CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE

CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE

Contractul de vanzare internationala de marfuri

sediul materiei: Conventia de la Viena (1980) - Conventia NU asupra contractului de vanzare internationala de marfuri. Romania a aderat prin Legea nr. 24/1991.

Conventia e structurata in 4 parti -

1. Domeniul aplicare si aspectele generale
2. Formarea contractului
3. Continutul contractului de vanzare internationala de marfuri
4. Dispozitii finale

Prevederile Conventiei reprezinta rezultatul unui compromis intre sistemul anglo-saxon si sistemul romanist. Sistemul romanist se manifesta mai pregnant la formarea contractului, iar celalalt cu privire la continutul contractului.

Domeniul de aplicare al Conventiei de la Viena

3 aspecte

1. Dpdv temporal - Conventia este in vigoare din 1998, iar pt Romania din 1991
2. Dpdv personal - Conventia se aplica: a. Intre parti cu sediile in state contractante diferite, cu conditia ca aceste parti sa fi cunoscut/sa fi trebuit sa cunoasca ca isi au sediile in state diferite; b. Atunci cand normele de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat-parte la Conventie.
3. Dpdv material - Conventia se aplica contractului de vz de marfa - notiunea de "marfa" nu e definita de Conv de la Viena, sarcina definirii ramanand lui lex causae (sist de drept aplicabil). Conventia prevede expres ca nu se aplica anumitor tipuri de vanzare, ci anumitor elemente ale contractului de vanzare.

Excluse - vanzarea pt folosinta personala/familiala/casnica a cumparatorului; vanzarea prin licitatie; vanzarea de marfuri sub sechestru sau vz efectuata de o autoritate judecatoreasca; vanzarea de nave sau aeronave; vanzarea de electricitate.Indirect, electricitatea nu e considerata marfa de Conventia de la Viena.

De asemenea, Conv nu se aplica anumitor elemente ale contractului de vanzare - conditiilor de valabilitate a contractului (ex. Problema viciilor de consimtamant; dar se reglementeaza pb formei contractului); - transferul proprietatii asupra marfurilor ce formeaza obiectul contractului.

Se aplica si vanzarii de bunuri viitoare (pt ca in comert regula o reprezinta vanzarea bunurilor viitoare).

Reguli de interpretare a contractului de vanzare internationala de marfuri potrivit Conventiei de la Viena.

1. art. 7 din Conventie - interpret contractului se va face tinand cont de caracterul sau international si de necesitatea respectarii bunei-credinte in comertul international
2. art.8 - manifestarile de vointa ale partilor trebuie interpretate dupa intentia acestora atunci cand cealalta parte a cunoscut/nu a putut sa ignore aceasta intentie

Pt a det aceasta intentie a partilor, trebuie sa se tina seama de ceea ce ar fi facut o persoana rezonabila cu aceasta pregatire si aflata in aceeasi situatie ("reasonable man"). Se va tine cont de circumstantele cauzei si in special de negocierile ce au avut loc intre parti, de obisnuintele si de uzantele ce au avut loc intre parti.

3. Partile sunt legate de uzantele la care au consimtit, precum si de obisnuintele stabilite intre ele.

Formarea contractelor de vanzare internationala de marfuri

baza: mecanismul oferta-acceptare

1. OFERTA

Art. 14 din Conventia de la Viena : oferta - propunere de incheiere a unui contract; pentru a fi valabila, aceasta treb sa indeplineasca urmatoarele conditii -

1. Sa se adreseze uneia/mai multor persoane determinate. Altfel, o propunere nedeterminata este o simpla invitatie la oferta.
2. Propunerea trebuie sa fie suficient de precisa, atunci cand denumeste marfurile; sa stabileasca expres/implicit cantitatea si pretul; sa ofere indicii pt ca acestea sa fie determinate
3. Propunerea sa denote vointa ofertantului de a se angaja in caz de acceptare, adica sa fie formulata animo contrahendi negotii.

Momentul la care oferta produce efecte este momentul la care aceasta ajunge la destinatar (teoria receptiunii).

Retractarea si revocarea ofertei

O oferta, chiar dc e irevocabila, poate fi retractata inainte/in acelasi timp cu ajungerea ofertei la destinatar

Revocarea ofertei poate interveni intre momentul ajungerii ofertei la destinatar si momentul incheierii contractului.

Regula stabilita de Conventie - oferta e revocabila pana la momentul expedierii acceptarii. Sistemul anglo-saxon considera ca incheierea contractului are loc cand acceptarea e emisa.

Prin exceptie, oferta nu e revocabila in doua situatii - dc se prevede ca ea e irevocabila, fie prin fixarea unui termen de acceptare, fie altfel; dc este rezonabil pt destinatar sa o considere ca irevocabila si daca acesta a actionat in consecinta.

