Dizolvarea societatilor comerciale

Dizolvarea societatilor comerciale

Dizolvarea societatilor comerciale reprezinta o etapa in procesul de incetare a personalitatii juridice a acestora, formata dintr-un ansamblu de operatiuni care au ca urmare lichidarea patrimoniului societatii in cauza.

Dizolvarea se poate traduce:

in baza unei hotarari a asociatilor ;

prin hotararea instantei judecatoresti;

in virtutea legii (de drept).

Legea societatilor comerciale prevede cauze comune, generale, de dizolvare a societatilor comerciale si cauze specifice fiecarei forme.

1. Cauze comune de dizolvare a societatilor comerciale

Potrivit art. 227 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, sunt cauze comune de dizolvare a societatilor comerciale urmatoarele:

a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;

b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia;

c) declararea nulitatii societatii;

d) hotararea adunarii generale;

e) hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii;

f) falimentul societatii;

g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.

Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii

Prelungirea societatii prin vointa asociatilor este posibila in masura in care hotararea de prelungire are loc inainte de expirarea duratei stabilite in actul constitutiv, altminteri insa dizolvarea opereaza de drept.

In acest caz, asociatii trebuie sa fie consultati cu cel putin trei luni inainte de expirarea duratei societatii, daca se hotaraste cu privire la eventuala prelungire a duratei de functionare a acesteia.

In cazul in care asociatii nu sunt consultati cu cel putin trei luni inainte de expirarea duratei societatii cu privire la eventuala prelungire a acesteia, la cererea oricarui dintre asociati, tribunalul va putea dispune, prin incheiere, efectuarea consultarii. Creditorii particulari ai asociatilor dintr-o societate in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata pot face opozitie impotriva hotararii adunarii asociatilor de prelungire a duratei societatii peste termenul fixat initial, daca au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotararii. Opozitia se face in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii sau a actului aditional modificator in Monitorul Oficial al Romaniei si se depune la oficiul registrului comertului.

In cazul admiterii opozitiei, asociatii trebuie sa opteze, in termen de o luna de la data la care hotararea a devenit irevocabila, fie pentru a renunta la prelungire, fie pentru a exclude din societate pe asociatul debitor al creditorului care a facut opozitie, caz in care drepturile cuvenite asociatului debitor se vor calcula pe baza ultimului bilant contabil aprobat.

Imposibilitatea realizarii obiectului sau realizarea acestuia (dizolvare de drept)

Aceasta dispozitie a existat si in redactarea initiala a Legii societatilor comerciale, ramanand deschisa posibilitatea pentru asociati:

- fie de a modifica obiectul de activitate in conditiile art.199 si urm. din Legea nr.31/1990, republicata;

- fie de a hotari dizolvarea societatii.

In acest sens, exemplificam cazul in care actionarii societatii pot hotari dizolvarea voluntara a acesteia pe considerentul ca societatea nu a fost in masura sa asigure un capital minim net in conformitate cu dispozitiile legale si, prin ordonanta a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, a fost retrasa autorizatia de functionare a societatii. In acest caz o posibila opozitie a Administratiei Finantelor Publice impotriva acestei hotarari - pe considerentul ca societatea are datorii catre bugetul de stat, debite ce nu pot fi cunoscute decat in urma unui control de fond la societate - consideram ca este neintemeiata, deoarece hotararea actionarilor societatii de dizolvare voluntara a avut ca motiv imposibilitatea realizarii obiectului de activitate si nu a urmarit prejudicierea vreunui creditor.

Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 228 din Legea nr. 31/1990, republicata, dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, iar lichidatorii au obligatia de a realiza inventarierea bunurilor societatii si stabilirea activului si pasivului, in vederea stingerii tuturor obligatiilor sociale.

Declararea nulitatii societatii

In declararea nulitatii societatii se va interveni pe baza hotararii pronuntata de instanta de judecata prin care se constata nerespectarea conditiilor de fond si forma impuse de normele imperative privind constituirea societatilor comerciale. Nulitatea actului constitutiv atrage nulitatea societatii infiintate in baza lui. O problema ar putea-o constitui includerea nulitatii prin cauzele de dizolvare, din moment ce dizolvarea reprezinta, indeobste, incetarea existentei unui subiect colectiv de drept legal constituit. Dizolvarea intervine dupa ce persoana juridica a infiintat ca atare, reprezentand procesul de incetare a existentei acestuia.

Nulitatea societatii, in schimb, nu poate viza decat cauze originare, initiale, de nelegalitate, ea intervenind cu efecte retroactive si avand drept consecinta repunerea asociatilor in situatia anterioara, ca si cum societatea nu ar fi existat

Hotararea adunarii generale (dizolvare voluntara)

Intrucat legea nu limiteaza cazurile in care societatea poate fi dizolvata prin hotararea adunarii asociatilor, decurge ca acestia sunt liberi sa aprecieze motivele pentru care decid dizolvarea societatii.

