Operatiunile de factoring in tarile est-europene, membre ale uniunii europene

OPERATIUNILE DE FACTORING IN TARILE EST-EUROPENE, MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Acest studiu se va referi cu precadere la rolul actual si viitor pe care factoringul il are in Europa de Est, mai ales in cele opt tari care au devenit membre UE la 1 mai 2004: Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia si Slovenia (sau UE 8), la care se adauga si Romania (sau UE 8+) datorita cresterii semnificative pe care acest tip de finantare l-a inregistrat la noi in tara.

Factoringul este una dintre cele mai accesibile metode de finantare pentru IMM-uri. Desi prezinta dezavantaje cum ar fi costurile ridicate, avantajele mentionate in capitolul anterior primeaza ceea ce face factoringul o varianta optima mai ales pentru economiile in curs de dezvoltare.

Avantajele factoringului, in tari precum cele din Europa de Est, sunt, in primul rand, ca prin preluarea creantelor comerciale de catre factor, dificultatile ce apar pe parcursul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se diminueaza. In aceste tari, sistemul judiciar nu este inca conform standardelor mondiale si coruptia reprezinta o problema. In al doilea rand, factoringul este o sursa de finantare pentru IMM-urile cu un grad de risc crescut, si asta deoarece factori isi bazeaza decizia de finantare pe calitatea creantelor comerciale decat pe cea a situatiei bilantiere. Tocmai finantarea acestor IMM-uri este importanta pentru sectorul privat din aceste tari, sector care se dezvolta pentru a ajunge din urma sistemele din Europa de Vest.

Pe parcursul lucrarii se vor evidentia aceste aspecte precum si importanta pe care o au nu numai in ceea ce priveste dezvoltarea factoringului, dar si a unui climat economic sanatos.

Un dezavantaj pentru tarile din UE 8+, este factoringul creantelor interne datorita existentei unui sistem de date despre performanta platilor nedezvoltat, limitat. Ar fi mai putin problematic factoringul creantelor externe, unde debitorul se afla in tari industrializate cu o infrastructura informationala dezvoltata.

O alta caracteristica o factoringului este ajutorul pe care poate sa-l genereze in dezvoltarea IMM-urilor care exporta in economii mai dezvoltate, asta datorita informatiilor despre istoricul performantei platilor importatorului existente in baza de date a factorului din tara in care se face exportul. Pe deasupra, factorii interni din cadrul UE 8+ au finantat creantele externe prin participare in cadrul aliantelor precum Factors Chain International sau prin asigurarea riscului de neplata. Astfel, dezvoltarea afacerilor factorilor din UE 8+ in jurul creantelor externe este mai usoara decat pentru cele interne.

1. Mediul legislativ

Randurile ce urmeaza vor incerca sa evidentieze rolul pe care mediul legislativ il are un evidentierea operatiunilor de factoring, punand accent pe tehnicile tipice: situatia legislativa la nivel de stat, dezvoltarea dreptului comercial, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

Primul lucru care intereseaza, din aceasta perspectiva este sistemul legislativ al statului in cauza. Este acesta de incredere, se pliaza cerintelor mediului de afaceri dar si ale cetatenilor de rand? Profesorul Arrow denumeste increderea ca fiind cel mai important mecanism existent in relatiile de afaceri. In Europa de Est exista o asociere intre sistemul judiciar si reforma institutionala. De aceea, vom putea observa in figura de mai jos, ca tarile cu un sistem judiciar puternic au inregistrat cele mai mari progrese pe durata tranzitiei.

Tot aceste tari au si cel mai ridicat nivel de incredere (inregistrat prin cerintele vanzatorului) si cel mai scazut nivel de coruptie.

Economiile in tranzitie, cele din Europa de Est in general si cele din UE 8 in special, au inregistrat progrese majore in alinierea legilor comerciale la standardele internationale. In unele locuri progresul a fost lent, ca de exemplu exista tari unde pentru a securitiza activul bilantier trebuie mentionat fiecare activ ce va intra in componenta gajului. S-au mai inregistrat deficiente si in privinta sistemelor de inregistrare/notificare a gajurilor.

