Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Recomandarile Comisiei pentru Clauze Abuzive in materie de asigurari si aplicarea acestora de catre instantele de judecata

Asigurari

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Dispersia si divizarea riscurilor
Asigurari de persoane
CONTRACTUL DE ASIGURARI
Istoricul pietei de asigurari din Romania
Servicii necesare societatilor captive de asigurari
Rezultatele financiare si fondurile societatilor de asigurari
Cererea de asigurare
Indicatorii privind aprecierea eficientei activitatii de asigurare
Asigurarea si garantarea exporturilor in Romania
ASIGURARI SI REASIGURARI


Recomandarile Comisiei pentru Clauze Abuzive in materie de asigurari si aplicarea acestora de catre instantele de judecata.

Consumatorul care vrea sa se informeze asupra caracterului abuziv sau nu a vreunei clauze dintr-un contract poate sa consulte recomandarile Comisiei pentru Clauze Abuzive, recomandarile acesteia continand referiri la toate aspectele ale vietii cotidiene[1].




In conditiile in care nici o prevedere din Codul asigurarilor si nici din reglementarile speciale privind controlul exercitat de catre Directia pentru Asigurari nu prevad vreun obstacol in competenta Comisiei pentru Clauze Abuzive de a examina contractele de asigurare si pe considerentul ca prevederile de ordine publica din codul asigurarilor urmaresc sa asigure un minimum de protectie asiguratului, dar lasa asiguratorului posibilitatea sa prevada pentru asigurat avantaje suplimentare, astfel incat asiguratorul, adesea, este tentat sa abuzeze de pozitia sa in defavoarea asiguratului, iar misiunea Directiei pentru Asigurari este mult mai larga chiar daca inglobeaza si controlul efectiv in interesul asiguratului, si anume de a favoriza dezvoltarea asigurarilor, in acest context existenta controlului paralel al autoritatii de tutela nu constituie un obstacol pentru competenta sa in aceasta materie.

Asa cum am aratat mai sus Comisia pentru clauze abuzive a emis in materie de asigurari patru recomandari in care s-a referit la cele mai „periculoase” clauze din contractele de asigurare .

Astfel, in privinta contractelor de asigurare de locuinte impotriva riscurilor multiple[2] Comisia recomanda incheierea intotdeauna in forma scrisa a contractului de asigurare multirisc a locuintei si remiterea asiguratului a unui inscris „unic si personalizat”, semnat de ambele parti, care sa dovedeasca existenta actului juridic si sa descrie garantiile, iar in cazul in care acestea sunt modificate, polita trebuie adusa la zi la fiecare trei ani. De asemenea, ea recomanda utilizarea unei terminologii clare, astfel incat clauzele contractului sa poata fi usor si exact intelese si sa nu fie de natura de a-l duce in eroare pe asigurat. De asemenea, asiguratorul nu poate include prin „definirea termenilor principali ai contractului” – restrictii echivaland cu excluderea de o maniera indirecta a unor riscuri sau cu limitarea indirecta a garantiilor pe care, initial, asiguratorul s-a angajat sa le acorde.

Sunt ilicite clauzele prin care asiguratorul isi rezerva dreptul de a mari prima in cursul contractului pentru „motive cu caracter tehnic” sau chiar fara nici o justificare, nelasandu-i asiguratului nici o optiune decat sa rezilieze contractul.

Pentru a remedia situatia in care asiguratul se pierde in toate documentele si anexele contractului de asigurare, Comisia recomanda generalizarea practicii de a folosi un tablou recapitulativ al garantiilor, prezentat pe cat posibil pe o pagina, si indicand in trei coloane natura garantiilor, suma totala a acestora si franciza; definirea fiecarui risc propus asiguratului, in special „incendiu”, „inundatie”, „furt” si „raspunderea civila”, si sa fie urmata fiecare definitie de o lista unica si exhaustiva de excluderi, in asa fel incat asiguratul sa fie sigur ca riscul este efectiv garantat in afara de situatiile expres prevazute in aceasta enumerare; la fel, limitarile si francizele trebuie sa fie regrupate pe fiecare bransa, intr-o lista unica.