Un caz legal de dizolvare a societatii de catre adunarea generala priveste dizolvarea acesteia inainte de expirarea termenului fixat pentru durata societatii. Dizolvarea anticipata este un caz de modificare a actului constitutiv al societatii, care se realizeaza in conditiile legii.

Potrivit art.231 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, in caz de dizolvare a societatii prin hotararea asociatilor, acestia vor putea reveni, cu majoritatea ceruta pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotararii luate, atat timp cat nu s-a facut nici o repartitie din activ.

In conformitate cu aceste dispozitii, in cazul in care se hotaraste de catre asociatul unic dizolvarea societatii, consideram ca acesta poate oricand reveni asupra hotararii luate, atat timp cat nu s-a facut nici o repartitie din activ. Aceasta revenire este legala, intrucat societatea nu a fost nicicand radiata. Noua hotarare se mentioneaza in registrul comertului, dupa ce oficiul registrului comertului o va trimite Monitorului Oficial al Romaniei spre publicare pe cheltuiala societatii. Creditorii si orice parte interesata pot face opozitie la tribunal impotriva hotararii, in termen de 30 de zile de la data publicarii acesteia potrivit. Opozitia se depune la oficiul registrului comertului care, in termen de 3 de zile de la data depunerii, o va mentiona in registru si o va inainta tribunalului sediului societatii. Opozitia se judeca in camera de consiliu a tribunalului, cu citarea partilor.

Hotararea tribunalului

Dizolvarea societatii comerciale este posibila si ca urmare a unei hotarari judecatoresti, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice (de exemplu, neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii). Acest caz de dizolvare, nou introdus in Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.32/1997 si prevazut in art.226 din Legea nr.31/1990, republicata, lasa la latitudinea instantei aprecierea masurii in care societatea isi mai poate continua sau nu activitatea, in conditiile in care nu exista o hotarare a adunarii generale in sensul incetarii acestei activitati.

Legiuitorul a prevazut acest caz de dizolvare deoarece in practica s-a constatat ca, dupa constituirea societatii comerciale, in timp au aparut neintelegeri atat de grave, incat au impiedicat functionarea in mod normal a societatii. Dizolvarea societatii pentru acest motiv este pe deplin justificata, pentru a ocroti, in primul rand, interesele creditorilor societatii, care ar putea fi lezati in drepturi din cauza neintelegerilor grave intervenite intre asociati. Divergentele dintre asociati care fac imposibila continuarea societatii apar sub forma lipsei sau disparitiei elementului affectio societatis, atunci cand interesul social ajunge sa fie incalcat sau pus in umbra de interesele personale ale asociatilor. Neintelegerile grave dintre asociati si, in special, temeinicia acestora, va fi apreciata de instanta de judecata in functie de problemele administrate in cauza.

Falimentul societatii

In cazul in care instanta de judecata dispune falimentul unei societati comerciale, evident societatea se va dizolva, urmand a fi radiata din registrul comertului. Falimentul societatii reprezinta, in opinia noastra, o forma de dizolvare silita a unei societati comerciale (avand caracter sanctionator), care intervine, de cele mai multe ori, in situatia in care societatea a inselat buna-credinta a creditorilor.

Alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii

Art.237 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata a prevazut si alte cauze de dizolvare a societatii. Astfel, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care:

a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;

b) societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului ;

c) societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta cunoscuta;

d) societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii.

Este exceptata situatia in care societatea a fost in inactivitate temporara, anuntata organelor fiscale de drept si inscrisa in registrul comertului. Legea prevede insa ca durata inactivitatii nu poate depasi 3 ani. La expirarea termenului de 3 ani, instanta de judecata constata dizolvarea de drept a societatii. Si aceste situatii speciale de dizolvare au fost impuse din ratiuni de ordin practic, constatandu-se ca foarte multe societati comerciale s-au infiintat imediat dupa intrarea in vigoare a Legii nr.31/1990, republicata, fara ca ele sa fi avut vreo activitate.

De asemenea, s-a constatat ca, la un moment dat, asociatii au disparut, in sensul ca fie au parasit Romania, fie nu au domiciliat sau resedinta cunoscuta. Acelasi lucru s-a intamplat si cu privire la sediul societatii care fie nu mai era cunoscut, fie s-a dovedit ca a fost fictiv.

Hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se inregistreaza in registrul comertului, se comunica directiei generale a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putand sa se indrepte impotriva societatii.

