DETERMINAREA AMORTIZARII IMOBILIZARILOR CORPORALE

DETERMINAREA AMORTIZARII IMOBILIZARILOR CORPORALE

Protectia impotriva riscului deprecierii, dar si necesitatea reflectarii prin bilant a realitatilor, impun ca fiecare agent sa-si organizeze recuperarea activelor fixe uzate pe baza unui program stiintific.

Pornind de la aceste considerente, determinarea amortizarii imobilizarilor corporale presupune esalonarea valorii contabile a activelor fixe amortizabile prin durata lor de utilizare. Aceasta se realizeaza prin intermediul unui instrument previzional numit Plan de Amortizare. El se intocmeste pentru fiecare obiect de evidenta supus amortizarii la data punerii in functiune sau achizitionarii imobilizarii.

Planul de amortizare pentru o imobilizare poate fi intocmit atunci cand sunt cunoscute urmatoarele elemente:

valoarea contabila a imobilizarii;

durata de viata a mijlocului fix;

metoda de amortizare aplicata.

Valoarea contabila - reprezinta valoarea de intrare a imobilizarilor, fiind numita si valoarea de origine.

Deci amortizarea se calculeaza plecand de la costul istoric al imobilizarii supus amortizarii, practica intalnita in cele mai multe tari.

In tarile unde normele de elaborare a bilantului contabil sunt independente de cele pentru intocmirea bilantului fiscal (S.U.A., Marea Britanie, Belgia) amortizarea luata in considerare numai la intocmirea bilantului contabil poate fi calculata si pe baza valorii de reinlocuire a imobilizarii, fara a avea nici o influenta asupra bilantului fiscal si a rezultatului impozabil.

In Romania conform prevederilor legale prin valoarea de intrare se intelege:

a)     valoarea de intrare, reevaluata in baza unor prevederi legale exprese;

b)     costul de achizitie pentru mijloacele fixe achizitionate cu titlu oneros;

c)      costul de productie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimoniala;

d)     valoarea actuala pentru mijloacele fixe dobandite cu titlu gratuit, estimata la inscrierea lor in activ pe baza propunerilor facute de specialisti si cu aprobarea Consiliului de Administratie al agentului economic sau a responsabilului cu gestionarea patrimoniului, in cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ, sau ordonatorului de credite la institutiile publice. La stabilirea valorii actuale se va tine cont de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici identice sau similare si de gradul de uzura fizica a mijloacelor fixe primite.

e)     valoarea de aport acceptata de parti pentru mijloacele fixe intrate in patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, etc.;

f)        in cazul mijloacelor fixe cumparate, cu durata normala de utilizare expirata, valoarea de intrare este data de costul de achizitie. Durata normala de utilizare, in care se va recupera valoarea de intrare, se stabileste de catre o comisie tehnica.

g)     In cazul investitiilor puse in functiune partial sau total, carora nu li s-au intocmit formele de inregistrare ca mijloace fixe, valoarea stabilita prin situatiile de lucrarii, la data punerii in functiune;

Aceasta valoare se consemneaza in procesul verbal de punere un functiune la terminarea investitiilor si la trecerea lor in categoria mijloacelor fixe, valoarea de intrare se majoreaza cu eventualele cheltuieli efectuate intre data punerii in functiune si data intocmirii procesului- verbal de punere in functiune.

Incepand cu 1 ianuarie 2004 valoarea de intrare a mijloacelor fixe se va modifica conform prevederilor legale, ca urmare, mijloacele fixe a caror valoare de intrare este mai mica decat limita stabilita prin lege vor fi mentionate in evidenta contabila ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar.

Valoare ramasa neamortizata se va recupera prin includerea in cheltuieli de exploatare intr-o perioada de maximum 3 ani, cu aprobarea Consiliului de Administratie, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.