Sunt abuzive si nu trebuie sa apara in contractele de asigurare clauzele care limiteaza excesiv garantiile cum ar fi: clauzele care, in cazul distrugerii imobilului construit pe un teren care nu este proprietatea asiguratului, limiteaza indemnizatia valorii de reconstructie la „valoarea materialelor evaluate ca materialele demolitiei”;    clauzele care prevad in caz de furt sau distrugere a mobilierului vechi si semnat o limitare a indemnizatiei la valoarea mobilierului asemanator de fabricatie recenta sau cele care, in caz de disparitie a bijuteriilor sau obiectelor din metal pretios, prevad rambursarea materialului brut, si cele care aplica obiectelor de arta un coeficient de vechime calculat vechimii lor care tocmai este un element de valoare. De asemenea, sunt abuzive pentru ca pot induce asiguratul in eroare cu privire la intinderea garantiilor clauzele care, dupa ce prevad ca indemnizatia se face in „valoare a noului”, aduce o restrictie acestui angajament prin definirea termenului de „valoare a noului” care presupune luarea in considerare si a unui coeficient de vechime.

Pentru ca aplicarea clauzelor care impun asiguratului proba ca furtul caruia i-a fost victima s-a comis prin efractie, escaladare, uzul cheilor false sau intrare clandestina este o sursa de litigii, deoarece la prima lectura asiguratul poate sa creada ca este acoperit pentru toate cazurile de furt, in realitate asiguratorul ii refuza, adesea, garantia in caz de escaladare, uzul cheilor false sau intrare clandestina pe motiv ca aceasta fapta nu a lasat nici o urma materiala; sau cazul cand cererea asiguratului este refuzata pe motiv ca existenta furtului n-a fost contestata, ca nici o lipsa de precautie nu i-a fost reprosata si ca e sigur ca in lipsa efractiei, furtul nu s-a putut comite decat prin escaladare sau uzul cheilor false, sau intrare clandestina, se recomanda ca aceste clauze sa fie prevazute printr-o formula care sa inglobeze toate cazurile de furt a caror realitate este stabilita, in special prin efractie, escaladare, uzul cheilor false sau intrare clandestina, sau alte mijloace

In ceea ce priveste clauzele care l-ar supune pe asigurat unor sanctiuni pentru nedeclararea sau declararea inexacta a riscului, acesta nu poate fi sanctionat    decat prin reducerea proportionala a indemnizatiei si numai in cazul in care asiguratorul va dovedi reaua-credinta a asiguratului. In formularea acestei recomandari Comisia a tinut cont de prevederile articolului L. 113-9 din Codul asigurarilor, potrivit carora sanctiunea nu poate fi mai severa ca o reducere proportionala a indemnizatiei atunci cand lipsa este constatata dupa producerea sinistrului, iar daca declaratia incompleta se constata inainte de producerea sinistrului asiguratorul poate alge intre a reconsidera prima sau a rezilia contractul. Mai mult, Comisia a apreciat ca sanctiunea nu va trebui aplicata atunci cand riscul nedeclarat sau denaturat nu a avut nici o influenta asupra sinistrului.

Deoarece in contractele de asigurare de riscuri multiple a locuintelor se stipuleaza consecinte pentru cazuri de agravare a riscurilor declarate, dezechilibrate in raport cu cele care sunt prevazute pentru diminuarea riscurilor, Comisia recomanda restabilirea echilibrului eliminand clauzele care ataseaza agravarii riscurilor consecinte mai severe pentru asigurat in comparatie cu cele care poarta pentru asigurator in cazul diminuarii riscurilor, si astfel este de dorit ca sa fie prevazute si pentru asigurat, in cazul diminuarii riscurilor, facultatea de a alege intre reducerea primei si rezilierea contractului.

In caz de declarare tardiva a sinistrului (a producerii riscului asigurat), asiguratul poate fi sanctionat prin plata unei indemnizatii egala cu prejudiciul suferit de catre asigurator din acest motiv, iar sanctiunea decaderii din beneficiul asigurarii nu poate fi stipulata daca termenul prevazut in contract pentru indeplinirea acestei obligatii este foarte scurt.

In acelasi timp, se recomanda suprimarea clauzelor prin care este limitat dreptul asiguratului de a-l actiona in justitie pe asigurator, supunandu-l unei proceduri prealabile ori tinzand spre o restrangere – chiar si indirecta – a posibilitatilor de aparare a acestuia[4].

In cuprinsul recomandarii[5] cu privire la contractele de asigurare de automobile de turism Comisia pentru Clauze Abuzive s-a referit la aceleasi recomandari cu privire la contract in ansamblul sau.

