AMORTIZAREA IMOBILIZARILOR

Amortizarea imobilizarilor

1. Definirea si modalitatile de amortizare ale capitalurilor

Amortizarea reprezinta expresia valorica corespunzatoare deprecierii ireversibile a imobilizarilor corporale si necorporale ca urmare a utilizarii, actiunii factorilor naturali si a uzurii morale a acestora. Se calculeaza si se inregistreaza in contabilitate prin includerea in cheltuielile fiecarui exercitiu, ceea ce asigura refacerea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale la agentii economici si la persoanele juridice fara scop lucrativ. Analizata sub acest aspect, amortizarea reprezinta o sursa importanta pentru achizitionarea altor imobilizari sau inlocuirea celor scoase din functiune.

In contextul celor prezentate anterior se retine ca amortizarea imbraca, pe de o parte, un aspect economic, prin includerea in cheltuielile de exploatare a contravalorii deprecierii produse, iar pe de alta parte sub aspect financiar, prin constituirea sursei necesare inlocuirii imobilizarilor care se depreciaza integral sau finantarii unor noi imobilizari.

Amortizarea se calculeaza pentru marea majoritate a imobilizarilor corporale si necorporale, exceptie facand cele care nu sufera deprecieri prin utilizare sau datorita factorilor naturali si uzurii morale, cum sunt: terenurile, lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii, fondul comercial (cu anumite exceptii), precum si imobilizari financiare si mijloacele fixe apartinand proprietatii publice incluse in aceasta categorie in baza prevederilor legale.

Se supun, de asemenea, amortizarii urmatoarele categorii de elemente patrimoniale, asimilate mijloacelor fixe:

investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

- capacitatile puse in functiune partial, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca mijloace fixe;

- investitiile pentru descoperta in vederea valorificarii de substante minerale utile cu carbuni si alte zacaminte ce se exploateaza la suprafata, precum si cele pentru realizarea lucrarilor miniere subterane de deschidere a minelor;

- investitiile efectuate la mijloace fixe pentru imbunatatirea parametrilor tehnici initiali, in scopul modernizarii acestora, si care majoreaza valoarea de intrare a bunurilor respective;

- investitiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, baltilor, iazurilor, terenurilor si pentru alte lucrari similare.

Totodata, se retine ca pentru mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se calculeaza amortizarea aferenta de catre agentii economici care le au in proprietate. Aceasta se regaseste, dupa caz, in redeventa anuala, in contravaloarea chiriei si respectiv in cheltuielile de locatie.

Amortizarea activelor corporale se determina prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare sau valorii ramase actualizata, dupa caz si se include in cheltuielile de exploatare ale exercitiului. In acest sens se are in vedere, pe de o parte, ca amortizarea se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune a mijloacelor fixe, iar pe de alta parte recuperarea integrala a valorii lor contabile, in cadrul duratelor normale de utilizare.

De altfel, pentru fiecare exercitiu se intocmeste un 'program de amortizare' cu detalierea calculelor referitoare la acest element si care, pentru fiecare categorie si grupa de imobilizari contine urmatoarele elemente: valoarea de intrare (contabila), valoarea ramasa de amortizat reevaluata, durata normala totala de utilizare, cota medie anuala de amortizare liniara, amortizarea medie anuala scriptica s.a. Pentru unele dintre aceste elemente se apreciaza ca sunt necesare anumite precizari, care se prezinta in continuare.

Cota de amortizare (C_A) se determina in procente, dupa formula:

In cazul in care mijloacele fixe au fost reevaluate, in baza unor prevederi legale exprese, asa cum este cazul recentelor Hotarari de Guvern^[1][5], numitorul fractiei este constituit din “Durata normala de utilizare ramasa (ani)”, iar cota de amortizare astfel determinata se inmulteste cu valoarea ramasa actualizata.

Duratele normale de functionare, exprimate in ani, sunt fixate in 'Catalogul' aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 964/23.12.1998 privind aprobarea clasificatiei si a duratelor normale de functionare a mijloacelor fixe, cu delimitare pe cele 6 grupe principale de mijloace fixe amortizabile si in cadrul acestora pe subgrupe, clase si subclase, inclusiv familii, atunci cand este cazul, elemente care au stabilite coduri distincte.

