CONTABILITATE COMPARATA - PATRIMONIUL ECONOMIC - OBIECT DE ACTIVITATE

Din punct de vedere juridic patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica, precum si a bunurilor la are acestea se refera, apartinand unei persoane fizice sau juridice.

Notiunea de patrimoniu a fost folosita de dreptul roman si semnifica averea familiala, dupa care s-a transformat in "ves in comercio" pentru a semnifica totalitatea bunurilor ce pot face obiectul unui act juridic de schimb. Preluarea conceptului de patrimoniu in doctrina contabila a dus la confruntari de idei intre cele 2 curente contabile principale:

- curentul scientist (materialist) care sustine caracterul de stiinta a contabilitatii;

- curentul tehnicist (pragmatic) care sustine caracterul de tehnica si/sau arta a contabilitatii.

Fara a intra in amanuntele acestei confruntari, bazandu-ne pe practica economica putem aprecia ca patrimoniul unei firme poate fi definit in functie de 3 coordonate:

- titularul de patrimoniu;

- obiectul patrimoniului;

- fluxurile patrimoniale

Titularul de patrimoniu sunt firmele care dispun, controleaza si utilizeaza factorii de productie in cadrul unei entitati economice. Titularii de patrimoniu au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie atat financiara cat si de gestiune, adaptata la specificul activitatii;

Obiectul patrimoniului. Art 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii prevede ca "detinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie inregistrate in contabilitate, sunt interzise".

Astfel, obiectul patrimoniului este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor ce pot fi exprimate in bani, apartinand unei persoane fizice sau juridice, ale carei nevoi sunt destinate sa le satisfaca, precum si bunurile la care ele se refera.

Fluxurile patrimoniale pot fi:

1. fluxuri interpatrimoniale care iau nastere intre patrimonii distincte ca urmare a tranzactiilor de pe piata (inclusiv cele generate de plata impozitelor, taxelor etc.), reprezentand relatiile firmei cu exteriorul.

2. fluxuri intrapatrimoniale care iau nastere intre componentele de activ si/sau pasiv ale patrimoniului schimband volumul si structura interna ale acestora fa a avea legatura cu piata.

In concluzie: obiectul contabilitatii financiare este reprezentarea starii patrimoniului economic la un moment dat, urmarirea si inregistrarea cronologica si sistematica a fluxurilor interpatrimoniale si a celor intrapatrimoniale si determinarea rezultatelor economico-financiare intr-o perioada de timp, de regula un exercitiu financiar.

Principiile contabile - obiective ale contabilitatii financiare

Principiile contabile se refera la continutul si calitatea informatiei contabile furnizate prin situatiile financiare anuale. In procesul de standardizare si armonizare contabila, pe plan mondial, prioritare sunt situatiile financiare anuale, de aceea legislatia contabila a fiecarei tari enumera si defineste principiile contabile din acest punct de vedere. In Romania ele se refera la:

- continuitatea activitatii;

- permanenta metodelor;

- prudenta;

- independenta exercitiului;

- evaluarea separata a elementelor de activ si de pasiv;

- integritatea bilantului de deschidere;

- necompensarea;

- prevalenta economicului asupra juridicului;

- importanta relativa sau pragul de semnificatie

Ultimele doua principii: prevalenta economicului asupra juridicului si importanta relativa sau pragul de semnificatie, nu sunt mentionate in OMFP nr. privind Reglementarile contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene.

1. Continuitatea activitatii este principiul conform caruia activitatea firmei este intr-un viitor previzibil. Daca administratorii au luat cunostinta de unele elemente de siguranta legate de evenimente ce pot afecta capacitatea de a se continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate in note explicative sau trebuie prezentate motivele pentru care firma nu isi poate continua activitatea. De aplicarea principiului continuitatii depinde aplicarea altor principii cum ar fi: principiul permanentei metodelor contabile, principiul independentei exercitiilor financiare, principiul utilizarii costurilor istorice, etc.

Legislatia unor tari ale Uniunii Europene (exemplu Franta) solicita comisarilor de conturi (cenzorilor) sa examineze si sa prezinte aspecte care ar putea compromite continuitatea activitatii firmei de exemplu: ineficienta capacitatii de autofinantare, ineficienta stocurilor care sa asigure continuitatea productiei sau a vanzarilor, pierderea brevetelor, a licentelor, trezorerie negativa, situatie patrimoniala neta negativa, conflicte sociale grave, repetate, plecare in masa a personalului ca urmare a unui climat de munca lipsit de perspective, etc.

2. Principiul permanentei metodelor presupune continuarea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, pentru a asigura comparabilitatea in timp a informatiilor contabile. Modificarea politicilor contabile este permisa doar daca ea este ceruta de lege, de un standard contabil sau daca au ca rezultat obtinerea unor informatii contabile relevante sau mai eficiente referitoare la activitatea firmei. Totusi aplicarea acestui principiu nu trebuie absolutizata, deoarece ar duce la inchistarea progresului in practica economica si contabila, de exemplu: schimbarea strategiei economice si comerciale a firmei, restructurarea firmei, schimbarea legislatiei fiscale impun schimbarea metodelor contabile avand drept scop cautarea unei mai bune imagini a performantelor firmei. In toate cazurile in care se opteaza pentru schimbarea metodelor contabile, acestea trebuie explicate in Notele explicative.

3. Principiul prudentei inseamna aprecierea rezonabila a faptelor, astfel incat sa se evite riscul de transfer asupra viitorului, a incertitudinilor prezente, susceptibile sa greveze patrimoniul sau rezultatul firmei. Adica in contabilitatea firmei trebuie reflectate pierderi previzibile si nu trebuie contabilizate profituri sperate probabile.

