CONTABILITATEA -DEFINITIE, OBIECT, METODE, PRINCIPII

Potrivit Reglementarilor contabile armonizare si cu Standardele Internationale de Contabilitate orice persoana juridica, are obligativitatea sa asigure potrivit legii , conditiile necesare pentru organizarea la zi si corecta a contabilitatii. Raspunderea fata de modul in care se organizeaza si se conduce contabilitatea in conformitate cu Legea Contabilitatii nr 82/1991, republicata, revine administratorului intreprinderii.

1.1.Definitia, obiectul si rolul contabilitatii

1.1.1 Definitia contabilitatii,

Contabilitatea este stiinta care elaboreaza procedee prin care se realizeaza evidenta, analiza si controlul in expresie valorica a tuturor elementelor patrimoniale, a miscarii si transformarii acestora in cadrul activitatii economice.

Contabilitatea, reprezinta acea parte a sistemului informational economic care raspunde pe plan informational si decizional de problema gestionarii intr-un mod cat mai eficient si clar posibil a tuturor elementelor patrimoniale, a resurselor materiale, financiare, informationale si nu in ultimul rand a resurselor umane din cadrul intreprinderii.

Sistemul informational economic este definit ca fiind totalitatea informatiilor cu caracter economic care se obtin in urma prelucrarii datelor furnizate de anumite surse, date care sunt necesare pentru organizarea si conducerea activitatii in cadrul intreprinderii.

*Informatia economica reprezinta o comunicare sau un mesaj ce constituie elemente noi de cunoastere a unor starii, a unei situatii sau a conditiilor de manifestare a unor fenomene.

Fiind parte componenta a sistemului informational economic, contabilitatea are rolul de a reflecta laturile activitatii economice patrimoniale, care se exprima in etalon monetar sau valoric.

Clasificarea contabilitatii

Clasificarea contabilitatii se face in functie de mai multi factori si anume:

Dupa timpul, locul, modul in care se organizeaza precum si nivelul la care se realizeaza, contabilitatea se clasifica in:

Ø      Contabilitatea curenta

Ø      Contabilitatea periodica

Contabilitatea curenta care se organizeaza zilnic pe baza de documene justificative, si care reflecta miscarea si transformarea elementelor patrimoniale existente in cadrul intreprinderii precum si rezultatele economice optinute in urma desfasurarii activitatii;

Contabilitatea periodica realizata la sfarsitul perioadelor de gestiune, pe nivele ierarhice superioare firmei, la nivel macroeconomic;

Dupa sectorul economic care il serveste, contabilitatea se imparte in:

Ø      Contabilitatea intreprinderilor economice

Ø      Contabilitatea institutiilor publice

Ø      Contailitatea sistemului bancar

Dupa modul in care se prezinta contabilitate a se imparte in:

Ø      Contabilitatea in partida simpla

Ø      Contabilitatea in partida dubla

1.1.2 Obiectul de activitate al contabilitatii si rolul acesteia

In literatura de specialitate, obiectul de activitate a contabilitatii, este prezentat din punctul de vedere a conceptelor sub care este vazut aceasta si anume:

• Conceptia juridica care prezinta obiectul de activitate a contabilitatii ca fiind patrimoniul intreprinderii;

Patrimoniul intreprinderii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica a unei persoane juridice precum si toate bunurilor la care se refera aceste drepturi si obligtii.

• Conceptia economica cu privire la obiectul de activitate a contabilitatii il prezinta pe acesta ca fiiid capitalul intreprinderii, acesta fiind prezentat sub doua aspecte:

Capital fix alcatuit din bunurile care participa la mai multe circuite economice si care se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare in procesul economic din cadrul intreprinderii.

Capitalul circulant format din totalitatea bunurilor economice care se consuma sau isi schimba forma in cadrul procesului economic dupa fiecare ciclu de exploatare finalizat.

