COMPONENTELE SITUATIILOR FINANCIARE

COMPONENTELE SITUATIILOR FINANCIARE

BILANTUL

"Bilantul contabil este documentul oficial de gestiune al persoanelor obligate sa tina contabilitate si trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute."

O alta definitie a bilantului ar putea fi urmatoarea:

Bilantul este calculul periodic de sinteza al contabilitatii, care se obtine prin prelucrarea, agregarea si sistematizarea in expresie valorica a patrimoniului (averii) unei unitati patrimoniale la un moment dat.

Pana in anul 2002, bilantul, prin forma sa, punea "fata in fata" activul cu pasivul bilantier, elemente egale datorita aplicarii principiului dublei reprezentari. Acest principiu separa elementele bilantiere in doua parti egale din punct de vedere valoric:

- patrimoniul economic (activul bilantier) reprezentat de imobilizari, stocuri, creante, disponibilitati;

-patrimoniul juridic (pasivul bilantier) reprezentat de drepturile si obligatiile asupra elementelor prezentate in activ;

Deci, prin modul de prezentare se punea accentul pe ecuatia de achilibru a patrimoniului:

	PATRIMONIUL ECONOMIC		PATRIMONIUL JURIDIC

care poate fi dezvoltata in urmatoarea maniera:   

	BUNURI		DREPTURI		OBLIGATII

= +

CAPITAL STRAIN

CAPITAL PROPRIU

OBIECTE DE DREPTURI SI OBLIGATII

= +

	ACTIV PATRIMONIAL		PASIV PATRIMONIAL

=

Situatiile financiare intocmite conform Standardelor Internationale de Contabilitate, pun in centrul atentiei o alta relatie, si anume cea care arata interesele reziduale ale actionarilor in activele intreprinderii dupa ce s-au dedus toate datoriile (equity):

DATORII

TOTAL ACTIVE

ACTIV NET

= -

IAS 1 "Prezentarea situatiilor finanaciare", nu impune intreprinderilor un format standardizat pentru prezentarea informatiilor privind pozitia financiara deoarece fiecare intreprindere, in functie de specificul activitatii, poate sa-si alcatuiasca propria structura a Bilantului, astfel incat informatiile prezentate sa fie cat mai relevante.

De exemplu:

♥ intreprinderea are ca obiect de activitate comertul acorda o mare importanta elementelor care formeaza nevoia de fond de rulment, deoarece aceasta contribuie in cea mai mare parte la activitatea intreprinderi, viteza de rotatie acestor elemente fiind foarte mare;

♥ intreprinderea are ca obiect de activitate constructiile imobiliare nu va utiliza in Bilant o clasificare bazata pe criteriul curent pe termen lung, deoarece majoritatea elementelor utilizate in procesul de productie au o durata de viata mai mare de un an. Indicat ar fi daca o astfel de intreprindere sa aiba o baza pentru clasificarea elementelor din Bilant ciclu de exploatare al intreprinderii sau criteriul lichiditatii si al exibilitatii.

Standardul nu precizeaza daca prin "ordinea lichiditatii" trebuie sa intelegem aranjarea elementelor in ordinea:

-crescatoare a lichiditatii si exigibilitatii activelor si datoriilor, asa cum sunt prezentate elementele din bilantul intreprinderilor americane,

-descrescatoare a lichiditatii si exigibilitatii activelor si datoriilor asa cum sunt prezentate elementele din Bilantul intreprinderilor din tara noastra.

