CONCURENTA COMERCIALA

NoTiuni introductive

1. Dreptul concurentei. Definitie.

Intr-o acceptiune extensiva, dreptul concurentei comerciale este definit ca fiind totalitatea normelor juridice care reglementeaza competitia pe piata intre agentii economici.[1] Scopul concurentei nu este altul decat castigarea si mentinerea clientelei.

O alta definitie, asemanatoare, considera ca dreptul concurentei reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza raporturile stabilite in urma savarsirii unor acte ce ating functia sociala a concurentei sau reprezinta o amenintare pentru aceasta.[2] Prin acte ce aduc atingere concurentei se au in vedere atat actele care au ca efect limitarea sau anihilarea functiei sociale a concurentei ( restrangerile de concurenta) cat si actele ce pot denatura concurenta (concurenta neleala) .

Aceste definitii acopera cateva aspecte :

agentii economici au dreptul de a participa la competitia libera ;

mijloacele prin care clientela este castigata si mentinuta sunt reglementate prin norme specifice ; astfel de mijloace sunt publicitatea, politica de preturi, modalitatile de vanzare etc.

pot fi aduse restrangeri concurentei atat prin acte neloiale cat si prin practici de monopol, necompetitive.

Criticile aduse acestor enunturi privesc faptul ca includ si norme care traditional tin de dreptul comercial, al proprietatii intelectuale s.a..

Intr-o opinie restrictiva, dreptul concurentei este identificat fie cu dreptul antitrust, adica totalitatea normelor juridice care au ca scop reprimarea practicilor monopoliste sau abuzive pe piata, fie cu dreptul concurentei neloiale. Nici aceasta definitie nu este cea mai completa, ea excluzand in ambele cazuri aspecte ale competitiei comerciale.

In concluzie, dreptul concurentei comerciale este ansamblul normelor juridice care au ca obiect reglementarea raporturilor aparute in urma savarsirii unor acte ce aduc atingere competitei economice sau constituie pentru aceasta o amenintare. In opinia noastra el contine normele care:

a. creaza cadrul dezvoltarii unei piete libere ;

b. reglementeaza modalitatile de exercitare a competitiei ;

c. creaza conditiile pentru o concurenta loiala si o claritate a informatiilor furnizate consumatorilor;

d.lupta contra diverselor abuzuri concurentiale: discriminare nejustificata, ruperea brutala a raporturilor contractuale, clauze abuzive in contracte.[5]

Normele juridice ce il alcatuiesc au atat caracter substantial cat si caracter procedural, cele substantiale avand datoria de a preveni distorsionarea pietei libere, iar cele procedurale de a stabili competenta institutiilor cu atributii in domeniu si mijloacele de actiune pentru stoparea practicilor anticoncurentiale.

2. Obiectul dreptului concurentei

Obiectul dreptului concurentei comerciale il formeaza relatiile juridice existente pe piata in stransa legatura cu competitia dintre agentii economici.

Relatiile juridice mentionate pot fi oneste si atunci sarcina normelor de dreptul concurentei este de a le mentine astfel sau pot fi neloiale, abuzive si atunci norma juridica intervine.

Lupta pentru castigarea pietelor si a clientelei capata uneori accente dure, peste limitele impuse de o activitate economica normala. Agentul economic puternic il poate elimina de pe piata pe cel slab prin practici monopoliste sau neloiale si astfel concurenta comerciala libera dispare (de exemplu, refuzul unui puternic agent economic de a furniza anumitor distribuitori accesoriile pentru un produs poate capata caracterul unui abuz de pozitie dominanta).

Pentru unii autori[6] obiectul dreptului concurentei il formeaza functia sociala a concurentei economice, protectia intereselor individuale ale participantilor la viata economica.

In concluzie, dreptul concurentei comerciale are drept obiectiv mentinerea unui echilibru normal, rational, pe o piata in care concurenta libera este de multe ori inteleasa in sensul libertatii totale (de a face ce vrea).

3. Caracterele dreptului concurentei comerciale

In momentul de fata dreptul concurentei apare ca fiind - in sistemul romanesc de drept - o disciplina in formare. Doctrina franceza apreciaza ca dreptul concurentei constituie o componenta esentiala a dreptului economic, finalitatea lui fiind respectarea regulilor jocului pietei. Dealtfel, dreptul concurentei este direct influentat de teoriile economice despre concurenta, economie de piata si liber schimb.

Caracterul pluridisciplinar al dreptului concurentei este inca pregnant, el avand stranse legaturi cu dreptul civil, dreptul comercial, sau cel al proprietatii intelectuale.

Reglementarile care formeaza dreptul concurentei privesc de regula agentii economici, ca pe entitati juridice ce desfasoara constant o anumita activitate. S-a afirmat in consecinta, ca dreptul concurentei este un drept profesional.

4. Deosebiri intre dreptul concurentei si alte ramuri de drept

a) Dreptul concurentei se deosebeste de dreptul comercial prin urmatoarele:

dreptul concurentei contine reglementari cu privire la fapte care scapa de sub reglemetarea dreptului comercial. De ex.: denigrarea rivalului, confuzia provocata cu produsele acestuia.

in timp ce dreptul comercial reglementeaza modul de desfasurare a activitatii agentilor economici dreptul concurentei acopera doar aspectele legate de felul in care acestia se comporta pe piata, in ideea ca aceasta sa ramana nedistorsionata . Altfel spus, daca dreptul concurentei are ca finalitate imprimarea unui anumit comportament agentilor economici, dreptul comercial impune statutul activitatii acestora.

b) Se contureaza tot mai bine si in doctrina romaneasca opinia -preluata din cea straina - conform careia dreptul concurentei se delimiteaza de dreptul consumatorului.