Astfel, asiguratorul trebuie sa puna la dispozitia asiguratului, in momentul incheierii contractului, un document scris si personalizat, continand conditiile generale si particulare ale asigurarii si descrierea garantiilor[6], caruia trebuie sa-i fie anexate o copie a chestionarului completat de beneficiarul asigurarii si un tablou recapitulativ al garantiilor care se vor acorda.

Este recomandata suprimarea din contract a formulelor insuficient de precise, inselatoare, prea „tehnice” si definirea precisa a elementelor de referinta utilizate de catre asigurator pentru a aprecia valoarea vehiculului „valoarea venala”, „valoarea de substitutie” sau „valoarea de expertiza”; informarea asiguratului ca are posibilitatea, de fiecare data cand asiguratorul cere interventia unui expert, sa conteste aprecierile sau concluziile sale si sa ceara desemnarea altui expert care va actiona in contradictoriu.



In aceeasi ordine de idei, Comisia recomanda eliminarea din contractele de asigurare de acest tip a clauzelor care au ca obiect sau pot avea ca efect:

supunerea consumatorul de asigurare sanctiunilor    pentru nedeclararea sau declararea inexacta a riscului asigurat, daca aceasta nedeclarare nu a facut obiectul unui chestionar scris, inaintea incheierii contractului, sau in cursul derularii contactului sau la reinnoirea lui;

care prevad rezilierea contractului in caz de nerambursare a francizei de catre asigurat;

limiteaza, printr-o franciza, asigurarea de raspundere civila impusa de lege;

impiedica, in caz de reziliere a contractului, rambursarea asiguratului a partii din prima aferenta perioadei in care riscul nu a mai „curs”, in afara de cazul in care rezilierea are drept cauza instrainarea de catre asigurat a unui autovehicul garantat mai putin de un an, asiguratorul putand in acest caz sa reduca aceasta rambursare prin aplicarea unui barem aplicabil asigurarilor temporare;

impun indexarii primelor sau cotizatiilor fara sa precizeze ca in toate cazurile nici o majorare nu poate interveni inaintea termenului contractului si fara sa aminteasca asiguratului ca poate sa se opuna acestei reinnoiri;

obliga asiguratul, in caz de furt, sa declare sinistrul intr-un termen mai mic de doua zile;

decaderea din beneficiul asigurarii pentru necunoasterea obligatiilor impuse asiguratului in caz de sinistru (in special intarzierea declararii sinistrului), si plata unei indemnizatii pentru    prejudiciul cauzat de aceasta greseala asiguratorului, cu exceptia cazului cand se face dovada relei-credinte;

de contraindre l'assureur, en cas de vol déclaré par l'assuré, à verser l'indemnité due à ce dernier dans un certain délai sans donner à celui-ci un point de départ précis et ne pouvant dépendre de la volonté de l'assureur ;

excluderea sau limitarea garantiei pentru raspundere civila in caz de transport de persoane in surplus;

conditionarea, in caz de furt, a indemnizatiei de asigurare de dovada care trebuie sa o faca asiguratul a furtului prin efractie;

excluderea garantiei, in cazul furtului vehiculului, daca cheile au fost lasate in interiorul masinii atunci cand aceasta se gaseste intr-un garaj inchis cu chei, aflat in folosinta unica a asiguratului.

De asemenea, asiguratorul nu este indreptatit sa procedeze la excluderea sau limitarea indemnizatiei de asigurare pe motiv ca producerea riscului asigurat se datoreaza uzurii vehiculului, defectelor sale sau a unei defectuoase intretineri[7].

In ceea ce priveste contractele de asigurare complementare unui contract de credit de consum, de credit imobiliar sau de contract de locatiune cu optiunea de cumparare Comisia pentru Clauze Abuzive in Recomandarea nr.90-01 s-a referit la fel ca si in celelate recomandari la aspecte legate de prezentarea contractului, modificarea contractului, prelungirea contractului, definitia si excluderea garntiilor, declararea sinistrelor, justificarile medicale si expertizele.

Aceste contracte de asigurare au ca obiect o paleta foarte diversa de riscuri care tin de persoana asiguratului si susceptibile de a afecta solvabilitatea acestuia, cum ar fi decesul, incapacitatea de munca temporara sau definitiva[8], si mai rar, pierderea locului de munca. In aceste contracte rolul asiguratorului este sa se substituie imprumutatului (persoanei care a contractat imprumutul) pentru a plati ratele scadente pe o perioada sau pentru a rambursa cu anticipatie capitalul ramas de plata. Deoarece un numar foarte mare de consumatori au recurs la credite pentru finantarea unor contracte de cumparare de locuinte sau de bunuri de consum cea mai mare parte a acestora sunt insotite si de un astfel de contract de asigurare. In aceasta recomandare se au in vedere si contractele de locatiune cu optiune de cumparare, pentru ca si acestea pot fi insotite in mod similar de un contract de asigurare de acest fel.