Astfel, in cazul in care se vrea executarea unui titlu de valoare garantat cu active in toate tarile din UE 8 (cu exceptia Poloniei) este posibila recuperarea in cel mult sase luni a cel putin 80% din valoarea de piata a activelor cu care s-a garantat. Dar, eficienta procesului de recuperare poate fi influentat, si in cazul Romaniei, de o serie de factori printre care existenta unor creditori privilegiati a caror pretentii preced cele ale titlului de valoare in cauza, existenta unor diferente in posibilitatea de a executa activele fixe (incluzand si creantele) sau in cazul in care imprumutatul este declarat insolvent.

De asemenea, in cadrul unui raport recent al BERD in privinta legilor privind procedura de faliment in economiile in tranzitie, nici o economie nu a primit calificativul "foarte ridicat" - echivalentul international pentru cea mai buna practica -, cinci tari au primit calificativul "ridicat", patru tari din cadrul UE au primit "mediu", alte trei tari din UE 8 (Ungaria, Letonia, Slovenia) au primit "scazut", iar Lituania a primit cel mai mic calificativ "foarte scazut". In medie, cele 27 de economii in tranzitie au obtinut calificativul "scazut".

Tinand cont de greutatile legislative intampinate de creditori in majoritatea tarilor, este usor de interes de ce factoringul este unul dintre cele mai utilizate metode de finantare a activului: este mai facila recuperarea atunci cand drepturile de proprietate sunt transferate de la debitor la imprumutator.

Pe masura ce economiile tarilor din UE 8 se vor maturiza si pietele financiare se vor integra mai mult cea a UE, industria factoringului va creste intr-un ritm accelerat. Aceste cresteri nu vor fi sustenabile daca guvernele acestor tari nu vor elimina barierele mentionate mai sus, prin intarirea drepturilor creditorilor, dezvoltarea infrastructurilor ce genereaza informatii despre credit (prin inlesnirea accesului la informatiile despre debitori), prin imbunatatirea standardelor contabile la cele internationale (se vor elimina astfel informatiile ce nu sunt pertinente). O alta modalitate de sustinere a cresterii factoringului poate fi implicarea guvernului in stabilirea unor reguli generale de activitate (adoptarea de prevederi legale prin care companiile de factoring au aceleasi drepturi ca ceilalti prestatori de servicii financiare, posibilitatea calcularii si deductibilitatii provizioanelor pentru creantele neperformante) si incurajarea companiilor de factoring in a folosi aceleasi standarde de contabilitate.

Si nu in ultimul rand, crearea de asociatii nationale a factorilor va duce la incurajarea companiilor de factoring in sustinerea acestei industrii in negocierilor purtate cu autoritatile guvernamentale.

In continuare este prezentat pe scurt regimul tranzactiilor cu bunuri mobiliare in tarile est-europene.

Pietele factoringului

In conditiile in care sistemul bancar este in masura sa asigure o gama larga de credite (pe baza situatiei bilantiere, pe baza de scoring sau bonitatii clientului), nevoia finantarii prin intermediul factoringului va fi redusa.

Dupa cum se poate observa din figura de mai sus, in UE 15 (cei 15 membrii fondatori ai Uniunii Europene) exista o finantare consistenta a sectorului privat din credite bancare raportat la PIB, fata de tarile UE 8 si de Romania. Exact aceasta discrepanta ofera factoringului posibilitati de crestere si extindere.

Figura de mai sus permite o privire mai detaliata asupra celor opt state europene, din punct de vedere al finantarii domeniului privat (pentru Romania nu au fost disponibile date, dar, asa cum se va vedea pe parcursul lucrarii, se pot face asemanari cu evolutiile tarilor din UE 8). Desi pietele de capital joaca un rol semnificativ, este evident faptul ca in cele opt tari europene sistemul este orientat catre zona financiar-bancara. Finantarea intermediata domina piata de capital chiar si in ceea ce priveste firmele mari si cum creditul bancar nu este suficient, factoringul poate reprezenta o sursa alternativa foarte eficienta.

