BURSA ROMANA DE MARFURI - Bursa si tranzitia la economia de piata

BURSA ROMANA DE MARFURI

Inceputurile pietelor bursiere de marfuri si valori in tara noastra pot fi situate pe la mijlocul secolului trecut.

Primele incercari s-au facut in anul 1839, fara a se solda cu rezultate. Un an mai tarziu, in 1840, a fost promulgat si pus in aplicare Codicele de Comert al Tarii Romanesti , extins, din 1864, si in Moldova. Acest cod de comert, trades dupa codul francez din 1807, consacra un titlu special pentru bursele de comert, mijlocitorii de schimb si samsarii. Opiata libera pentru valori, efecte si valuta exista prin 1860, bancherii si negustorii facand tranzactii la Hanul cu Tei, la cursuri orientate dupa informatiile venite din Constantinopol si marile centre occidentale.

Odata cu Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri, din 1 Iunie 1881, se poate insa vorbi insa despre o organizare mai temeinica a burselor din vechiul regat. Aceasta lege, modificata in 1886 a fost aplicata pana in 1904, cand a fost inlocuita cu Legea asupra burselor de comert, modificata ulterior In 1905, 1913, 1918, 1921).

Legea din 1881 - compilata si tradusa dupe legislatia franceza - se referee atat la bursele de valori cat si la cele de marfuri. Conform prevederilor ei, bursele se infiintau prin Decret Regal, la propunerea Ministerului Agriculturii si Comertului si numai in orase in care camerele de comert si industrie dispuneau de mijloace suficiente pentru intretinerea localului si a personalului lor. In bursa erau admise, in principal, urmatoarele operatiuni:

-targul (negocierea) efectelor publice si private;

-targul actiunilor diverselor societati agricole, industyriale si comerciale;

-targul scrisurilor funciare rurale sau urbane si al tuturor hartiilor negociabile;

-vanzarea materiilor metalice, a monedelor, a tot felul de marfuri;

-inchirierea vaselor de transport, pe uscat si pe apa;

-diverse tranzactii relative la comertulo continental si maritime, interior si exterior, asigurarile de tot felul etc.

Deschiderea Bursei din Bucuresti a avut loc la 1 Decembrie 1882, iar peste o saptamana a aparut si cota bursei, publicata in Monitorul Oficial. Volumul tranzactiilor era insa redus, iar cota oficiala dispare in cateva zile, deoarece samsarii, intermediarii si unele banci preferau sa lucreze in afara cotei, direct cu clientii. Ca atare, in ziare se publica, pe langa cota oficiala, la care se faceau putine tranzactii, si rubrica "Piata Bucuresti", respective cursurile de pe piata libera. In provincie functionau burse la Iasi, Galati si Braila, care publicau operatiunile de cereale si schimb valutar efectele se negociau in numar redus doar la bursa de la Iasi, care insa, in 1883 isi inchide portile La Bucuresti operatiunile mergeau greu iar in Noiembrie 1883 se constata imposibilitatea lichidarilor - primul crash de la noi. Desi cota oficiala reapare in 1883, bursa va ramane pana in 1904, mai degraba o fictiune decat o piata autentica. Oincercare de amendare a legii, in 1886 vizand in principal sindicalizarea agentilor de schimb nu a avut efectul scontat pe planul activizarii bursei.

Legea asupra burselor de comert din 9 Mai 1904 aduce o noua organizare a burselor de comert in vechiul regat, organizare a carei necessitate a fost determinate de rezultatele putin satisfacatoare ale legii din 1881. La baza reformei burselor de comert din 1904 afost pus principiul libertatii tranzactiunilor in materie de bursa, Pentru aplicarea lui a fost creat in cadrul bursei un organ nou, pe langa cel al mijlocitorilor oficiali, si anume, corporatiunea bursei .Daca in baza legii din 1881 operatiunile de bursa nu puteau fi facute direct ci numai prin intermediul mijlocitorilor oficiali, prin legea din 1904 se acorda dreptul de a efectua asemenea operatiuni direct intre ei membrilor operatiunii bursei, insa doar pentru operatiunile pe cont propriu, nu si pentru cel de intermediere (numite, dupa modelul francez, curtaj). Acestea din urma au ramas in continuare in monopolul mijlocitorilor oficiali, atat in ceea ce priveste negocierea valorilor, cat si in ce priveste tranzactiile in marfuri.