La randul sau, valoarea ramasa actualizata la 30 iunie 1998, asa cum prevede reglementarea amintita, se determina avandu-se in vedere valoarea de intrare actualizata, in functie de care se calculeaza urmatoarele elemente:

- gradul de uzura scriptica, raportandu-se amortizarea totala inregistrata in contabilitate la valoarea contabila initiala

- amortizarea actualizata, inmultindu-se valoarea de intrare actualizata cu cota procentuala de uzura scriptica;

- diferenta de amortizare, diminuandu-se amortizarea actualizata cu amortizarea totala inregistrata in contabilitate;

- valoarea ramasa actualizata, scazandu-se amortizarea actualizata din valoarea de intrare actualizata

diferenta de inregistrat in contabilitate, diminuandu-se valoarea de intrare actualizata cu valoarea de intrare existenta in contabilitate.

In legatura cu acest ultim element (diferenta din reevaluare) se impune sublinierea ca poate fi corectat de catre fiecare agent economic, in plus sau in minus, prin ajustarea coeficientilor care stau la baza reevaluarii, in functie de utilitatea si valoarea de piata aferente imobilizarilor supuse acestei operatiuni.

Un alt element important care se are in vedere pentru determinarea amortizarii il constituie modalitatile sau regimurile de amortizare ce se pot utiliza si anume: amortizarea liniara, amortizarea degresiva si amortizarea accelerata, referitor la care se prezinta aspectele mai importante.

A. Amortizarea liniara consta in includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe (constante) stabilite in mod proportional cu durata normala de utilizare a mijloacelor fixe, aprobandu-se de consiliul de administratie al agentului economic. Se calculeaza prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare, corespunzatoare numarului de ani normali de utilizare, la valoarea de intrare (contabila) a mijloacelor fixe, aspecte prezentate anterior si care se exemplifica in continuare pe baza urmatoarelor date:

- valoarea de intrare (contabila) 10.000.000 lei

- data punerii in functiune 20.06.1998

- durata normala de functionare 10 ani

Elementele care se determina se prezinta astfel:

a. Valoarea medie anuala = (10.000.000 lei x 6 luni de functionare) : 12 luni = 5.000.000 lei.

b. Amortizarea anuala = 5.000.000 lei : 10 ani = 500.000 lei

Se observa ca amortizarea pentru cele 6 luni de utilizare din primul si din cel de - al 11 - lea an de utilizare (in total 12 luni, deci un an) este de cate 500.000 lei, deci in total 1.000.000.

Incepand cu anul al 2-lea si pana in cel de al 9-lea inclusiv, amortizarea se calculeaza in functie de valoarea de intrare de 10.000.000 lei, care este si valoarea medie anuala, si durata de utilizare de 10 ani, revenind valoarea de 1.000.000 lei pentru fiecare din acesti ani.

c. Cota medie anuala = 100 : 10 ani = 10%

(pentru ani intregi)

Cotele medii anuale de amortizare, atat pentru imobilizarile corporale cat si pentru cele necorporale, se gasesc deja calculate si prezentate in anexa nr. 1 de la 'Norme metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale', modificata prin Ordonanta Guvernului nr.54/28.08.1997, norme aprobate prin Hotararea Guvernului nr.909/1997.

Modalitatea sau regimul de amortizare liniar este folosita in mod frecvent in activitatea practica si totodata constituie baza de calcul pentru celelalte doua modalitati de amortizare.

Totodata, se mentioneaza si faptul ca este singurul regim de amortizare ce se poate utiliza pentru mijloacele fixe de natura constructiilor.

B. Amortizarea degresiva se aproba de consiliul de administratie al agentului economic si consta in accelerarea procesului de amortizare in primii ani de functionare a mijloacelor fixe. In acest scop se procedeaza la multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu anumiti coeficienti stabiliti in functie de durata de utilizare a mijloacelor fixe si anume: 1,5 pentru durata de doi pana la cinci ani; 2 cand durata este intre 6 si 10 ani si 2,5 in cazul duratei mai mari de 10 ani.