Pt determinarea intentiei acceptantului si a ceea ce ar fi considerat o persoana rezonabila aflata in aceeasi situatie, se va tine seama de circumstante pertinente - negocieri dintre parti, obisnuinte, uzante comerciale internationale.

Efectul ofertei, chiar daca e irevocabila, inceteaza cand neacceptarea partii ajunge la ofertant.

ACCEPTAREA OFERTEI

Conform Conventiei de la Viena, acceptarea ofertei reprezinta declaratia sau alta manifestare de vointa a destinatarului ofertei ce exprima acordul acestuia cu privire la oferta.

Definitia acopera atat acceptarea expresa, cat si acceptarea tacita.

Conform Conventiei, tacerea sau inactiunea nu constituie prin ele insele acceptare, in mod similar dreptului romanesc unde aceasta este regula. Exista insa si exceptii intemeiate pe lege sau pe vointa partilor sau pe uzante.

Momentul in care acceptarea produce efecte

Termenele de acceptare

a). in cazul acceptarii exprese: trebuie avut in vedere daca este vorba despre contract inter absentes (efectele producandu-se, in principiu, la momentul la care oferta parvine ofertantului - sistemul receptiei) sau despre contract inter presentes ( oferta producandu-si efectele daca este acceptata imediat, afara de cazul in care din imprejurari rezulta contrariul).

b). in cazul acceptarii tacite:

- acceptarea = indeplinirea de catre destinatarul ofertei a unui act prin care acesta arata ca accepta oferta, fara insa a comunica acest act acceptantului.

Ex: expedierea marfurilor, plata pretului, etc (enumerare exemplificativa).

- oferta isi produce efectele la momentul indeplinirii actului de acceptare; actul de acceptare trebuie sa se produca in termenul de acceptare stabilit de catre ofertant sau, daca ofertantul nu stabileste un astfel de termen, intr-un termen stabilit de catre parti.

Continutul acceptarii

Regula: acceptarea trebuie sa fie pura si simpla, adica sa nu contina completari, limitari sau alte modificari fata de continutul ofertei. Daca exista astfel de modificari, actul nu reprezinta contra-oferta.

Exceptie de la regula: reprezinta acceptare si acel raspuns la oferta care contine modificari fata de continutul ofertei dar care nu altereaza substantial termenii ofertei.

Conform Conventiei sunt elemente esentiale:

pretul

plata

cantitatea si calitatea marfurilor

locul si momentul predarii

raspunderea partilor

clauzele privind solutionarea litigiilor

Exceptie la exceptie: un raspuns care desi nu altereaza semnificativ termenii ofertei nu va fi socotit totusi acceptare daca ofertantul, fara intarziere nejustificata, informeaza pe emitentul raspunsului ca nu este de acord cu acea modificare.

Acceptarea tardiva

a). Acceptarea tardiva este emisa peste termenul prevazut in oferta (sau daca termenul nu exista, peste un termen rezonabil din momentul emiterii ofertei) si ajunge peste termen la ofertant

In aceasta situatie acceptantul este in culpa, si in principiu acceptarea nu produce efecte.

Exceptie: acceptarea astfel tardiva culpabila va fi valabila daca ofertantul informeaza fara intarziere pe acceptant ca este de accord cu acceptarea, chiar daca este tardiva.

b). Acceptarea este expediata in termen si in mod normal ar fi trebuit sa ajunga in termen, insa nu ajunge in termen

- acceptarea este tardiva pentru motive neimputabile acceptantului.

- acceptarea tardiva pentru motive neimputabile acceptantului este socotita valabila

Exceptie: ofertantul poate obiecta demonstrand imediat ce a primit acceptarea ca este in imposibilitate de a mai onora acceptarea din motive obiective.

Momentul incheierii contractului

Conventia adopta teoria receptiei

EFECTELE CONTRACTULUI

Obligatiile partilor

1). Obligatiile vanzatorului

2). Obligatiile cumparatorului

3). Dispozitii commune privind obligatiile

1). Obligatiile vanzatorului

- art. 34 Conv. Viena - enumerare a obligatiilor

A. sa predea marfurile

B. sa transmita proprietatea asupra marfurilor

C. sa remita documentele privitoare la marfuri

D. obligatia de conformitate

!!! Obligatia de la punctul B- nereglementata in cuprinsul Conv., statele participante la incheierea sa neconvenind asupra acestui aspect.

A. Predarea marfii

In ce priveste locul predarii, s-au prevaut mai multe conditii, aplicabile in scara:

a). marfa se considera predata cand este pusa la dispozitia cumparatorului la locul prevazut in contract

b). daca in contract nu se prevede locul predarii, marfa se socoteste predata in momentul remiterii sale primului transportator.

c). daca este vorba despre un bun individual determinat sau despre un bun determinat prin caracteristici generice dar care este prelevat dintr-o masa aflata intr-un anumit loc special, marfa se considera predata cand este pusa la dispozitia cumparatorului in acel loc special.

d). marfa se socoteste predata la sediul vanzatorului din momentul incheierii contractului cand este pusa la dispozitia cumparatorului.