Impotriva hotararii, orice persoana interesata poate face apel in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial.

Dupa ramanerea definitiva a hotararii de dizolvare societatea va fi radiata din registrul comertului.

2. Cauze sociale de dizolvare a societatilor comerciale in functie de fiecare forma de societate reglementata de lege

A)Dizolvarea societatilor de capital

a)Dizolvarea societatilor pe actiuni

Conform art.227 din Legea nr.31/1990, republicata, societatea pe actiuni se dizolva:

in cazul si in conditiile prevazute de art.153, respectiv daca administratorii constata pierderea unei jumatati din capitalul social (sau a unei pierderi mai mari sau mai mici, daca prin actul constitutiv se prevede astfel) si convoaca adunarea generala extraordinara. Dizolvarea societatii avand drept cauza reducerea capitalului, reprezinta o alternativa lasata de legiuitor la aprecierea adunarii generale extraordinare de a hotara reconstituirea capitalului la suma ramasa, in urma constatarii pierderii unei jumatati din aceasta sau a unei parti mai mici. Numai in cazul in care procedura prevazuta pentru aceasta faza nu se poate realiza se parcurge o a doua faza, cand adunarea generala, prin abilitarea data de instanta, va hotara fie limitarea capitalului la suma ramasa, fie dizolvarea societatii.

cand capitalul social se reduce sub minimul legal. Capitalul societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Respectarea pragului minim legal al capitalului social este obligatoriu, iar daca acesta nu se completeaza, in cazul in care a coborat sub plafonul legal, societatea se dizolva. Art.228 alin.3 din Legea nr.31/1990, republicata, prevede ca societatea pe actiuni nu se va dizolva in situatia in care, in termen de 9 luni de la data constatarii pierderii sau micsorarii capitalului social, acesta este reintregit sau redus ia suma ramasa ori la minimul legal sau cand societatea se transforma intr-o alta forma la care capitalul social existent corespunde. Legea are in vedere, de exemplu, transformarea societatii pe actiuni intr-o societate cu raspundere limitata, in care capitalul social minim prevazut de lege este de 200 lei;

cand numarul actionarilor scade sub minimum legal

Societatea pe actiuni este legal constituita daca numarul asociatilor este de cel putin 2. Art.228 alin.4 din Legea nr.31/1990, republicata, prevede posibilitatea evitarii dizolvarii societatii in cazul in care in termen de 9 luni de la data constatarii reducerii numarului de actionari sub minimul legal acest numar este completat.

b) Dizolvarea societatii in comandita pe actiuni

Societatea in comandita pe actiuni se dizolva in cazul pierderii unei jumatati din capitalul social sau, dupa caz, al micsorarii lui sub minimul legal, daca in termen de 9 luni de la data constatarii pierderii sau micsorarii capitalului social, acesta nu este reintregit ori redus la suma ramasa sau la minimul legal, iar adunarea generala nu decide transformarea societatii intr-o alta forma la care capitalul social corespunde. Societatea in comandita pe actiuni se dizolva, de asemenea, prin deschiderea procedurii lichidarii judiciare fata de singurul asociat comanditat sau comanditar sau prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul acestuia daca nu exista clauza de continuare cu mostenitori.

B) Dizolvarea societatii de persoane

a) Dizolvarea societatii in nume colectiv

Conform art.229 din Legea nr.31/1990, republicata, societatile in nume colectiv se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand datorita acestor cauze numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista clauza de continuare cu mostenitorii. In cazul acestor societati, daca un asociat decedeaza si daca nu exista conventie contrara societatea trebuie sa plateasca partea ce se cuvine mostenitorilor, dupa ultimul bilant aprobat, in termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, daca asociatii ramasi nu prefera sa continue societatea cu mostenitorii care consimt la aceasta.

b) Dizolvarea societatii in comandita simpla

Societatile in comandita simpla se dizolva prin falimentul asociatului comanditat sau comanditar ori prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul acestuia. In acest din urma caz, in lipsa de conventie contrara, societatea va plati mostenitorilor partea ce li se cuvine, dupa ultimul bilant aprobat, in termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, afara daca mostenitorii sai nu prefera sa ramana in societate in calitatea avuta de autorul lor.

c)Dizolvarea societatii cu raspundere limitata

Societatea cu raspundere limitata se dizolva in cazul pierderii unei jumatati din capitalul social sau, dupa caz, al micsorarii sub minimul legal de 200 lei ori prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati cand datorita unor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur.