• Conceptia financiara cu privire la obiectul de activitate a contabilitatii considera ca acesta este elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta, calcul si control a resurselor economice abordate de catre contabilitate sub doua puncte de vedere:
1. Mod de utilizare a resurselor, bunurile economice fiind vazute ca fiind suma dintre utilizarile durabile sau permanente reprezentate de acivele imobilizate si utilizarile ciclice sau active circulante (Active);
2. Providenta resurselor economice imparte resursele economice in resurse permanente, rezultate prin acumularea profitului, amortizarilor sau a provizioanelor si resurse temporare(Pasive).   

Rolul contabilitatii

Rolul contabilitatii este acela de a furniza informatii economice la nivel managerial, informatii cu privire la existenta, miscarea si transformarea elementelor patrimoniale in cadrul procesului ecomomic de a realiza intr-un mod cat mai real si eficient posibil evidenta si gestionarea tuturor elelementelor patrimoniale.

Statisticile arata ca informatiile oferite de catre contabilitate ocupa circa 50% din totalul informatiilor din cadrul unei intreprinderi.

Specificul contabilitatii este acela ca asigura cunoasterea eficientei utilizarii resurselor de orice natura din cadrul firmei.

1.2 Sfera de aplicare a contabilitatii

Sfera de aplicare a contabilitatii este reglementata in Romania de Legea contabilitatii nr.82/1991 in care la Art. 1 se precizeaza :

"societatile comerciale /companiile nationale, regiile autonome, institutiile nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie, respectiv contabilitatea financiara potrivit prezentei legi si contabilitate de gestiune adaptata la specificul activitatii."

Intreprinderea este unitatea de baza in coducerea economiei nationale, avand personalitate juridica, care dispune de un patrimoniu propriu, pe care il foloseste pentru atingerea obiectivelor sale.

Componentele Sistemul Economic romanesc sunt:

• sectorul public alcatuit din:
1. unitati ale invatamantului;
2. unitati sanitare;
3. unitati ale administratiei de stat;
4. unitati ale organelor de ordine;
5. unitati ale organelor de aparare;
6. unitati ale justitiei;
7. unitati ale cultelor religioase;
• sectorul privat cuprinde totalitatea inreprinderilor care au forma de proprietate privata.

Indiferent insa de forma de proprietate si felul in care se exerciteaza drepturilor in cadrul acestora, sistemul economic se caracterizeaza prin existenta unei autonomii decizionale in cadrul intreprinderii cu scopul de a atinge scopul final si anune de a obtine profit.

Caracterizarea intreprinderilor economice

Caracterizarea intreprinderilor in Romania se face dupa mai multe criterii, astfel:

• dupa forma de proprietate
1. intreprinderile proprietate de stat sau publica;
2. intreprinderile proprietate privata;
3. intreprinderile proprietate mixta, privata si publica;
4. intreprinderile proprietate autohtona;
5. intreprinderile proprietate straina;
6. intreprinderile proprietate mixta, romano-straina;
• dupa forma de organizare

intreprinderi cu statut de regii autonome;

intreprinderi cu statut de societati comerciale ;

intreprinderi cu statut cooperatist;

intreprinderi cu statut asociatii economice;

• dupa forma de constituire

societate in nume colectiv;

societate in comandita simpla;

societate in comandita pe actiuni;

societate pe actiuni;

societate cu raspundere limitata;

• dupa ramura de activitate

intreprinderi industriale;

intreprinderi agricole;

intreprinderi de consructii montaj;

intreprinderi de transporturi;

intreprinderi comerciale;

intreprinderi financiare de pe piata de capital, monetara si piata asigurarilor;

• dupa importanta lor

intreprinderi de importanta nationala;

intreprinderi de importanta locala;

• dupa marimea lor

intreprinderi mari;

intreprinderi mijlocii;

intreprinderi mici;

• dupa modul de organizare
1. intreprinderi producaoare de unicate;
2. intreprinderi cu productie de serie;
3. intreprinderi cu productie de masa;

• dupa caracterul productiei

intreprinderi cu acivitate continua;

intreprinderi cu activitate sezoniera;

• dupa destinatia    produselor realizate

intreprinderi producatoare de mijloace de productie;

intreprinderi producatoare de bunuri de consum;

1.3 Metoda contabilitatii, prinipiile si instrumentele acesteia

1.3.1 Metoda si principiile contabilitatii

Cuvantul metoda este explicat ca fiind modul de a studia, de a cerceta obiectele sau fenomenele naturii.