In ce priveste momentul predarii:

a). daca o anumita data este prevazuta in contract sau determinabila in functie de contract, momentul predarii este reprezentat de acea data.

b). daca in contract este prevazuta ca data a predarii o perioada de timp ( ex: luna decembrie, trimestrul 2, etc), prin contract trebuie sa se prevada careia dintre parti ii revine dreptul de a allege ziua exacta in acea perioada; daca prin contract nu se prevede acest lucru, vanzatorului ii revine dreptul de a individualiza ziua predarii.

c). daca data nu este prevazuta nici prin indicarea unei perioade, predarea trebuie facuta intr-un termen rezonabil din momentul incheierii contractului.

C. Remiterea documentelor privitoare la marfa

- trebuie remise acele documente prevazute in contract

- daca in contract nu se prevede ce documente trebuie remise odata cu marfa, trebuie predate documentele care in mod rezonabil si conform uzantelor insotesc marfurile

D. Obligatia de conformitate

- priveste calitatea, cantitatea, tipul, ambalajul si conditionarea marfii.

Reguli:

a). marfa trebuie sa fie conforma prevederilor contractului

- in lipsa unor astfel de prevederi contractuale, marfa se socoteste conforma daca fie este adecvata intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip sau, in cazul in care vanzatorul a cunoscut ca marfa urmeaza a avea o intrebuintare speciala, sa fie adecvata acelei intrebuintari.

E. Garantia pentru evictiune

- vanzatorul trebuie sa predea marfuri libere de orice drept sau pretentie a unui tert, exceptand cazul cand cumparatorul accepta sa preia marfurile chiar si in aceste conditii.

Regula: bunuri libere

Exceptia: pretentia unui tert poate fi chiar actiunea in revendicare → se poate vinde si lucrul altuia fara ca prin acest lucru sa se aduca atingere valabilitatii contractului, in comertul international majoritatea bunurilor fiind generice si fungibile iar teoretic vanzatorul poate cumpara o marfa de pe piata pentru a o revinde ulterior.

Mijloacele de care dispune cumparatorul in cazul incalcarii cotractului de catre vanzator:

Cumparatorul poate:

I. Cere exercitarea drepturilor pe acre Conventia le prevede in art. 46-52

sau

II. Cere daune-interese (reglementate de Conventie in partea generala)

I. Conv. Viena interzice judecatorului/arbitrului sa acorde termen de gratie.

Conv. reglementeaza insa obligatia cumparatorului de a acorda vanzatorului un termen suplimentar pentru executare.

Cumparatorul are o serie de drepturi:

1. Poate cere executarea in natura a obligatiilor de catre vanzator.
2. Poate cere anumite drepturi speciale in cazul in care vanzatorul a incalcat obligatia de conformitate.
3. Poate cere rezolutiunea contractului.

1. Executarea in natura

- art. 46 Conv: cumparatorul poate cere vanzatorului executarea oricareia din obligatiile sale, cu exceptia cazului in care cumparatorul s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu acea cerere.

2. Anumite drepturi speciale

Cand vanzatorul nu si-a executat obligatia de conformitate, cumparatorul are la dispozitie o serie de drepturi speciale:

a). poate cere vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire daca lipsa de conformitate reprezinta o contraventie esentiala la contract si a fostceruta de cumparator in termen rezonabil.

- conform, art. 25 Conv, contraventia esentiala = contraventia la contract savarsita de una dintre parti cand cauzeaza celeilalte parti un prejudiciu ce o priveaza in mod substantial de ceea ce aceasta era in drept sa se astepte de la contract, in afara d eaczul in care partea in culpa nu a prevazut un asemenea rezultat iar o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie nu l-ar fi prevazut si ea.

→ o parte cauzeaza celeilalte un prejudiciu

→ prejudicial consta in faptul ca cealalta parte este private in mod substantial de ceea ce ea era in drept sa se astepte de la contract ( seacopera atat ideea de cauza din dreptul Romanist, cat si cea de consideration din dreptul anglo-saxon).

→ partea in culpa, desi sunt indeplinite primele doua conditii (de mai sus), nu va fi socotita in contraventie esentiala daca nu a prevazut rezultatul prejudiciabil produs celeilalte parti si nicio persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie nu la-r fi prevazut nici ea.

b). posibilitatea de a cere vanzatorului repararea lipsei de conformitate, in afara de cazul in care aceasta solutie ar fi nerezonabila in functie de imprejurari.

c). cumparatorul poate cere vanzatorului o reducere de pret proportionala cu diferenta dintre valoarea marfii predate si valoarea pe care marfa ar fi trebuit s-o aiba daca nu ar fi existat lipsa de conformitate.

d). vanzatorul poate cere si cumparatorul accepta ca insusi cumparatorul sa repare lipsa de conformitate pe spezele primului.