Sunt exceptate urmatoarele situatii:

- in termen de 9 luni de la data constatarii pierderii sau micsorarii capitalului social, acesta este intregit sau este redus la suma ramasa ori la minimul legal de 200 lei;

- in actul constitutiv exista clauza de continuare a activitatii societatii cu mostenitorii celui decedat;

- asociatul ramas in urma deschiderii procedurii falimentului fata de ceilalti asociati ori a incapacitatii, excluderii, retragerii sau decesului acestora, hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

3. Efectele dizolvarii

Din punct de vedere procedural, legiuitorul prevede in art.233 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, ca dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii patrimoniului societatii.

Prin exceptie, dizolvarea are loc fara lichidare in cazul fuziunii ori divizarii totale a societatii sau in alte cazuri prevazute de lege. In societatile in nume colectiv, in comandita simpla si cele cu raspundere limitata asociatii pot hotara cu cvorumul si majoritatea prevazute pentru modificarea actului constitutiv, odata cu dizolvarea si modul de lichidare al societatii, atunci cand sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui in acord cu creditorii.

Art.232 din Legea nr.31/1990, republicata prevede necesitatea inscrierii dizolvarii societatilor comerciale in registrul comertului si publicarea ei in Monitorul Oficial (cu exceptia cazului in care dizolvarea intervine ca efect al trecerii timpului stabilit pentru durata societatii).

Inscrierea si publicarea se vor face conform art.204, cand dizolvarea are loc in baza unei hotarari a adunarii generale, si in termen de 15 zile de la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, cand dizolvarea a fost pronuntata de justitie. Conform art.232 alin.3 din Legea nr.31/1990, republicata, in cazul in care dizolvarea societatii se produce in urma falimentului, aceasta se va pronunta de tribunalul investit cu procedura falimentului. Asadar, in principal, dizolvarea societatilor comerciale are ca efect lichidarea patrimoniului societatii in cauza, cu exceptia reorganizarii prin fuziune sau divizare, precum si in cazul in care societatea are un asociat unic. Din momentul dizolvarii, directorii, administratorii respectiv directoratul nu mai pot intreprinde noi operatii; in caz contrar ei sunt personal raspunzatori pentru operatiile pe care le-au intreprins. Aceasta interdictie se aplica in ziua expirarii termenului fixat pentru durata societatii, ori de la data la care dizolvarea a fost hotarata de adunarea generala sau declarata prin sentinta judecatoreasca. Pe perioada operatiunilor lichidarii, personalitatea juridica a societatilor se pastreaza pana in momentul radierii acesteia la registrul comertului. Potrivit art.236 din Legea nr.31/1990, republicata, dizolvarea unei societati cu raspundere limitata cu asociat unic atrage transmiterea universala a patrimoniului societatii catre asociatul unic, fara lichidare.

Prin aceasta dispozitie, legiuitorul se abate de la reglementarile traditionale din legislatia romana cu privire la dizolvarea persoanelor juridice, care, in mod obisnuit, are ca efect lichidarea patrimoniului acesteia (Decretul nr.31/1954 privitor la persoana fizica si juridica).

Mai mult decat atat, legiuitorul stabileste ca patrimoniul societatii comerciale se va transmite asociatului unic, fie ca acesta este persoana fizica, fie persoana juridica. Asadar, efectele acestui caz de dizolvare sunt asemanatoare celor existente in cazul reorganizarii persoanelor juridice. Transmiterea patrimoniului are loc si societatea isi inceteaza existenta la urmatoarele momente:

a) daca nu s-a facut opozitie, pe data expirarii termenului de introducere a opozitiei;

b) daca s-a facut opozitie, pe data la care a devenit irevocabila hotararea de respingere a opozitiei sau, dupa caz, hotararea prin care se constata ca societatea sau asociatul unic a platit datoriile ori a oferit garantii acceptate de creditori sau a convenit cu acestia un aranjament pentru plata datoriilor.

4. Aspecte procedurale privind dizolvarea societatilor comerciale

In cazul procedurii dizolvarii voluntare ii sunt necesare urmatoarele acte si operatiuni:

- hotararea adunarii generale a asociatilor in care se arata si modul de lichidare a patrimoniului;

- intocmirea actului aditional, in forma autentica;

- depunerea la oficiul registrului comertului a actului aditional, pentru a fi inscris in registru si publicarea lui in Monitorul Oficial, insotit de extrasul de pe ultimul bilant contabil vizat de Administratia financiara;

- inscrierea mentiunii de dizolvare in registrul comertului, dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la data publicarii actului aditional in Monitorul Oficial.

Oficiul registrului comertului va inregistra mentiunea de dizolvare daca sunt depuse urmatoarele acte:

- actul aditional autentificat;

- dovada publicarii actului aditional in Monitorul Oficial;

- declaratia administratorului pe proprie raspundere ca in termen de 30 de zile de la data publicarii actului aditional tertii au facut opozitie;

- dovada achitarii taxei de mentiuni la registrul comertului.