Noua lege marcheaza un moment crucial in activitatea bursei, deverul acesteia crescand spectaculos, inclusive prin transferarea in incinta bursei a multor afaceri incheiate anterior in afara bursei. Daca in 1882 se negociau 21 de titluri, dintre care 6 actiuni si restul efecte acum numarul acestora creste la 43 (din care 21 actiuni). Activitatea bursei este insa afectata de evenimentele social politice ale vremii: in timpul rascoalei din 1907 cursul unor valori marcheaza o scadere; razboiul balcanic din 1912-1913 duce la pierderi massive de curs, recuperate insa ulterior; in timpul primului razboi mondial bursa ramane inchisa.

In octombrie 1918 bursa se redeschide si cunoaste o activitate deosebit de intense; cursurile sunt in continua crestere; localul bursei devine neancapator ("o psihoza colectiva atragea lumea spre specula"). Intreaga perioada 1919-1925 a fost caracteristica pentru o piata a taurului, cresterea fiind impulsionata, pe rand, de diferite categorii de valori: la inceput actiunile sicietatilor de transport, apoi cele bancare si ale societatilor de asigurare. Din 1926 scaderile incep SA REAPARA LA ACTIUNI, MAI INTAI LENTE, APOI PRECIPITATE. Celor sapte ani de piata in crestere le urmeaza alti sapte (1926-1932) de scaderi dezastruoase. De la o bursa in plina fierbere se ajunge la un numar de operator ice "puteau fi lesne cumparati".

In 1929se voteaza o noua lege bursiera, aceasta fiind necesara, inainte de toate, pentru a asigura adaptarea cadrului legislative la noile realitati rezultate in urma Marii Uniri. Intr-adevar, dupa 1918, in materie bursiera erau in vigoare pe teritoriul Romaniei trei regimuri legale:

-cel al legii din 1904 in vechiul regat, extins si in Basarabia,

-cel austriac din Bucovina (legi datand din 1975),

-si cel din Transilvania si Banat.

Legea din 1929care a unificat legislatia bursiera, a adus si o serie de unificari de conceptie, si solutie juridical, impuse de cerintele dezvoltarii activitatii bursiere in tara noastra si concordante cu practica internationala. In primul rand a fost definit mai bine statutul burselor, acestea fiind declarate institutii publice, beneficiind de personalitate juridical si autonomie: ele sunt puse sub supravegherea si controlul Ministerului de Industrie si Comert. O inovatie importanta o constituie separarea burselor de efecte actiuni si schimb (adica a burselor de valori) de bursele de marfuri, In noua lege se acorda o atentie sporita conducerii si organizarii bursei, controlului asupra operatiunilor, modului de recrutare a personalului. In context, o prevedere care vine sa repare unul din neajunsurile vechii legislatii este sindicalizarea agentilor de schimb pe baza de solidaritate. Preluta dupa modelul francez, aceasta prevedere era de natura sa sporeasca credibilitatea bursei, ca si influenta sa in lumea de afaceri si comerciala.

Efectele noii reglementari in planul tranzactiilor bursiere s-a manifestat treptat, fiind afectat de trendul descendent al bursei atat in tara cat sip e plan international Abia la sfarsitul anului 1933 reapare un optimism marcant la bursa: cursurile cresc, dar volumul tranzactiilor ramane inca redus.

La bursa de la Bucuresti se negociau actiuni si efecte in operatiuni "pe bani gata" (cele "la termen", desi admise de legea din 1929, nu au fost practicate). In 1935, de exemplu, erau cotate in bursa 56 de actiuni ale diferitelor societati (bancare, petrolire, miniere, industriale, de asigurari, de transport etc.) si 77 de titluri de dobanda fixa numita si rente.

Legea din 1929 defineste "operatiunile pe bani gata" ca fiind toate negocierile ce se lichideaza in ziua in care au fost lichidate sau cel mai tarziu a doua zi de bursa si pentru care partile au depus odata cu ordinul de negociere bani sau efecte. Voi prezenta in cele ce urmeaza mecanismul acestor tranzactii asa cum se realizau acestea in perioada interbelica (1935).