Dupa amortizare completa, aceste mijloace fixe se scot din evidenta mijloacelor fixe si se trec la categoria de obiecte de inventar. La scoaterea din folosinta se vor aplica regulile de casare a obiectelor de inventar.

Nu se trec la categoria de obiecte de inventar mijloacele fixe care nu au insusiri comune obiectelor de inventar, cum ar fi: cladirile, constructiile, mijloacele de transport, etc.

Acestea raman in evidenta ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar si urmeaza regimul de scoatere din folosinta si de casare a mijloacelor fixe.

Durata amortismentelor (de viata a imobilizarilor supuse amortizarii) - este determinata in mod diferit, in functie de tara, categoria si natura lor.

Astfel," in Franta si in alte tari, organismele publice propun durate cu titlu indicativ (orientativ), iar unitatile patrimoniale in functie de conditiile curente, stabilesc durata de viata".

In S.U.A. sunt fixate durate de viata reglementate , care in general sunt inferioare duratei de utilizare a bunurilor amortizabile, iar in Japonia administratia a fixat durate fiscale de amortizare in maniera imperativa.

Pana in 2005 in Romania , potrivit prevederilor legale, duratele normale de functionare (utilizare) in ani coincid cu duratele de amortizare a mijloacelor fixe si au caracteristic faptul ca acestea s-au redus semnificativ fata de duratele normale de functionare.

In prezent, conform noului Catalog privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, pentru fiecare mijloc fix nou achizitionat se utilizeaza sistemul unor plaje de ani cuprinse intre o valoare minima si una maxima, existand astfel posibilitatea alegerii duratei normale de functionare cuprinsa intre aceste limite. Astfel stabilita, durata de functionare a mijlocului fix ramane neschimbata pana la recuperarea integrala a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din functiune.

Durata de functionare a mijloacelor fixe se determina in ani de functionare si variaza in functie de natura bunurilor si poate fi:

durata normala;

durata consumata;

durata ramasa.

Durata normala de functionare (Du), este prestabilita prin legea amortizarii pe baza unor determinari tehnice si economice, pe categorii de mijloace fixe.

Aceasta permite ca pentru aceeasi categorie de mijloace fixe sa se opereze de catre toti agentii economici cu durata similara de folosinta.

Durata consumata (Dc), reprezinta perioada de ani de la punerea in functiune pana la un moment dat.

Durata de serviciu ramasa (Dr), exprima perioada in ani cat mijlocul fix mai poate functiona pana la scoaterea din functiune, tinand seama de uzura lui.

Prin insumarea duratei de serviciu consumate (Dc)cu cea ramasa rezulta durata de serviciu estimata (De), in functie de care se determina gradul de uzura fizica estimata (Uz %) prin relatia:

Uz (%) = (Dc / De ) x 100

In situatia in care durata de utilizare a unui mijloc fix este net inferioara duratei sale probabile de viata, la intocmirea planului de amortizare se tine seama de valoarea reziduala apreciata rezonabil si de faptul ca aceasta valoare este susceptibila modificarii/ dupa modelul de calcul al unitatilor.

Pentru mijloacele fixe aflate in patrimoniu, a caror valoare de intrare nu a fost recuperata integral pe calea amortizarii pana la data de 31.decembrie.2004, duratele normale de functionare ramase pot fi calculate cu ajutorul relatiei:

DR = (1- DC ) x DN

DV

In care:

DR - durata normala de functionare ramasa, in ani;

DC - durata normala de functionare consumata pana la 31 decembrie 2004, in ani;

DV - durata de functionare dupa vechiul catalog, in ani;

DN - durata normala de functionare stabilita intre limitele minime si maxime prevazute in noul catalog, in ani.

Pentru trecerea de la vechiul Catalog privind clasificarea si duratele de functionare a mijloacelor fixe la noul Catalog , persoanele juridice pot constitui comisii tehnice pentru stabilirea duratei normele de functionare in cadrul plajei indicate in catalog, cu posibilitatea reclasificarii unor mijloace fixe care nu s-au regasit in vechiul catalog si pot fi asimilate altor grupe in noul catalog.

CALCULUL AMORTIZARII

In general, amortizare se defineste ca o "constatare contabila" de reducere definitiva a valorilor imobilizarilor datorata utilizarii lor, influentei factorilor naturali, progresului tehnic sau altor cauze.

Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe. Ea se include in cheltuielile de exploatare.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, conform duratelor normale de functionare.

Pentru mijloacele concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune, amortizarea se calculeaza de catre agentul economic care le are in proprietate. Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune de catre regiile autonome care au in administrare, potrivit legii asemenea bunuri din domeniul public, se calculeaza de catre acestia.

La mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau in locatie de gestiune se pot efectua investitii. Amortizarea unor asemenea investitii cade in sarcina agentului economic care le-a efectuat. Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea in cheltuieli de exploatare pe perioada initiala a contractului de concesiune, inchiriere sau locatie de gestiune sau conform clauzelor contractuale. La incetarea contractului de concesiune, inchiriere sau locatie de gestiune, valoarea investitiilor, nediminuata cu amortizarea calculata se cedeaza proprietarului, pentru a majora corespunzator valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Terenurile se inregistreaza in contabilitate la intrarea in patrimoniu, la valoarea stabilita in functie de clasele de calitate, suprafata si amplasare acestora si /sau in raport de alte criterii legale, la valoarea de achizitie sau la valoarea aportului in natura dupa caz.

Valoarea terenurilor cu destinatie economica obtinute prin acte de vanzare cumparate, inclusiv prin despagubiri in cazul exproprierilor, se amortizeaza prin aplicarea unei cote de 25% din cuantumul dobanzii curente la disponibilitatile banesti de valoare egala cu pretul de achizitie al terenurilor respective, acordata de unitatea bancara la care are deschis contul principal agentul economic.

Gradul de utilizare a mijloacelor fixe se determina in functie de mijloacele fixe de baza care definesc activitatea de exploatare a agentiilor economici si participa nemijlocit la crearea de venituri.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza si se includ in cheltuieli de exploatare, in functie de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de baza, determinat astfel:

U (%) = Em, N . x K x Ipr

Em, an de infiintare sau de dobandire a

mijloacelor fixe de baza

in care:

Em = indicatorul de eficienta a mijloacelor de baza, realizat efectiv de agentii economici

Em, an de infiintare sau de dobandire a mijloacelor fixe de baza = indicatorul de eficienta a mijloacelor fixe de baza, realizat de agentii economici in anul de infiintare sau de dobandire a acestora .

K = coeficientul de corectie

Ipr = coeficientul de pret rezultat in urma reevaluarii mijloacelor fixe

Ipr = valoarea de intrare a mijloacelor fixe de baza, reevaluate, existente in patrimoniu / valoarea de intrare a acelorasi mijloace fixe de baza, nereevaluate, existente in patrimoniu Em = venituri din exploatare / valoarea medie anuala a mijloacelor fixe de baza

Vma = V + Vmai - Vmae

In care:

Vmai sau Vmae = Vi(e) x T

12

In care:

Vma = valoarea medie anuala a mijloacelor fixe de baza in anul de infiintare.

V = valoarea de inventar sau de intrare a mijloacelor fixe de baza la inceputul anului

Vmai = valoarea medie anuala a mijloacelor fixe de baza intrate in cursul anului

Vmae = valoarea medie anuala a mijloacelor fixe de baza la iesirea in cursul anului

Vi(e) = valoarea de inventar sau de intrare a mijloacelor fixe de baza, intrate sau iesite in cursul anului de infiintare.

T = numarul de luni intregi incepand cu luna urmatoare celei de intrare a mijloacelor fixe de baza pana la sfarsitul anului de infiintare, respectiv numarului de luni intregi din luna urmatoare celei de iesire a mijloacelor fixe de baza pana la sfarsitul anului de infiintare.