Reglementarile contabile, normele contabile romanesti actualizate, cer ca fiecare element patrimonial sa fie evaluat pe baza principiului prudentei, luandu-se in considerare urmatoarele:

- profiturile obtinute pana la data incheierii exercitiului financiar;

- obligatiile previzibile si pierderile potentiale din cursul exercitiului financiar incheiat sau pe termenul unui exercitiu anterior, chiar daca obligatiile sau pierderile apar in data incheierii exercitiului si data intocmirii situatiilor financiare;

- evidentierea tuturor ajustarilor de valoare datorate deprecierilor chiar daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere.

4. Principiul independentei exercitiului presupune luarea in considerare a tuturor veniturilor si cheltuielilor corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor.

Aplicarea in practica a acestui principiu atrage dupa sine o serie de consecinte astfel:

- veniturile se contabilizeaza in momentul livrarii bunurilor, a executarii lucrarilor si prestarii serviciilor iar cheltuielile se contabilizeaza in momentul exigibilitatii costului serviciilor de catre prestatori;

- utilizarea conturilor de regularizare: venituri si cheltuieli constatate in avans;

- reflectarea in fiecare exercitiu a deprecierilor (amortismente si provizioane);

- veniturile si cheltuielile constatate in exercitiul curent dar care vizeaza exercitii viitoare constituie datorii si creante in curs fata de cel urmator.

5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv se refera la faptul ca in vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau de pasiv.

6. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere consta in faptul ca bilantul de deschidere al unui exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului financiar precedent. Exceptie sunt corectiile impuse de IAS 8 :Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile".

7. Principiul necompensarii presupune ca valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor intre active si pasive admise de standardele internationale de contabilitate. Acest principiu porneste de la faptul ca pentru operatiunile comerciale cu tertii sunt incheiate contracte economice, iar contabilitatea trebuie sa reflecte rezultatul fiecarui contract. Aplicarea acestui principiu presupune ca:

- in bilant nu se compenseaza creantele cu datoriile fata de acelasi tert;

- nu se compenseaza plusurile cu minusurile de valoare in cazul aplicarii principiului prudentei.

8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului inseamna ca informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica. Aceasta prioritate in formularea "substance over form principle" (substanta vizavi de principiu) caracterizeaza sistemul de contabilitate american in comparatie cu contabilitatea tarilor Uniunii Europene unde informatia contabila este puternic influentata de aspecte juridice. Adica in contabilitate se inregistreaza procesele economice fara sa se tina seama de aparenta juridica. Interpretarea anglo-saxona " true and fair view" (adevarul si corecta lui vedere) respectiv imaginea fidela a fost reglementata in legislatia comerciala engleza din 1948 iar in Europa prin Directiva a IV - a, dupa ce anglo-saxonii au conditionat participarea lor la masa tratativelor celei de-a 4 - a Directive contabile europene cu continentalii de aceasta imagine fidela.

Interpretarea europeana continentala concretizeaza primatul aparentei juridice asupra relativitatii economice "imaginea fidela este rodul conformitatii cu regulile si a sinceritatii conturilor, atribute ridicate la rang de principii" in conditiile in care in cadrul grupurilor de firme internationale dominate de capitalul american care incepe sa impuna reguli anglo-saxone, realitatea economica incepe sa-si faca loc. In acest context mondial si specialistii francezi care sustin sinceritatea conturilor prin profesionalismul contabilului prin aplicarea corecta a principiilor contabile, au reantragit formularea "sinceritate si conform cu regulile = concept de imagine fidela" la " sinceritate, conform cu regulile si fidelitate = concept de imagine fidela" unde fidelitatea consta in a conferi conturilor o imagine cat mai obiectiva a realitatii economice care sa conduca la "fair-play" in situatiile financiare cat sa faca posibila informarea exacta a tertilor asupra bilantului si rezultatelor firmei.

In disputa aceasta intre anglo-saxoni si continentali, normele contabile romanesti sustin prevalenta economicului asupra juridicului.

9. Principiul pragului de semnificatie releva faptul ca orice element catre o valoare semnificativa trebuie prezentat separat in cadrul situatiilor financiare. Elementele patrimoniale care au valori nesemnificative, de aceeasi natura sau functii similare, vor fi insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata. Acestui principiu i se mai spune si al importantei relative si este usor de observat actiunea sa in notele explicative anexa la situatiile financiare.

Procesul de armonizare contabila pe plan mondial

Pe plan mondial coexista doua culturi contabile influente si anume: cultura vest europeana sau continentala (promotori sunt Franta si Germania) si cultura contabila anglo-saxona ( promotori sunt SUA si Anglia)

Deosebirile fundamentale dintre cele doua culturi contabile se refera la:

- planul institutional:

- contabilitatea continentala este puternic normata si codificata, planul contabil general cuprinde un numar mare de norme obligatorii;

- contabilitatea anglo-saxona se bazeaza pe traditii si cutume nefiind obligatorii in plan contabil general.

- planul tehnico-operativ:

- contabilitatea continentala clasifica veniturile si cheltuielile de unde implicit se genereaza contabilitatea financiara si de gestiune;

- contabilitatea anglo-saxona clasifica veniturile si cheltuielile in functie de destinatia ( pe locuri de generare: sectii, ateliere, pe produse etc.) ceea ce impune o separare a contabilitatii de gestiune de contabilitatea financiara.

- planul politico-strategic:

- contabilitatea continentala pretinde furnizarea de informatii utilizatorilor printre care si statul;

- contabilitatea anglo-saxona da prioritate informatiilor necesare luarii deciziilor de catre investitor, acordandu-se importanta mai mica implicatiilor asupra cantabilitatii nationale.

Sub influenta acestor doua puteri contabile, sistemele contabile nationale prezinta mari divergente. Perioada postbelica s-a concretizat prin initierea unui proces de armonizare, de apropiere a sistemelor contabile ale diferitelor tari sau grupuri de tari in contextul liberei circulatii a capitalului. Pentru aceste tari membre ale CEE in 1968 s-a elaborat un Cadru Contabil General, care a adoptat mai multe directive contabile importante, astfel:

- Directiva a IV-a care vizeaza structura, continutul, prezentarea situatiilor financiare anuale (bilant + contul de profit si pierdere + note explicative);

- Directiva a VII-a care vizeaza elaborarea, publicarea si controlul conturilor consolidate;

- Directiva a VIII-a se refera la drepturile si obligatiile persoanelor insarcinate cu controlul si certificarea documentelor contabile.