Amortizarea degresiva se aplica in doua variante si anume: a) fara influenta uzurii morale (AD1); b) cu influenta uzurii morale (AD2).

Pentru calcularea amortizarii degresive in varianta AD1 se are in vedere, pe de o parte, primul an de functionare, iar pe de alta parte urmatorii ani de utilizare a mijloacelor fixe.

Amortizarea anuala aferenta primului an de functionare se determina prin aplicarea la valoarea de intrare a cotei de amortizare degresiva aferente duratei normale de utilizare, cota stabilita prin multiplicarea cotei liniare cu acel coeficient (1,5; 2; 2,5) care corespunde duratei normale de utilizare (Normele amintite anexa nr.1, col.3).

Amortizarea corespunzatoare anilor urmatori de utilizare se stabileste prin aplicarea aceleiasi cote de amortizare degresiva asupra valorii ramase de recuperat. Se procedeaza astfel pana in anul in care amortizarea anuala ce rezulta din calcul este egala sau mai mica cu/decat amortizarea anuala liniara, calculata pentru perioada de functionare ramasa. Incepand cu acel an si pana la expirarea duratei normale de functionare se trece la regimul de amortizare liniar.

In ceea ce priveste varianta AD2 se retine ca influenta uzurii morale a mijloacelor fixe se reflecta in calculul amortizarii anuale. Valoarea de intrare a mijloacelor fixe se amortizeaza intr-o perioada de timp mai mica decat durata normala de utilizare, iar diferenta exprimata in ani intregi reprezinta influenta uzurii morale.

Varianta de amortizare analizata (AD2) se poate utiliza numai pentru mijloacele fixe care au durata normala de utilizare mai mare de 5 ani; pentru cele cu durata inferioara acestei limite se foloseste varianta AD1.

In vederea determinarii amortizarii in varianta AD2 sunt necesare urmatoarele elemente prevazute in Normele amintite, anexa nr.1:

a. recalcularea duratei de utilizare aferenta regimului liniar in functie de cota medie anuala de amortizare degresiva (100 : cota medie degresiva sau col.4 = 100 : col.3);

b. determinarea duratei de utilizare integrala (col.5), prin scaderea duratei de utilizare recalculate (operatia a) din durata normala de utilizare (col.1 – col.4). Durata astfel calculata se delimiteaza pe cele doua regimuri de amortizare, degresiva si liniara (col.6 si 7), ceea ce se realizeaza prin scaderea din durata de amortizare in cauza, pe de o parte, a duratei de utilizare recalculate (col.4) si pe de alta parte a duratei in regim de amortizare degresiva (col.6);

c. stabilirea duratei de utilizare aferenta uzurii morale (col.8) prin deducerea duratei de utilizare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala (col.5) din durata normala de utilizare (col.1).

Modalitatea de calcul a elementelor de mai sus se poate observa cu usurinta din structura anexei nr.1 la normele metodologice amintite, care contine 8 coloane si anume:

1. Durata normala de utilizare conform Catalog (in ani – 2 la 100);

2. Cota medie anuala de amortizare pentru regimul de amortizare liniara (100 : col.1 – de la 50% la 1%);

3. Cota medie anuala de amortizare pentru regimul de amortizare degresiva (100 : col.1 x 1,5 sau 2 sau 2,5 – de la 75% la 2,5%);

4. Durata de utilizare aferenta regimului liniar, recalculata in functie de cota medie anuala de amortizare degresiva (100 : col.3 – de la 2 la 40 de ani);

5. Durata de utilizare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala (col.1 – col.4 – de la 2 ani la 60 ani);

Din care :

6. in regim de amortizare degresiva (col.5 – col.4 – de la zero ani la 20 de ani);

7. in regim de amortizare liniara (col.5 – col.6 – de la zero ani la 40 ani);

8. Durata de utilizare aferenta uzurii morale pentru care nu se mai calculeaza amortizare (col.1 – col.5 – de la zero ani la 40 ani).

Folosindu-se datele de la amortizarea liniara se exemplifica varianta de amortizare degresiva AD1.