Lichidatorii vor depune specimene de semnatura la oficiul registrului comertului, dupa care urmeaza procedura de radiere a societatii in registrul comertului. Cererea de radiere intocmita de lichidator va f! insotita de:

- bilantul de lichidare vizat de Administratia financiara;

- certificatul fiscal eliberat de Administratia financiara din care sa rezulte ca societatea nu are datorii catre stat;

- originalele documentelor emise de registrul comertului;

- raportul lichidatorului privind modul de repartizare a activului si de stingere a pasivului;

declaratia lichidatorului cu privire la exactitatea operatiunilor efectuate.

Societatea comerciala isi inceteaza existenta, deci personalitatea juridica, din momentul radierii ei din registrul comertului. Aceeasi procedura trebuie urmata si in cazul dizolvarii de drept a unei societati. Daca societatea se dizolva pe baza unei hotarari judecatoresti in care sunt desemnati si lichidatorii, aceasta se va publica in Monitorul Oficial si se va depune la oficiul registrului comertului, insotita de celelalte acte mentionate in paragrafele precedente.

8. Lichidarea societatilor comerciale

8.1. Aspecte comune lichidarii pentru toate formele de societati comerciale

In legea societatilor comerciale, art.252-270, sunt prevazute atat dispozitiile generale privind lichidarea societatilor comerciale, cat si unele dispozitii speciale aplicabile fiecarei forme de societati. In aceasta lucrare am considerat ca este util a va prezenta aspectele teoretice si practice privind dispozitiile generale, comune tuturor formelor de societati comerciale.

Asa cum am aratat anterior, dizolvarea nu are ca efect imediat incetarea existentei societatii comerciale, ci numai intrarea ei in lichidare. Abia la incheierea operatiunilor de lichidare poate inceta definitiv existenta societatii comerciale, ci numai intrarea ei in lichidare.

Abia la incheierea operatiunilor de lichidare poate inceta definitiv existenta societatii dizolvate. Prin urmare, asa cum rezulta din dispozitiile legale, lichidarea este esenta dizolvarii, fiind efectul principal, direct si obligatoriu. In sens larg, prin lichidare se intelege toate operatiunile care au drept scop determinarea afacerilor in curs in momentul declararii dizolvarii, astfel incat sa se poata obtina realizarea activului, plata pasivului si repartizarea activului patrimonial net intre asociati. Fata de acest inteles, intr-un sens restrans se considera ca lichidarea cuprinde operatiile efectuate intre momentul declararii dizolvarii si momentul repartizarii activului patrimonial net intre asociati[4]. Pentru lichidarea si repartizarea patrimoniului social, chiar daca in actul constitutiv se prevad norme in acest scop, sunt obligatorii urmatoarele reguli:

a) pana la preluarea functiei de catre lichidatori, administratorii continua mandatul lor, cu exceptia celor prevazute la art. 233;

b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care ii tine locul si orice act ulterior, care ar aduce schimbari in persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comertului, pentru a fi inscrise de indata si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

Lichidatorii raspund la fel ca si administratorii, iar impotriva deciziilor lor creditorii pot face opozitie.

Principii

Din modul in care legea reglementeaza procedura lichidarii, rezulta ca aceasta faza existentiala a societatii comerciale este guvernata de urmatoarele principii:

a) Lichidarea este prevazuta in favoarea asociatilor

Per a contrario, lichidarea nu poate interveni la cererea creditorilor (nici sociali, nici personali ai asociatilor). Aceasta nu inseamna ca drepturile creditorilor sociali nu sunt ocrotite de lege. Astfel, asociatii nu pot obtine repartizarea nici unei sume cuvenite lor prin lichidare, mai inainte de achitarea creditorilor sociali. Faptul ca lichidarea este o procedura organizata de lege in favoarea asociatilor se poate argumenta si prin aceea ca asociatii au dreptul de a numi pe lichidatori prin actele constitutive.

b) Lichidarea este obligatorie

Lichidarea este obligatorie, deoarece declararea dizolvarii nu este un scop in sine, ci o etapa care - tinand cont de anumite evenimente ce afecteaza viata societatii - precizeaza momentul de la care activitatea acesteia este orientata pentru repartizarea activului net intre asociati, dupa ce au fost satisfacuti creditorii sociali. Lichidarea este, altfel spus, o consecinta logica si necesara declararii dizolvarii. Este de amintit faptul ca in doctrina de specialitate s-au conturat si alte puncte de vedere. In opinie, s-a considerat ca lichidarea este facultativa, iar nu obligatorie, deoarece, pe de o parte, lichidarea poate fi inlaturata daca asociatii hotarasc fuziunea cu alta societate ori prelungirea duratei acesteia. Intr-o alta opinie, lichidarea este obligatorie, fiind de neconceput ca societatea sa ramana in faza de dizolvare. Cel mai important efect al lichidarii este totusi incetarea calitatii de subiect de drept a societatii comerciale. Acest efect produs prin lichidare, pe data radierii societatii din registrul comertului, face ca, ope legis, personalitatea juridica a societatii sa inceteze. Asa cum s-a aratat, dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa intocmeasca bilantul contabil de lichidare si sa propuna repartizarea activului intre asociati.