3. Rezolutiunea contractului

- s-a adoptat reglementarea anglo-saxona

- se distinge intre obligatia de predare a marfii si celelalte obligatii

a). daca vanzatorul nu a executat oricare dintre obligatiile sale (cu exceptia obligatiei de predare a marfurilor) contractul este rezolvit daca incalcarea este esentiala.

b). daca vanzatorul nu a respectat obligatia de predare, cumparatorul e obligat sa acorde vanzatorului un termen suplimentar pentru executare. Daca vanzatorul nu preda marfa nici in termenul suplimentar acordat, de cumparator, contraventia se socoteste esentiala iar contractul va fi rezolvit.

Obligatiile cumparatorului

- art. 53 Conv.

1). Obligatia de plata a pretului

2). Obligatia de preluare a marfii

si o a treia obligatie:

3). Obligatia de a preciza caracteristicile marfii daca marfa se produce dupa caracteristicile indicate de catre cumparator

1). Plata pretului

- conform Conv, reprezinta indeplinirea de catre cumparator a oricarui act care sa permita transferul pretului catre vanzator.

Regula: art. 14 Conv.: pretul trebuie sa fie determinat/ determinabil

Situatie speciala: art. 55 Conv.: vanzarea este valabil incheiata chiar daca pretul nu este determinat/ determinabil. In aceasta ipoteza, se procedeaza la determinarea pretului de catre un tert (expert, judecator, arbitru). Conv. instituie o prezumtie legala relativa de determinare a pretului: daca pretul nu enici detrminat, nici determinabil, partile sunt reputate a se fi referit in mod tacit la pretul practicat in mod obisnuit la momentul incheierii contractului in ramura comerciala respectiva pentru aceleasi marfuri vandute in imprejurari similare.

Locul platii:

a). locul prevazut in contract

b). daca in contract nu s eprevede locul, plata se face la sediul vanzatorului (plata pretului este portabila, nu cherabila)

c). daca in contract s-a prevazut ca plata se face contra documente (payment against documents), plata trebuie facuta la locul remiterii marfurilor sau documentelor.

Momentul platii:

a). la momentul prevazut in contract

b). in lipsa unei astfel de prevederi contractuale, la momentul la care conform contractului vanzatorul pune la dispozitia cumparatorului fie marfurile, fie documentele reprezentative ale acestora

c). daca nu ne aflam in niciuna din aceste ipoteze, vanzatorul paote face din plata o conditie a remiteriimarfurilor sau documetelor, in acest caz plata trebuind sa fie anterioara remiterii.

2. Obligatia de preluare a marfii

- cumparatorul trebuie sa indeplineasca orice act care, in mod rezonabil, permite vanzatorului sa predea marfa.

3. Obligatia de precizare a caracteristicilor marfii

-cand marfa este produsa pe comanda, conform specificatiilor cumparatorului.

Raspunderea contractuala a cumparatorului

Vanzatorul are la dispozitie 3 instrumente de angajare a raspunderii cumparatorului:

1. poate cere plata pretului, cu exceptia cazului in care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu acea cerere
2. poate declara contractul rezolvit in cazul in care neexecutarea de catre cumparator a oricarei obligatii contractuale constituie o contraventie esentiala a contractului sau

poate declara contractul rezolvit daca cumparatorul nu plateste pretul sau nu preia marfa in termenul suplimentar acordat de vanzator

3. vanzatorul dispune de anumite mijloace speciale daca cumparatorul nu isi executa obligatia de a specifica elementele caracteristice ale marfii. Vanzatorul poate efectua singur specificarea potrivit nevoilor cumparatorului care ii sunt cunoscute.

Momentul transferului riscurilor in contractul de vanzare internationala de marfuri

Trebuie delimitat dupa cum contractul:

1. implica transportul marfii:
1. daca vanzatorul e tinut sa remita marfa transportata intr-un loc determinat, riscurile se transfera de la vanzator la cumparator cand marfa e remisa in acel loc
2. daca vanzatorul nu e tinut sa remita marfa transportata intr-un loc determinat, riscurile se transfera de la vanzator la cumparator in momentul remiterii marfii primului transportator
2. nu implica transferul marfii:
1. daca cumparatorul e tinut sa preia marfa in alt loc decat la sediul vanzatorului, riscurile se transmit in momentul in care predarea e facuta in acel loc
2. in toate celelalte cazuri, transferul riscurilor are loc in momentul in care marfa e pusa la dispozitia cumparatorului

Pentru a opera transferul riscurilor, in toate celelalte cazuri, e necesar ca marfa sa fie individualizata ca fiind pentru acel cumparator.

