Structura contului

Structura contului

A. Structura contului

Elementele componente ale unui cont sunt urmatoarele:

a. denumirea contului;

b. debitul si creditul, adica partea stanga, respectiv partea dreapta a T-ului;

c. cresterile si reducerile de valoare, adica rulajul contului;

d. explicatia operatiunilor economico-financiare

e. soldul contului, adica existentul initial si final.

Denumirea contului - indica numele elementului patrimonial pentru care se tine evidenta: bun economic, sursa de finantare sau proces economic. De exemplu: mijloace fixe, capital social, cheltuieli si venituri.

Pentru a facilita contabilizarea operatiunilor economico-financiare, unui cont i s-a atribuit un simbol cifric, simbol prezentat In cadrul unui sistem unitar prin intermediul planului de conturi.

Debitul si creditul contului - sunt partile componente ale unui cont prin care sunt contabilizate cresterile si reducerile de valoare generate de operatiunile economico-financiare. Conventional s-a stabilit ca:

a. partea stanga a contului sa poarte denumirea debit;

b. partea dreapta a contului sa poarte denumirea de credit.

Aceste parti componente trebuie interpretate in raport cu continutul economic care determina functia contabila a contului respectiv.

In functie de aceste parti componente, partile unui cont sunt interpretate astfel:

a. pentru conturile de bunuri economice, in partea stanga se inregistreaza existentul initial si cresterile de valoare, iar in partea dreapta reducerile de valoare;

b. pentru conturile de surse de finantare, in partea dreapta se contabilizeaza existentul initial si cresterile de valoare, iar in partea stanga reducerile de valoare.

Rulajul contului - este reprezentat de cresterile si reducerile de valoare care sunt generate de operatiunile economico-financiare in cursul unui exercitiu financiar.

Explicatia contului - prezinta intr-o forma explicita continutul unei operatiuni economico-financiare, iar din acest punct de vedere aceasta poate fi: descriptiva si contabila.

Explicatia descriptiva - consta in prezentarea continutului operatiei econoomico-financiare prin indicarea documentului sstificativ care consemneaza efectuarea acesteia, precum si a datei la care a avut loc.

Explicatia contabila - consta in prezentarea, in debitul sau creditul contului a denumirii celuilalt cont corespondent care participa la contabilizarea operatiunii economico-financiare, conform principiului dublei inregistrari.

Soldul contului - prezinta existentul valoric al unui cont, atat la inceputul, cat si la sfarsitul exercitiului financiar. Acest element este calculat astfel:

a. soldul debitor: existent initial debitor + rulaj curent debitor - rulaj curent creditor;

b. soldul creditor: existent initial creditor + rulaj curent creditor - rulaj curent debitor.

Din aceste relatii rezulta un alt indicator valoric al unui cont, si anume 'Total sume'. Acest indicator poate fi:

a. Total sume debitoare;

b. Total sume creditoare.

Modul de calcul al acestuia este diferit in functie de continutul unui cont, si anume:

a. pentru conturile de bunuri economice:

TSD: Sid + Rcd;

TSC: Rcc.

b. pentru conturile de surse de finantare:

TSC: Sic + Rcc;

TSD: Rcd. in care:

TSD: total sume debitoare;

TSC: total sume creditoare:

- Sid: sold initial debitor;

- Sic: sold initial creditor;

- Rcd: rulaje curente debitoare;

- Rcc: rulaje curente creditoare.

Stabilirea soldului final se realizeaza in functie de valoarea din indicatorul total sume, si anume:

a. daca TSD este mai mare decat TSC, atunci soldul final este debitor;

b. daca TSD este mai mic dedit TSC, atunci soldul final este creditor.

Soldul final este indicatorul care reflecta existentul valoric al unui element patrimonial la sfarsitul unui exercitiu financiare, iar acest indicator va constitui soldul initial pentru exercitiul financiar urmator.