In ultimii ani, operatiunile de factoring au cunoscut o deosebita amploare in aceste tari, fapt relevat in termeni absoluti in figura 4 si ca procent din PIB in figura 5. Polonia detine ponderea cea mai mare urmata de Cehia si Estonia. Daca, insa ne orientam dupa ponderea in PIB, observam ca Estonia este in avantaj clar, urmand la distanta apreciabila Letonia si Lituania.

Nivelul foarte inalt de dezvoltare care se observa in ceea ce priveste Estonia, poate fi explicat, macar partial, prin operatiunile de factoring in domeniul constructiilor (in mod normal in acest domeniu nu se practica factoringul). Cehia, Polonia, Slovacia si Ungaria urmeaza in analiza grafica si se observa ca se afla in situatii similare, aproape grupate. Patrunderea pe piata financiara a operatiunilor de factoring este considerabil mai scazuta in Slovenia, cum de altfel poate fi considerata situatia per total in Europa de Est fata de Europa de Vest.

Cresterea semnificativa a volumului operatiunilor de factoring la nivelul celor opt tari est-europene plus Romania demonstreaza faptul ca societatile de factoring (factorii) sunt capabile sa genereze baze de date despre conturile interne, sa se bazeze pre surse externe (cum ar fi birourile de credit sau asiguratorii de credite), sau sa foloseasca factoringul international Daca luam ca sistem de referinta "Europa celor 15", observam faptul ca tarile ce au aderat de curand si cele ce vor adera in viitorul apropiat, cum este cazul Romaniei au suficient "spatiu de extindere", cel putin ca volum al operatiunilor de factoring.

Cum factoringul detine o asa mare importanta, Banca Mondiala, pentru a asista mai bine tarile in demersurile lor economice, a dirijat o operatiune de supravegherea societatilor de factoring din tarile est-europene proaspat aderate (tarile care detin cel putin o firma de factoring, sau macar subsidiare ale bancilor). De mentionat, ca cele mai multe si-au primit finantarea sub forma de imprumuturi bancare.

Dupa cum s-a mentionat, sistemul fiscal al unei tari reprezinta unul dintre cele mai importante criterii in a concluziona daca factoringul este cea mai viabila sursa de creditare. Chestionarul alcatuit de Banca Mondiala, s-a axat si pe intrebari legate de fiscalizare. Exista un singur caz, cel al Lituaniei, acolo unde TVA-ul este aplicat la plata dobanzilor (vezi tabel 3). In patru dintre tari nu se aplica TVA asupra comisioanelor pentru administrarea creantelor si pentru serviciile de colectare, iar in celelalte patru se aplica o cota de 18%. Poate si mai important este faptul ca in tarile UE 8 nu exista taxe de timbru sau alte taxe aplicate transferurilor de documente aferente factoringului. In unele tari taxele de timbru au fost o bariera importanta in dezvoltarea factoringului. O singura tara (Polonia) a mentionat ca pierderile survenite cu ocazia creantelor neperformante nu sunt luate in calculul pentru impozitare. Provizionarea ex-ante pentru creantele neperformante este de obicei interzisa, fata de recunoasterea ex-post a pierderilor survenite. Cu toate acestea, factorii (in mare parte detinuti de catre banci) nu au indicat acest tratament diferentiat ca o problema majora (bancilor le este permisa deducerea provizioanelor). Deci, per total, regimul fiscal din tarile UE 8 pare sa fie favorabil dezvoltarii factoringului.

Deoarece in Romania factoringul este accesibil doar prin intermediul bancilor (fara a exista reglementari concrete), asupra lui se aplica toate taxele si impozitele aferente oricarui serviciu obisnuit al bancii. Insa, pierderile provenite din activitatea de factoring (activitate reglementata ca o finantare bancara) pot fi provizionate.