Uniunea Europeana in 1990 a instituit Forumul Consultativ al Contabilitatii format din reprezentanti ai organismelor de normalizare contabila a tarilor membre, a profesiilor contabile liberale si specialisti din mediile universitare care au sarcina de a urmari dezvoltarea internationala a contabilitatii.

Directivele elaborate de Uniunea Europeana reprezinta o recomandare statelor membre, care au obligatia de a le introduce in legislatia contabila nationala. Romania prin Ministerul Finantelor Publice in anul 2005 va introduce sub forma Ordine ale Ministrului Finantelor Publice directivele prezentate de Uniunea Europeana.

Pe plan mondial, in materie de armonizare contabila recunoaste activitatea trei organisme internationale si, anume:

- Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (International Accounting - Standards Comunittee - IASC) creat in 1973 care grupeaza 143 de organizatii profesionale din 104 tari care au avut ca obiectiv etalonarea standardelor contabile internationale cu privire la prezentarea situatiilor financiare. Aceste standarde nu au caracter obligatoriu, dar au exercitat o influenta puternica asupra reglementarilor contabile nationale;

- Federatia Internationala a Contabilitatii (International Federation of Accountents IFAC) creat in 1977 cu preocupari in domeniul standardelor internationale de audit, etica profesionala si formarea profesiei contabile;

- FASB (Financial Accounting Standards Board) organism american de normalizare contabila care influenteaza puternic activitatea IASC si IFAC in ceea ce priveste obiectivele situatiilor financiare, caracteristicile informatiilor financiare, elementele componente ale situatiilor financiare (active, pasive, venituri si cheltuieli) metode de evaluare a elementelor componente ale situatiilor financiare.

In Romania, la ora actuala, exista doua planuri de conturi generale:

- Planul de conturi aprobat prin OMFP nr. care se utilizeaza de firmele care aplica Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu Directivele Europene (inclusiv microintreprinderile);

- Planul de conturi aprobat prin OMFP nr. 94/2001 utilizat de firmele care aplica reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Uniunii Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Contabilitatea fluxurilor de capitaluri si asimilate acestora

1. Structura conturilor de capitaluri

1.1 In acceptiunea juridica capitalul este un drept, o relatie dintre individ (sau grup de indivizi) si ansamblul de bunuri reprezentand bani, utilaje, echipamente, cladiri, materii prime si materiale, creante deci total active. Categoria economica de capital din acest punct de vedere cuprinde:

- capitaluri proprii;

- patrimoniul public;

- capitalurile imprumutate si datoriile asimilate, pe termen mediu si lung.

Din punct de vedere financiar contabil, capitalurile detinute de asociati/actionari reprezinta elemente ale pasivului patrimonial destinat finantarii activului patrimonial.

In viziunea IASC, relevanta este definirea elementului "capital propriu" care reprezinta dreptul actionarilor in activele intreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor acesteia.

1.2. Structura conturilor de capitaluri

Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului.

Clasa 1

Conturi de capital

OMFP 1752/2005 Grupe de conturi OMFP 94/2001

Subsistemul conturilor de capitaluri si rezerve

Diferente intre OMFPNR. 1752/2005 si OMFP nr. 94/2001

1.3 Fluxurile de capital si rezerve

Principalele operatiuni ce se inregistreaza in contabilitate cu privire la majorarea capitalurilor sunt:

- subscrierea si emisiunea de noi actiuni;

- incorporarea rezervelor;

- alte operatiuni potrivit legii.

Principalele operatiuni ce se inregistreaza in contabilitate cu privire la diminuarea capitalurilor sunt:

- reducerea numarului de actiuni sau parti sociale sau diminuarea valorii normale ale acestora ca urmare a retragerii unor actiuni sau asociati

- rascumpararea actiunilor

- acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti

- alte operatiuni potrivit legii.

1.4. Reglementari normative specifice (Legea nr. 31/1990 republicata privind constituirea societatilor comerciale)

Actul constitutiv al SNC (Societatile in nume colectiv) si SCS (Societati in comandita simpla) trebuie sa precizeze in mod expres capitalul social subscris si varsat, in numerar sau in valuta, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral capitalul social subscris. La SRL (Societati cu raspundere limitata) se va avea in vedere prin actul constitutiv in mod expres numarul si valoarea nominala a partilor sociale si numarul partilor sociale detinute de fiecare asociat in schimbul aportului sau.

1.5 Reglementarile normative speciale privind majorarea capitalului social (Legea nr. 31/1990 republicata)

Capitalul social se poate mari prin:

- emisiune de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente in schimbul unor aporturi in numerar si/sau natura;

- incorporarea rezervelor (rezerve legale) a primelor de emisiune si compensarea unor creante asupra societatii cu actiuni ale acesteia;

- diferente favorabile din reevaluarea patrimoniului.

In cazul majorarii capitalului social, realizat prin incorporarea rezervelor, beneficiului si a primelor de emisiune nu este nevoie de votul tuturor actionarilor, majorarea capitalului social prin cresterea valorii nominale a actiunilor poate fi hotarata numai prin votul tuturor actionarilor.

Hotararea AGA pentru majorarea capitalului social se publica in Monitorul Oficial partea a IV, acordandu-se un termen de o luna de la data publicarii pentru exprimarea dreptului de preemtiune. (SA si SCA dar si aplicabil tuturor SC).

1.6 Reglementari normative speciale privind micsorarea capitalului social

Capitalul social poate fi micsorat prin:

- micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale;

- reducerea valorii nominale a actiunilor sau partilor sociale;

- dobandirea propriilor actiuni urmata de anularea lor;

- restituirea catre actionari a unei cote-parti din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului social calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala;

- alte procedee prevazute de lege.