Varianta AD1, fara influenta uzurii morale

- Cota medie de amortizare degresiva = Cota medie de amortizare liniara x coeficientul 2 = 10% x 2 = 20%

- Amortizarea pentru fiecare din cei 10 ani de utilizare a mijlocului fix, cu valoarea medie anuala de 5.000.000 lei in primul si ultimul an si de 10.000.000 lei in ceilalti 9 ani, se prezinta in tabelul urmator:

Din acest tabel se observa ca incepand cu cel de-al saptelea an de functionare s-a trecut la amortizarea in regim liniar si aceasta pentru faptul ca amortizarea anuala corespunzatoare regimului degresiv este mai mica decat amortizarea determinata prin raportarea valorii ramase de recuperat ( 2.949.120 lei) la numarul de ani de functionare ramasi (5,5), ceea ce reprezinta 589.824 lei (2.949.120 x 20%) si respectiv 655.360 lei (2.941.120 : 5,5).

Pentru exemplificarea variantei de amortizare AD2, cu influenta uzurii morale, se au in vedere urmatoarele elemente:

- valoarea de intrare .    20.000.000 lei

- durata normala de functionare

conform catalogului 15 ani

- cota medie de amortizare degresiva, col.3

sau (100:15) X 2,5 .… 16,7 %

- durata de utilizare in cadrul careia se

realizeaza amortizarea integrala, col.5 .…. 9 ani

din care:

- in regim de amortizare degresiva, col.6 .. 3 ani

- in regim de amortizare liniara, col.7 6 ani.

C. Amortizarea accelerata constituie o modalitate distincta de recuperare a deprecierii mijloacelor fixe prin intermediul careia se asigura evitarea uzurii morale. In primul an de utilizare a mijlocului fix (12 luni ce se pot regasi chiar in doi ani financiari consecutivi, atunci cand intrarea in patrimoniu are loc in cursul exercitiului) se include in cheltuielile de exploatare 50% din valoarea de intrare, iar in exercitiile urmatoare se aplica regimul de amortizare liniar, calculandu-se amortizarea anuala prin raportarea valorii ramase de amortizat la numarul anilor de utilizare ramasi.

Regimul de amortizare analizat se adopta de catre unitatea patrimoniala numai pe baza aprobarii exprese a organului teritorial al Ministerului Finantelor, fapt pentru care este necesara indeplinirea unui barem minim de 72 de puncte dintr-un total de 100 de puncte. In acest scop unitatea patrimoniala intocmeste o documentatie, cu structura stabilita prin anexa nr.2 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr.54/28.08.1997, in cadrul careia se prezinta trei categorii de elemente si anume: date de prezentare, indicatori de eficienta economica si indicatori de eficienta financiara.

In prima categorie de elemente se au in vedere datele pe baza carora se determina indicatorii economici si financiari si care se observa din formulele de determinare a acestora, asa cum se prezinta in continuare.

In categoria indicatorilor de eficienta economica sunt inclusi: Rata capitalului propriu fata de activele fixe (Capital propriu : Active fixe x 100). Rata capitalului permanent fata de activele fixe (Capital permanent : Active fixe x 100). Rata de imobilizare a activelor fixe (Active fixe : Active totale x 100). Rata activelor fixe, cu si fara amortizare accelerata (Profit brut : Active fixe x 100) si Rotatia activului (Cifra de afaceri : Active circulante).

Indicatorii de eficienta financiara sunt in numar de trei si anume: Rata rentabilitatii financiare, cu si fara amortizare accelerata (Profit net : Capital propriu x 100), Rata rentabilitatii veniturilor, cu si fara amortizare accelerata, (Profit brut : Cifra de afaceri x 100) si Rata rentabilitatii resurselor, cu si fara amortizare accelerata (Profit brut : Cheltuieli de exploatare aferente cifrei de afaceri x 100).

Se observa ca fiecare din cei trei indicatori de mai sus se calculeaza atat pentru regimul de amortizare liniara, cat si pentru cel de amortizare accelerata.