Regimul daunelor-interese

Daunele-interese pot fi acordate pentru neexecutarea oricarei obligatii contractuale. Pot fi cumulate cu celelalte mijloace de care dispune vanzatorul sau cumparatorul.

Intinderea daunelor-interese este stabilita de art. 74 al Conventiei de la Viena: daunele-interese acopera pierderea suferita (damnum emergens), cat si lucrum cessans. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa le prevada la momentul incheierii contractului. Sunt asadar reparabile doar daunele previzibile.

Conventia reglementeaza anumite modalitati specifice de acordare a daunelor-interese: executarea coactiva, reglementata de art. 75: cand contractul e rezolvit, iar cumparatorul, intr-o maniera rezonabila si intr-un termen rezonabil, dupa rezolvire, a procedat la o cumparare de inlocuire sau vanzare, la o vanzare compensatorie, partea care cere daune poate obtine diferenta dintre pretul contractual si pretul cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii.

Daca contractul e rezolvit si marfurile au un pret curent pe piata, se pot cere daune echivalente cu diferenta intre pretul contractual si pretul curent.

Regimul fortei majore

E reglementat in art . 79; Conventia nu utilizeaza sintagma "forta majora": o parte este exonerata de raspundere pentru neexecutarea oricarei obligatii contractuale daca dovedeste ca neexecutarea a fost determinata de o piedica indeplinind conditiile urmatoare:

a)      sa fie independenta de vointa partii care o invoca

b)      partea sa nu se fi putut astepta in mod rezonabil in momentul incheierii contractului la aparitia unei asemenea piedici

c)      sa fie imprevizibila si insurmontabila - partea nu poate preveni, nici depasi piedica sau efectele ei

Aspecte procedurale privind forta majora

Partea care a suferit imprejurarea de forta majora trebuie sa avertizeze cocontractantul despre piedica suferita si efectele pe care aceasta le are asupra capacitatii sale de executare a contractului.

In lipsa notificarii intr-un termen rezonabil din momentul in care partea care nu si-a executat obligatiile cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca respectiva piedica, acea parte va datora daune-interese, care nu sunt datorate pentru neexecutarea obligatiei contractuale, ci pentru prejudiciul cauzat prin lipsa notificarii.

Lipsa notificarii nu implica decaderea partii din dreptul de a invoca forta majora, dar partea va suporta daune-interese pentru prejudiciul pe care cocontractantul l-ar fi putut evita daca nu ar fi fost notificat la timp.

REGIMUL PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE IN COMERTUL INTERNATIONAL

Este reglementat de Conventia asupra prescriptiei extinctive in materie de vanzare internationala de marfuri, adoptata la New York in 1974. In 1980, Conventia a fost amendata printr-un Protocol pentru armonizarea cu Conventia de la Viena.

Romania a aderat la Conventie prin Legea nr. 24 din 1992.

Prevederile Conventiei de la New York (ca si cele ale Conventiei de la Viena) au un caracter supletiv, partile putand inlatura de la aplicare total sau partial prevederile Conventiei de la New York.

Domeniul de aplicare a Conventiei de la New York

Corespunde domeniului de aplicare a Conventiei de la Viena.

Din punct de vedere temporal, se aplica din 1992 pentru Romania.

Din punct de vedere personal, se aplica atunci cand partile au sediul in state contractante diferite sau cand regulile de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat parte la Conventie.

Din punct de vedere material, potrivit art. 1, prin Conventie, sunt determinate conditiile in care drepturile si actiunile reciproce ale unui cumparator si ale unui vanzator, nascute dintr-un contract de vanzare internationala de marfuri, nu mai pot fi exercitate ca urmare a expirarii unui interval de timp numit termen de prescriptie.

Potrivit art. 8, termenul de prescriptie este de 4 ani.

Conventia limiteaza termenul de prescriptie. Art. 23 prevede: indiferent de cauzele de incetare a curgerii termenului de prescriptie sau de prelungire a sa, termenul general de prescriptie expira cel mai tarziu la 10 ani de la data la care a inceput sa curga.

Inceputul cursului prescriptiei extinctive

Conventia reglementeaza:

1. regula generala: termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care actiunea poate fi exercitata
2. reguli speciale (nu constituie exceptii de la regula generala, ci aplicatii particulara)
• pentru actiunea rezultata din incalcarea contractului, termenul incepe sa curga de la data incalcarii
• in cazul actiunii intemeiate pe neconformitatea marfii, termenul incepe sa curga de la data la care marfa a fost in mod efectiv remisa cumparatorului sau de la data la care oferta de remitere a fost refuzata de cumparator. Ipoteza are in vedere actiunea bazata pe vicii aparente ale marfii.
• in cazul actiunii intemeiate pe dol, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care dolul a fost sau trebuia sa fie descoperit.