Reducerea capitalului social se poate face numai dupa 2 luni de la publicarea hotararii AGA in Monitorul Oficial, hotararea trebuie sa respecte capitalul social minim si sa arate motivele pentru care se face reducerea. Orice creditor al societatii poate sa-si exprime opozitia in termenul de 2 luni. Opozitia exercitata de un creditor se inregistreaza la ORC care o inainteaza la Tribunalul sediului societatii si ea suspenda executarea hotararii AGA pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Hotararea judecatoreasca asupra opozitiei este supusa numai recursului.

Contabilitatea rezervelor din reevaluare

In Romania in ultimii 15 ani au fost acceptate din punct de vedere contabil reevaluarile de active imobilizate dispuse (autorizate prin acte normative emise de guvernele tarii, care prevedeau tratamentul contabil si fiscal al diferentelor rezultate din reevaluare.

Reglementarile normative speciale OMFP nr. 1725/2005, HG nr. 1861/2006.

Imobilizarile corporale pot fi supuse reevaluarii, caz in care sunt prezentate in bilant la valoarea reevaluata si nu la costul lor istoric. Reevaluarea se face in scopul determinarii valorii lor juste efectuata de catre evaluatori autorizati. Elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare anuale specificate a unor valori care ar fi o combinatie intre costuri istorice si valori juste calculate la date diferite.

Reevaluarile trebuie facute cu regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justa la data bilantului.

Daca rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila neta, atunci aceasta se trateaza ca o crestere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii. Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, atunci aceasta se trateaza ca o cheltuiala cu intreaga valoare a deprecierii, daca in rezerva din reevaluare nu este inregistrata o suma referitoare la acel activ, sau ca o scadere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, iar eventuala diferenta ramasa neacoperita se inregistreaza ca o cheltuiala.

Pentru aceasta in contabilitate se utilizeaza:

- OMFP nr. contul 105 "Rezerve din reevaluare";

- OMFP nr. 94/2001 contul 1058 "Rezerve din reevaluare dispuse prin acte normative"

Contabilitatea constituirii si utilizarii rezervelor legale

Din profitul brut al societatilor comerciale se va prelua in fiecare an cel putin 5% pentru formarea fondului de rezerva, pana cand acest fond va atinge minim 20% din capitalul societatii

Contabilitatea constituirii si utilizarii diferentelor de conversie

Planul de conturi aprobat prin OMFP nr. 94/2001 prevede utilizarea contului nr. 107 "Rezerve din conversie" cu ajutorul caruia se trateaza diferentele de curs valutar ce apar in legatura cu investitia neta a unei societati comerciale intr-o entitate externa conform IAS 21. Conform acestui standard investitia neta intr-o entitate externa este partea societatii comerciale care face care face reportarea financiara anuala in activele nete ale entitatii. Rezervele din conversie pot proveni din:

- creante legate de investitia neta intr-o entitate externa;

- datorii legate de investitia neta intr-o entitate externa.

Contabilitatea fluxurilor de rezultate curente ale exercitiului

Din punct de vedere contabil, rezultatul exercitiului reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile unui exercitiu, putand fi profit sau pierdere. Indiferent de natura soldului contului 121 "Profit si pierdere", acesta se preia in bilant in pasiv cu semnul plus daca soldul este creditor, sau in minus daca soldul este debitor la conturile de capital proprii.

Contul 121 "Profit si pierdere" are 2 momente distincte de functionare:

- la sfarsitul exercitiului financiar cand se inchid conturile de venituri si cheltuieli;

- in exercitiul financiar urmator, la momentul inchiderii contului 121 pe baza hotararii AGA.

Intre cele doua momente reprezentarea contului 121 pentru diversele destinatii ale profitului se realizeaza prin contul 129 "Repartizarea profitului".

Contabilitatea fluxurilor privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

Reglementari contabile:

- provizioanele pentru riscuri si cheltuieli reprezinta un pasiv cu exigibilitate sau valoare incerta;

- provizioane pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:

- litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;

- cheltuieli legate de activitatea de service in perioada de garantie;

- alte provizioane;

- un provizion pentru riscuri si cheltuieli va fi inregistrat in contabilitate daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

- exista o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;

- este probabila operarea unor plati pentru stingerea obligatiei curente;

- suma poate fi estimata

- valoarea recunoscuta ca provizion trebuie sa constituie cea mai buna estimare la data bilantului a costurilor necesare sau stingerii obligatiei cuvenite;

- in cazul in care pentru stingerea unei obligatii nu mai este probabila o iesire de resurse, provizionul trebuie anulat.

Contul 151 "Provizioane pentru riscuri si cheltuieli" prin planurile de conturi in vigoare are conturi operationale de gradul II astfel:

15 "Provizioane pentru riscuri si cheltuieli"

OMFP nr. 1752/2005 OMFP nr. 94/2001

Contabilitatea fluxurilor de capitaluri imprumutate

Imprumuturile si datoriile asimilate cu termen de rambursare mai mic de un an sunt considerate capitaluri imprumutate, pe considerentul ca ele finanteaza activitatea unitatilor patrimoniale cu caracter de relativa permanenta.

Reglementari normative:

- contabilitatea imprumuturilor si datoriilor asimilate acestora ase tine pe urmatoarele categorii: imprumuturi din emisiuni de obligatii si prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung si mediu, datorii legate de participatii si alte imprumuturi si datorii asimilate si dobanzile aferente acestora;

- imprumuturile din emisiunile de obligatiuni reprezinta contravaloarea obligatiunilor emise prin subscriptie publica;

- datoriile privind concesiunile si alte datorii similare se refera la bunurile preluate cu acest titlu de catre unitatea care le primeste conform contractelor incheiate.