Asociatul nemultumit poate face opozitie in termen de 15 zile de la notificarea bilantului contabil de lichidare si a proiectului de repartizare. Dupa examinarea acestui termen sau dupa ce sentinta asupra opozitiei a ramas irevocabila, bilantul contabil de lichidare si repartizare se considera aprobat si elibereaza pe lichidatori.

Drepturile si obligatiile lichidatorilor

a) In desfasurarea operatiunii de lichidare, lichidatorii au urmatoarele obligatii:

- sa faca un inventar si se incheie un bilant care sa constate situatia exacta a activului si pasivului societatii;

- sa pastreze patrimoniul societatii, registrele ce li s-au incredintat de administratori si actele societatii;

- sa intocmeasca un registru cu toate operatiunile lichidarii, in ordinea datei lor.

b) Lichidatorii au urmatoarele drepturi:

- sa execute si sa termine operatiunile de comert referitoare la lichidare;

- sa dea in judecata in calitate de reclamant sau de parat in interesul lichidarii patrimoniului societatii;

- sa vanda prin licitatie publica bunurile mobile si imobile ale societatii, sa faca tranzactii.

Ei nu pot insa, in lipsa de dispozitii speciale in actul constitutiv sau in actul lor de numire, sa constituie ipoteci asupra bunurilor societatii, daca nu vor fi autorizati de instanta, cu avizul cenzorilor.

Lichidatorii care intreprind noi operatiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidarii sunt raspunzatori personal si solidar de executarea lor. Atat in literatura de specialitate, cat si in practica judecatoreasca, s-a pus problema daca lichidarea patrimoniului societatii in cauza se face numai prin vanzarea la licitatie a bunurilor sau este posibil ca unele sa revina in patrimoniul asociatilor care le-au aportat. Fata de imprejurarea ca legiuitorul nu face nici o precizare in acest sens, evident pot exista doua opinii. Intr-o opinie, se afirma ca toate bunurile societatii trebuie prefacute in bani, in vederea satisfacerii creditorilor sociali si impartirii restului intre asociati. Intr-o alta opinie, careia ne raliem, daca in actul constitutiv s-a prevazut ca in caz de lichidare a societatii, dupa achitarea datoriilor fata de tertii creditori, fiecare asociat sa-si reia bunul aportat in societate, acest in lucru este posibil. Argumentul legal privind partajul intre asociati a bunurilor societatii rezulta din Legea nr.31/1990, republicata, text potrivit caruia asociatii au dreptul de a hotara prin actul constitutiv regulile de lichidare a societatii.

sa lichideze si sa incaseze creantele societatii.

Termenul in care trebuie terminata lichidarea este de cel mult trei ani, tribunalul, in cazuri exceptionale, avand posibilitatea sa prelungeasca termenul cu inca doi ani. Lichidatorii, dupa terminarea lichidarii patrimoniului societatii, trebuie sa intocmeasca bilantul de lichidare si sa propuna repartizarea activului intre asociati. Asociatii pot fi platiti in contul partilor sociale pe care le detin numai dupa achitarea creditorilor sociali.

Expertului lichidator numit de instanta in conditiile reglementate de art. 262 alin.2 din Legea nr. 31/1990, republicata, ii incumba obligatia intocmirii bilantului contabil de lichidare, iar nu un drept de optiune cu privire la aceasta activitate. Neindeplinirea acestei sarcini echivaleaza cu neexecutarea hotararii judecatoresti prin care a fost desemnat, justificand obligarea de catre instanta la realizarea ei sub sanctiunea platii de daune cominatorii[5].

8.2. Operatiuni specifice procedurii de lichidare

Procedura lichidarii este instituita in favoarea asociatilor si i se aplica regulile stabilite prin actul constitutiv si prin lege, in masura in care nu sunt incompatibile cu lichidarea. Pe intreaga durata a lichidarii, personalitatea juridica a societatii comerciale in cauza subzista intacta.

