Analiza si functionarea conturilor de capitaluri

Analiza si functionarea conturilor de capitaluri

Prin intermediul acestor conturi se realizeaza evidenta contabila a surselor proprii de finantare a elementelor patrimoniale de pasiv, numite si capitaluri. Aceasta notiune este prezentata in doctrina contabila prin mai multe variante, si anume:

a. capitaluri proprii;

b. provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

c. datorii pe termen lung.

Conturile de capitaluri proprii

In cadrul acestei categorii contabile sunt evidentiate sursele proprii de finanntare care au finantat bunuri economice aduse in patrimoniul intreprinderii de catre actionari cu ocazia constituirii capitalului social sau cu ocazia majorarii acestuia, precum si surse de finantare create de catre intreprindere prin rezultatul pozitiv obtinut la sfarsitul unui exercitiu financiar.

Principalele elemente ale capitalurilor proprii sunt:

a. capital social;

b. prime de capital;

c. rezerve

d. rezultat.

Din punct de vedere al functiei contabile ele sunt conturi de pasiv:

a. se crediteaza la constituirea si majorarea capitalurilor proprii;

b. se debiteaza la diminuarea capitalurilor proprii;

c. soldul este creditor si reflecta valoarea capitalurilor proprii existente in patrimoniu la un moment dat.

Conturile de provizioane pentru riscuri ~i cheltuieli

Utilizarea acestor conturi se realizeaza de regula numai la sfarsitul unui exercitiu financiar pentru finantarea pierderilor si cheltuielilor a caror ocazionare este incerta sau care vor deveni exigibile in perioadele viitoare.

Caracterizarea acestora se prezinta astfel:

a. functia contabila este de pasiv;

b. se crediteaza cu valoarea provizioanelor constituite pe seama cheltuielilor;

c. se debiteaza cu valoarea provizioanelor reluate prin intermediul veniturilor in momentul cand aceste pierderi sau cheltuieli devin exigibile;

d. soldul este creditor si exprima valoarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli existente la un moment dat la dispozitia intreprinderii.

Principalele directii pentru care sunt constituite astfel de provizioane sunt: litigii, amenzi si penalitati, garantii acordate clientilor etc.

Conturile de datorii pe termen lung

Datoriile pe termen lung sunt reprezentate de sursele de finantare straine puse la dispozitia intreprinderii de catre terti pe o perioada mai mare de un an.

Principalele tipuri de datorii pe termen lung sunt:

a. imprumuturile din emisiuni de obligatiuni;

b. creditele bancare pe termen lung;

c. datoriile legate de participatii;

d. alte imprumuturi si datorii asimilate, precum si valoarea dobanzilor aferente acestor tipuri de datorii.

Caracterizarea acestora se prezinta astfel:

a. functia contabila este de pasiv;

b. se crediteaza cu valoarea datoriilor pe termen lung contractate;

c. se debiteaza cu valoarea datoriilor pe termen lung rambursate;

d. soldul este creditor si exprima valoarea datoriilor pe termen lung neachiitate la un moment dat.