Conventia fixeaza asadar 2 momente de la care termenul de prescriptie poate incepe sa curga:

o       data la care dolul a fost descoperit (moment obiectiv)

o       data la care dolul trebuia sa fie descoperit (moment subiectiv; se determina prin raportare la o persoana rezonabila, aflata in aceeasi situatie

• daca exista o garantie expresa pe durata unui termen determinat, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care cumparatorul notifica vanzatorului faptul ce motiveaza exercitarea actiunii, insa cel tarziu la data expirarii garantiei
• in materia rezolutiunii contractului, cand o parte a declarat rezolutiunea contractului:

o       daca declararea rezolutiunii intervine inaintea datei de exercitare a contractului, termenul curge de la data la care declaratia este notificata celeilalte parti

o       in cazul in care rezolutiunea e declarata dupa data fixata pentru executare, termenul de prescriptie curge de la data fixata pentru executare

Incetarea curgerii termenului de prescriptie

= intreruperea curgerii termenului de prescriptie din dreptul intern

Cazurile de incetare:

1. indeplinirea de catre creditor a unui act introductiv al oricarei proceduri impotriva debitorului. E necesar ca procedura sa se finalizeze printr-o hotarare asupra fondului cauzei. Nu intervine un asemenea caz de incetare daca creditorul renunta la proces sau procesul se perima sau actiunea e anulata sau daca instanta dispune incetarea procesului.
2. indeplinirea de catre creditor a oricarui act cu efect intreruptiv potrivit legii statului unde debitorul isi are sediul
3. recunoasterea de catre debitor a obligatiei pe care o are fata de debitor.

Art. 20 - termenul de prescriptie inceteaza cand, inaintea de expirarea sa, debitorul recunoaste datoria pe care o are fata de creditor.

Recunoasterea trebuie facuta, de regula, in scris. Textul accepta valabilitatea unei recunoasteri tacite daca e vorba despre plata dobanzilor sau executarea partiala a unei obligatii de catre debitor.

Prelungirea termenului de prescriptie

suspendarea cursului prescriptiei din dreptul intern

Conventia reglementeaza o singura cauza de prelungire, in art. 21 - forta majora. Nici Conventia de la New York nu foloseste sintagma de "forta majora", dar din conditiile prevazute de art. 21 rezulta cp este vorba de o cauza de forta majora definita sintetic: cand au intervenit imprejurari ce indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

• nu sunt imputabile creditorului
• creditorul nu le putea evita ori invinge
• aceste imprejurari aduc creditorul in imposibilitatea de a face sa inceteze cursul prescriptiei

Termenul se prelungeste cu un an din momentul in care acele imprejurari au incetat sa existe.

Efectul expirarii termenului de prescriptie

Art. 25 - nici un (ha!) drept nu este recunoscut si nici nu devine executoriu in nici o procedura inceputa dupa expirarea termenului de prescriptie (=stingerea dreptului la actiune din dreptul roman).

Art. 26 - daca debitorul executa obligatia dupa expirarea termenului de prescriptie, nu are dreptul sa ceara restituirea chiar daca in momentul executarii ignora faptul ca termenul era deja expirat.

Expirarea termenului nu stinge si dreptul subiectiv, ci doar dreptul la actiune.

CONTRAPARTIDA DE MARFURI IN COM. INTERNAT.

Situatia premisa o constituie faptul ca intre aceeasi parteneri comerciali pot exista mai multe operatiuni de import/export de marfuri. Pentru a se evita complicatiile generate de efectuarea unor plati separate, partile recurg la corelarea importurilor si exporturilor prin intermediul contrapartidei.

Contrapartida de marfuri = operatiunea contractuala complexa caracterizata prin existenta in structura ei a 2 sau mai multe contracte autonome dar pe care partile le considera prin vointa lor ca fiind legate (interdependente) in vederea realizarii unei finalitati economice si juridice commune, respective, compensarea totala sau partiala a importurilor cu exporturile.

Temeiul legaturii dintre contractele ce alcatuiesc contrapartida:

un temei economic- scopul, finalitatea economica de compensare a importurilor cu exporturile

temeiul juridic- vointa partilor

Formele contrapartidei:

contrapatida axata pe contractul de vz-cp

contrapartida axata pe contractul de schimb

contrapartida axata pe contractul de cooperare economica internationala

In acest caz, operatiunile din contractele principale se realizeaza prin intermediul unor contracte de vz-cp

2 subforme:

a) contrapartida realizata prin 2 contracte de import si de export paralele

-executarea contractelor incheiate pe cele doua fluxuri se desfasoara in mod corelat

b) presupune incheierea unui contract de import si a unui contract cadru de export in contrapartida. Ulterior in baza contractului cadru de export in contrapartida se vor incheia unul sau mai multe contracte de export propriu-zise.