Societatea foloseste in continuare firma inregistrata, singura restrictie impusa de lege constand in obligatia ca toate actele ce emana de la societate sa arate ca aceasta este in lichidare. Procedura de lichidare cuprinde urmatoarele operatiuni principale:

inlocuirea organelor de administratie curenta;

predarea gestiunii;

- restrangerea obiectului acesteia in scopul de a asigura plata creditorilor sociali si satisfacerea drepturilor asociatilor;

intocmirea si executarea bilantului final;

radierea din registrul comertului a fostei societati comerciale.

Inlocuirea organelor de administrare

Ca efect al dizolvarii societatii, administratorii trebuie sa fie inlocuiti prin lichidatori. Numirea acestora poate fi voluntara sau juridica. Potrivit art.262 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, daca in actul constitutiv nu se prevede altfel, pentru desemnarea voluntara se cere unanimitatea de voturi a asociatilor. In cazul in care nu se poate obtine cvorumul legal, numirea lichidatorilor se face de catre instanta judecatoreasca, la cererea oricarui administrator sau asociat.

Pentru a decide, instanta trebuie sa asculte pe toti asociatii sau administratorii. Impotriva sentintei pronuntata de instanta se poate declara numai recurs in termen de 15 zile de la pronuntare. Actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care-i tine locul, precum si orice act ulterior care ar aduce schimbari in persoana aceasta, trebuie depusa la oficiul registrului comertului pentru a fi inscrise de indata si publicarea in Monitorul Oficial. Lichidatorii pot fi persoane fizice sau reprezentanti permanenti - persoane fizice - ai societatii lichidatoare trebuie sa fie lichidatori autorizati. Administratorii sunt obligati sa-si continue mandatul pana la intrarea in functiune a lichidatorilor, fara a mai avea dreptul de a intreprinde noi operatii in numele societatii comerciale.

Predarea gestiunii

Preluarea de catre lichidatori a administratiei se efectueaza prin intocmirea unor acte de predare-primire. Potrivit regimului general instituit de art.253 alin.3 din Legea nr.31/1990, predarea gestiunii se realizeaza in temeiul inventarului si bilantului. Aceste documente trebuie sa constate situatia exacta a activului, precum si a societatii. Indata dupa intrarea in functie, lichidatorii au datoria ca, impreuna cu administratorii societatii, sa intocmeasca inventarul si sa incheie bilantul, semnand aceste acte.

Lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul si actele societatii, ei trebuie sa tina un registru cu toate operatiile lichidarii, in ordinea datei lor.

Restrangerea obiectului de gestiune

Lichidatorii sunt indreptatiti sa exercite acele atributii care le sunt conferite la adunarea generala a asociatilor, printr-o hotarare adoptata cu aceeasi majoritate care este necesara si pentru numirea lor.

Activitatea lichidatorilor poate fi prelungita pe durata anului in care a avut loc numirea lor. Lichidatorii trebuie sa execute si sa termine operatiile referitoare la lichidare. In cazul in care intreprind noi operatiuni comerciale care nu sunt necesare scopului lichidarii, sunt raspunzatori personal si solidar de executarea lor. Astfel, prin norme imperative, legiuitorul restrange obiectul gestiunii pe care o exercita lichidatorii. Lichidatorii pot fi actionati in judecata ca reprezentanti ai societatii comerciale in interesul acesteia, dar numai pentru actele de lichidare. Pentru a recupera sumele datorate societatii, lichidatorii trebuie sa urmareasca pe debitorii societatii.

Lichiditatile vor deservi pentru satisfacerea creditorilor sociali si a drepturilor cuvenite asociatilor. Bunurile din patrimoniul societatii vor fi transformate in numerar, scop in care lichidatorii au dreptul sa vanda - prin licitatie publica - imobilele si orice avere mobiliara; vanzarea bunurilor nu se va face "in bloc', ci numai singular, pentru fiecare bun in parte.

Lichidatorii trebuie sa faca tranzactii in numele societatii, sa lichideze si sa incaseze creantele societatii, chiar in caz de faliment al debitelor, dand chitanta.

Lichidarea pasivului social

Sumele obtinute de lichidatori in conditiile anterior examinate servesc, in mod prioritar, pentru stingerea datoriilor societatii comerciale.

In reglementarea Legii nr.31/1990, republicata, activitatea de lichidare si de repartizare a patrimoniului social este de competenta lichidatorilor, iar nu a instantei judecatoresti. Implicarea directa a instantei judecatoresti in operatiunea de lichidare este gresita. Competenta instantei de judecata in faza lichidarii societatilor comerciale este strict reglementata de lege in doua cazuri:

formularea unei cereri pentru numirea lichidatorilor, atunci cand nu se poate intruni unanimitatea voturilor asociatilor asupra persoanei acestora (art.2 alin.2);

atunci cand asociatii formuleaza o opozitie la bilantul de lichidare intocmit de lichidatori (art.263 alin.2).