Prima etapa este plasarea ordinului de catre client la agent sau remizier. In acest ordin se mentioneaza felul titlului, sensul operatiunii, numarul de bucati precum si cursul pe care il accepta (se poate folosi un ordin "la cel mai bun curs", "la cursul zilei", "la cursul de deschidere", s.a., primul fiind cel mai indicat). Este de mentionat faptul ca agentul nu este obligat cu nimic fata de client, daca nu poate executa ordinal.

A doua etapa este aceea a executarii ordinelor primate de agenti, prin negocieri in bursa pe baza de strigari.

De exemplu pentru executarea ordinului, un agent cere cu voce tare:" cumpar Creditul Minier cu 360": alt agent raspunde:" vand Creditul Minier cu 365": al treilea intervine oferind 364. Primul agent, daca nu are ordin limita, ofera 362 sau mai mult. Cand agentul comparator a oferit 363, prt ce convine agentuluyi vanzator, acesta striga:"ti-am dat", iar celalalt raspunde:"ti-am luat", prin aceste formule operatiunea fiind considerate incheiata (numarul de bucati fiind stability prin regulamentul bursei pe categorii de preturi; in cazul de fata va fi obligatoriu 50 de bucati, pretul intrand in categoria 100-500 lei). De indata ce tranzactia a fost incheiata, cursul este anuntat de agentii functionarului bursei care il inscrie in registrul de procese verbale, precum si celui care il trece pe tabelul din incinta bursei.

Urmeaza comunicarea in legatura cu executarea ordinului. Agentul poate executa ordinele clientului sau cele primate de la remizieri. Imediat ce a executat ordinal, agentul il anunta pe remizier, care, la randul sau preda o nota de incheiere clientului vanzator dintr-un carnet timbrat, parafat si vizat de sindicat. O nota similara o preda cumparatorului iar o a treia agentului. Remizierii sunt obligate sa predea agentilor notele pana la ora 13 (programul de negocieri este intre 11-12), iar pentru operatiunile incheiate dupa masa in afara bursei oficiale("in targul liber"), pana a doua zi.

Apatra etapa este executarea operatiunii, Vanzatorul titlurilor se prezinta cu ele la agentul indicat pe nota primita de la agent sau remizier, unde le preda in termen de cel mult 24 de ore de la incheiere (tranzactii pe bani gheata). Trecand acest termen are loc executarea silita, prin sindicul bursei.

In executarea tranzactiilor intervine casa de compensatii. Astfel, agentul vanzator trimite titlurile "casei", care face controlul acestora; pe de alta parte el poate fi comparator fata de acelasi client, urmand sa primeasca titlurile de la "casa". "Casa" nu face deci altceva decat sa compenseze aceste pozitii, evidentiind soldurile. Daca agentul a cumparat mai mult decat a vandut, el va primi diferenta tinand seama de cursurile cu care a incheiat fiecare tranzactie; in cazul contrar va datora diferenta.

Bursa si tranzitia la economia de piata

Formarea si dezvoltarea pietei capitalurilor in Romania si constituirea bursei de valori reprezinta componente esentiale ale procesului de restructurare a sistemului economic in tara noastra si de creare a mecanismelor si institutiilor specifice unei economii de piata. Dupa cum s-a vazut, intr-o serie de tari aflate in procesul de tranzitie au inceput deja sa functioneze burse de valori(Ungaria, Polonia) sau au fost create premise pentru deschiderea acestora (Rusia). Romania se afla inca in stadiul incipient al acestui process, manifestandu-se un decalaj semnificativ intre proiectele de reforma si unele masuri intreprinse in domeniul economiei reale sau in sectorul bancar si realizarile concrete in sectorul financiar, in general si in domeniul bursier in special. Or exista o serie de ratiuni care impugn depasirea urgenta a acestei stari de lucruri si creearea conditiilor pentru deschiderea bursei de valori.