Adesea aceasta asigurare imbraca forma asigurarilor „de grup” in care sunt implicate trei persoane: asiguratorul care acopera riscul asigurat, contractantul asigurarii care prin semnarea contractului se obliga sa plateasca primele de asigurare si aderentul care face parte dintr-un grup determinat de catre contractant, fata de care se va naste obligatia de plata a sumei asigurate in cazul intervenirii riscului asigurat. Acesta din urma este consumatorul – imprumutat, iar contractul semnat de catre asigurator si contractant in calitate de profesionisti nu va intra in campul de aplicare al prevederile legale cu privire la protectia impotriva clauzelor abuzive.

Contractul prin care un imprumutat adera la o asigurare de grup subscrisa de catre o institutie de credit cu scopul de a garanta rambursarea imprumutului in caz de deces, invaliditate permanenta si absoluta, deoarece contractul de asigurare este accesoriu unui imprumut profesional contractat in scopul exploatarii unui fond de comert nu intra in campul de aplicare a prevederilor articolului L. 132-1 din Codul consumului, care ar permite calificarea ca abuzive a anumitor clauze din contract.[9]



Insa Curtea de Casatie franceza, printr-o jurisprudenta constanta pe parcursul mai multor ani, a afirmat ca sunt opozabile aderentului numai acele clauze din contractul semnat de catre contractant si asigurator care i-au fost aduse la cunostinta in prealabil aderarii sale la asigurare.

Codul asigurarilor prevede, in acest sens, obligatia pentru contractant de informare a aderentului la o asigurare de grup, atunci cand contractantul este o institutie financiara, iar aderentul este un imprumutat – consumator, jurisprudenta Curtii de Casatie a pus in sarcina institutiei contractante a asigurarii obligatia specifica de informare si consiliere, iar neindeplinirea acesteia a fost sanctionata cu expunerea la suportarea riscului asigurarii ca si cum ar fi propriul sau asigurator.

Cu privire la definitiile si excluderile de garantie Comisia face urmatoarele recomandari: pentru ca anumite garantii, in special cele de invaliditate si pierdere a locului de munca sunt definite prin referiri la dispozitii legale sau reglementare, cum ar fi, „invaliditate categoria a 3-a a securitatii sociale”, iar acestea nu sunt comprehensibile decat pentru cei initiati si sunt de natura sa induca in eroare consumatorii in ceea ce priveste efectul real al garantiilor aferente, referintele care se fac la acesti termeni trebuie sa fie prevazute in mod explicit.

Pentru ca numeroase contracte nu respecta obligatia legala de a mentiona in caractere foarte clare clauzele care stipuleaza excluderile, nulitatile, decaderile, sanctiunea pentru nerespectarea acestei obligatii, nulitatea acestor clauze, nu dispenseaza pe profesionist sa informeze in mod clar consumatorul cu privire la acestea.

Pentru ca excluderile nu sunt opozabile aderentului decat daca sunt „clare si limitate” (art. L. 113-1 Codul asigurarilor); iar multe contracte nu respecta aceasta obligatie, de ex., cele de daune sau privind consecintele unui sinistru datorat „meciurilor, curselor, pariurilor” sau „tuturor competitiilor”, sau intervenite „daca asiguratul a contravenit legilor in vigoare”, aceasta din urma categorie de excluderi fiind expres lovita de nulitate prin art. L. 113-11, alin. 1[10]; trebuie sa fie suprimate excluderile care nu sunt nici clare si nici limitate, in favoarea exprimarilor mai precise asemenea excluderii „ranilor contractate in timpul tuturor competitiilor, altele decat cele de amatori si cu exceptia consecintelor practicilor de sporturi periculoase cum ar fi…(o enumerare)”.