Contractul cadru de export in contrapartida nu presupune obligatia de a da, ci o obligatie de a face. In temeiul acestei obligatii, partile incheie contractul de export propriu-zis care da nastere unor obligatii de a da.

"marfa contra marfa"

Un contract de schimb obisnuit presupune executarea unor obligatii uno ictu, insa contrapartida axata pe contractul de schimb presupune executarea esalonata a prestatiilor pe arcursul unei perioade de timp

Structura: presupune incheierea unui contract de import care, de regula, este tot un contract de vz-cp si a unui contract de cooperare economica internationala

Prin contractul de cooperare economica internationala partile convin sa realizeze impreuna anumite actiuni de colaborare care sa conduca la realizarea unui produs care sa fie exportat.

De regula, aceste contracte de cooperare economica internationala imbraca forma contractului de societate.

Din punctul d evedere al nr. Partilor la contrapartida, aceasta poate fi:

bilaterala

trilaterala

quadrilaterala

Intre doua parti de incheie mai multe contracte de import-export

3 parti

Intre 2 societati A si B ( A societate straina, B societate romana) se incheie un contract de import, B fiind cumparatorul (ar tb sa plateasca pretul catre A). In acest timp de incheie un contract de export societate romana ca si B, ( C e vanzatorul). Prin acordul de vointa al partilor, contractele sunt corelate in executare. Partile pot conveni ca pretul sa se plateasca intre

Presupune incheierea unui contract de import intre A si B ( A vanzator, societate straina si B, cumparator, societate romana). In acelasi timp, se incheie un contract intre C si D (C, vanzator, societate romana, si D, cumparator, societate straina, de obicei de aceeasi nationalitate cu A). Prin corelarea acestor doua contracte, platile se fac intre A si D, respectiv, B si C ( intre partenerii locali).

Uzantele unificate in materia contractului de vanzare-cumparare internationala de marfuri Regulile INCOTERMS 2000

("international commercial terms")

Au fost adoptate pentru I data in 1936. Sunt opera Camerei de Comert International din Paris. Varianta din 1936 nu a avut succes datorita bocotarii de catre comercinatii englezi. Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au reluat discutiile , iar in 1953 s-a adoptat varianta de baza care a suferit numeroase modificari. In 1990 s- a adoptat o a II-a varianta de baza care a modificat atat denumirile regulilor cat si continutul pentru a se adapta comertului electronic. In 2000- mici modificari.

Natura juridica a regulilor INCOTERMS- codoficare de uzante in materia contractului de vz-cp internationala de marfuri pe zona europeana (are si prevederi legate de contracte adiacente: transport, prestari de servicii,etc).

Regulile INCOTERMS nu au forta juridica ele insele; nu se aplica decat daca partile fac referire epresa la ele si acest lucru se intampla prin tehnica receptiunii contractuale (partile prevad in conract aplicarea unei sau lateia dintre regulile INCOTREMS).

In ceea ce priveste importanta lor, regulile INCOTERMS sunt folosite in comertul international (70 % din contracte). Sunt aplicate la nivel mondial (si de catre comerciantii americani; acestia au avut propriile reguli- RAFTT, insa nu au fost modifcate, iar Camerele de Comert Americane recomanda aplicarea INCOTERMS).

Importanta:

aduc partilor o importanta economie de timp (partile nu mai negociaza clauza cu clauza contractul, ci negociaza alegerea unei reguli INCOTERMS care va completa respectivul contract) si de spatiu contractual (nu mai sunt contracte fluviu, drepturile si obligatiile partilor sunt stabilite de regulile INCOTERMS)

securitatea/siguranta tranzactiei; sunt opera unor specialisti lucrate de-a lungul a zeci de ani, confruntate cu practica; e quasi-imposibil sa apara neclaritati cu privire la regulile INCOTERMS

Continutul regulilor INCOTERMS:

Exista 3 mari categorii de obligatii ale partilor:

stabilesc momnetul predarii marfii si transmiterii riscurilor de la vanzator la cumparator; regulile INCOTERMS nu reglementeaza transferul proprietatii.

Cine suporta cheltuielile de transport al marfii in drumul de la vanzator la cumparartor, de asigurare a marfii, de conservare, etc pe parcursul drumului

Cine suporta cheltuielile de export, de tranzit prin terte tari, de import.

Cele 13 reguli INCOTERMS se clasifica dupa modalitatea de transport pe care il implica vanzarea la care regula se refera:

6 reguli care privesc transporturile maritime (cele mai des folosite)

Restul se refera la celelalte tipuri de transporturi

Fiecare din reguli exprima o anumita impartire a obligatiilor intre vanzator si cumparator

Regula FAS implica cele mai putine obligatii pentru vanzator si cele mai multe pentru cumparator.

Regulile urmatoare transfera treptat din obligatiile cumparatorului catre vanzator in asa fel incat ultima regula (DEQ) exprima cele mai multe obligatii pentru vanzator si cele mai putine pentru cumparator.