In primul rand, in ultimii ani au aparut in economie mai multe firme private constituite sub forma juridical a societatilor pe actiuni si aceste firme au procedat - in conditiile Legii 31/1990 - la emisiunea publica de titluri (inspeta actiuni). In schimb, o piata organizata pe care aceste titluri sa poata fi emise (piata primara) si tranzactionate (pe piata secundara) in conditiile protejarii intereselor investitorilor si ale stimulari propensiunii spre investitii financiare nu exista in economia noastra.Totodata, eventualele imprumuturi de stat facute pe plan intern prin emisiunea de obligatiuni necesita constituirea unei piete secundare pentru titlurile datoriei, care sa sustina atat interesul pentru achizitionarea obligatiunilor, cat si circuitul lor financiar dupa emisiune.

In primul rand, procesul marii privatizari, care adebutat inca din aprilie 1991 prin emisiunea de certificate de proprietete, trebuie sa capete un support financiar - o piata secundara care sa permita cunoasterea curenta, pe baza cererii si ofertei, a cursului de piata a acestor certificate.In acest domeniu, decalajul dintre proiectul reformist si realizarile effective in domeniul economiei financiare este cel mai vizibil. Nu numai ca titlurile utilizate ca instrumente ale privatizarii au fost emise inainte de a se face o aproximare a valorii lor nominale, dare le au fost puse in circulatie fara existenta unei piete care sa le certifice valoarea de piata, cursul current.

Desigur, nu piata bursiera va da valoare unor titluri pentru care nu se cunoaste inca utilitatea si capacitatea reala de aproduce venituri viitoare. Dar, deschiderea, parallel cu procesul de evaluare a activelor reale pe care se bazeaza certificatele de proprietate, a unei piete secundare pentru aceste certificate este o conditie a reusitei schemei "marii privatizari". Este , astfel, justificat faptul ca Legea privatizarii nr. 58/1991 impune ca - intr-un termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a acesteia - Guvernul sa prezinte proiectul de lege prin organizarea si functionarea si functionarea bursei de valori.

In al treilea rand, bursa de valori - pe masura formarii si consacrarii sale - poate da consistenta masurilor de stimulare a investitiilor in economie, de mobilizare a capitalurilor pentru finantarea regiilor autonome si societatilor comerciale, In context, bursa reprezinta cel mai eficace mechanism de atragere a fondurile disponibile la populatie, o forma de plasament atractiva pentru toti detinatorii de fonduri. Totodata, crearea bursei de valori reprezinta, si o modalitate de atragere a capitalului strain, oferind celor interesati o imagine sintetica asupra climatului de afaceri ij Romania si, in cazul afirmarii institutiei bursiere, o garantie a caracterului ireversibil si efficient al reformei.

In vedera constituirii pietei de capital si a deschiderii bursei de valori in Romania se cer a fi indeplinite cateva conditii:

a)          Formularea cadrului juridic si institutional

O cerinta sine qua non este promulgarea unei legi privind titlurile financiare si operatiunile de bursa. In present reglementarea economiei financiare este numai partiala: Legile 33 si 34 din 1990 au creat cadrul juridic al desfasurarii relatiilor de credit, al crearii si functionarii institutiilor si agentilor economici din domeniul respectiv.

In schimb, sectorul pietei titlurilor financiare nu face obiectul unei reglementari juridice consistente, iar prevederile Legii 31/1990 referitoare la actiuni si obligatiuni sunt cu totul insuficiente pentru a asigura un circuit financiar dezvoltat, in conditii de siguranta si operativitate.. Se pare ca acest neajuns va fi in curand inlaturat intrucat un proiect de lege in domeniul titlurilor financiare a fost elaborate de un grup de specialisti care au lucrat sub egida Bancii Nationale, beneficiind si de asistenta tehnica si financiara din strainatate.