Pentru indicatorii amintiti anterior (economici si financiari) este stabilit cate un punctaj etalon. In plus, pentru fiecare indicator care este influentat de regimul de amortizare accelerata este fixat un nivel de reducere admis de 20 sau de 50% din punctajul etalon aferent regimului de amortizare liniar, iar suma tuturor reducerilor admise (4) este de 28 de puncte (100 - 72). In masura in care reducerea efectiva este mai mare decat cea admisa, unitatea se situeaza sub baremul minim de 72 de puncte, neindeplinind conditia legala pentru a beneficia de aprobare in vederea practicarii regimului de amortizare accelerata.

Punctajul pentru cei 4 indicatori influentati de regimul de amortizare accelerata se calculeaza in functie de gradul de reducere a ponderii indicatorilor determinati cu asemenea regim de amortizare fata de aceiasi indicatori stabiliti utilizand amortizarea liniara.

Reducerea efectiva a ponderii in cauza se poate situa la nivelul celei admise si consemnate in normele metodologice amintite, iar punctajul efectiv este cel stabilit in aceste norme, 50% din baremul etalon. Pentru exemplificare se are in vedere 'Rata activelor fixe' cu 20 de puncte etalon si un nivel de reducere de 50%, deci 10 puncte. Rezulta ca pentru o pondere efectiva, cu amortizarea accelerata, ratei in cauza i se cuvin 10 puncte (20 puncte etalon - 10 puncte aferente reducerii admise).

De regula, gradul de reducere la care ne referim este mai mic sau mai mare decat cel prevazut in normele metodologice, ceea ce necesita determinarea punctajului efectiv aferent prin aplicarea ponderii rezultate din calcul asupra punctajului etalon fara amortizarea accelerata, asa cum se prezinta in exemplul urmator.

- Punctajul etalon pentru rata activelor fixe    20

- Nivelul (gradul) de reducere admis    50%

-Rata activelor fixe fara amortizare accelerata    12,5%

- Rata activelor fixe cu amortizare accelerata    87,5%

Ponderea ratei activelor fixe cu amortizare accelerata fata de cea cu amortizare liniara    (87,5% : 125% ) 70%

Nivelul (gradul) de reducere efectiv    (100% - 70%) 30%

Punctajul realizat pentru rata activelor fixe cu amortizare accelerata (20 x 70%) 14

Se constata ca unitatea se incadreaza in nivelul de reducere admis, realizand 4 puncte in plus fata de nivelul de reducere admis de 10 puncte (20 x 50%), ceea ce contribuie la depasirea baremului minim de 70 de puncte sau de compensare a eventualelor puncte in minus de la alti indicatori.

2. Contabilitatea amortizarii imobilizarilor

Pentru organizarea contabilitatii amortizarii se au in vedere cele doua categorii importante de imobilizari supuse acestui proces, necorporale si corporale, existand pentru fiecare dintre ele cate un cont sintetic de gradul I si anume: 280 'Amortizari privind imobilizarile necorporale' si 281 'Amortizari privind imobilizarile corporale'. Aceste conturi constituie grupa 28 'Amortizari privind imobilizarile' din cadrul clasei a 2-a din Planul de conturi general, denumita 'Conturi de imobilizari', dezvoltandu-se in conturi sintetice de gradul II, dupa cum se prezinta in continuare.

Contul 280 'Amortizari privind imobilizarile necorporale' contine 5 subconturi si anume: 2801 'Amortizarea cheltuielilor de constituire', 2803 'Amortizarea cheltuielilor de cercetare si dezvoltare', 2805 'Amortizarea concesiunilor, brevetelor si altor drepturi si valori similare', 2807 'Amortizarea fondului comercial' si 2808 'Amortizarea altor imobilizari necorporale'. La randul sau, contul 281 'Amortizari privind imobilizarile corporale' are in structura sa urmatoarele 7 subconturi, dupa cum urmeaza: 2810 'Amortizarea terenurilor', 2811 'Amortizarea constructiilor', 2812 'Amortizarea echipamentelor tehnologice (masinilor, utilajelor si instalatiilor de lucru)”, 2813 'Amortizarea aparatelor si instalatiilor de masurare, control si reglare”, 2814 'Amortizarea mijloacelor de transport', 2815 'Amortizarea animalelor si plantatiilor', 2816 'Amortizarea mobilierului si aparaturii birotice, echipamentelor de protectie a valorilor umane si materiale si a altor active corporale'.