Prin planurile de conturi aprobate prin OMFP nr.1752/2005 si OMFP nr. 94/2001 putem remarca deosebirea la contul 161 "Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni" care prin OMFP nr. 94/2001 prezinta 4 sintetice de gradul 2 fata de OMFP nr. care nu prezinta sintetice de gradul 2. Din corespondentele contabile ale contului 161 rezulta ca acesta permite tratarea contabila a operatiunilor privind 2 categorii de obligatiuni:

- obligatiuni obisnuite (ordinare) concretizate prin faptul ca asigura detinatorului un venit fix sub forma de dobanzi inscrisa in cuponul obligatiuni;

- obligatiuni cu prima sau cu cupon zero care reprezinta titluri de credit fara dobanda dar cu prima de rambursare. Prima care reprezinta venitul incasat de debitor este diferenta dintre pretul de emisiune mai mic si valoarea nominala care se restituie la scadenta. Pentru aceasta s-a instituit contul 169 "Prime privind rambursarea obligatiunilor"

Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung si mediu

Sunt considerate credite pe termen lung cele care au un termen de exigibilitate de peste un an. Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung vizeaza doua aspecte: respectarea scadentei de rambursare si modalitatea de garantare a creditelor bancare.

Structura conturilor de credite bancare pe termen lung si mediu reglementate prin planurile de conturi aprobate prin OMFP nr. si OMFP nr. 94/2001 nu prezinta diferente.

Contabilitatea fluxurilor de imobilizari corporale

Cadrul normativ

Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

- are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin HG. Aceasta valoare se va actualiza in functie de indicele de inflatie;

- are durata normala de functionare (utilizare) mai mare de un an;

Pentru obiectele care sunt folosite in loturi, seturi, sau care formeaza un singur corp, la incadrarea lor ca mijloace fixe se are in vedere valoarea intregului lot sau set.

Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:

- terenurile si amenajarea acestora;

- mijloace fixe;

- investitiile la mijloace fixe luate in chirie;

- capacitatile puse in functiune partial;

- investitiile pentru descoperta pentru valorificarea investitiilor zacamintelor;

- investitiile efectuate la mijloace fixe in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali.

Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizarii:

- mijloacele fixe apartinand proprietatii publice;

- lacurile, baltile, iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;

- terenurile inclusiv cele impadurite.

Durata normala de functionare reprezinta durata de utilizare in care se recupereaza, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe cale amortizarii.

In consecinta, durata normala de functionare este mai redusa decat durata de viata fizica a mijlocului fix respectiv.

Conform prevederilor HG nr. 2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, mijloacele fixe cuprinse in catalog sunt clasificate in grupe, subgrupe, clase, subclase si unele in familii. Astfel, mijloacele fixe amortizabile au fost clasificate in trei grupe principale, si anume:

Grupa 1: constructii;

Grupa 2: instalatii tehnice, mijloace de transport, plantatii si plantatii;

Grupa 3: mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale.

In acest catalog pentru fiecare mijloc fix achizitionat se utilizeaza sistemul unor plaje de ani, cuprinse intre o valoare minima si una maxima, existand posibilitatea alegerii duratei normale de functionare cuprinsa intre aceste limite. Astfel stabilita durata normala de functionare a mijlocului fix ramane neschimbata pana la recuperarea integrala a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea din functiune.

Contabilitatea fluxurilor de stocuri

In economie, notiunea de stoc are o sfera de cuprindere in sens general, reprezentand calitatea de active materiale si financiare existente la un moment dat intr-un patrimoniu si in sens restrans, stocul reprezinta un ansamblu de materii prime, materiale, destinate productiei, respectiv semifabricate, produse finite, marfuri, destinate comercializarii. In contabilitate, stocurile sunt tratate in sens restrans, ca si elemente ale activelor circulante detinute pentru a fi vandute ca atare sau folosite sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile, ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii ce reprezinta obiectul de activitate al unitatii patrimoniale.

In categoria stocurilor se includ: (conform reglementarilor contabile aprobate prin OMFP nr. ):

- marfurile care se cumpara pentru a fi revandute sau produse finite predate spre a fi revandute in magazine proprii;

- materii prime care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala fie transformata;

- materiale consumabile care ajuta la procesul de productie sau de exploatare fara a se regasi in produsul finit;

- materiale de natura obiectelor de inventar;

- produse;

- animale si pasari crescute si folosite pentru reproductie, pentru valorificare, pentru productie de lana, lapte, blana;

- ambalaje inclusiv cele care in mod temporar pot fi pastrate la terti;

- productia in curs de executie.

Din aceasta enumerare rezulta ca incadrarea unui bun de natura stocurilor intr-o categorie sau alta depinde de destinatia acestuia in cadrul activitatii agentului economic.

In contabilitatea curenta, conturile de stocuri fac obiectul clasei 3 "Conturi de stocuri si productie in curs de executie" Din studierea planurilor de conturi, rezulta ca la nivelul grupelor de conturi nu exista nici o diferenta intre planurile de conturi generale aprobate prin OMFP nr. 94/2001 si OMFP nr.

Stocurile provenite din productie proprie

Stocurile provenite dintr-un proces de productie sunt destinate vanzarii. Momentul recunoasterii veniturilor poate fi orice punct al circuitului afacerilor. Practica a demonstrat iar contabilitatea opereaza cu 2 concepte principale:

Conceptia economico potrivit careia veniturile se recunosc pe tot parcursul ciclului afacerilor: productie - vanzare - incasare

Conceptia juridica potrivit careia recunoasterea veniturilor trebuie sa se faca in acel punct al ciclului afacerilor in care exista posibilitatea obtinerii acestora.

