Reexportul

Reexportul

Reexportul presupune cumpararea unei marfi in regim de import si vanzarea ei in regim de export in scopul obtinerii unei diferente intre pretul de vanzare si cel de cumparare care sa asigure pe langa recuperarea cheltuielilor ocazionate de operatiune si obtinerea unui profit. Un alt obiectiv al reexportului il reprezinta promovarea relatiilor comerciale cu anumite tari. Baza juridica a operatiunii este data de existenta a doua contracte: unul de import perfectat de reexportator cu exportatorul si altul de export incheiat intre reexportator si importator.

Asa cum se poate observa, operatiunile de reexport pot fi clasificate in functie obiectivele urmarite in:

Reexporturi derulate in vederea obtinerii unui profit ce rezulta din diferentele de preturi inregistrate in functie de momentul tranzactiei si de piata. Pentru a diminua cheltuielile ocazionate de operatiune, reexportatorul orienteaza pe cat posibil tranzitarea prin zone sau porturi libere eliminand plata taxelor vamale si a altor obligatii;

Reexporturi derulate in vederea promovarii relatiilor comerciale reciproce cu alte state. In aceasta categorie intra: importurile pentru prelucrare in vederea obtinerii unor produse care ulterior sunt exportate; importul pentru completarea exportului (importul de subansamble, piese care se reexporta odata cu instalatia complexa respectiva); livrarile in contrapartida. Tot in aceasta categorie sunt incluse si reexporturile efectuate pentru testarea unor piete pe care ar urma sa se vanda ulterior marfuri din tara reexportatorului. Marfurile folosite pentru testare (ajunse pe piata respectiva prin reexport) sunt similare celor care ar urma sa se produca in tara reexportatorului.

Pe langa cele prezentate, reexportul mai poate avea si urmatoarele motivatii:   

Deblocarea unor acorduri de clearing in vederea extinderii relatiilor comerciale dintre tarile partenere;

Facilitarea unor tranzactii comerciale pe anumite fluxuri prohibite prin embargouri si alte masuri restrictive de politica comerciala;

Stimularea exportului unor produse indigene, a caror calitate a fost in prealabil sporita de unele importuri de completare;

Importul in barter sau clearing poate fi continuat cu un export in valuta convertibila;

Importul unor cantitati mari de marfuri in scopul reducerii pretului unitar de achizitie, dar care depasesc capacitatea de absorbtie a pietei nationale.

Reexportului ii sunt proprii si o serie de riscuri concretizate in:

Posibilitatea aparitiei unor neajunsuri in livrarea marfurilor datorate relatiei simultane cu doi parteneri din tari diferite;

Fluctuatiile valutare care vizeaza in acelasi timp doua monede (una de import si alta de export);

Cheltuieli suplimentare ce pot interveni cu depozitarea marfurilor care au fost importate deja in perspectiva reexportului, dar pentru care nu se gaseste intr-un termen rezonabil un cumparator.

Derularea unei operatiuni de reexport presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

incheierea contractului intre firma reexportatoare si vanzator pe de o parte si intre firma reexportatoare si cumparator pe de alta parte;

initierea deschiderii acreditivului documentar de catre cumparator in favoarea firmei reexportatoare;

initierea deschiderii acreditivului documentar de catre firma reexportatoare in favoarea vanzatorului;

expedierea marfii de catre vanzator, firmei reexportatoare;

achitarea contravalorii marfii exportatorului de catre firma reexportatoare prin intermediul acreditivului documentar;

expedierea marfii cumparatorului de catre firma reexportatoare;

plata marfii firmei reexportatoare de catre cumparator prin intermediul acreditivului documentar.

Reexportul fara tranzit presupune ca marfa care este cumparata dintr-o tara straina sa fie ulterior vanduta intr-o alta tara fara tranzitarea teritoriului vamal national al firmei reexportatoare. Acest lucru este posibil deoarece marfa va fi trimisa direct fie catre cumparatorul final, fie catre o zona libera.

Concluziile practice recomanda firmei reexportatoare sa actioneze in calitate de comisionar, evitand astfel mobilizarea unei sume egala cu contravaloarea marfurilor tranzactionate.

Firma reexportatoare ar trebui sa prevada in contract anumite marje de timp, deoarece activitatea cu bancile poate fi uneori greoaie.