De asemenea, IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare" acorda o importanta deosebita criteriului lichiditatii in clasificarea activelor si datoriilor. In acest sens, asa cum se desprinde din standard, fiecare intreprindere trebuie sa determine din standard, fiecare intreprindere trebuie sa determine, pe baza naturii activitatii sale, daca sa prezinte sau nu, ca si clasificari separate in bilant, activele curente si imobilizate si datoriile curente si pe termen lung. Atunci cand intreprinderea hotaraste sa nu faca aceasta clasificare ,activele si datoriile trebuie prezentate pe larg in ordinea lichiditatilor. Indiferent de metoda de prezentare adoptata, intreprinderea trebuie sa prezinte valoarea ce se asteapta a fi recuperata sau achitata dupa mai mult de 12 luni, pentru fiecare element de activitate si datorie care combina sume ce se asteapta a fi recuperate sau achitate atat inainte, cat si dupa 12 luni de la data bilantului .

Un activ trebuie sa fie clasificat ca activ curent atunci cand:

a)      se asteapta sa fie realizat sau este detinut pentru vanzare sau consum in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii, sau

b)      este detinut in principal in scopul comercializarii sau pe termen scurt si se asteapta a fi realizat in termen de 12luni de la data bilantului, sau

c)      reprezinta numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata conform IAS 1-Prezentarea situatiilor financiare-paragraful 57.

Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate, termenul de 'imobilizate' cuprinzand activele corporale, necorporale, de exploatare si financiare pe termen lung.

In concluzie, activele curente cuprind stocurile si creantele comerciale care sunt vandute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar si atunci cand nu se asteapta sa fie realizate in termen de 12 luni de la data bilantului. Titlurile de plasament sunt clasificate ca active curente daca se asteapta sa fie realizate in 12 luni de la data bilantului; astfel, ele sunt clasificate ca active imobilizate.

O datorie trebuie clasificata ca datorie curenta atunci cand:

- se asteapta sa fie achitata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; sau

- este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Clasificarea intro maniera similara activelor, anumite datorii curente cum ar fi datoriile comerciale si cele catre angajatii si alte cheltuieli de exploatare fac parte din fondul de rulment utilizat in ciclul normal de exploatare a activitatii si vor fi clasificate ca datorii curente, chiar daca sunt exigibile dupa mai mult de 12luni de la data bilantului.

Alte datorii curente nu sunt achitate ca parte a ciclului curent de exploatare, dar sunt exigibile in termen de 12 luni de la data bilantului: partea curenta din datoriile purtatoare de dobanda, descoperirile de cont, dividendele de platit, impozitul pe profit si alte datorii necomerciale. Datoriile purtatoare de dobanda prin care se finanteaza fondul de rulment pe termen lung, si nu sunt exigibile in termen de 12 luni, sunt datorii pe termen lung. Intreprinderile trebuie sa continue clasificarea datoriilor sale pe termen lung purtatoare de dobanda ca datorii pe termen lung si atunci cand acestea nu sunt exigibile in 12 luni de la data bilantului daca:

a)      termenul initial a fost pentru o perioada mai mare de 12 luni;

b)      intreprinderea intentioneaza sa refinanteze datoria pe termen lung, si

c)      intentia respectiva este sustinuta de un acord de refinantare sau de reesalonare a platiior, care este incheiat inainte ca sitautiile financiare sa fie autorizate pentru depunere.

Valoarea oricarei datorii care a fost exclusa din datoriile curente impreuna cu informatiile care vin sa sustina aceasta prezentare, trebuie evidentiate in notele la bilant.

IAS 1- Prezentarea situatiilor financire precizeaza care sunt informatiile (generale) care trebuie prezentate in bilant:

Imobilizari corporale;

Active necorporale;

Active financiare;

Investitii financiare prin metoda punerii in evidenta;

Creante privind impozitul amanat;

Stocuri;

Creante comerciale si de natura similara;

Numerar si echivalente in numerar;

Datorii comerciale si de natura similara;

Datorii privind impozitul amanat;

Provizioane (ajustari, potrivit O.M..F.P. 1752/2006);

Datorii pe termen lung purtatoare de dobanda;

Interesul minoritar;

Capital emis de rezerve;

Active biologice;

Investitii imobiliare.

Ultimile doua componente sunt introduse avand in vedere noile modificari mentionate IAS 1 actualizat.