Drepturile creditorilor sociali

Cumulativ cu obligatia lichidatorilor de a asigura stingerea datoriilor sociale, creditorii societatii comerciale sunt ei insusi in masura sa-si valorifice drepturile corespunzatoare. Lichidarea se face in interesul asociatilor, dar fara a vatama pe creditori. In sensul aratat, art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990, republicata, prevede ca "lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii'.

Notiunea de faliment va fi inteleasa in sensul Legii nr.64/1995, republicata. Atunci cand nu recurg la procedura declararii societatii in stare de faliment, creditorii dispun de actiuni in justitie, pe care le pot indrepta atat impotriva lichidatorilor, cat si contra asociatilor. Contra lichidatorilor, creditorii societatii au dreptul de a exercita actiunile care decurg din creantele ajunse la termen. Posibilitatea urmaririi este insa marginita numai pana la concurenta bunurilor existente in patrimoniul societatii.

Creditorii sociali se pot indrepta asupra asociatilor pentru plata sumelor datorate din valoarea aporturilor la capitalul societatii, daca asociatii nu au facut varsaminte la capitalul social.

Pe durata existentei societatii, dreptul de a cere asociatilor restantieri (al caror aport nu a fost predat integral) sa-si indeplineasca obligatia asumata, apartine administratorilor si lichidatorilor.

Drepturile asociatilor

Asociatii au dreptul de a-si recupera valoarea aporturilor subscrise la data infiintarii societatii comerciale sau cu prilejul majorarii ulterioare a capitalului social. In faza dizolvarii societatii, drepturile asociatilor pot fi satisfacute doar dupa acoperirea pasivului social. Potrivit legii, lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, inaintea achitarii creditorilor societatii.

Creditorii pot cere ca sumele realizate in cursul lichidarii sa fie depuse la Casa de Economii si Consemnatiuni ori la o societate bancara. Aceste sume pot fi repartizate chiar in timpul lichidarii, dar dupa indeplinirea tuturor obligatiilor societatii scadente sau care vor ajunge la scadenta, in masura in care ramane un disponibil de cel putin 10% din cuantumul lor. Impotriva deciziei prin care, astfel, lichidatorii repartizeaza asociatilor numerarul, creditorii societatii pot introduce opozitie la instanta competenta, in termen de 15 zile de la data deciziei. Opozitia suspenda decizia de repartizare.

Intocmirea si executarea bilantului final

Faza de lichidare a societatii comerciale se incheie prin intocmirea bilantului final. Acesta trebuie sa stabileasca modul de repartizare a activului intre asociati. Bilantul final va fi semnat de lichidatori.

Orice asociat nemultumit de propunerea de repartizare a activului, facuta de lichidatori, poate introduce opozitie la instanta in termen de 15 zile, termen ce se calculeaza de la data notificarii. Bilantul, impreuna cu modul de repartizare a activului propus de lichidatori, se considera aprobate de toti asociatii de la data cand expira termenul de 15 zile aratat sau cand sentinta pronuntata de instanta asupra opozitiei ramane definitiva.

Urmeaza etapa de executare in fapt a repartizarii activului, lichidatorii trebuind sa predea fiecarui asociat partea ce-i revine potrivit bilantului final, in schimbul chitantei de primire. Prin indeplinirea acestor conditii, lichidatorii sunt liberati. In ceea ce priveste registrele si actele societatii, dupa aprobarea socotelilor si terminarea repartitiei, acestea vor fi depuse de lichidatori la asociatul desemnat de majoritatea. Registrele tuturor societatilor comerciale lichidate trebuie pastrate timp de 5 ani, termenul calculandu-se de la data depunerii lor, in conditiile aratate mai sus.

Radierea societatii comerciale din registrul comertului

Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatilor din registrul comertului, radiere care se poate face si din oficiu.

Cererea de radiere a asociatilor din registrul comertului trebuie sa fie insolita de urmatoarele acte:

- bilant in lichidare vizat de organul fiscal;

- raportul lichidatorilor privind modul de repartizare a activului si de stingere a pasivului;

- certificat fiscal eliberat de Administratia financiara, din care sa rezulte ca societatea nu are datorii fata de stat;

- originalele documentelor emise de oficiul registrului comertului (certificat de inmatriculare, cerere de inmatriculare, cerere de mentiune

etc.);

- declaratia lichidatorilor cu privire la executarea operatiilor efectuate.

La data indeplinirii formalitatilor de radiere, personalitatea juridica a societatii inceteaza atat in raporturile dintre asociati, cat si fata de tertele persoane.