Conturile de amortizari, amintite mai sus, au anumite trasaturi comune, dintre care se prezinta cele mai semnificative si anume:

- au functie contabila de pasiv;

- sunt conturi rectificative ale valorii de intrare si au solduri finale creditoare care reprezinta amortizarea contabila aferenta imobilizarilor existente in patrimoniu;

- soldurile finale se deduc din valoarea de intrare (contabila) a imobilizarilor in vederea obtinerii valorii contabile nete a acestora si inscrierii ei in activul bilantului propriu-zis, la grupele de imobilizari necorporale si respectiv corporale;

soldurile finale se inscriu in mod distinct numai in anexa nr.6 'Situatia activelor imobilizate', partea a II-a, lit. B 'Amortizari”, din cadrul bilantului contabil, ca sume existente la inceputul anului, amortizare inregistrata in cursul anului, amortizare aferenta imobilizarilor iesite din patrimoniu si amortizare la sfarsitul anului;

- se crediteaza prin corespondenta cu debitul unui singur cont de cheltuieli de exploatare si in speta: 6811 'Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizarilor', nefiind necesara delimitarea amortizarii sub aspectul cheltuielilor pe care le influenteaza s.a.

In continuare se prezinta continutul economic si principalele corespondente referitoare la conturile de amortizari analizate.

Contul 280 'Amortizari privind imobilizarile necorporale', impreuna cu cele 5 subconturi pe care le contine, asigura urmarirea amortizarii atat la nivelul unitatii, cat si pe categorii de imobilizari necorporale. In credit se oglindeste amortizarea care se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare, iar in debit reflecta diminuarea amortizarii ca urmare a vanzarii sau scoaterii din evidenta a imobilizarilor necorporale, prin corespondenta cu creditul conturilor cu ajutorul carora acestea sunt urmarite in contabilitate.

Soldul este creditor si corespunde amortizarii imobilizarilor necorporale pe care le detine unitatea.

Contul 281 'Amortizari privind imobilizarile corporale' si implicit conturile sintetice de gradul II pe care le contine inregistreaza in credit amortizarea mijloacelor fixe utilizate de unitate, precum si pe cea aferenta imobilizarilor utilizate in participatie si transferata coparticipantului, debitandu-se conturile privind cheltuielile de exploatare (6811) si respectiv de decontare din operatii in participatie-activ (4581). Totodata, in creditul analiticului 'Amortizarea recuperarilor din dezmembrari' se reflecta diferenta favorabila intre veniturile si cheltuielile privind scoaterea din functiune a mijloacelor fixe inaintea expirarii duratei normale de utilizare, prin corespondenta cu debitul contului 6871 'Cheltuieli exceptionale privind amortizarea imobilizarilor' (analitic distinct) si aceasta in vederea acoperirii partiale sau totale, dupa caz, a valorii neamortizate. Eventualele diferente ce raman neacoperite in urma acestei ultime operatii se includ ulterior, in cel mult 5 ani, in cheltuielile exceptionale (6871), fiind nedeductibile la determinarea profitului impozabil, sau diminueaza capitalurile proprii, cu respectarea dispozitiilor legale, debitandu-se conturile aferente.

De asemenea in creditul contului 281 “Amortizari privind imobilizarile corporale” s-a inregistrat, in baza H.G. nr. 983/1998, diferenta dintre amortizarea actualizata si cea inregistrata in contabilitate pana la data reevaluarii, prin creditul conturilor de diferente (105.03, 105.04). Aceasta inregistrare s-a efectuat si pentru amortizarea aferenta perioadei de scutire de la calculul amortizarii.

Pentru amortizarea aferenta gradului de neutilizare s-a efectuat, in plus, operatia de creditare a contului 8045 “Amortizarea aferenta gradului de neutilizare a mijloacelor fixe”.