De obicei, se alege o regula de mijloc (ex: FOC).

Alegerea unei sau alteia nu e intamplatoare, ci este o problema de negociere.

In cazul in care piata e favorabila vanzatorului ( exista marfa putina pe piata si sunt cumparatori multi- seller's market), se alege o regula in favoarea vanzatorului.

In cazul unei buyer's market, cumparatorul va impune o regula care sa-i convina.

Regula 1 FAS ( free alongside ship)

se completeaza cu numele portului de incarcare; ( ex: contract de vz-cp intre o firma romana si una franceza, vanzatorul e roman, marfa pleaca de la Bucuresti- depozitata pe cheiul portului Contanta-incarcata pe vas-transbordata la Instanbul-Marsilia-Paris; portul de incarcare e Constanta; regula va suna astfel: livrarea marfii se face FAS Constanta INCOTERMS 2000).

momentul predarii marfii si transmiterii riscurilor este momentul in care marfa individializata ca fiind pentru un anumit cumparator este depusa de vanzator pe cheiul portului de incarcare convenit (Constanta)

transportul marfii pana in portul Constanta revine vanzatorului; vanzatorul depune marfa pe chei. Mai departe, celelalte obligatii revin cumparatorului. Cumparatorul trebuie:

a.       sa inchirieze un vas sau un spatiu pe un vas apt de a transporta intreaga cantitate de marfa pana in portul de destinatie convenit (Marsilia); cumparatorul tb sa incheie un contract de navlosire si sa plateasca pretul transportului maritim (navlu=freight), nu tb sa aduca orice vas ci un vas apt.

b.      Sa asigure marfa pe parcursul drumului; incheie un contract de asigurare

c.       Sa asigure conservarea

in ceea ce priveste exportul, a intervenit o modificare in INCOTERMS 2000 fata de 1990 (in 1990 cheltuielile de export din Romania reveneau cumparatorului, deci, vanzarea cu clauza FAS aparea ca o vanzare interna pentru vanzator; a creat insa dificultati practice; in 2000, cheltuielile de export revin vanzatorului, deci clauza FAS a devenit vanzare externa)

cheltuielile de tranzit revin cumparatorului

cheltuielile de import revin cumparatorului

Regula 2 FOB (free on board)

se completeaza cu numele portului de incarcare, livrarea se face FOB Constanta INCOTERMS 2000

momentul predarii si transmiterii riscurilor este momentul in care marfa individualizata ca fiind pentru acel cumparator este trecuta peste balustrada vasului in portul de incarcare

toate cheltuielile pana in port + incarcarea pe vas ii revin vanzatorului; celelalte cheltuieli ii revin cumparatorului (navloseste, asigura marfa, o conserva- se aplica de la regula FAS)

cheltuieli de export- vanzator (vanzarea FOB e externa)

cheltuieli tranzit si export- cumparator

Regula 3 CFR (cost freight)- pret+navlu

se completeaza cu numele portului de descarcare

CFR= FOB+navlu

Toate regulile sunt ca la FOB cu exceptia obligatiei de a navlosi si de a plati navlul care revine vanzatorului.

Regula 4 CIF (cost insurance freight)= pret+asigurare+navlu

se completeaza cu numele portului de descarcare

CIF= FOB+insurance+freight

Toate regulile sunt ca la FOB, mai putin obligatia de navlosire si de plata a navlului si cea de asigurare care revin vanzatorului

Regula 5 DES (delivered ex ship)= livrat din vapor

- se completeaza cu numele portului de destinatie

momentul predarii este momentul in care marfa individualizata ca fiind pentru un anumit cumparator e pusa la dispozitia cumparatorului in vas, in portul de descarcare convenit (Marsilia)

vanzatorul trebuie sa duca marfa la Marsilia- navloseste, asigura, conserva

-riscurile revin cumparatorului din momentul punerii la dispozitie (cumparatorul descarca marfa si o duce la Paris)

3) exportul si tranzitul revin vanzatorului, iar importul revine cumparartorului (pt. umparator e o cumparare externa)

Regula 6 DEQ (delivered ex quay)= livrat pe chei

Se completeaza cu numele portului de descarcare

momentul predarii si al transferarii riscurilor este momentul in care marfa individualizata ca fiind a unui anumit cumparator este depusa de vanzator pe cheiul portului de descarcare

toate cheltuielile pana in portul de descarcare revin vanzatorului (navloseste, asigura, conserva, descarca). Mai departe transportul revine cumparatorului.

Cheltuielile de export si de tranzit revin vanzatorului

Cheltuielile de import ( in 1990 reveneau vanzatorului; in 2000- revin cumparatorului; din 2000 e cumparare externa)

Varianta a regulii DEQ este DEQ duty paid ( cu taxe vamale platite) cand importul revine vanzatorului.