Prin metoda contabilitatii se intelege totalitatea principiilor, a procedeelor si insrtumentelor prin care se realizeaza procesul de cunoastere si informare contabila privind transformarea elementelor patrimoniale in cadrul procesului economic din cadrul intreprinderii.

Acest proces are ca scop final urmatoarele:

• evidenta patrimoniului intreprinderii
• controlul tuturor miscarilor din cadrul patrimoniului
• analiza corecta a activitatii economico-financiara din cadrul intreprinderii
• stabilirea rezultatelor    economice contabile
• reflectarea valorii de piata a elementelor patrimoniale

*Paricularitatea care defineste metoda conabilitatii consta in reprezentare parimoniului sub cele doua aspecte ale sale: parimoniu economic s patrimoniu juridic, obligand-o sa fie in masura sa reflecte aceste doua componente in toata complexitatea si diversitatea elementelor componente ale acestora.(Gh. Moraru, Bazele Contabilitatii Intreprinderilor,Editura Universitatii de Nord, Baia Mare)

Patrimoniul intreprinderii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica a unei persoane juridice precum si toate bunurilor la care se refera aceste drepturi si obligatii.

Bunurile formeaza realiatea economica a intreprinderii iar drepturile si obigatiile referitoare la acestea reprezinta realitatea juridica.

Principiile dupa care se organizeaza contabilitatea

Principiile fundamentale dupa care se organizeaza contabilitatea sunt urmatoarele:

• Contabilitatea se organizeaza si se conduce la un parimoniu inchis, gospodarit de un singur administrator, acesta raspunzand de modul in care se efectueaza inregistrarile contabile,    modul in care se realizeaza reflectarea in contabilitate a procesului economic din cadrul firmei, modul in care se gestioneaza. Potrivit acestui principiu contabilitatea se organizeaza pentru un patrimoniu inchis aferent unui titular de patrimoniu, operatiunile economice fiind analizate doar din punctul de vedere a acestuia.

Exemplu :Cumpararea de bunuri de la un furnizor se refleca in contabilitate asfel:

• Principiul dublei inregistrari si a dublei reprezentari care presupune utilizarea a doua randuri de conturi pentru inregistrarea in contabiliate a operatiunilor economice.

Dubla reprezentare reprezinta inregistrarea simultana si cu aceeasi suma a unei operatiuni economice in debitul unui cont respectiv in creditul altui cont.

Exemplu dublei inregistrari (activ/pasiv

Reprezentarea operatiei de aprovizionare cu bunuri, se reprezinta respectand acest principiu asfel:

Exemplu dubla reprezentare (debit/credit)

Aprovizionare cu bunuri se inregisreaza in contabilitate, respectand acest principiu asfel

1. cresterea cantitatii de bunuri se reflecta prin debitarea contului de bunuri
2. cresterea obligatiei fata de furnizor se reflecta prin creditarea contului de furnizori

Principiul documentar presupune ca pentru inregistrarea in contabilitate a operatiunilor economice sa se utilizeze documente contabile, nefiind permise inregistrari care nu sunt bazate pe documente;

• Principiul inregistrarii periodice si complete presupune ca iregistrarile contabile sa se efectueze in ordine cronologica, in ordinea in care s-au produs si ca toate operatiunile sa fie inregistrate;

Se cere ca sa se respecte urmatoarea ecuatie:

Principiul periodizarii cere ca informatia sa fie delimitata in timp:

• Principiul inregistrarii sintetice si analitice cere ca unele operatii sa fie inregistrate atat in contabilitatea analitica cat si in ceea sintetica, adica informatiile oferite de contabilitate sa poata grupa operatiunile economice asfel incat sa se poata realiza o cunoastere amanuntita a acestora cat si o cunoastere a trasaturilor conune operatiunilor din aceeasi categorie.

Principiile conabile amorizate cu Directiva a-IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate asfel:

1. Principiul continuitatii acivitatii
2. Principiul permanentei metodelor
3. Principiul prudentei
4. Principiul independentei exercitiului
5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv
6. Principiul intangibilitatii
7. Principiul necompensarii
8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului
9. Principiul pragului de semnificatie
• Principiul continuitatii acivitatii

Acesta presupune ca intreprinderea isi continua activitatea in mod normal, in viitor , fara a intra in imposibilitatea continuarii activitatii sau fara reducerea semnificativa acesteia . Se va avea in permanenta in vedere acest principiu, iar in cazul in care administratorii intreprinderii vor sesiza aparitia unor elemente sau situatii care vor duce la imposibilitatea continuarii activitatii, acestea vor fi prezentate in notele explicative ale situatiilor financiare ale intreprinderii pe care aceasta are obligatia de a le intocmi si prezenta la Camera de Comert.

Principiul permanentei metodelor

Acest principui presupune ca inreprinderea sa aplice aceleasi reguli si norme privind evaluarea si inregistrarea in contabilitate, precum si in prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, pe tot parcursul existentei sale ca persoana juridica, astfel incat sa asigure comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Scimbarea politicii de organizare a contailitatii sunt permise doar in conditiile legii, iar modificarile treubuie prevazue in notele explicative

Principiul prudentei

Este un principiu foarte important penru ca valoarea oricarui element al parimoniului treuie sa se determine pe baza acestui principiu.In respectarea acestui principiu trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte:

1. se vor avea in vedere doar profiturile recunoscute pana la data incheierii exercitiului financiar
2. se va tine seama de toate obligatiile    previzibile si de pierderile potentiale care au luat nastere pe parcursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitu financiar anterior, chiar daca acestea apar intre data incheierii exercitiului financiar si si data intocmirii bilantului
3. se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor indiferent de natura rezultatului exercitiului profit sau pierdere

Principiul independentei exercitiului

Acest principiu se defineste prin aceea ca se va avea in vedere acele veniuri si cheltuieli corespunzatoare exercitiului analizat, fara a se tine seama de data in care s-au efectuat platile sau incasarile.

Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv

Acest principiu este un principiu care se aplica odata cu aprobarea reglemnarilor contabile in conformitate cu Directiva a IV a (art.31 pct.11 liera e). Principiul spune ca in vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de aciv sau de pasiv.

Principiul intangibilitatii

Presupune ca bilantul se deschidere a unui exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului financiar anterior

Principiul necompensarii

Acest principiu presupune ideea ca valoarea unui element de activ nu poate fi compensat cu valoarea unui element de pasiv, respectiv venituri cu cheltuieli , cu exceptia compemsarilor acceptate si reglementate de Standardele Internationale de Contabilitate.

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Acest principiu se concretizeaza in aceea ca situatiile financiare ale intreprinderii trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimenelor si a tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.

Principiul pragului de semnificatie

Principiu care presupune ca orice element cu o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor financioare ale intreprinderii. Elementele care nu au o valoare semnificativa si care au aceeasi natura, pot fi insumate nefiind necesare prezentarea lor separata.

1.3.2 Instrumente ale contabilitatii

Prin instrument intelegem metoda sau aparatul cu ajutorul caruia se efectueaza o anumita oparatie. Prin instrument al contabilitatii se intelege instrumentul prin care se realizeaza organizarea contabilitatii.

Intr-o prima faza, in faza de consemnare a datelor si informatiilor, contabiliatatea foloseste docunentele, care sunt instrumentul prin care fie sunt realizate unele informatii, fie se pastreza informatii.

Informatiile oferite de documente, in urma prelucrarii lor, sunt grupate in conturi.Contul reprezinta instrumentul prin care se realizeaza evidenta, calculul si analiza informatiilor privind miscarile elementelor patrimoniale in cadrul procesului economic din cadrul intreprinderii.Totalitatea conturilor folosite pentru evidenta informatilor in cadrul firmei alcatuiesc sistemul conturilor, in cadrul caruia fiecare cont constituie un element al unui tot, fara a se tine cont de particularitatile acestuia

Elementele de structura a conturilor

Avand o structura proprie, contul permite individualizarea fiecarui element patrimonial si totodata furnizarea informatiilor cu privire la existenta si transformarile elementelor patrimoniale. Structura contului cuprinde:

1. Titlul contului si subtitlul acestuia;
2. Data inregistrarii operatiei
3. Felul, tipul si numarul documentului pe baza caruia se face inregistrarea ;
4. Soldul initial ;
5. Explicatia operatie economice;
6. Debitul respectiv creditul contului;
7. Rulajele contabile;
8. Total sume;
9. Soldul final;

Inregistrarea corecta in conturi a informatiilor si concordanta dintre acestea sunt verificate cu ajutorul instrumentelor de sinteza contabila si anume:

1.Balanta de verificare a conturilor este instrumentul de analiza sintetica cu ajutorul careia se realizeaza centralizarea tuturor informatiilor prin intermediul conturilor, si verificarea inregistrarii corecte a operatiunilor urmarindu-se algoritmul fiecarui element patrimonial:

2.Inventarierea este instrumentul prin care se urmareste adancirea controlului elementelor patrimoniale prin compararea inventarului contabil cu cel faptic, realizandu-se prin constatarea directa pentru fiecare element patrimonial. Nici un exercitiu financiar nu se poate incheia fara a se realiza inventarierea patrimoniului.

3.Bilatul contabil, se intocmeste pe baza balantei de verificare si reprezinta instrumantul prin care se realizeaza o imagine fidela, clara si reala a activitatii economice in cadrul intreprinderii; este o sinteza a tuturor informatiilor cu caracter economic, ce caracterizeaza la un moment dat, elementele patrimoniale, si reprezinta etapa finala a lucrarilor contabile.

1.3.3 Situatiile financiare anuale simplificate

Persoanele juridice prevazute la art 1 din Legea contabilitatii nr. 81/1991 precum si cele aflate in curs de lichidare au obligatia sa intocmeasca si sa depuna situatii financiare anuale simplificate la unitatiile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.

Situatiile financiare anuale simplificate se compun din bilant, cont de profit si pierdere si note explicative, intocmite pe formulare elaborate de MFP si insotite de raportul administratorului.

Situatiiile financiare se intocmesc de regula, la incheierea exercitiului financiar, determinandu-se cu aceasta ocazie situatia patrimoniului, situatia financiara, rezultatele financiare obtinute si variatia capitalului propriu.

Obiectivul situatiilor financiare este, potrivit Standardelor Internationale de Contabilitate "furnizarea de informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori, in luarea deciziilor economice."

Categoriile de utilizatori a informatiilor din situatiile financiare sunt:

1. investitori,
2. personal angajat,
3. creditorii,
4. furnizorii,
5. clientii,
6. guvernul ,
7. publicul,
8. managerii intreprinderii.

In general, lucrarile de sinteza contabila se compun din urmatoarele elemente:

• situatia patrimoniului;
• rezultatele financiare;
• anexele la bilant;
• raportul administrativ;

Documentul oficial care sta la baza tuturor situatiilor financiare este bilantul contabil, care ofera o imagine clara , completa si fidela a patrimoniului si a rezultatelor obtinute.

1.3.4 Bilantul contabil

In tare noastra, potrivit Legii nr 31/1990, privind societatile comerciale si a Legii Contabilitatii nr. 82/1991, toti agentii economici sunt obligati sa intocmeasca bilant contabil anual. La baza intocmirii bilantului contabil sta balanta conturilor.

Bilantul contabil este o sinteza a informatiilor privind patrimoniul intreprinderii El cuprinde un sistem de indicatori a caror elaborare se bazeaza pe datele furnizate de comtabilitatel. Bilantul reprezinta etapa finala a exercitiului curent si punctul de plecare a exercitiului urmator.

Bilantul, reprezinta baza de informare fundamentala si ia forma unui tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica, mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum si rezultatul activitatii agentului economic la un moment dat.Bilantul ca document contabil de sinteza, prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale la inchiderea exercitiului.

In practica se intalnesc doua scheme de bilant:

1.schema orizontala sau tablou

2.schema bilantului vertical sau lista.