IAS 1 - Prezentarea situatiilor financiare nu prescrie ordinea sau formatul de prezentare al elementelor din bilant, cu conditia ca elementele sai sus amintite sa fie raportate. Astfel, intreprinderile vor trebui sa-si construiasca bilantul incepand cu 01.01.2007 conform Ordinului 1752.

Se remarca inca o data grija deosebita a normalizatorului roman pentru detalii. Noul format al bilantului conform O.M.F.P 1752/2006 pastreaza aceiasi strucrura si acelasi format ca si O.M.F 94/2001 atat in ceea ce priveste ordinea de prezentare (intai datoriile curente, apoi datoriile pe termen lung si, in final, capitalurile proprii) cat si in ceea ce priveste continutul anumitor posturi.

Astfel:

Clasele de datorii curente si datorii pe termen lung sunt similare ca si continut, diferentierea facandu-se numai pe baza criteriului timp de decontare.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli au o alta componenta, apar si provizioanele pentru impozite.

Se pastreaza pozitia active/datorii curente nete total active minus datorii curente, dar a fost omisa pozitia mult mai importanta total active minus total datorii.

Detalierea capitalurilor proprii (capital si rezerve) este aproximativ aceiasi cu precizarea ca grupa Capitalului subscris evidentiaza Capitalul subscris varsat si Capitalul subscris si nevarsat, ultimele pozitii raman neschimbate Rezultatul reportat si Rezultatul exercitiului, iar in ultimul rand trebuie sa precizam disparitia din cadrul Rezervelor a Rezervelor pentru actiunii proprii.

Investitiile financiare se regasesc atat la activele imobilizate imobilizari financiare cat si active crente investitii financiare pe termen scurt cu aceiasi detaliere, diferentiere intre cele doua clase facandu-se pe baza criteriului de lichiditate.

Cheltuielile de constituire si cheltuielile de dezvoltare continua sa apara pe pozitii distincte in activul necorporal.

De asemenea, notele explicative nr. 1-Active imobilizate, nr.2-Provizioane, nr.3-Repartizarea profitului, nr. 5-Situatia creantelor si datoriilor, nr.7-Actiuni si obligatiuni detaliaza si completeaza posturile bilantiere la care fac referire, respectandu-se astfel cerintele IAS 1- Prezentarea situatiilor financiare, paragraful 72-74.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Contul de rezultate este un raport financiar de sinteza in care se prezinta veniturile si cheltuielile aferente unei perioade de timp. El permite determinarea profitului activitatii desfasurate, si de aceea este considerat de unii autori drept cel mai important raport din situatiile financiare anuale.

Consideratii generale: Principiul prelevantei economicului asupra juridicului isi face simtita prezenta si in ceea ce priveste recunoasterea cheltuielilor si veniturilor perioadei, evidentiind preferinta pentru criteriul substanta economica, care devanseaza ca importanta incadrarea juridica. Astfel, chiar daca nu exista documente recunoscute fiscal, un venit respectiv o cheltuiala, vor fi recunoscute daca au fost realizate in respectiva perioada de raportare si au generat cresteri, respectiv descresteri ale beneficiilor economice viitoare si au fost rezonabil estimate. Sigur ca intervin si efectele cumulate ale contabilitatii de angajamente si ale principiului conectarii cheltuielilor cu veniturile perioadei si ale principiului independentei execitiului.In ceea ce priveste clasificarea Anexe la IAS 1ilustreaza exemple cu privire la structura pe verticala, dupa natura si dupa destinatie-functiune a contului de profit si pierdere, fara sa impuna aceste formate de prezentare. Facem insa precizarea ca distinctia intre cele doua criterii de clasificare se realizeaza numai la nivelul rezultatului de exploatare, structurarea veniturilor si cheltuielilor financiare si a celor extraordinare fiind identica. Prin urmare, prezentarea dupa natura clasifica cheltuielile dupa natura economica (amortizarea, consum de materii prime, salarii), fara sa le aloce pe functiuni ale intreprinderii, pe cand varianta dupa destinatieclasifica cheltuielile in functie de locul sau activitatea de provenienta (costul vanzarilor, cheltuieli de distributie, cheltuieli de administratie generale).De asemenea, paragraful 75 din IAS 1 precizeaza categoriile generale de venituri, cheltuieli si rezultate care trebuie neaparat prezentate:

Veniturile;

Rezultatele activitatii din exploatare;

Costurile de finantare;

Partea din profit sau pierdere aferenta intreprinderilor asociate si in participatie -metoda punerii in echivalenta;

Cheltuieli cu impozitul pe profit;

Profitul sau pierderea din activitatii curente;

Elemente extraordinare;

Interesul minoritar;

Profitul net sau pierderea neta a perioadei.

Daca a fost adoptata schema clasificarii pe destinatii, pentru analiza in notele explicative se va prezenta clasificarea in functie de natura elementelor si invers. Referindu-se la metoda clasificarii dupa natura cheltuielilor, se apreciaza ca fiind simplu de aplicat in multe intreprinderi mai mici deoarece nu este necesara nici o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificarile functionale. In schimb, metoda clasificarii dupa functia elementelor sau a costului vanzarilor ofera informatii mai relevante pentru utilizatori decat clasificarea cheltuielilor dupa natura, dar alocarea costurilor pe functii poate fi arbitrara. IAS 1 prezinta structurile ilustrative ale celor doua scheme de cont de profit si pierderem fara a face parte din standard.

DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCITIULUI

Ciclul de exploatare al intreprinderii determina aparitia cheltuielilor si veniturilor si in functie de acestea rezultatul reprezentat de profit sau de pierdere.

"Din punct de vedere economic, cheltuielile reflecta efortul facut de intreprindere, veniturile reflecta efectul obtinut in urma efortului si din compararea acestor doua marimi se determina rezultatul."

Unul dintre obiectivele contabilitatii este masurarea rezultatului activitatii desfasurate.

Pentru a masura performantele unei firme exista trei abordari:

abordare patrimoniala;

abordare economica;

abordare financiara;

.Abordarea patrimoniala

Rezultat = Capital propriu la finele exercitiului - Capital la inceputul exercitiului

Performanta intreprinderii este masurta in functie de variatia patrimoniului in cursul unui exercitiu. Pentru a putea masura astfel rezultatul exercitiului este nevoie de doua bilanturi succesive.

2.Abordarea economica

Rezultatul exercitiului se determina facand diferenta dintre veniturile si cheltuielile perioadei, inregistrate conforma contabilitatii de angajamente:

Rezultat = Venituri - Cheltuieli

Rezultatul se determina in acest fel in toate contabilitatile bazate pe principiul partidei duble.

3.Abordarea financiara

Rezultatul se determina in functie de variatia trezoreriei in perioada de referinta, ca diferenta intre incasari si plati:

Rezultat = Incasari - Plati

Acest mod de determinare a rezultatului este specific contabilittii de casa, in care veniturile coincid cu incasarile, iar cheluielile coincid cu platile. In contabilitatea de angajamente, pentru a determina rezultatul financiar, veniturile si cheltuielile trebuie impartite in venituri si cheltuieli monetare si nemonetare, rezultand relatia:

Rezultat = Venituri    + Venituri - Cheltuieli - Cheltuieli

monetare nemonetare monetare nemonetare

Aceste valori se pot regrupa in felul urmator:

Rezultat = Venituri - Cheltuieli + Venituri - Cheltuieli

monetare monetare nemonetare nemonetare

Rezultat = Capacitatea de autofinantare + Venituri nemonetare - Cheltuieli nemonetare

MODIFICARILE APARUTE IN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Intre situatiile financiare utilizate inainte de 2007 si cele utilizate incepand cu acel an exista urmatoarele diferente:

-pana la situatiile financiare aferente anului 2006, "Veniturile din subventii de exploatare" aveau un post propriu in formularul contului de profit si pierdere (randul 8); incepand cu situatiile financiare ale anului 2007, aceste venituri au fost distribuite astfel: "Veniturile din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri" apar la randul 4 si sunt incluse in cifra de afaceri; "Veniturile din subventii de exploatare pentru materii prime si materiale consumabile", "Venituri din subventii de exploatare pentru alte cheltuieli din afara", "Venituri din subventii de exploatare pentru plata personalului", "Venituri din subventii de exploatare pentru asigurari si protectia sociala", "Venituri din subventii de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare" si "Venituri din subventii de exploatare pentru dobanda datorata" apar in posturi separate in contul de profit si pierdere, si anume, la posturile unde sunt prezentate cheltuielile cu materii prime si materiale, alte cheltuieli din afara, cheltuielile de personal, cheltuielile cu asigurarile si protectia sociala, alte cheltuieli din afara, cheltuieli cu dobanda, diminuand valoarea acestora;" Venituri din subventii de exploatare aferente altor venituri" apar la postul "Alte venituri din exploatare";

formatul contului de profit si pierdere se pastreaza si majoritatea componentelor raman la fel;

se mentine in ambele ordine pozitia contului 711-Variatia stocurilor;

nu figureaza in nici unul dintre cele doua ordine cheltuielile si veniturile exceptionale;

de altfel, in ordinul 1752 apare impozitul pe profit o singura data;

a fost modificata terminologia unor elemente, dintre care cele mai importante sunt :

inlocuirea expresiei  titluri de participare  cu cuvantul  actiuni  ;

inlocuirea sintagmei  societati din cadrul grupului  cu expresia  societati afiliate 

inlocuirea expresiei  productia imobilizata  cu expresia  productia realizata de societate pentru scopurile sale proprii si capitalizata  ;

inlocuirea sintagmei   amortizari si provizioane pentru depreciere  cu expresia  ajustari pentru depreciere  si  ajustarii pentru pierdere de valoare .

Alte informatii suplimentare despre pozitiile din contul de profit si pierdere se regasesc in nota explicativa nr.3 Repartizarea profitului, in nota nr.4 Analiza rezultatului din exploatare precum si in nota nr.9 Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-financiari.

SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALURILOR PROPRII

Definire : Situatia modificarii capitalurilor proprii, prezinta, detaliat toate variatiile pe care activul net-capitalurile proprii le-a suferit intre momentul de inceput si cel de sfarsit al exercitiului financiar. Pe baza acestui document poate fi analizata capacitatea de mentinere a capitalului precum si profitul general sau pierderea generala a intreprinderii.

IAS 1-Prezentarea situatiilor financiare, ofera doua scheme de prezentare a Situatiei modificarilor capitalului propriu.Acestea sunt:

Situatia modificarilor capitalului propriu care sa reflecte toate variatiile activului net.

Situatia modificarilor capitalului propriu altele decat aporturile sau distribuirile fata de proprietari.

Primul model este mai vast, deoarece cuprinde si prezentarea tranzactiilor cu proprietarii, precum si modificarile aferente fiecarui post de capital.

Al doilea model poate fi considerat ca un model pertinent pentru reflectarea performantei globale a unei intreprinderi.

Aceasta situatie cuprinde:

a. profitul net sau pierderea neta a perioadei;

b. fiecare element de venit si cheltuiala, castig sau pierdere care asa cum este cerut de alte standarde, este recunoscut direct in capitalul propriu, si totalul acestor elemente;

c. efectul cumulativ al modificarilor politicii contabile si corectia erorilor fundamentale, in cazul in care se aplica tratamentul de baza prevazut in IAS 18.