In Romania se practica 2 momente ale constatarii veniturilor:

- in momentul obtinerii produselor finite in care se contabilizeaza venituri din productia stocata;

- in momentul livrarii, facturarii productiei catre clienti, in care se contabilizeaza venituri din vanzarea productiei;

In contabilitatea franceza, in locul conturilor 60 x "Cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri" s-au instituit cu simbolizare similara, conturile 60X "Cumparari de materii prime, materiale si marfuri si 60Y "Variatia stocurilor de materii prime, materiale si marfuri". Prin intermediul celor doua serii de conturi 60X si 60Y cumpararile de stocuri sunt incluse in cheltuieli pe masura angajarii lor, iar informatia privind variatia stocurilor aferente cumpararilor face obiectul unei informari explicite in contul "Profit si pierdere":

1. Inregistrarea cumpararii elementelor de stocuri

% = 40X Furnizori

60X cumparari de materii prime,

materiale si marfuri

4426 TVA D

2. Inregistrarea receptiei marfurilor

30X Stocuri provenite din cumparari = 60Y Variatia stocurilor de materii prime, materiale si marfuri

inregistrarea consumului (Iesirea din stoc)

60Y = 30 X

Prin inchiderea la sfarsitul exercitiului financiar a conturilor 60X prin D contului Profit si pierdere la posturile corespunzatoare de cheltuieli ale contului anual de profit si pierdere se raporteaza intregul efort angajat in cumpararile de stocuri indiferent de momentul platii sau consumului acestora.

Contabilitatea fluxurilor de decontare cu tertii

Relatii de decontare cu tertii - doctrine

Diversificarea relatiilor comerciale, de afaceri in economia de piata genereaza diversificarea relatiilor de decontare intre participanti care din punct de vedere contabil se concretizeaza in doua categorii distincte, astfel:

- aparitia si stingerea drepturilor de creanta (active patrimoniale);

- aparitia si stingerea angajamentelor de plata, ale obligatiilor sau ale datoriilor (pasive patrimoniale)

In cadrul activitatii economice, unde permanent se nasc drepturi si obligatii in cadrul unei unitati patrimoniale, contabilitatea face ordinea necesara implicand din punct de vedere gestionar dar si financiar unitatea patrimoniala si pe tertii sai, in expresie valorica dand o marime corecta, reala, unei relatii si folosind mijloacele de decontare cele mai potrivite.

Pentru inregistrarea, urmarirea si controlul sistematic al relatiilor de decontare cu tertii s-au instituit grupe de conturi pe categorii omogene de relatii de decontare ale unei unitati patrimoniale cu ceilalti participanti la activitatea economica, iar in cadrul fiecarei grupe de conturi s-au instituit conturi sintetice pentru fiecare fel de relatie de decontare, considerate reprezentative, cu respectarea principiului: inregistrarea angajamentului si inregistrarea platii acestuia, respectiv inregistrarea creantei si inregistrarea incasarii acesteia.

In contabilitatea curenta conturile de terti fac obiectul clasei 4: "Conturi de terti" din planurile de conturi generale aprobate prin OMFP nr. si OMFP nr 94/2001, iar din studierea acestora observam ca nu sunt diferente intre grupele de conturi distincte.

Categoriile omogene de relatii de decontare pentru care s-au instituit grupe distincte de conturi i clasa 4 "Conturi cu terti" se clasifica in:

- relatii de decontare propriu-zise care presupun reflectarea unei relatii de decontare dintre unitatea patrimoniala si alta persoana fizica sau juridica privind: obligatiile fata de furnizori si plata acestora, drepturi de creanta fata de clienti si incasarea acestora, obligatii si creante fata de personalul angajat, obligatii si creante fata de unitati de asigurari sociale, obligatii si creante fata de bugetul de stat, , obligatii si creante fata de asociati, obligatii si creante fata de alti creditori si debitori.

- Relatii de decontare intre unitate si subunitati precum si intre subunitati cu autonomie gestionara in cadrul aceleasi unitati patrimoniale - persoana juridica.

- Relatii de decontare intre exercitii financiare pentru aplicarea principiului independentei exercitiilor financiare "Conturi de regularizari si asimilate" si principiul prudentei "Provizioane pentru deprecierea creantelor"

Contabilitatea decontarilor curente furnizori - clienti

Orice tranzitie comerciala are doi protagonisti: vanzatorul sau prestatorul si cumparatorul sau beneficiarul prestatiei. Unitatea patrimoniala se afla in ipostaza de creditor pentru unele operatiuni comerciale si de debitor pentru alte operatiuni comerciale.

Marfa, prestatii

bani

Cumparator Vanzator

Contabilitatea cumparatorului Contabilitatea vanzatorului

Datorii 401, 404, 403, 405, 408 Creante 411, 413, 418,

Creante 409 Datorii 419

Observatie: prezenta cifrei 9 in simbolizarea conturilor 409, "Furnizori - debitori" si 419 "Clienti - creditori" indica faptul ca aceste conturi au functia contabila inversa in raport cu celelalte conturi din grupa 40 din care fac parte.

Structurile de conturi instituite prin planurile de conturi in vigoare permit evidentierea creditului comercial clasic (acordarea unui decalaj de timp intre momentul livrarii bunurilor si momentul incasarii acestora) dar si a creditului comercial cambial (emiterea de catre vanzator in favoarea clientului a unui efect de comert).

Contabilitatea fluxurilor de rezultate economico-financiare

Realizarea obiectului de activitate al agentilor economici se concretizeaza in rezultate economico-financiare pentru fiecare exercitiu financiar reprezentand profit, daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile sau pierdere daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

Sistemul contabil generalizat in Romania dupa 01.01.2004 a operat rezultate economico-financiare din exploatare si financiare si rezultate economico-financiare exceptionale care se cumulau in rezultatul exercitiului.

Codul IASC opereaza cu clasificarea rezultatelor economico-financiare in curente (din exploatare si financiare) si extraordinare. Rezultatele extraordinare sunt definite de IASC drept venituri si cheltuieli ce rezulta din evenimente si tranzactii diferite de activitate curenta a intreprinderii si nu se repeta in mod frecvent sau regulat.

Situatia neta a patrimoniului, determinata pe baza bilantului contabil este diferenta intre valoare bunurilor inregistrate in patrimoniu.