Pentru ca, conform art. L. 113-1 Codul asigurarilor[11]„ asiguratorul nu raspunde de pierderile si daunele provenind dintr-o greseala intentionata sau dolosiva a asiguratului”, definita de jurisprudenta ca fapta aderentului „de a vrea nu numai actiunea sau omisiunea generatoare de daune, dar si paguba sa insasi” (' d'avoir voulu non seulement l'action ou l'omission génératrice du dommage, mais encore le dommage lui-même ') sau si „vointa asiguratului de a provoca daunele cu constiinta consecintelor actului sau”; anumite contracte prezinta ca „excluderi prevazute de lege”, facand sau nu expres referinta la acest articol, consecintele bolilor sau accidentelor care sunt „fapte intentionate” ale aderentului sau care rezulta dintr-o tentativa de sinucidere sau de mutilare intentionata; se recomanda abandonarea acestor redactari care substituie notiunea de „fapte intentionate” celor eventual mult mai restrictive de „fapte intentionate si dolosive. Pentru ca, conform jurisprudentei constante, sarcina probei excluderilor incumba asiguratorului, chiar si a greselilor intentionate sau dolosive, Comisia recomanda inserarea unei mentiuni informative cu privire la aceasta.

Este abuziva clauza dintr-un contract de asigurare legat de un contract de credit imobiliar care stipuleaza ca „asiguratorul isi rezerva dreptul sa ceara toate informatiile si toate documentele complementare si sa faca verificari in orice timp a starii de incapacitate de munca sau de invaliditate si de somaj”, pentru ca permite asiguratorului sa-si suspende garantia unilateral pe baza unei simple concluzii a unui medic mandatat de catre el fara ca asiguratul sa poata prezenta propriile sale observatii, insa nu este abuziva clauza care prevede un examen medical la cererea asiguratorului .

Sunt considerate abuzive si clauzele care limiteaza accesul asiguratului la justitie. Astfel, a fost considerata abuziva clauza unui contract de asigurare de grup legat de un credit, care prevede ca in caz de dezacord asupra starii de sanatate a asiguratului, inainte de a apela la instanta de judecata, se va recurge la un al treilea medic a carui aviz va fi obligatoriu, pe cheltuiala ambelor parti[13].

Comisia clauzelor abuzive s-a pronuntat asupra stipulatiilor privind revizuirea pretului in cadrul recomandarilor relative la asigurare. Respectivele recomandari au fost invocate impotriva unei clauze de revizuire a pretului dintr-un contract de grup, denumit „asigurare de somaj” accesoriu unui contract de imprumut, in cadrul unei actiuni introduse la Tribunalul de Mare Instanta de la Strasbourg de catre o asociatie a consumatorilor si o persoana care a aderat la cele doua contracte. Astfel, este abuziva clauza prin care se stipula ca asiguratorul se angajeaza sa nu modifice conditiile subscrierii in decursul primilor trei ani de adeziune, sub rezerva ca regulile actuale ale ASSEDIC sa nu fie modificate si prin care el isi rezerva dreptul de a putea revedea conditiile generale incepand cu cel de-al patrulea an in functie de evolutia riscurilor-somaj[14].

In concluzie, se poate spune ca bogata practica a instantelor de judecata franceze constituie un bun reper pentru jurisprudenta romana mult prea saraca in aceasta materie a clauzelor abuzive in contractele de asigurare.



Intr-o hotarare din 16 ianuarie 2006 Consiliul de Stat a aratat ca, chiar daca conform prevederilor articolului 132-1 si L 132-4 din Codul consumatiei Comisia pentru Clauze Abuzive emite recomandari, prin acestea nu sunt edictate reguli care se impun particularilor sau autoritatilor publice, ci doar se propune profesionalilor sa suprime sau sa modifice clauzele pe care le considera abuzive. Numai instanta de judecata competenta are dreptul sa pronunte nulitatea unei clauze abuzive. In consecinta, recomandarile Comisiei pentru Clauze Abuzive nu sunt decizii administrative susceptibile de a fi atacate pe motiv de exces de putere.

Aceasta se refera la contractele de asigurare destinate sa acopere diferite riscuri ale proprietatii (in special furtul, incendiul, inundatii, raspundere civila) denumite multiriscurile legate de locatiune – Recomandarea nr. 85-04 din

jurisprudenta franceza s-a pronuntat asupra unei clauze dintr-un contract de acest fel care prevedea o obligatie in sarcina asiguratului, atunci cand furtul nu s-a realizat prin efractie, sa faca dovada ca acesta s-a comis prin escaladare, cu ajutorul unor chei false sau prin intrare clandestina. Instanta a decis ca aceasta clauza nu este abuziva, pentru ca largeste campul de garantie asigurat de catre asigurator si se dovedeste a fi mai protectionista pentru asigurat, care in absenta efractiei poate sa faca dovada furtului comis prin unul din cele trei mijloace (Hotararea Curtii de Casatie franceza, I camera civila, din 7 iulie 1998). https://www.finances.gouv.fr/clauses_abusives/juris/themes.htm#Ass



