ANALIZA FINANCIARA, ANALIZA ECONOMICA. DEFINITII, CONCEPTE.

Analiza financiara, analiza economica. Definitii, concepte.

Analiza reprezinta metoda generala de cercetare a proceselor si fenomenelor obiective, bazata pe descompunerea lor in parti componente si studierea fiecareia dintre acestea. Contribuie la ridicarea nivelului de cunoastere de la particular la general, de la concret la abstract.

Analiza economica reprezinta continutul metodelor de cercetare a proceselor si fenomenelor inconjuratoare din punct de vedere economic. Formele concrete ale analizei sunt urmatoarele:

analiza financiara

analiza contabila

analiza economica.

Analiza financiara constituie ansamblul procedeelor de cercetare a modului de procurare si utilizare a fondurilor intreprinderilor, de obtinere si utilizare a rezultatelor financiare, avand ca scop relevarea amplorii si intensitatii influentei exercitate de catre factorii determinanti si conditionali ai activitatii financiare.

Scopul analizei financiare este de a diagnostica situatia financiara a unei intreprinderi, respectiv de a identifica punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si riscurile care se manifesta la nivel de intreprindere din punct de vedere financiar.

Finalitatea analizei financiare consta in:

identificarea cailor de ameliorare a gestiunii resurselor

sursa informationala si baza decizionala la contractarea sau acordarea unui imprumut

sursa informationala in cazul cumpararii sau vanzarii de titluri financiare

sursa informationala pentru studierea partenerilor de afaceri (clienti sau furnizori).

Utilizatorii analizei financiare sunt:

conducerea intreprinderii - urmareste identificarea unor situatii de dezechilibru financiar care ar putea afecta securitatea financiara a intreprinderii;

proprietarii intreprinderii (actionarii) - vor sa cunoasca evolutia averii lor si a castigului pe care il asteapta;

bancile - cu care intreprinderea este in relatii. Acestea sunt interesate sa cunoasca bonitatea acesteia, garantia pe care o prezinta intrepriderea in vederea recuperarii imprumuturilor acordate;

partenerii de afaceri (clientii sau furnizorii) - isi modifica optiunile strategice in functie de situatia financiara a intreprinderii cu care colaboreaza;

concurenta - este interesata de starea financiara a unei intreprinderi in vederea consolidarii propriei pozitii pe piata;

organele administrative locale si centrale - sunt interesate de situatia financiar-patrimoniala a intreprinderii, deoarece aceasta constituie o sursa de venit si un mijloc de rezolvare a problemelor economico-sociale;

sindicatele - urmaresc situatia financiar-patrimoniala, deoarece constituie baza de negociere privind majorarile de salarii si de incheiere a contractului colectiv de munca.

Tipurile de analiza financiara au la baza modul de structurare a bilantului, iar in functie de aceasta pot fi identificate urmatoarele tipuri de analiza:

analiza pe orizontala - cuprinde corelatiile dintre elementele de activ si cele de pasiv (mijloace si resurse), evidentiind masura in care sursele de finantare ale intreprinderii (elementele de pasiv) sunt suficiente pentru a finanta nevoile intreprinderii (elementele de activ);

analiza pe verticala - urmareste studierea modului de structurare a activului sau pasivului bilantier;

analiza combinata - imbina caracteristicile prezentate anterior.

Analiza financiara foloseste urmatoarele metode si tehnici:

diviziunea sau descompunerea rezultatelor

comparatia

masurarea relatiilor factorial-cauzale

reprezentarea simplificata a realitatii prin utilizarea graficelor (cronograme, diagrame) sau a modelelor simbolice (modele de corelatie, modele aditive, modele multiplicative, modele combinate).

Analiza financiara foloseste marimi absolute rezultate din operatiuni de numarare, cumulare sau produs si pot fi exprimate in unitati fizice, valorice sau de timp; marimi relative obtinute prin compararea a doua marimi economice si indici, care apar ca marimi relative de variatie in timp, in spatiu sau din punct de vedere calitativ.

Marimile economice absolute trebuie sa aiba elemente componente omogene, pentru a putea fi incluse in marimea respectiva. Principalele categorii de marimi economice absolute sunt cele de stare (statice), care descriu un fenomen sau aspect economic la un moment dat si marimile de miscare (dinamice), care caracterizeaza un aspect economic care s-a derulat o anumita perioada de timp. Caracterul relativ al marimilor economice relative este dat de faptul ca ele se raporteaza la ceva, in cazul lor existand intotdeauna doi termeni: un termen de comparat si un termen baza de comparatie.

Indicii se exprima printr-un raport, simplu sau procentual, intre doua niveluri ale aceluiasi indicator, raportate la doua perioade de timp diferite (indici ai variatiei de timp), la doua unitati teritoriale diferite sau la doua unitati calitative diferite.

Rolul principal care revine analizei, atat ca stiinta, cat si ca activitate practica de evaluare si de orientare a vietii economice, este de a aprecia performantele realizate la un moment dat de o intreprindere, de a identifica factorii care au condus la nerealizarea unor niveluri de performanta prestabilite, de a determina intensitatea actiunii acestor factori si de a explica mecanismul actiunii acestora, astfel incat sa se poata elimina influenta factorilor cu influenta nefavorabila si sa se mentina sau sa se amplifice influentele favorabile ale altor factori, in vederea ameliorarii performantelor intreprinderii.

Una dintre principalele functii ce revin analizei economico-financiare este aceea de instrument al managementului intreprinderii, deoarece a conduce competent inseamna sa cunosti realitatile vietii economice in care activezi, sa cunosti plusurile si minusurile entitatii pe care o conduci, ori acest lucru nu este posibil fara o analiza pertinenta.