Contabilitatea fluxurilor de cheltuieli

Cheltuielile reprezinta expresia valorica a operatiilor economice referitoare la cumpararea si utilizarea bunurilor economice si prestarilor necesare desfasurarii activitatii. Din punct de vedere al circuitului economic putem identifica mai multe momente in care apar elemente de cheltuieli, si anume:

- consumuri de bunuri stocabile in activitatea de exploatare;

- angajarea unei cheltuieli in momentul cumpararii elementelor patrimoniale nestocabile destinate obievtului de activitate (lucrari, servicii, utilitati);

- plata unei sume de bani pentru nevoile unitatii patrimoniale pentru care ulterior nu s-a inregistrat obligatia de plata;

- includerea in cheltuielile de exploatare a unor sume reprezentand deprecieri economice ireversibile (amortizarile) deprecieri posibil reversibile (provizioanele) sau rezerve pentru acoperirea unor riscuri viitoare (provizioane pentru riscuri)

Contabilitatea curenta a cheltuielilor utilizeaza clasa 6 "Conturi de cheltuieli" structurata pe grupe de conturi, pe naturi omogene de cheltuieli, iar in cadrul fiecarei grupe de conturi s-au instituit conturi sintetice pentru fiecare element de cheltuiala. Din compararea conturilor de cheltuieli pe grupe de conturi din Planul de conturi aprobat de OMFP nr. si cel aprobat prin OMFP nr. 94/2001 nu rezulta diferente.

Cel putin odata pe an, cu ocazia intocmirii situatiilor financiare anuale , conturile de cheltuieli se includ prin preluarea soldului lor debitor in debitul contului 121 "Profit si pierdere".

121 Profit si pierdere = %

6.

Contabilitatea fluxurilor de venituri

Veniturile reprezinta expresia baneasca a productiei realizate si/sau livrate. Pot fi identificate mai multe modalitati de aparitie a lor astfel:

- obtinerea productiei fabricate in cadrul unitatii patrimoniale;

- facturarea productiei, care constituie momentul transferului dreptului de proprietate de la vanzator la clientul cumparator;

- incasarea unor sume de bani de la clienti pentru care nu s-au putut inregistra anterior creante;

- includerea in veniturile curente ale exercitiului financiar a unor sume reprezentand venituri care au fost estimate probabile in exercitiile anterioare si care au devenit certe in exercitiul financiar precum si anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri, cheltuieli ramase fara obiect, constituite in exercitiile financiare anterioare.

Pentru contabilitatea veniturilor se utilizeaza clasa 7 "Conturi de venituri" structurata pe grupe de conturi, pe naturi omogene de venituri, iar in cadrul fiecarei grupe de conturi s-au instituit conturi sintetice pentru fiecare element de venit.

Din compararea Planului general de conturi aprobat prin OMFP nr. cu Planul de conturi aprobat prin OMFP nr. 94/2001 rezulta ca prin OMFP nr. 94/2001 s-a pus in aplicare o grupa de conturi care nu se regasesc in OMFP nr. , si anume grupa 79"Venituri din impozitul pe profit amanat", iar grupa 78 s-a completat cu "Venituri din provizioane si ajustarea la inflatie".

Contul 7815"Venituri din fondul comercial negativ" instituit in Planul de conturi aprobat prin OMFP nr. 94/2001 in vederea aplicarii IAS 22 "Combinari de intreprinderi" permite prezentarea unei situatii in care prin achizitia unei afaceri rezulta o valoare negativa intre aloarea justa a activelor si datoriilor (mai mari) si costul de achizitie (mai mic) inregistrat in contul 2075 "Fond comercial negativ". Potrivit IAS 22, fondul comercial negativ trebuie reprezentat ca un venit pe toata durata de viata ramasa a activelor amortizabile, prin formula contabila:

= 7815

Fond comercial Venituri din fondul comercial negativ

Contul 788 "Venituri din ajustarea inflatiei" se utilizeaza numai de catre unitatile patrimoniale care aplica reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 94/2001 si IAS 29 "Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste", pentru a reflecta cresterea datorita inflatiei a unor componente ale activelor patrimoniale, in special active imobilizate.

21.03.2008

- 456 = 1011

- 211 = 456

212

213

30

371

5311

- 1011 = 1012

profit net

106

profit neimpozabil

- scutiri de la plata impozitului pe profit im primii 5 ani

- reduceri ale impozitului pe profit pentru venitul incasat din activitatea de

export 12,5 %

CS _

10 lei -> 20 parti sociale

100 lei -> 20 parti sociale

reducerea sunt diminuari ale societatii comerciale

10 -> 200 parti sociale

reducerea

- 456 = 512

513

1012

- 1012 = 456 -> ------

2000

--

200

Aport in natura si se vinde bunul

456 = 1011

211 = 456

1011 = 1012 100.000

461 = 758

1012

-----------

100.000

200 numerar

1. reducerea capitalului social prin reprezentand bun imobil, aport in natura

2. majorarea capitalului social reprezentand 100.000 numerar

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti

- capitalul social 2.000 lei - 01.01.2007

- 31.12.2007 se constata ca societatea are pierdere contabila

1012 = 121

117

OMFP 2374

Rezervele din reevaluare

titlul VIII din codul fiscal

O 1752

titlul II C.F. impozitul pe profit

211 = 105

212 A DOUA SE REEVALUEAZA

213

31.12.2006 reevaluarea s-a facut

1000 211 = 105 1000

31.12.2008

Declaratia 101

500 cheltuieli nedeductibile

105

------

1000

105.005

------

1000 (2006)

500

variantele posibile

681 = 106

681 = 2111

105 = 2111 din punct de vedere contabil inregistrare corecta

- se hotaraste vanzarea terenului

658 = 2111

461 = 758 am obtinut venit

105 = 1068 - 1000

art. 22 CF

1068 = 758

26.03.2008

La 31.12.2007 o societate comerciala prezinta urmatoarele elemente patrimoniale:

1061 - rezerve legale sold creditor 25.000;

1012 - capital subscris si varsat sold creditor 200.000;

121 - profit si pierdere sold creditor brut 100.000.