Tot in situatia modificarilor capitalurilor proprii sau in note explicative trebuie prezentate:

v     tranzactiile de capital cu proprietarii si distributiile catre acestia ;

v     soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la inceputul perioadei si la data bilantului si modificaile pe parcursul perioadei ;

v     reconciliere intre valoarea contabila a fiecarei categorii de capital propriu la inceputul si la sfarsitul perioadei, prezentand distinct fiecare midificare.

Per ansmblu, situatia modificarilor capitalului propriu trebuie sa prezinte soldurile de deschidere si de inchidere pentru capitalul social, prime de capital, rezerve, rezultatul reportat si rezultatul exercitiului, precum si modificarile acestora prin indicarea:

sumei la inceputul exercitiului;

sumelor transferate in sau din cont in timpul exercitiului financiar;

natura, sursa sau destinatia oricaror asemenea transferuri;

suma ramasa la sfarsitul exercitiului financiar.

Situatia modificarilor capitalului propriu se intocmeste potrivit reglementarilor din tara noastra numai la societatiile care aplica Reglementarile armonizate cu Directiva a IV-a si cu Standardele Internationale de Contabilitate si reflecta toate vatiatiile capitalului propriu, inclusiv tranzactiile cu proprietarii. Nu putem spune ca exista mai multe modele de situatii privind variatia capitalurilor proprii, pentru ca intreprinderilor le este impusa forma de prezentare, deoarece nu exista optiunea pentru intocmirea unei situatii a castigurilor si pierderilor, care sa nu reflecte tranzactiile cu proprietarii.

SITUATIA FLUXURILOR DE NUMERAR SAU MODIFICAREA POZITIEI FINANCIARE

"Situatia fluxurilor de trezorerie reflecta influenta activitatilor de exploatare, de investitii si de finantare derulate de o companie pe parcursul unui exercitiu contabil asupra disponibilitatilor banesti ale acesteia. Ea prezinta cresterea sau descresterea neta a mijloacelor banesti pe parcursul unui exercitiu contabil."

Consideratii generale : Obiectul acestui raport financiar este reprezentat de mijloacele banesti, care cuprind numerarul si echivelentele numerarului.

Echivalentele numerarului sunt plasamente pe termen scurt, care au un inalt grad de lichiditate (care sunt acestea?). Echivalentele de numerar sunt obtinute de intreprindere in situatia in care dispune de surplus de numerar, care se preconizeaza ca nu va fi utilizat in perioada imediat urmatoare, si este plasat ca depozit bancar cu dobanda, ca imprumut acordat altei societati, sau se achizitioneaza titluri de stat perioada imediat urmatoare, si este plasat ca depozit bancar cu dobanda, ca imprumut acordat altei societati, sau se achizitioneaza titluri de stat.

"Principalul obiectiv al Situatiei fluxurilor de trezorerie consta in furnizarea de informatii privind incasarile si platile unei companii produse in cursul unui exercitiu contabil. Un al doilea obiectiv al acestui raport este de a furniza informatii privind activitatile de exploatare, de investitii si de finantare derulate de o companie pe parcursul unui exercitiu contabil. Anumite informatii referitoare la aceste activitati pot fi obtinute prin examinarea celorlalte rapoarte financiare, dar numai in Situatia fluxurilor de trezorerie sunt sintetizate toate operatiunile care afecteaza disponibilitatile banesti ale unei companii."

Situatiile financiare au acelasi obiect de reprezentare, insa il prezinta din unghiuri diferite, de aceea unele informatii pot fi obtinute doar facand o observare in paralel a mai multor situatii financiare deodata.

Iata de ce in ultimi 13 ani s-a simtit nevoia includerii in situatiile financiare a unui document care sa prezinte gradul in diferitele activitati ale intreprinderii degaja fluxuri de numerar, respectiv excedente sau deficite de numerar. Situatia fluxurilor de numerar a fost ridicata la rang de document obligatoriu de raportare, intai in perimetrul pietelor internationale de capital si apoi in cadrul Standardelor Internationale de Contabilitate, unde a fost preluata cu cativa ani in urma. Desi, Directiva a IV-a a Uniunii Europene nu prevede raportarea unui astfel de document, tot mai multe intreprinderi multinationale europene elaboreaza si raporteaza aceasta situatie in cadrul situatiilor financiare.