Parerile exprimate in doctrina romaneasca sustin autonomizarea dreptului consumatorului[9]. S-au avut in vedere urmatoarele argumente : finalitatile urmarite sunt diferite (dreptul consumatorului urmareste protectia acestuia pe cand cel al concurentei asigurarea unei concurente eficiente), aparitia unor reglementari tot mai numeroase in domeniu etc.

Legislatiile altor state au ales solutii diferite : in Germania dreptul consumatorului este inglobat in cel al concurentei, pe cand in Franta si Suedia cele doua ramuri a existenta autonoma. Fara a critica aceasta din urma opinie consideram ca in Romania, in momentul de fata, cadrul legislativ in domeniu se limiteaza la prea putine reglementari si deci nu se poate vorbi de un drept al consumatorului. [10]

5. Istoric

5.1. Aparitie

Principiul liberei concurente a fost consacrat in 1791 in Franta, cand prin lege au fost abolite corporatiile si impusa libertatea comertului si industriei.

La mijlocul secolului al XIX-lea, a aparut necesitatea limitarii libertatii de concurenta atunci cand aceasta era exercitata abuziv. La inceput, temeiul juridic pentru sanctionarea concurentei neloiale a fost gasit in codurile civile. In Franta si Italia acest lucru a fost o creatie a jurisprudentei, pornindu-se de la principiul raspunderii delictuale.

In Imperial German, in secolul al XIX-lea (1896), apare o lege speciala care avea drept scop reprimarea concurentei neloiale. Datorita practicii ostile care a continuat sa aplice dispozitiile codului civil privind raspunderea pentru daune, in 1909 intra in vigoare o lege care avea drept principiu de baza ideea ca oricine savarseste, in schimburile comerciale, acte de concurenta contrare bunelor moravuri, poate fi obligat la incetarea acestora si plata de daune.

In secolul al XX-lea in Franta apar primele norme speciale, coerente in materie de concurenta[11]:

- Ordonanta nr. 45-1483/1945 reglementa fixarea preturilor, blocarea lor, prevedea masuri de etichetare afisare si stocare;

- Ordonanta din 28 septembrie 1967 modifica art 59 al ordonantei de mai sus, interzicand: toate actiunile concertate, conventiile, intelegerile exprese sau tacite, coalizarile sub orice forma, avand ca obiect sau putand avea ca efect, impiedicarea exercitarii liberei concurente, prin fixarea artificiala a preturilor sau introducerea de obsatcole in revanzare.[12]

In profida tuturor aceste reglementari, in dreptul francez, concurenta neloiala nu este prevazuta in nici un text de lege, fiind o constructie doctrinara si jurisprudentiala.

In prezent, tarile U.E. beneficiaza de o reglementare unitara oferita de Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene care, in art.3, prevede, printre activitatile Comunitatii, instituirea unui sistem care sa asigure in piata comuna o competitie nedistorsionata.

5.2. Istoricul reglementarilor ce privesc concurenta in Romania

Legislatia romana in materia concurentei a parcurs de la aparitie si pana in prezent mai multe etape:

1. Actele neloiale de concurenta au fost supuse odata cu intrarea in vigoare a Codului civil regimului acestuia, respectiv art. 998-999 C.civ.. Astfel, fondul de comert era aparat de principiul conform caruia nimeni nu poate produce o paguba fara a o acoperi.

2. Perioada ante si interbelica a adus reglementari specifice dreptului concurentei:

- Legea asupra comertului ambulant din 1884 ;

- Legea concurentei neloiale din 1932 care reglementa doar fapte de concurenta neloiala constand in confuzie si false indicatii de proveniena[13] ;

- Decretul pentru reglementarea si controlul cartelurilor din 1937;

- Legea nr. 26 din 1939 privind acordurile monopoliste.

3. Perioada 1945-1989 a fost una in care neexistand concurenta nici reglementarile amintite sau altele noi nu isi mai aveau rostul. De altfel chiar si dreptul comercial s-a aflat intr-un con de umbra.

4. Dupa 1990 odata cu competitia economica au aparut si normele ce o reglementeaza :

- Constitutia garanteaza libertatea comertului si protectia concurentei loiale in art. 134.

- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata prin Legea nr. 298/2001;

- Legea nr. 21/1996 a concurentei ;

- Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat.

- Legea nr. 143/1996 privind ajutorul de stat;

In privinta comertului international si a concurentei pe pietele internationale Romania a fost nevoita sa respecte intotdeauna regulile acceptate prin conventii internationale :

- Conventia de Uniune de la Paris din 1838 (revizuita in 1911, 1958 si 1967) pentru protectia proprietatii industriale cuprinde dispozitii referitoare la concurenta neloiala (art. 10 bis).

- Reglementarile General Agreement on Tariffs and Trade (GATT) au fost ratificate in mare parte de Romania[14]:

1. Acordul de baza al GATT ce sanctiona subventiile la export;

2. Codul anti-dumping din 1980 reglementeaza in prezent relatiile comerciale internationale

Toate acordurile GATT au urmarit reprimarea dumpingului. Acesta presupune vanzarea unei marfi pe piata externa pe o piata externa la un pret mai mic decat valoarea normala a acestuia. Aceasta practica, considerata neloiala deregleaza piata producatorilor interni, fapt ce a impus instituirea unor taxe anti-dumping egale cu diferenta dintre pretul cerut in tara importatoare si valoarea produsului din tara exportatoare.

- Rezolutia adoptat de Adunarea Generala a O.N.U. :  Ansamblul de principii si de reguli echitabile convenite la nivel multilateral pentru contrelul practicilor comerciale restrictive  ; fiind vorba de o rezolutie a O.N.U., aceasta nu are caracter de obligativitate.