O alta intrebare din cadrul chestionarului se referea existenta unei mentiuni legale prin care factoringul este recunoscut ca un serviciu financiar, mentiune care ar fi clarificat natura tranzactiei si astfel ar fi impus regulile pe care justitia trebuia sa le aplice pentru incidentele cu     vanzatorul sau clientii acestuia. Numai jumatate din tarile UE 8 au raspuns ca exista precizari legale explicite, lucru ce face si diferenta in privinta volumului factoringului ca procent din PNB in tarile cu astfel de prevederi. Cu toate ca volumul factoringului (ca procent din PNB) este mai mare in aceste tari, este posibil ca prevederile legale sa fi fost adoptate ca raspuns la dezvoltarea factorilor interni sau la presiunile acestora.

In Romania notiunea de factoring nu face obiectul unei tratari legislative separate si in detaliu, dar in cadrul Legii 469/09.07.2002 este definit ca fiind: ". contractul incheiat intre o parte, denumita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancara sau o institutie financiara specializata, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.". In cadrul aceleiasi legi este protejat si interesul creditorilor, adica al factorului, prin precizarile urmatoare: ".Titlul executoriu este prezentat de executorul judecatoresc bancilor sau oricaror persoane juridice sau fizice care detin valori patrimoniale ale debitorului, sub orice forma ar fi acestea, si are prioritate in satisfacerea creantei, cu exceptia creditorilor cu garantii reale mobiliare si imobiliare.".

Aceste reglementari ale legislativului roman face ca factoringul sa obtina totusi un statut aparte fata de un contract comercial obisnuit, fapt reflectat si in cresterea pe care a avut-o volumul acestui mod de finantare la noi in tara.

In numai trei din tarile UE 8 - Estonia, Lituania, Letonia - respondentii (toti banci sau subsidiare ale bancilor) se supun regulilor bancii centrale, pe cand in Ungaria respondentul (care nu era afiliat vreunei banci) se supunea regulilor Autoritatii Maghiare de Supraveghere Financiara. Cum in Romania nu exista societati de factoring distincte (fie chiar si subsidiare ale bancilor) ci numai banci, piata factoringului se supune reglementarilor si autoritatii Bancii Nationale a Romaniei.

La intrebarile referitoare la metodele de creditare, marea majoritate a respondentilor au precizat ca bancile extind creditele garantate cu colateral si asupra creantelor comerciale prin intermediul formulelor de calcul (formule ce contin referiri directe la nivelul creantelor). Tot ei au mentionat ca legile ce le guverneaza interesele (legi ce asigura creditorii ca se pot baza pe gajul colateral si ca au prioritate in caz de faliment al debitorului) sunt deficitare si greu de aplicat. Prin prisma lipsei unui registru de inregistrare a gajurilor in majoritatea tarilor respondentilor, factoringul este avantajat fata de creditele garantate cu gaj colateral, atat timp cat in caz de faliment este recunoscuta vanzarea creantelor prin factoring si ca acestea nu mai fac parte din activul supus legii falimentului.

In cadrul intrebarii "Care este proportia dintre creantele interne si cele externe in cadrul factoringului cu regres?", in medie raspunsul a fost de 66% creante interne si 35% creante externe finantate prin factoring cu regres. Acest rezultat vine sa intareasca afirmatia facuta anterior ca in cazul existentei de creante de calitate slaba se va practica cu o probabilitate mai mare factoringul cu regres.

In cadrul chestionarului, respondentii au fost intrebati si de sursele de informare asupra clientilor si asupra debitelor conturilor acestora. Sase din cincisprezece respondenti au raspuns ca sursele de informatii in privinta clientilor sunt birourile de credit sau alte surse de informare, iar cinci au avut ca sursa de informare propria baza de date. Astfel, datorita prezentei mai extinse a factoringului cu regres, in tarile est-europene este mai importanta calitatea vanzatorului creantelor. In ceea ce priveste sursele de informatii asupra debitelor conturilor clientilor, numai patru dintre respondenti au nominalizat propria baza de date (ceea ce inseamna ca in tarile estice factorii nu si-au creat inca baze de date superioare altor surse de informare), opt au mentionat birourile de credit, iar doua se bazau pe asiguratori. Deci, informatiile provenite de la terti sunt mai importante decat cele provenite de la factori, in ceea ce priveste performantele de plati.