este abuziva clauza care stipuleaza ca daca suma totala a pagubei nu este fixata de comun acord, fiecare se angajeaza sa nu intenteze o actiune in instanta de judecata fara sa caute o solutie amiabila, pe motiv ca aceasta impiedica accesul asiguratului la justitie si il determina sa suporte o procedura costisitoare, tinand cont ca va trebui sa suporte cheltuielile pentru remunerarea expertilor (decizie din 12 noiembrie 1993 a Tribunalului din Auray https://www.finances.gouv.fr/clauses_abusives/juris/themes.htm#Ass)

Recomandarea nr. 89-01 din 19 mai 1989

Cu privire la definirea garantiilor, instanta franceza a decis ca nu este abuziva clauza prin care se defineste clar garantia pentru furt in caz de disparitie, distrugere sau deteriorare a bunurilor asigurate ca urmare a unui furt sau a unei tentative comise prin efractie, escaladare a locuintei, intrare clandestina sau uzul unor chei false (Hotararea Curtii de Apel Paris din 3 aprilie 1996) https://www.finances.gouv.fr/clauses_abusives/juris/themes.htm#Ass

Hotararea din 23 noiembrie 2006 Judecatoria de Proximitate din Beiers: este abuziva clauza unui contract de asigurare de garantie a automobilului (care garanteaza riscul de pana a automobilului si presupune asistenta rutiera si repararea acestuia in caz de pana) care stipuleaza posibilitatea asiguratorului de a aplica un coeficient de vechime pieselor noi, in special kilometrajului parcurs, duratei uzurii pieselor inlocuite si a starii constatate si care precizeaza intr-un capitol anterior ca un coeficient de vechime este aplicabil la fiecare 80000 km, fara sa tina cont de elementele obiective enuntate, deoarece conditiile de determinare si aplicare a taxei de vechime sunt determinate de catre compania de asigurare, iar in baza acestora asiguratorul va fixa suma totala de care raspunde.

Curtea de Casatie, intr-o speta in care s-a contestat clauza dintr-un contract de asigurare de grup legat de un contract de credit contractat pentru un an cu posibilitatea de prelungire a contractului, care prevedea un termen de franciza de 12 luni neintrerupte de incapacitate de munca sau somaj, a anulat hotararea Curtii de Apel din Aix-en-Provence prin care s-a decis ca termenul nu este excesiv raportat la faptul ca deschiderea creditului a functionat timp de aproape patru ani, pe motiv ca franciza care insoteste garantia nu denatureaza garantia contractului. In conditiile in care la data incheierii contractului de asigurare prelungirea contractului era eventuala, Curtea de Apel a trebuit sa se refere la durata convenita de rambursare a creditului (1 an), astfel ca hotararea Curtii de Apel a fost casata ca ilegala.

Hotarirea Curtii de Casatie, 1er chambre civile, din 26 februarie 2002 https://www.finances.gouv.fr/clauses_abusives/juris/themes.htm#Ass

Hotararea din 18 martie 2004 a Curtii de Casatie, 2èmechambre civil https://www.finances.gouv.fr/clauses_abusives/juris/themes.htm#Ass

Conform art. 113-11 alin. 1 din Codul asigurarilor „Sunt nule toate clauzele generale care sanctioneaza asiguratul cu decaderea in caz de violare a legilor sau regulamentelor, cu exceptia cazului in care aceasta violare constituie o crima sau un delict intentionat” ;    

Pierderile si daunele ocazionate de cazuri fortuite sau cauzate de o greseala a asiguratului sunt in sarcina asiguratorului, cu exceptia excluderilor clare si limitate stipulate in polita. Totusi, asiguratorul nu raspunde pierderile si daunele care provin dintr-o greseala intentionata sau dolosiva a asiguratului.

Hotararea din 18 mai 2005 a Curtii de Apel din Rennes https://www.finances.gouv.fr/clauses_abusives/juris/themes.htm#Ass

Hotararea din 18 octombrie 1995 a Tribunalului de Mare Instanta Paris https://www.finances.gouv.fr/clauses_abusives/juris/themes.htm#Ass

Hotararea din 19 iulie 1997 a Tribunalului de Mare Instanta din Strasbourg

https://www.finances.gouv.fr/clauses_abusives/juris/themes.htm#Ass






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1403
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site