Contul in cauza reflecta in debit amortizarea aferenta imobilizarilor corporale iesite din patrimoniu, prin creditul conturilor sau subconturilor in care aceste active sunt oglindite. Soldul este creditor si reprezinta amortizarea imobilizarilor corporale existente in patrimoniu.

Evidenta analitica privind amortizarea imobilizarilor corporale se organizeaza prin intermediul unor conturi analitice de gradul II ce se deschid in cadrul contului 281 “Amortizari privind imobilizarile corporale”, corespunzatoare grupelor de clasificare a mijloacelor fixe, stabilite prin catalogul duratelor normale de functionare elaborat pentru aceste bunuri.

In cadrul contului analizat se utilizeaza inca doua conturi analitice cu caracter obligatoriu si anume: “Amortizarea imobilizarilor corporale fara forme de inregistrare” si “Amortizarea mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar”.

Exemple:

Pentru cheltuielile de constituire si de cercetare si dezvoltare se inregistreaza amortizarea aferenta de 5.250.000 lei si respectiv 7.500.000 lei, folosindu-se programul de amortizare si nota de contabilitate:

2. Imobilizarile necorporale de natura cheltuielilor de constituire si a celor de cercetare si dezvoltare se scad din evidenta ca urmare a amortizarii integrale si respectiv a vanzarii lor, pe baza de nota de contabilitate si factura si considerandu-se ca valorile lor totale sunt cele inregistrate la operatia anterioara:

si:

3. Pe baza programului de amortizare si a notei de contabilitate, se inregistreaza amortizarea amenajarilor efectuate la terenuri, dobandite prin vanzare-cumparare, in suma de 1.200.000 lei:

4. Se inregistreaza amortizarea totala a mijloacelor fixe in valoare de 14.000.000 lei, folosindu-se programul de amortizare si nota de contabilitate:

5. Se cedeaza imobilizari corporale amortizate partial, referitor la care se cunosc: valoarea de intrare de 10.000.000 lei, pretul facturat de 12.000.000 lei si amortizarea inregistrata de 2.000.000 lei, inregistrandu-se factura si nota de contabilitate intocmite pentru operatiile de mai jos.

a.      a. Vanzarea imobilizarilor corporale:

b. Scaderea din patrimoniu a imobilizarilor cedate:

Se inregistreaza amortizarea aferenta mijloacelor fixe trecute in conservare, de 900.000 lei, operatie efectuata pe baza hotararii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor si inscrisa in procesul verbal si nota de contabilitate:

Se reflecta in contabilitate diferenta favorabila intre veniturile si cheltuielile aferente scoaterii din functiune a mijloacelor fixe inainte de termen, in valoare de 600.000 lei, folosindu-se procesul verbal intocmit in acest scop si nota de contabilitate:

Se scad din evidenta mijloacele fixe scoase din functiune si neamortizate integral, referitoare la care se cunosc: valoarea de intrare, de 20.000.000 lei, si totalul amortizarii inregistrate in cheltuieli cumulat cu diferenta favorabila intre veniturile si cheltuielile privind casarea, de 17.000.000 lei, date consemnate in procesul verbal si nota de contabilitate, intocmite in acest scop:

In cazul in care mijloacele fixe care se scot din functiune sunt amortizate integral nu se mai justifica utilizarea contului 6871 'Cheltuieli exceptionale privind amortizarea imobilzarilor'.

Diferenta neamortizata, de 3.000.000 lei, de la operatia anterioara, se include in cheltuieli exceptionale, nedeductibile fiscal, pe o perioada de maximum 5 ani, ceea ce impune inregistrarea ei direct in debitul contului 471 “Cheltuieli inregistrate in avans”, analitic distinct, iar ulterior se include in cheltuielile exceptionale, in rate anuale, astfel:

Diferenta analizata se poate solutiona si prin diminuarea capitalurilor proprii, cu respectarea dispozitiilor legale.

Pe baza procesului verbal de constatare, se inregistreaza pierderea din calamitati a unui mijloc fix in valoare de 6.500.000 lei, amortizat pentru suma de 1.150.000 lei si asigurat pentru 800.000 lei, astfel:

- scaderea din gestiune:

- incasarea asigurarii: