Contul ca instrument de urmarire a starii si miscarii elementelor patrimoniale din bilant

Contul ca instrument de urmarire a starii si miscarii elementelor patrimoniale din bilant

Continutul si structura conturilor

Prin cele patru tipuri de transformari patrimoniale prezentate si exemplificate anterior am constatat ca putem avea o imagine precisa asupra starii elementelor patrimoniale la un anumit moment de timp. Realizarea unui bilant dupa fiecare transformare patrimoniala ar fi foarte anevoioasa. in realitate, activitatea de exploatare impune o permanenta efervescenta, fiecare pozitie bilantiera modificandu-se zi de zi.

Am observat ca: transformarile patrimoniale specifice fiecarei operatii au afectat de regula doua elemente patrimoniale, celelalte ramanand neschimbate; bilanturile intocmite dupa fiecare operatie difera intre ele numai prin valorile elementelor patrimoniale care au suferit modificari.

Intuim ca ar fi indicat sa inregistram modificarile numai la elementele patrimoniale care au suferit transformari, iar intocmirea bilantului contabil sa o facem la o perioada de timp data (de regula anual).

Pentru a reconstitui starea bilantiera la momentul urmator de timp. inclusiv determinarea rezultatului respectivului interval, se apeleaza la formula bilantiera:

Existent (sold) initial + Intrari - Iesiri = Existent (sold) final.

In mod implicit aceasta inseamna ca, pornind de la situatia initiala reflectata prin bilant, pentru a ajunge la existentul final, (si eventual ia un nou bilant), trebuie organizata urmarirea sistematica si in mod distinct a 'intrarilor' (cresteri, majorari, cumulari) si a 'iesirilor' (scaderi, micsorari, diminuari), precum si operarea lor 'pe soldul initial' pentru a ajunge la soldul nou. Acest lucru nu se poate realiza oricum, ci pe corelatiile 'bilant - formula bilantiera' si sub controlul sl calculul specific al celei mai fascinante conventii contabile iar aceasta este CONTUL[1]

CONTUL reprezinta procedeul specific, uzual al metodei contabilitatii, cu ajutorul caruia se asigura reflectarea, in expresie valorica (uneori si cantitativa) a existentei, miscarii si a situatiei finale, pe elemente patrimoniale.

Pentru fiecare element patrimonial se deschide cate un cont care va urmari starea initiala si evolutia (cresterile sau micsorarile).

Contul apare ca un model de sistematizare a existentei (starea initiala), a modificarii de sens contrar cresterii sau scaderii si a starii finale.

Contul are o forma balantiera (un tablou cu doua serii de calcule) si anume: pe de o parte starea initiala si cresterile, iar pe de alta parte, micsorarile si starea finala.

Forma cea mai simpla de prezentare a unui cont este cea a literei ' T ' si el exprima echilibrul urmator:

Si + C = M + Sf

adica:

starea initiala + cresteri = micsorari + starea finala

Un cont se caracterizeaza prin:

Ø      denumire (titlul contului): indica denumirea elementului patrimonial (bun, proces economic, venit, cheltuiala, rezultat) a carei evidenta o tine contul respectiv;

Ø      debitul: in mod conventional, partea stanga a contului se numeste debit;

Ø      creditul: in mod conventional, partea dreapta a contului se numeste credit;

Ø      debitarea si creditarea: inregistrarea de sume in debitul, respectiv creditul unui cont;

Ø      starea initiala (sold initial): reflecta existentul elementului patrimonial la inceputul perioadei;

Ø      rulajele (curente): reprezinta totalul sumelor inregistrate in debitul si creditul unui cont in perioada curenta. Exista un rulaj debitor (R.D.) care reprezinta totalul sumelor inscrise in debit in urma transformarilor patrimoniale si un rulaj creditor (R.C.) care reprezinta totalul sumelor inscrise in credit.

Ø      total sume (debitoare (T.S.D.) sau creditoare (T.S.C.)) = sold initial - rulajul curent

Ø      starea finala (sold final): reprezinta diferenta dintre total sume, stabilita la un interval de timp dat, sau ori de cate ori este nevoie. Pot exista urmatoarele situatii:

sold debitor (S.D.): daca T.S.D. mai mare decat T.S.C;

sold creditor (S.C): daca T.S.D. mai mic decat T.S C;

sold zero (S.Z.): daca T.S.D. egal cu T.S.C. Contul se spune ca este balansat sau soldat.

Pentru a satisface relatia de echilibru a contului Si + C = M + Sf soldul final (Sf) se trece in partea opusa tipului sau. Adica S.D. se va trece in coloana de credit, iar S.C. in coloana de debit.

Calculul riguros al soldului contului, pe baza formulei balantiere impune:

a) Pentru activele bilantului:

Sold initial debitor + Rulaj debitor - Rulaj creditor = Sold final debitor

b) Pentru pasivele bilantului:

Sold initial creditor + Rulaj creditor - Rulaj debitor = Sold fina! creditor

Caracterizandu-l in ansamblu, putem preciza ca un cont indeplineste mai multe functii: functia de informare in mod cronologic a existentei si miscarii fiecarui element patrimonial in parte; functia de control pentru faptul ca ofera informatii pe baza carora se consoleaza individual fiecare element patrimonial; functia de calcul, prin faptul ca se pot efectua anumite calcule pentru anumiti indicatori in legatura cu elementul patrimonial urmarit.[2]

2. Dubla inregistrare

Reflectarea simultana a unei operatiuni economico-financiare, in debitul unui cont si in creditul altui cont poarta denumirea de dubla inregistrare.

Legatura ce se stabileste intre cele doua conturi reprezinta corespondenta conturilor, iar conturile inregistrate se numesc conturi corespondente.

Trebuie subliniat ca dubla inregistrare deriva (de fapt este rezultanta) din functionalitatea altor conventii si procedee contabile si mai ales a dublei reprezentari.

O operatie economico-financiara se inregistreaza in contabilitate prin formule contabile.

Formula contabila se reprezinta prin relatia:

Exemplu - Cumparare marfa de 000.000 lei, cu plata ulterioara va genera formula:

marfa = furnizor 000.000

(se citeste: contul marfa se debiteaza in corespondenta - deci nu "egal" cu furnizori)

sau utilizand simbolurile conturilor vom avea:

= 401 000.000 (contul 371 se debiteara in corespondenta cu 401)

Daca formulei contabile ii vom atasa si documentul in care se reflecta transformarea patrimoniala care a avut loc si eventual o explicatie se obtine articolul contabil.

Tipuri de formule contabile

In functie de elementele antrenate in formulele contabile, acestea pot tT. simple, compuse si paralele.

Formulele simple sunt acele formule in care un singur cont se debiteaza si un singur cont se crediteaza:

1 CD. = 1 CC. Suma
Formulele compuse sunt de doua tipuri.
a) un singur cont se debiteaza (in corespondenta) cu mai multe conturi care se crediteaza:
1C.D. = % Suma

CC.2 suma 2

..

C.C.n suma n ,

unde Suma = suma 1 + suma 2 + . + suma n

Exemplu: inchidere cont cheltuieli:

627.000

500.000

100.000

20.000

b) mai muite conturi se debiteaza (in corespondenta) cu un singur cont se crediteaza:

= 1 CC. Suma
C.D.1 suma 1

CD.2 suma 2

.

C.D.n suma n

unde Suma = suma 1 + suna 2 + + suma n

Exemplu varsare capital social cu aport in natura (o masina) si numerar:
% = 456 20.000.000

5.000.000

15.000.000

Formulele paralele sunt acele formule in care: mai multe conturi se debiteaza si mai multe conturi se crediteaza.

Pentru contabilitatea tip SAH se folosesc doar primele doua formule (simpla si compusa).

4. Clasificarea conturilor

Conturile se clasifica dupa:

CONTINUTUL ECONOMIC - Fiecare cont are un continut economic determinat de natura elementului patrimonial pe care il reflecta si poate fi: un bun economic, o sursa, o cheltuiala sau un venit.

Dupa continutul economic conturile pot fi:

>          conturi de mijloace sunt conturile care tin evidenta activelor imobilizate, a stocurilor si a productiei in curs de executie, a trezoreriei si a drepturilor asupra tertilor;

>          conturi de procese sunt conturile care tin evidenta cheltuielilor si a veniturilor:

>          conturile de surse sunt conturile care tin evidenta capitalurilor, a rezultatelor si a obligatiilor fata de terti.

FUNCTIA CONTABILA - Conturile se impart in: conturi de activ, conturi de pasiv si conturi bifunctionale:

>          conturile de activ vor reflecta un element patrimonial de activ sau asimilat lui;

>          conturile de pasiv vor reflecta un element patrimonial de pasiv sau asimilat lui;

>          conturile bifunctionale vor juca cand rol de activ, cand rol de pasiv in functie de operatia pe care o reflecta sau de soldul pe care il au.

SFERA DE CUPRINDERE - din acest punct de vedere ave.+v:

>          conturi sintetice sunt conturile care tin evidenta elementelor patrimoniale generice, spre exemplu pentru numerarul din casierie, contul ''Casa in lei', valoarea materialelor din magazie, contul ''Materiale consumabile';

>          conturi analitice sunt conturile care 'explica' conturile sintetice Exemplu:

cont sintetic de gradul I 'Materiale consumabile' - 302 ;
cont analitic de gradul II-. 'Piese de schimb'

cont analitic    'Hard disc'

Conturile analitice presupun o extindere a conturilor sintetice de regula prin utilizarea unui punct.

- Conturi in lei la Banca Romana de Dezvoltare

- Conturi in lei la Banca Comerciala Romana

- Conturi in lei la Banc Post

unde;. .1, .2 si .3 exemplifica contul la o anumita banca.

FUNCTIA CA SCOP - permite clasificarea conturilor in:

Ø      conturi de bilant (clasele 1 - 5)

Ø      conturi de proces (transformare) (clasele 6 - 7)

Ø      conturi de ordine si evidenta (clasa 8)

5. Regulile de functionare a conturilor

Asa cum am aratat, conturile evidentiaza existentul si modificarile care se produc la fiecare element patrimonial, ca urmare a derularii proceselor economice. Evidentierea, inregistrarea in conturi, se fac prin debitare si creditare, adica prin inregistrarea de sume in debitul sau in creditul conturilor.

Daca privim lucrurile in acceptiunea lor cea mai generala, constatam ca operatiile economice care se inregistreaza intr-un cont pot fi in cele din urma de doua feluri :

(a)          (+) operatii care duc la cresteri, la sporuri la majorari ale elementului a carei evidenta se tine cu ajutorul contului respectiv ('intrari');

(b)          (-) operatii care duc la micsorarea, la scaderea, la diminuarea aceluiasi element evidentiat (iesiri').

Intre conturile ce realizeaza evidenta curenta si bilantul contabil intocmit la un moment dat exista o legatura fundamentala:

Intelegand faptul ca 'miscarea', de la un segment la altul de timp, a pozitiilor bilantiere se urmareste prin intermediul conturilor, este firesc sa fie necesara deschiderea cate unui cont pentru fiecare element patrimonial reflectat in bilant. Se naste astfel o legatura directa intre contul pe de o parte: activul si pe de alta parte: pasivul bilantului; acest fapt determina implicit impartirea lor in conturi de activ si pasiv, asa cum am mai aratat, in functie de elementele bilantiere pe care le reflecta (de activ seu de pasiv). Din cele precizate rezulta ca exista si cateva conturi 'bijunctionale', cu functii de 'calcul economic' introduse in practica contabila de cerintele procesului de informare si control.

Impartirea conturilor contabile in CONTURI DE ACTIV si CONTURI DE PASIV prezinta o importanta covarsitoare, deoarece urmarirea existentei si miscarii patrimoniului este total diferita in conturile de activ fata de cele de pasiv, datorita semnificatiei deosebite a celor doua
parti ale bilantului din care acestea provin. Din aceasta cauza, inregistrarea operatiilor
economice in conturi se face dupa anumite reguli fundamentale, care au in vedere
urmatoarele rationamente:

a) bilantul are doua parti: activ si pasiv; contul are si el doua parti: debit si credit.

b)            pentru fiecare pozitie (post) din bilant se deschide cate un cont care poate fi de 'activ' sau de 'pasiv' in functie de partea din bilant din care provine;

c)     existentul din bilant se preia ca 'sold initial', respectand regula 'stanga - stanga', 'dreapta - dreapta'. Aceasta inseamna ca sumele din partea stanga (ACTIV) a bilantului se trec drept solduri initiale in partea stanga (DEBIT) a conturilor de activ. in mod corespunzator, sumele din partea dreapta (PASIV) a bilantului se inscriu ca solduri initiale in partea dreapta (CREDIT) a conturilor de pasiv;

d)         conform cerintelor de calcul ale 'formulei balantiere' pentru operarea in conturi, rezulta ca toate fenomenele economice care provoaca cresteri, majorari, intrari se vor trece in aceeasi parte a contului unde se afla soldul initial (pentru a se adauga existentului), in timp ce operatiile inverse ca sens economic (iesiri, scaderi) se vor trece in partea cealalta (opusa) a contului;

e)          exista si conturi de procese economice exclusiv informationale, de calcul economic specific, fara a mai apare in bilanturile periodice, dar prin tehnica lor de lucru asociata cu natura fenomenului urmarit, se asimileaza fie conturilor de activ, fie celor de pasiv (dar pot fi si bifunctiona!e)[4].

Dupa aceasta deosebita sistematizare a rationamentelor si conceptelor pe baza carora s-a conturat sistemul conturilor, regulile fundamentale de functionare ale conturilor vor fi:

A. PENTRU CONTURILE DE ACTIV

conturile de activ incep prin a se debita, si se debiteaza cu existentul de activ;

in debit se inregistreaza cresterile de activ;

in credit se inregistreaza scaderile de activ;

conturile de activ au numai sold debitor sau zero (soldat sau balansat).

B. PENTRU CONTURILE DE PASIV

conturile de pasiv incep prin a se credita, si se crediteaza cu existentul de pasiv;

in credit se inregistreaza cresterile de pasiv;

in debit se inregistreaza scaderile de pasiv;

conturile de pasiv au numai sold creditor sau zero (soldat sau balansat).

C.          PENTRU CONTURILE BIFUNCTIONALE:

Conturile bifunctionale se debiteaza, se crediteaza si se inchid dupa reguli specifice in functie de indicatorii pe care ii calculeaza sau controleaza (costuri decontate, rezultate financiare, etc.) sau de natura finala a soldului.

"Continutul conturilor, identificarea 'culorii' lor economice in functie de partea de bilant de unde provin (activ si pasiv) impreuna cu regulile de functionare a acestora, formeaza trei puncte de sprijin, minim necesare spre a incepe sa gandim in termeni reali despre contabilitate" .

6. Analiza contabila

Prin analiza contabila se intelege procesul parcurs in gandire, in scopul determinarii (scrierii) formulelor contabile pe baza operatiunilor economico-financiare consemnate documentele justificative. Analiza contabila presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Precizarea naturii operatiunii economico-financiare: aceasta inseamna a examina documente justificative (facturi, chitante, extrase de banca, ordine de plata, etc.) si a determina transformare patrimoniala reflectata in acele documente.

Stabilirea elementelor patrimoniale care sufera modificari (in urma operatiunii economico-financiara analizate), natura elementului patrimonial respectiv (de activ A sau de pasiv P) si a sensului acestor modificari (cresteri + sau micsorari -).

Determinarea conturilor corespondente (a conturilor care reflecta acele elemente patrimoniale care a suferit modificari) si precizarea simbolului contului respectiv. Identificarea conturilor se face utilizand 'Planul de conturi' si a instructiunilor de aplicare a acestuia. De regula, titlul contului precizeaza denumirea elementului individual a carui evidenta o tine. Daca doar prin denumirea contului nu avem certitudinea ca am identificat contul adecvat, vom completa demersul nostru prin consultarea continutului economic si a functiei contabile a conturilor vizate.

Aplicarea regulilor de functionare a conturilor. La simbolul contului stabilit in pasul anterior vom preciza transformarea la care va fi supus: creditare (C) sau debitare (D);

Scrierea formulei contabile. in functie de numarul conturilor care vor fi afectate si de operatiile la care vor fi supuse vom avea: formule simple sau compuse. Cu aceasta ocazie vom stabili si sumele care modifica fiecare cont.

APLICATII simplificate- nu tinem cont de T.V.A. sau alte impozite

Pentru usurinta urmaririi demersurilor intreprinse vom nota cu cifre de la 1 la 5, rezultatul fiecarui pas din analiza contabila executata:

A. Cu factura nr. 2123 din 20.01 se cumpara marfa de la furnizorul Alfa in valoare totala de 20.000.000 lei. Plata se va face ulterior.

cumparare marfa

se modifica: - stoc marfa( A+)

- furnizor(P+)

si 4 -371(D)

-401(C)
5 371=401 20.000.000

B. Prin fila de cec in numerar nr. 1123344 din 26.01 scoatem 500.000 lei din banca.

se scoate numerar de la banca

2) se modifica: - banca in lei (A-)

3) si 4) -5121(C)

-5311(D)

Observatie Vom constata ulterior ca la operatiile de trezorerie se utilizeaza un cont intermediar: viramente interne 581.

C. Prin ordinul de plata nr. 22 din 31.01 se achita furnizorului Gama suma de 5.000.000 lei.

plata furnizori din banca

se modifica: - bani in banca (A-)   

furnizor (P-)

si 4) - 5121 (C)

401 (D)
5) 401=5121 5.000.000

D. Pe baza statului de salarii se plateste salariatilor salariul in suma de 100.000.000 lei

plata salariilor

se modifica: - casa In lei (A-)

personal remuneratii datorate (P-)

si 4) -5311(0)

421 (D)

E. Se aproba statul de salarii pe luna , total drepturi 180.000.000 lei.

Inregistrarea statului de salarii

se modifica: - cheltuielile cu salariatii (A+)

personal salarii datorate (P+)

si 4) -641(D)

421 (C)

F. Sa se inregistreze retinerea impozitului pe salariu (conform statului de salarii) si plata lui cu
ordinul de plata nr. 45 din

inregistrarea impozitului pe salariu

se modifica: - impozitul pe veniturile de natura salariata (P+)

personal salarii datorate (P-)

si 4) - 444 (C)

421 (D)
5) 421

plata impozit pe salariu

se modifica: - impozitul pe veniturile de natura salariata (P-)

banca (A-)

si 4) - 444 (D)

5121(C)
5) 444

G. Pe baza Dispozitiei de plata catre casierie nr. 106 din se acorda un avans magazionerului

acordare avans de trezorerie

se modifica: - casa in lei (A-)

avans de trezorerie (A+);

- utilizarea banilor din casa (acordarea avansului), reprezinta un drept de creanta al firmei asupra magazionerului;

si 4) -5311(D)

- 542 (C) 5) 542 = 5311 2.000.000

H. Pe baza chitantei nr. 2699 din se justifica o parte din avansul primit

justificarea unei parti din avans de trezorerie

se modifica: - cheltuieli de protocol (A+)

avans de trezorerie (A-)

si 4) - 623 (D)

-542(C)

623 = 542 300.000

l. Pe baza facturii nr. 607 din . magazionerul a achizitionat materiaie consumabile in valoare de 500.000 lei.

cumparare materiale consumabile

2} se modifica: - avans de trezorerie (A-)

- cheltuieli privind alte materiale consumabile (A+)

3) si 4) - 542 (C)

6028 (D)

6028 = 542 5W.000

OBSERVATIE  In acest context am folosit o forma simplificata de inregistrare, incluzand in aceeasi formula cumpararea, darea in consum si plata.

In mod real se va utiliza urmatorul rationament:

a) cumparare (pe baza facturii)

cumparare materiale consumabile

stoc materiale consumabile (A+) furnizor (P+)

si 4) - 302(D)

401(0)
5)302 = 401 500.000

b) achitare furnizor (pe baza chitantei nr.)

achitare furnizor

avans de trezorerie (A-)

furnizori (P-)

3) si 4) -542(0)

- 401 (D)

c) dare in consum (pe baza bonului de consum nr.)

dare in consum a materialelor consumabile

stoc materiale consumabile (A-)

cheltuieli cu materialele consumabile (A⁺)

si 4) - 302 (C)

- 6028 (D)

5) 6028

Daca vom consemna operatiile G, H si I care afecteaza contul 542, vom obtine 'T' - ui contului:

542 - Avans de trezorerie

(G)2.000.000    300.000 (H)

500.000 (I)

Tr. 2.000.000 800.000

Sold debitor   

Din analiza contului 542 rezulta ca:

Ø      anterior nu aveam sume nejustificate (Sold initia! zero);

Ø      s-au acordat 2.000.000 lei spre decontare;

Ø      s-au cheltuit 800.000 lei (s-aujustificat);

Ø      au mai ramas de justificat 1.200.000 lei (sold final debitor).

7 Repere practice privind intelegerea sl utilizarea planului de conturi

Finalizarea analizei contabile prin scrierea formulei contabile, presupune in prealabil identificarea conturilor care reflecta elementele patrimoniale care se modifica. Asa cum am mai aratat, identificarea conturilor o vom face utilizand 'planul de conturi general' si 'reglementarile' privind utilizarea acestuia[6].

Pentru a putea reflecta ansamblul transformarilor patrimoniale, planul de conturi dispune de un numar insemnat de conturi. Existenta unui numar mare de conturi ingreuneaza procesul de cautare al conturilor ce corespund diverselor formule contabile.

Analiza planului de conturi, in vederea identificarii unor puncte de sprijin ce au rolul de a spori accesibilitatea rationala, in scopul determinarii unor formule contabile corecte, ne releva urmatoarele:

In structura sa cea mai generala, conturile sunt sistematizate inainte de toate , CLASE omogene, cu adresa clar definita, adica:

a. Clasele conturilor de bilant (clasele 1 - 5), sunt clasele specifice inregistrarii operatiilor
producatoare de modificari patrimoniale si calcularii, pe baza soldurilor din conturi, a structurii
bilantiere;

b. Clasele conturilor de proces (clasele 6 - 7), inregistreaza operatiile generatoare de cheltuieli
si venituri, justificand astfel originea rezultatului:

clasa 6 - conturi de cheltuieli

clasa 7 - conturi de venituri

Specificul acestor clase este acela ca NU AU SOLD la sfarsitul lunii. Conturile de cheltuieli si venituri se inchid prin contul de rezultate: 121- 'Contul de profit si pierdere'. conform schemei de principiu {figura 5.6.1.).

Dar cum este si firesc mai sunt unele elemente patrimoniale care nu trebuie sa afecteze rezultatul exercitiului curent (venituri sau cheltuieli inregistrate in avans), deci acele conturi care vor trebui sa aiba sold la sfarsitul exercitiului. Aceste conturi nu le vom cauta in clasele 6 si 7, ci in clasa 4 (471 - 'Cheltuieli inregistrate in avans', respectiv 472 - 'Venituri inregistrate in avans").

De asemenea, mai sunt doua conturi, impropriu numite cheltuieli, inregistrate de fapt in clasa 2 (Imobilizari). Este vorba de conturile 201 - 'Cheltuieli de constituire' si 203 -'Cheltuieli de dezvoltare '.

Concluzie: Cand avem o cheltuiala sau un venit acestea vor fi cautate in clasele 6, respectiv 7, iar pentru cazurile de exceptie prezentate mai sus, vomi stabili propriile repere de orientare (clasa 2 sau clasa 4) pentru elementele punctual precizate.

c. Clasa 8: 'Conturi speciale' care cuprinde conturile de valori extrapatrimoniale: angajamente acordate si primite, conturile in afara bilantului, conturi de inchidere si deschidere a posturilor bilantiere anuale.

Concluzie: Impartirea conturilor pe clase, da posibilitatea cautarii conturilor nu in tot planul de conturi, ci numai in interiorul unei clase.

* Clasificarea conturilor in planul de conturi urmeaza linia unei codificari zecimale in care:

>      prima cifra reprezinta 'CLASA'

>      primele doua cifre definesc 'GRUPA'

>      primele trei cifre reprezinta 'CONT SINTETIC DE GRADUL 1'

>      primele patru cifre reprezinta 'CONT SINTETIC DE GRADUL 2'

La aceasta sistematizare a conturilor mai putem stabili si urmatoarele repere practice:

CLASA 1 - reprezinta sursele de lunga durata;

CLASA 2 - reprezinta utilizarile de lunga durata;

CLASA 3 - reprezinta bunurile cu durata mica de utilizare:

CLASA 4 - reprezinta tertii: statul; furnizorii = sursa: clientii = creanta: salariatii: asociatii: etc.

CLASA 5 - reprezinta trezoreria (operatiile cu banii si asimilatele lor):

Reguli generale cu privire la interpretarea unor conturi:

Ø      Conturile sintetice de grad 1 care au ultima cifra 9 reflecta faptui ca acel cont are o functie contabila inversa fata de conturile din grupa din care fac parte (exemplu: 129, 169. 269. etc.).

Ø      Pentru inregistrarea amortizarilor exista o corespondenta punctuala intre mijloacele fixe supuse amortizarii si amortizarea aferenta (ultima cifra din cele doua conturi este identica si denumirea contului include, atat la conturile de imobilizari cat si la cele de amortizari, acelasi element patrimonial pe care il reflecta).

Exemple

Constructii - 2812 Amortizarea constructiilor:

Instalatii tehnice, - 2813 Amortizarea instalatiilor tehnice,; etc. Am evidentiat elementele comune care pot fi utilizate in analogii.

Aceasta corespondenta nu este intamplatoare. In vechea contabilitate, in conformitate cu principiul costului istoric, imobilizarile cu o singura exceptie - reevaluarea ordonata, erau pastrate pe toata durata de existenta a lor in unitate la 'valoarea de intrare'. Uzura reflectata prin amortizare era consemnata in conturile din grupa 28. Practic la nivel de grupa situatia imobilizarilor -''situatia neta contabila, era obtinuta prin analiza simultana a celor doua conturi - contul de imobilizari si deprecierea suferita[7].

Ø      Intre clasa 3 (conturi de stocuri si productie in curs de executie) si clasa 6 (conturi a cheltuieli) exista o corespondenta intre materii prime si materii consumabile si cheltuielile aferente, identificarea facandu-se intre ultimele trei cifre si natura elementului patrimonial reflectat.

Exemple

300 Materii prime - 600 Cheltuieli cu materiile prime;

3024 Piese de schimb - 6024 Cheltuieli cu piesele de schimb; etc.

Am evidentiat elementele comune care pot fi utilizate in analogii.

Conturile de diferente din clasa 3 se termina in cifra 8, iar primele doua cifre reprezinta grupa elementelor patrimoniale a caror diferenta se urmareste.

Exemple

30 Stocuri de materii prime si materiale - 308 Diferente de pret la materii prime si materiale;

34 Produse - 348 Diferente de pret la produse.

Ø      Exista o corespondenta stransa si intre provizioane, cheltuieli pentru constituirea provizionului si veniturile din provizioane (conturile de cheltuieli cu provizioanele si venituri din provizioane, difera doar prin cifra de inceput a clasei).

Exemple:

6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru riscuri si cheltuieli

7812 Venituri din provizioane pentru riscuri si cheltuieli.

Mecanismul provizioanelor este prezentat in figura nr. 5.7, unde constatam cum se constituie provizionul (in exercitiul N) pe baza unei cheltuieli si deci putem constitui provizionul si in lipsa profitului; il vom utiliza (stinge sau micsora) in corespondenta cu un venit (in exercitiul N+i), care va echilibra cheltuielile posibile (reale) din acest exercitiu, dar care nu sunt generate de el.

Alte analogii intre clasa 6 si clasa 7:

- cheltuieli din diferente de curs valutar

- venituri din diferente de curs valutar

- cheltuieli privind dobanzile

- venituri din dobanzi

8. Rezumat

Sintetizand cele prezentate in acest capitol putem mentiona:

Ø      tinerea contabilitatii presupune gestionarea patrimoniului unei firme;

Ø      patrimoniul (totalitatea bunurilor, a drepturilor si a obligatiilor) se reflecta sub aspect global si structural prin bilantul contabil (bilantul fotografiaza patrimoniul la un moment dat);

Ø      pentru reflectarea transformarilor patrimoniale (cresteri sau micsorari), pentru fiecare element patrimonial se foloseste contul:

Ø      intre cont si bilant exista o stransa interdependenta. Bilantul se construieste pe baza datelor aflate in cont (de regula, soldul final). La inceputul exercitiului (deschiderea conturilor) in cont se preiau existentele patrimoniale din bilant (soldul initial), evident pe debit (dreapta - dreapta) pentru conturile de activ, pe credit (stanga - stanga) pentru conturile de pasiv. Transformarile fiecarui element patrimonial se reflecta in cont (in conformitate cu regulile de functionare a conturilor). La sfarsitul perioadei, dupa calculul sumelor totale, se determina soldul final care va sta la baza construirii unui nou bilant;

Ø      pentru reflectarea unitara si eficienta a transformarilor patrimoniale prin conturi, se utilizeaza o suita de rationamente (analiza contabila) care stau la baza scrierii formulelor contabile. Scrierea corecta a formulelor contabile presupune pentru fiecare transformare patrimoniala:

identificarea elementelor patrimoniale care se modifica;

sensul modificarii;

conturile in care se reflecta elementele patrimoniale care se modifica;

aplicarea regulilor de functionare a conturilor pentru conturile afectate de transformarile patrimoniale;

Ø        regulile de functionare a conturilor impun inregistrarea cresterilor in aceeasi parte a contului in care s-au preluat soldurile initiale, adica in debit pentru elementele de activ si in credit pentru elementele de pasiv si in partea opusa a micsorarilor (adica in credit micsorarile de activ si in debit micsorarile de pasiv). De asemenea natura soldului final va fi aceeasi cu a soldului initial;

Ø        pentru identificarea cu usurinta a conturilor pentru scrierea formulelor contabile au fost definite cateva repere practice de manuire a conturilor.

In aceasta faza nu avem suficiente repere pentru determinarea riguroasa a sumelor care apar in formulele contabile in functie de transformarile patrimoniale pe care le reflecta!