributia unui numar mare de persoane fizice si juridice - este utilizat in scopul inlaturarii urmarilor generate de producerea evenimentelor asigurate.

Extensia numerica a asiguratilor reflecta o cerinta in derularea procesului de asigurare. Numarul de asigurati trebuie sa fie suficient de mare pentru necesitatile vizand calculul primelor de asigurare, evaluarea si dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea fondului de asigurare si utilizarea lui eficienta.

Echidistanta asiguratilor fata de risc e necesara, mai precis, se impune identificarea intereselor similare ale asiguratilor pentru a promova o anumita forma de asigurare si despagubirea in acelasi fel a asiguratilor pentru o anumita categorie de riscuri.

Mutualitatea fondului de asigurare are un rol deosebit de important. Din acest motiv nu intra in sfera asigurarilor rezervele centralizate ale societatii sau ale agentilor economici, chiar daca acestea ar avea ca destinatie acoperirea calamitatilor la nivel de referinta. In consecinta, conceptul de autoasigurare vehiculat in teoria economica nu are relevanta pentru a explica conceptul de asigurare, tocmai pentru ca nu are la baza premisa obligatorie a mutualitatii.

Promovarea asigurarilor implica urmatoarele conditii obiective si subiective:

Conditii subiective:

Interesul pentru asigurare ar putea fi interpretat prin simtul necesitatii de a identifica, preveni si preintampina evenimentele, riscurile generatoare de pagube. Acesta se afla in corelatie cu evolutia generala a societatii, cu nivelul ei de dezvoltare, cu nivelul de cultura si civilizatie a omului.

Suportabilitatea financiara a asigurarii se refera la posibilitatile financiare ale persoanelor fizice si juridice de a suporta plata primelor de asigurare. Cu alte cuvinte, suportabilitatea financiara a asigurarii poate promova interesul pentru asigurare, il poate bloca sau il poate amana.

Conditiile obiective se refera la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra in sfera asigurarilor:

sa fie sporadice;

sa aiba o anumita regularitate;

sa aiba extensie teritoriala;

sa se produca in viitor.

DELIMITARILE CONCEPTUALE ALE ASIGURARII

In sensul cel mai larg, fie ca relatie, fie ca sistem, asigurarile pot fi abordate ca:

asigurari sociale si

asigurari comerciale.

Asigurarile sociale se refera la persoane, avand menirea crearii unor rezerve banesti centralizate afectate protectiei, sub diferite forme, a membrilor societatii.

Asigurarile comerciale sunt realizate de firme prin societati specializate si pe principii economice. Asigurarile comerciale pot fi: de bunuri, persoane sau raspundere civila. Promovarea lor implica societatile de asigurare - in calitate de asigurator si persoana fizica sau juridica - in calitate de asigurat, aflate in raporturi oneroase vizand: plata unor prime de asigurare, preluarea protectiei impotriva anumitor riscuri, despagubirea pentru pagubele generate de riscurile asigurate.

3. Alte abordari economice si financiare ale asigurarii.

In tarile dezvoltate asigurarile au devenit o importanta ramura a economiei nationale pentru ca, prin valoarea adaugata creata, societatile de asigurare, de intermediere sau de prestari de servicii inedite participa la sporirea produsului intern brut, ofera locuri de munca, participa la oferta de capital de imprumut pe piata financiara si prin sumele acordate asiguratilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.

Unii specialisti pun in evidenta anumite valente ale asigurarilor:

calitatea de ramura prestatoare de servicii;

de intermediar financiar si

de activitate financiara.

Asigurarea ca ramura prestatoare de servicii se releva prin faptul ca societatea de asigurare, in schimbul primelor de asigurare incasate, ofera asiguratului un produs necorporal specific, si anume preluarea raspunderii pentru riscurile asigurate, securitatea pentru cazurile convenite prin contractul de asigurare.

Asigurarea ca intermediar financiar rezida in faptul ca, mai ales in asigurarile de viata, societatea de asigurare ofera asiguratilor nu numai protectia de asigurare, ci si instrumentele de economisire si de fructificare a resurselor banesti.

Asigurarea ca activitatea financiara consta in aceea ca, in perioada derularii contractului de asigurare, asigurarea e influentata atat de marimea absoluta nominala a sumei acumulate, cat si de marimea reala a acesteia. Astfel, contractul de asigurare apare ca o creanta conditionata emisa de asigurator si achizitionata de asigurat.

Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic si financiar.

Din punct de vedere juridic - pentru a fi operanta, asigurarea trebuie sa capete o forma juridica, fapt ce rezulta dintr-un contract ca lege a partilor si din legea propriu-zisa emisa de puterea legislativa. Astfel, contractul de asigurare si legea de organizare a asigurarilor constituie izvoarele de drepturi si obligatii in materie de asigurari.

Din punct de vedere economic - asigurarea implica constituirea, in conditii specifice, a fondului de asigurare, in legatura cu care pot fi puse in evidenta cateva aspecte:

faptul ca asigurarea se constituie sub forma baneasca;

fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecarei societati de asigurare, pe seama primelor de asigurare incasate;

constituirea si utilizarea fondului de asigurare implica relatii economice intre parti prin fluxurile banesti pe care le presupune incasarea primelor si apoi plata despagubirilor aferente.

Din punct de vedere financiar - se poate aprecia ca asigurarea se constituie intr-un intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate care platesc esalonat primele de asigurare si persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

Intrebari de verificare

Ce se intelege prin asigurare?

Care formulare a conceptului de asigurare este mai corecta?

Analizati conceptul de asigurarea din punct de vedere juridic?

Care este legatura dintre asigurarile sociale si asigurari?

Rolul asigurarilor in sistemul economic?

Diferenta dintre asigurari sociale si asigurari comerciale?

Ce reprezinta asigurarea de stat?

Enumerati si nalizati premisele asigurarii

Prin ce se releva asigurarea ca ramura prestatoare de servicii?

Ce reflecta extensia numerica a asiguratilor?