Promulgarea legii este premise constituirii organelor centrale de supraveghere a pietei, precum si a organizarii pietei secundare, inclusive a burselor de valori, ca institutii cu autoreglementare. Tinand cont de experienta internationala, ca si conditiile actuale ale economiei romanesti, formula cea mai potrivita pentru autoritatea pietei consideram a fi constituirea unei comisii a operatiunilor financiare, ca organ de stat, avand in circuitul titlurilor financiare o pozitie similara celei detinute de Banca Nationala in domeniul bancar.

b)         Afirmarea agentilor pietei titlurilor financiare

Legea romana a adoptat principiul bancii universale, institutiile bancare putand efectua, in limitele legii, ale licentei de functionare si ale activelor de care dispun, activitati de investitii de distributie, cumparare m management, custodie si comert cu titluri financiare. Este de asteptat prin urmare, ca indeosebi in prima faa de functionare a pietei de capital - aceasta sa fie sustinuta de banci.

Dezvoltarea pietei secundare impune insa constituirea de firme specializate - societati de bursa - cu rolul de intermediari (broker) sau comercianti (dealer). Aceste firme pot beneficia de importante avantaje competitive in raport cu bancile, in masura in care isi creeaza structuri organizatorice adaptate cerintelor realizarii de tranactii pe piata bursiera si dispun de personal calificat. Crearea de societati mixte cu parteneri straini consacrati ar fi o cale de realizare a acestor deziderate.

Tinand seama de cerintele de capitalizare, de competenta si credibilitate privind brokerii/dealerii, functiile acestora nu vor putea fi indeplinite - cel putin la inceput - de personae fizice.

c) Organizarea pietei bursiere

Piata bursiera in Romania ar trebui sa fie compusa din doua sectoare de baza:

piata de negocieri

si bursa de valori

Tinand seama de formula "marii privatizari" adoptata in tara noastra si de emisiunea a paste 16 milioane de certificate de proprietate, solutia cea mai potrivita pentru a se crea si mentine o piata secundara pentru aceste titluri este cea a unei piete "la ghiseu", de negocieri. In acest sens, filialele judetene ale Agentiei Nationale de Privatizare (ANP), ar putea deschide ghisee de schimb, cu rolul de creatori de piata, unde sa se afiseze zilnic preturi de cumparare si de vanzare pentru certificatele de proprietate (pe modelul actualelor case de schimb valutar). Un element critic al acestei modalitati este stabilirea unui curs de referinta pentru titlurile respective, ceea ce se poate realize prin aproximari succesiva, in contextual procesului de evaluare a activelor societatilor eligibile pentru privatizare. Odata create piata secundara va actiona ca un "feed back" pentru actiunea de evaluare, asumandu-si , treptat, in cazul fericit, functiile pietei bursiere in economie. Avantajul acestei formule este faptul ca ANP ar putea actiona de la inceput ca un factor coordinator al creatorilor de piata, mentinandu-se astfel cotatii unitare in intreaga tara. Ulterior, "ghiseele" se pot transforma in firme broker/dealer si, totodata, pot sa apara, in masura in care titlurile pot deveni un instrument real de investitie, si societati de brokeraj private, care sa lucreze pe piata societatilor private.

In ceea ce priveste bursa de valori, se impune pentru inceput crearea unei astfel de institutii la Bucuresti, cu un system de tranzactii de tipul pietei de actiuni. Bursa de valori va fi cu necessitate implicate in procesul de vanzare de actiuni ale actualelor societati de stat care vor fi selectionate pentru a intra in privatizare. Tinanad insa seama de rolul major pe care bursa il joaca in economie si de imperativul prezervarii credibilitatii si functionalitatii acesteia, nu vor putea face, la inceput, obiectul cotatiei la bursa decat acele societati in curs de privatizare care corespund conditiilor de bonitate, performanta si competitivitate specifice unei economii concurentiale. Totodata Bursa de valori din Romania trebuie sa raspunda cerintelor de mobilizare a capitalurilor pentru finasntarea economiei nationale, a statului si intreprinderilor private si, pe de alta parte de asigurare a unui plasament avantajos pentru fondurile disponibile in masa populatiei.

Un factor important in acest sens il constituie gradul de activitate al bursei. Daca ea nu ofera suficiente motivatii pentru detinatorii de titluri, tranzactiile cu obligatiuni si actiuni, inevitabile de indata ce acestea au fost emise, vor fi deturnate, se vor realize in afara bursei si, in cazul cel mai nefavorabil, vor alimenta puetele neorganizate, de specula. Pe de alta parte exista pericolul unei activitati bursiere dominate de factorii speculative, cu cresteri si scaderi successive ale cursurilor titlurilor, avand efecte dintre cele mai nefavorabile asupra pietei financiare si a intregii activitati de afaceri.