UTILIZAREA SITUATIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE

Situatia fluxurilor de trezorerie este utilizata atat de management cat si de investitorii si creditorii unitatii patrimoniale.

Managementul:

Ø      pentru a determina gradul de lichiditate al inteprinderii;

Ø      pentru a stabili politica de dividende;

Ø      pemtru a evalua efectele unor decizii strategice majore privind investitiile si finantarea;

Deci, in functie de situatia incasarilor si platilor, managementul poate decide majorarea sau diminuarea dividendelor, planificarea investitiilor sau finantarilor. De exemplu, daca se decide repartizarea de dividende, aceasta operatiune reprezinta o iesire de numerar. In cazul in care intreprinderea are disponibil putin in aceasta perioada, dupa plata dividendelor este foarte posibil sa ramana cu insuficient numerar ca sa poata face fata altor plati. Deci, va fi nevoie sa apeleze la credite pe termen scurt ceea ce va exercita o influenta negativa in viitor, daca nu se urmareste permanent incasarea la termen a clientilor.

Investitorii si creditorii utilizeaza acest raport pentru a determina capacitatea unitatii patrimoniale de a gestiona fluxurile de trezorerie in asa fel incat sa genereze intrari de numerar in viitor, pentru a face fata datoriilor scadente. "De asemenea, ei ar putea utiliza raportul pentru a explica diferentele dintre venitul net reflectat de contul de profit si pierdere si fluxurile nete de lichiditati generate de activitatea de exploatare. In plus, raportul arata atat efectele monetare, cat si cele nemonetare ale activitatilor de investitii si de finantare derulate pe parcursul exercitiului contabil."

CLASIFICAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE

In situatia fluxurilor de trezorerie, incasarile si platile sunt clasificate in trei categorii, in functie de tipul de activitate care le genereaza:

incasari si plati aferente activitatii de exploatare;

incasari si plati aferente activitatii de investitii;

incasari si plati aferente activitatii de finantare;

Activitati de exploatare: se includ aici incasarile si platile aferente operatiunilor economice si a altor operatiuni ce se iau in considerare la calculul rezultatului din exploatare.

Activitati de investitii: sunt cuprinse aici achizitionarea si vanzarea activelor imobilizate si a titlurilor de valoare usor negociabile, si acordarea si recuperarea imprumuturilor.

Activitati de finantare: sunt incluse aici obtinerea sau restituirea resurselor de la sau catre proprietari si asigurarea unor venituri corespunzatoare investitiilor acestora si obtinerea de resurse da la creditori si restituirea sumelor imprumutate sau alte modalitati de achitare a obligatiilor.

Achitarea furnizorilor nu este considerata rambursare de imprumut care sa se incadreze la operatiuni de finantare, ci reprezinta iesiri de mijloace banesti aferente operatiunilor de exploatare.

"O companie va derula uneori operatiuni de investitii si de finantare nemonetare, care implica numai active imobilizate, datorii pe termen lung sau capitaluri proprii si pot consta in inlocuirea unui activ imobilizat cu o datorie pe termen lung sau achitarea unei datorii prin emisiunea de actiuni. De exemplu, o companie poate semna un contract ipotecar pe termen lung pentru achizitia unui teren sau a unei cladiri. Sau ea ar putea converti obligatiunile pe termen lung in actiuni obisnuite. Aceste operatiuni reprezinta activitati de investitii si de finantare semnificative, insa ele nu vor fi reflectate in Situatia Fluxurilor de Trezorerie, deoarece ele nu implica nici intrari nici iesiri de mijloace banesti." Aceste operatiuni vor fi urmate totusi de incasari si plati.