Bilantul sub forma de tablou este alcatuit din doua parti, Activ respectiv Pasiv, pune in evidenta egalitatea existenta intre resurse si utilizari, iar bilantul lista ordoneaza structurile patrimoniale in Active, Datorii, Capitaluri, Rezerve si Alte componente ale situatiei nete.

Ordonare posturilor de bilant se face in functie de criteriul lichiditatii activului si a exigibilitatii pasivului, astfel posturile activului sunt asezate in ordinea crescatoare a lichiditatii iar in pasiv posturile sunt dispuse de la cele mai putin exigibile la datorii curente.

Se intocmeste pe baza ultimei balante de verificare sintetice a ultimului exercitiu financiar si cuprinde soldurile debitoare si creditoare ale conturilor bilantiere clasele 1-4 privind exercitiul incheiat precum si cel precedent.

Completarea bilantului se face pe randuri numerotate, cu valoarea neta contabila elementelor patrimoniale existente la incheierea exercitiului financiar.

Sub aspectul structurii sale bilantul actual cuprinde:

posturile de activ active imobilizate, active circulante, cheltuieli in avans,datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an, active circulante nete, respectiv datorii curente nete, total active minus datorii curente;

posturi de pasiv datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, venituri in avans, capital si reserve.

Principiile contabile care vizeaza direct bilantul sunt principiul noncompensarii deoarece nu se permite compensarea elementelor de activ cu cele de pasiv, respectiv creantele cu datoriile si principiul intangibilitatii bilantului de deschidere.care interzice modificarea in vreun fel a bilantului de deschidere.

Rolul si functiile bilantului

Bilantul are un rol foarte important, acela de a demonstra valabilitatea principiilor de baza ale contabilitatii in partida dubla si anume a mijloacelor materiale si banesti grupate dupa componenta si destinatia lor.

Prin intermediul bilantului procesul cunoasterii contabile ajunge la nivelul superior al generalizarii, al ofertei de informatii, indiferent de cate miscari, de ce fel si ce dimensiuni, din punct de vedere valoric au avut loc in ansamblul elementelor patrimoniale.

Bilantul este o sursa de informare deosebit de valoroasa pentru ca el este cel care realizeaza corelatia dintre toate conturile in care se reflecta elelmentele patirmoniale, conturile fiind prezentate printr-un singur element al lor si anume soldul. Bilantul permite de asemenea analiza trendului de dezvoltare a intreprinderii in viitor.

Functiile bilantului pot sa fie sintetizate astfel:

1. functia de generalizare;
2. functia de informare;
3. functia de analiza;

Dintre acestea cea mai importanta este functia de informare care fundamenteaza si justifica ratiunea de a fi a acestei lucrari contabile fiind esentiala pentru sistemul informational contabil si managerial de ansamblu. Prin examinarea elementelor de structura a bilantului, se obtin informatii cu privire la mijloacele economice cu care lucreaza intreprinderea, ponderea acestora in grupele de bilant si marimea absoluta a grupelor de bilant, in activele si pasivele bilantului, din ce fel de surse sunt finantate activele, care este ponderea surselor proprii si sursele atrase, daca exercitiul s-a incheiat cu profit sau pierdere.Pe baza acestor informatii conducerile executive pot lua decizii fundamentale pentru inlaturarea deficientelor sau pentru activizarea actiunilor eficiente constatate a fi generatoare de rezultate financiare.

Numeroase intreprinderi din lume intocmesc si prezinta situatii financiare pentru uzul utilizatorilor externi. Desi pot parea similare de la o tara la alta, exista diferente care probabil au fost cauzate de factori sociali, economici si juridici.

Comitetul Pentru Standarde Internationale de Contabilitate s-a angajat sa atenueze aceste diferente cautand sa armonizeze reglementarile standardelor contabile si reglementarile referitoare la intocmirea acestora.

O serie de argumente hotaratoare in favoarea Standerdelor Internationale se refera la accentuarea globalizarii economiei nationale. Atragerea capitalului international prin urmare se va baza si pe oferta de informatii relevante inteligibile si mai ales comparabile, oferta elaborata intr-un limbaj contabil universal inteles.

"Produsele finite" ale contabilitatii elaborate intr-o tara sunt din ce in mai des utilizate in alte tari, investitorii si analisti financiari trebuie sa inteleaga situatiile financiare ale firmelor straine ale caror actiuni ar dorii sa le achizitioneze spre exemplu. De aseemenea acestia pot dori sa compare situatiile financiare ale unor firme localizate in tari diferite si sa se asigure ca aceste informatii sunt relevante.

Potrivit Standardelor Internationale de Contabilitate noul format de bilant se deosebeste de cel anterior prin restructurarea pasivului atat in ceea ce priveste ordinea de prezentare:datorii curente, datorii pe termen lung, capitaluri propii cat si in ceea ce priveste continutului anumitor posturi.

Clasele datorii curente si datorii pe termen lung sunt similare ca si continut diferentierea facindu-se numai pe baza criteriului "timp de decontare".

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli au alta componenta ,apar provizioanele pentru pensii si alte obligatii similare.

Apare pozitia noua "active/datorii curente nete" (total active - datorii curente) dar a fost omisa pozitia mult mai importanta "total active - total datorii".

Detalierea capitalurilor proprii ("capital si rezerve ") prezinta ca ultime pozitii "rezultatul reportat" si"rezultatul exercitiului ", de asemenea dispar posturile "subventii pentru investitii "din capitalurile proprii si sunt transferate pozitiei "venituri amanate ".

Activul bilantier prezinta urmatoarele noutati :

Investitii financiare se regasesc atat la "active imobilizate "(imobilizari financiare ) cat si la "active curente"(investitii financiare pe termen scurt) cu aceeasi detaliere diferentierea dintre cele doua clase facandu-se pe baza criteriului lichiditate.

Cheltuieli de constituire si de dezvoltare continua sa apara ca pozitii distincte in activul necorporal desi aceasta contravine prevederilor IAS dar nu si Directivei a- IV-a.

Atat in cazul activelor cat si in cel al datoriilor dispar pozitiile "diferente din conversie activ/pasiv"- datorita reglementarilor IAS 21. Se remarca de asemenea deplasarea fostei pozitiei din activul bilantier "prime privind rambursarea obligatiunilor " la "datorii pe termen lung/curent". Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni devenind un element de ajustare a imprumuturilor obligatare in bilant(se scad).

Ca o concluzie la cele prezentate mai sus putem spune ca noul bilant, potrivit standardelor internationale este alcatuit intr-o forma mult mai restransa, informatiile pe care le ofera nu sunt la fel de amanuntite ca in cazul vechilui bilant, dar ofera o imagine de ansamblu a activitatii unitatii clara si in acelas timp usor de inteles de catre toate grupele de utilizatori.

Administratorul unitatii si persoanele care intocmesc si semneaza situatiile financiare anuale simplificate poarta raspunderea, potrivit legii, asupra realitatii si exactitatii datelor cuprinse in acestea.

Situatiile financiare anuale simplificate verifica si se certifica in conditiile prevederilor Legii nr.82/1991, republicata, Legii privind Societatiile Comerciale nr. 31/1990, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, Legii nr. 186/1999 si Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1988/2001.

Situatiile financiare simplificate se depun in termenul legal prevazut, impreuna cu o copie dupa codul unic de inregistrare, raportul administratorului, procesul verbal al adunarii generale a asociatilor, o copie dupa balanta de verificare precum si raportul in forma scurta, intocmit de persoanele imputernicite.

In conformitate cu prevederile articolului 29 aliniat 1 din Legea Contabilitatii nr.82/1991, republicata, un exemplar al situatiilor financiare anuale se depune la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice in termen de 60 de zile de la incheierea exercitiului finaciar, de catre persoana juridica.

Nedepunerea situatiilor financiare anuale simplificate precum si prezentarea situatiilor financiare simplificate pe alte formulare decat cele tipizate sau listate pe discheta si care contin date eronate, necorelate sau nu este respectata unitatea da masura inscrisa la fiecare formular sau rand, cunstituie contraventie si este sanctionata conform prevederilor articolului 36 din Legea Contabilitatii nr.82/1991.