1. 200.000 x 20 % = 40.000 lei

2. 100.000 x 5 % = 5.000 lei

31.12.2007

129 = 106 5.000

01.01.2008

121 = 129 5.000

Contabilitatea rezultatelor exercitiului - contul 121

31.12.2007

sold creditor 84.000

01.01.2008

117 = 121 10.000

2007

La 31.12.2007 soldul contului 121 este creditor, suma este de 100.000 lei.

01.01.2008

121 = 117 100.000

2007

28.02.2008 sedinta AGA noteaza in procesul verbal repartizarea profitului net al anului 2007 pe urmatoarele destinatii:

- dividende 60.000 lei;

- alte rezerve in vederea capitalizarii firmei 20.000 lei, iar suma de 20.000 lei ramane nerepartizata urmand sa i se dea o destinatie ulterioara.

28.02.2008

117 = % 80.000

1068 20.000

457 50.400

9.600

457 = 5311

5121

5124

446 = 5121

455 = 76

457 = 455

Contabilitatea provizioanelor

La 31.12.2007 societatea comerciala este in litigiu cu un client pentru suma de 5.000 lei, contravaloarea unor marfuri livrate si neplatite.

In 2008 litigiul este incheiat, instanta prin hotarare definitiva si irevocabila da castig de cauza societatii comerciale pentru 4.000 lei, care se incaseaza prin banca.

31.12.2007

6812 = 1511 5.000

121 = 6812

26.03.2008

% = 4118 5.000

5121 4.000

654 1.000

26.03.2008

1511 = 7812 5.000

Statul recunoaste 30 % din valoarea facturii daca 273 zile au trecut de la data scadentei facturii si factura este emisa dupa 01.01.2004 si nu este garantata cu nimic.

1.500 lei

6812

121

6812

Contabilitatea fluxurilor de capitaluri imprumutate

1. Emiterea de actiuni obisnuite (ordinare) - detinatorul realizeaza un venit fix sub forma de dobanda si se inscrie in cuponul obligatiunii.

O societate pe actiuni emite la 01.07.2007, cu scadenta la 30.06.2008, un pachet de obligatiuni, valoare nominala 5.000.000 lei, cu o dobanda anuala de 20 % platibila la data rambursarii imprumutului celui care prezinta obligatiunea.

01.07.2007

461 = 161 5.000.000

30.07.2007

5121 = 461 5.000.000

31.12.2007

(5.000.000 x 20 %) / 2 = 500.000

666 = 1681 500.000

30.06.2008

% = 5121 6.000.000

161 5.000.000

1681 500.000

666 500.000

2. Obligatiuni cu prima sau cupon 0 care reprezinta titluri de credit fara dobanda, dar cu acordarea unei prime de rambursare.

Prima de rambursare este venitul efectiv pentru persona care a cumparat obligatiunea si se constituie ca diferenta intre pretul de emisiune si valoarea nominala.

O societate pe actiuni emite la 01.04.2007, cu scadenta la 30.09.2008, un pachet de obligatiuni cu cupon 0, valoare de rambursare (nominala) 76.000.000 lei si valoare de emisiune 40.000.000 lei.

01.04.2007

% = 1618 76.000.000

161 40.000.000

169 36.000.000

01.04.2007

5121 = 461 40.000.000

(36.000.000 : 18) x 9 = 18.000.000

31.12.2007

6868 = 169 18.000.000

30.09.2008

6868 = 169 18.000.000

1618 = 5121 76.000.000

Contabilitatea creditelor bancare pe termen mediu si lung

mediu - peste 1 an

lung - peste 3 ani

O societate comerciala contracteaza si primeste prin contul de disponibil la 01.07.2007, cu scadenta la 31.12.2008, un credit bancar de 100.000 lei, cu o dobanda de 60 %, datorata in ultima zi lucratoare exercitiului financiar. Creditul bancar se restituie cu o dobanda penalizatoare pe fiecare zi de intarziere de 0,01 %.

100.000

31.12.2007 - inregistrarea dobanzii aferente 2007

[(100.000 x 60 %) / 12] x 6 = 3.000 lei

3.000

2008 ar trebui restituit creditul bancar 31.12.2008 (dobanda aferenta 2007)

100.000 x 60 % = 6.000

6.000

01.01.2009 - nerambursarea la scadenta

100.000

- calcularea dobanzii penalizatoare

(100.000 x 60 %) / 12 + (100.000 x 0,01 % x 1zi) = 500 + 10 = 510

- restituirea creditului

100.000

510

Contabilitatea fluxurilor de imobilizari corporale

Societatea comerciala cumpara o masina de cusut industriala, durata normala de functionare intre 8 si 10 ani, durata de functionare propusa de comise este de 3 ani si de administrator. Valoarea de achizitie 9.000 lei.

- inregistrarea intrarii in patrimoniu

9.000

- proces verbal de receptie

- fisa mijlocului fix

- registrul numarului de inventar

- registrul bunurilor de capital intrate in patrimoniu dupa 1 ian 2007

9.000 lei / 3 ani = 3.000 (amortizarea pe 1 an) / 12 = 250 x 36 = 9.000

9.000 / 8 = 1.125 / 12 = 94 x 36 = 3.384

681.1 deductibile fiscal = 281 94 lei

681.2 nedeductibile fiscal = 281 156 lei

- se caseaza dupa 3 ani

9.000

94 x 36 = 3.420

185 x 36 = 6.660

1710 = 9.000 x 19 % 342 x 2 = 684

342 342 342 x x

2008 - 2009 - 2010 - 2011 - 2012 (5 ani in care trebuie sa tinem aparatul)

1710 - 4426 TVA D

x x noi nu mentinem TVA

1710 / 5 ani = 342 lei