Intr-o serie de luari de pozitie recente, profesorul Anghel N Rugina pledeaza, de exemplu, pentru un system de burse de echilibru, cu prohibirea prin lege a speculatiilor pure si a oricaror fel de manipulare a preturilor. Acestea ar insemna orientarea bursei exclusive spre tranactii spre bani gheata si actiuni si marfuri.

Desigur, inca de la deschiderea bursei trebuie sa se acorde o atentie speciala modulkui de realizare a tranzactiilor, iar prin cadru normative si prin regulament sa se asigure apararea pietei impotriva manevrelor sau actiuniolor frauduloase. Totusi, aceasta nu trebuie sa duca la refuul acceptarii, atunci cxand conditiile o permit, a tranzactiilor la termen a introducerii titlurilor derivate si sintetice cu alte cuvinte a inovatiei financiare. Fara un mare numar de investitori, de operatori care sa participle la bursa care sa obtina prifit prin asumarea riscului sau, dimpotriva, pentru a se acoperi impotriva riscurilor din afaceri, piata isi pierde mult din atractivitatea si functionalitatea pe care a dobandit-o in urma proceselor de modernizare din ultimele decenii. Arbitrajul profit-risc este insasi baza activitatii bursiere; important este insa ca inovatia financiara, stimularea jocului bursier sa fie pusa in balanta cu rigurozitatea reglementarii pietei.

Iata de ce crearea bursei de valori in Romania nu este o operatiune simpla, care poate fi facuta peste noapte; ea nu trebuie sa fie o simpla optiune "de fatada" , menita sa impresioneze, ori un demers bazat pe motivatii conjuncturale de moda. Procesul trebuie sa fie intemeiat pe stuidii temeinice, pe un cadru normative riguros intemeiat, integrat in ansamblul sistemului legislative al reformei. Fara sa fie ignorate invatamintele trase din istoria bursei, inclusive din traditia romaneasca si avand in vedere necesitatea prezervarii credibilitatii bursei care va fi infiintata la Bucuresti, acestea trebuie sa se situeze la nivelul consacrat in preent pe scara internationala; pe scurt, sa fie o bursa moderna.

d)     Promovarea bursei

Un aspect inca neglijat in practica noastra, de care are o importanta aparte in economia de piata, il reprezinta factorul promotional. Orice lansare de produs este insotita in tarile occidentale de un program de promovare adecvat - uneori extreme de costisitor; cu atat se pune acesta problema in cazul lansarii unei institutii noi. Pentru infiintarea bursei este necesara, in opinia noastra, o adevarata campanie promotionala, cara - incazul specific al Romaniei - ar trebui sa imbine aspectele pur publicitare cu o dimensiune educative, realizata in egala masura in sistemul de invatamant si in mass-media. Pentru ca, intr-o tara care nu a mai cunoscut institutia bursei de peste 40 de ani, lipsa de experienta, combinata cu atractia pe care o exercita aspectele spectaculoase (si superficiale) ale bursei, pot duce la dificultati majore, la compromiterea proiectului de organizare a acestei piete Totodata, sunt foarte importante selectarea si pregatirea personalului care va efectua activitatile bursiere, in speta a functionarilor bursei si, mai ales, a agentilor de schimb. In acest domeniu, amatorismul si veleitarismul sunt extreme de nicive; este necesara nu numai identificarea persoanelor - pentru functia broker, de regula, tineri - cu inclinatie reala pentru astfel de activitati, si si specializarea lor intr-un system de pregatire efficient, bazat pe competenta.

In curand, Bursa de Valori de la Bucuresti va lua fiinta. Ce va insemna aceasta institutie pentru economia romaneasca, pentru actiunea omului de afaceri si pentru mentalitatea populatiei se va sti dupa deschiderea ei. Un lucru este cert; bursa reprezinta pentru tara noastra ca si pentru celelalte tari din Europa centrala si de est masura cea mai exacta a avansului pe calea tranzitiei.