Legaturi intre instrumentele contabilitatii

1.4 Documente contabile

Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a C.E.E si cu Standardele Internationale de contabilitate, precizeaza ca orice operatiune patrimoniala se consemneaza in monentul efectuarii ei, intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ, definite documente primare care probeaza legal o operatiune.

Document justificativ, notiune si functii

Pentru ca un document contabil sa fie privit ca un document justificativ acesta trebuie sa cuprinda o serie de elemente, acestea fiind reglementate de Legea contabilitatii nr 82/1991 republicata, si de Directiva a-IV-A a C.E.E.

• Denumirea documentului;
• Denumirea si sediul intreprinderii care intocmeste documentul;
• Numarul si data intocmirii acestuia;
• Mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunilor patrimoniale, atunci cand este cazul;
• Continutul operatiunii patrimoniale si cand este cazul temeiul legal al acesteia;
• Datele cantitative si valorice aferente operatiunii patrimoniale;
• Numele, prenumele si semnaturile persoanelor care au intocmit aceste documente;
• Alte elemente care asigura consemnarea completa a operatiuni patrimoniale;

Functiile documentelor

Functiile documentelor se pot grupa astfel:

• functia de consemanare letrica si cifrica, cantitiva si valorica;
• functia de acte justificative a operatiunilor patrimoniale;
• functia de verificarea;
• functia de asigurare a integritatii patrimoniului, prin faptul ca angajeaza raspunderi, drepturi si obligatii cu privire la miscarea elementelor patrimoniale;
• functia de calcul si post-calcul corecta a costurilor;
• functia juridica;
• functia de informare, documentele fiind acelea care ofera primele informatii in procesul cumoasterii contabile;
• functia gestionara, cu ajutorul documentelor se realizeaza gestionarea corecta a elementelor patrimoniale;

Clasificarea documentelor

Marea diversitate a operatiunilor economice din cadrul procesului economic a dus la diversificarea intr-o gama larga a documentelor astfel:

1. Dupa natura procesului economic si sfera de aplicare:

documente privind activitatea financiar contabila

a)      comune economiei nationale;

b)      specifice anumitor ramuri;

documente privind activitati de alta natura;

2. Dupa functia indeplinita:

documente justificative;

documente de dispozitie;

documente mixte;

3. Dupa numarul operatiilor economice care le cuprind:

documente singulare;

documente centralizatoare sau cumulative;

4. Dupa momentul intocmirii lor:

documente primare;

documente secundar;

5. Dupa forma de prezentare:

documente tipizate;

documente netipizate;

6. Dupa regimul de folosire:

documente cu regim special;

documente cu reglementari exprese (au valoare nominala inscrisa, exemplu timbrele postale);

documente in regim usual;

7. Dupa rolul pe care il indeplinesc:

documente justificative;

documente contabile;

documente de sinteza si raportare contabila

Circulatia documentelor in cadrul intreprinderii

In cadrul intreprinderii documentele circula succesiv in cadrul diferitelor compartimente ale acesteia, fiind supuse unor etape de prelucrare in vederea prelucrarii datelor oferite de acestea.

Aceasta circulatie este necesara deoarece informatiile furnizate de un anumit document sunt necesare mai multor compartimente si persone din cadrul intreprinderii.

Etapele conventionale de circulatie a documente sunt:

• generarea;
• prelucrarea;
• in trecere;
• cuplare;
• arhivare;
• colectare date;

Pentru intelegerea circulatiei documentelor in cadrul compartimentelor constitutive ale intreprinderii, se folosecc graficele de circulatie.

Exemplu:

Dispozitia de plata catre caserie:

Generare trecere trecere prelucrare , arhivare

FINANCIAR CONTABIL SEF DIRECTOR CONTABILITATE

Ordin de plata

Generare    trecere trecere prelucrare

FINANCIAR CONTABIL SEF DIRECTOR BANCA Prelucrare preluare date arhivare

FINANCIAR POST CALCUL FINANCIAR