Pentru agentii economici infiintati in perioada 1990-1991 rezultatul obtinut prin aplicarea formulei de calcul al gradului de utilizare a mijloacelor fixe se inmulteste cu 1.000, iar pentru agentii economici infiintati in perioada 1993-2005 se inmulteste cu 100.

Agentii economici care s-au infiintat in conformitate cu prevederile legale in vigoare, vor folosi pentru determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe coeficientul (K).

Diferenta de amortizare rezultata ca urmare a aplicarii gradului de utilizare a mijloacelor fixe de baza se va evidentia ca o cheltuiala exceptionala care nu se admite la stabilirea profitului impozabil.

Data punerii in functiune in vederea calcularii amortizarii se stabileste astfel:

a)     mijloacele fixe independente care nu necesita montaj si nici probe tehnologice (utilaje pentru interventie, unelte, accesorii de productie, mijloace de transport auto, animale) se considera puse in functiune la data achizitionarii lor, pe baza procesului verbal de receptie;

b)     utilajele care necesita montaj, dar care nu necesita probe tehnologice, precum, cladirile si constructiile speciale care nu deservesc procese tehnologice se considera puse in functiune la data terminarii montajului, respectiv la data terminarii constructiei, pa baza procesului -verbal de receptie;

c)      utilajele si instalatiile care necesita montaj si probe tehnologice, precum si cladirile si constructiile speciale care deservesc procese tehnologice se considera puse in functiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului verbal de punere in functiune.

PARTICULARITATI PRIVIND CALCULUL AMORTIZARII

Amortizarea unor mijloace fixe cum sunt si mijloacele de transport se pot realiza si in raport cu volumul activitatii realizate.

In acest caz se imparte valoarea contabila de intrare la volumul de activitate total estimat si se obtine cota de amortizare pe unitate de produs. Cu ajutorul ei si volumul de activitate efectiv, realizat intr-un an se calculeaza apoi suma amortizarii anuale sau liniare.

C. a. ( cota de amortizare ) = V.C. bruta

Q

A.a. ( amortizarea anuala) = Q.i x C.a.

-V.C. bruta ( cheltuielile de achizitie totale pentru un mijloc de transport) =20.000.000 lei

Durata de serviciu normata estimata = 200.000 km echivalenti

(Q) Parcurs realizat in primul an =40.00 km echivalenti

C.a. = V.C. bruta = 200 lei/km echivalent

Q 200.000

A.a. ( primul an) = Q.i. x C. A. = 40.000 km x 200lei = 8000.000lei

Amortizarea mijloacelor fixe detinute de agentii economici si neamortizate integral pana la data de 31.12.1993, duratele de functionare (utilizare) normale ramase, se determina cu ajutorul relatiei:

DUR - DSC

DS x DU

In care:

DUR = durata normala de functionare (utilizare) ramasa in ani

DSC = durata de serviciu normata consumata de la data depunerii in functiune a mijloacelor fixe si pana la 31.12.1993, in anii

DU = durata normala de functionare (utilizare)

O hala industriala cu DS = 45 ani; DU = 25 ani; DSC = 14 ani. Rezulta:

DUR= 1 - DSC x DU = 1 - 14 x 25 =17.225 prin

DS 45

rotunjire 17 ani

Pentru mijloacele fixe care au durate de serviciu exprimate in mii km echivalenti sau ore de zbor duratele de functionare (utilizare) ramase in calcul in ani prin recalcularea duratelor de serviciu exprimata in mii km echivalenti sau ore de zbor, tot in ani, prin relatiile:

DS = DS in ani; DSC = DSC^' in ani, in care:

PA PA

- DS= durata de serviciu normata in mii km echivalenti sau respectiv, in ore de zbor

- PA = parcursul anual mediu realizat in mii km echivalenti sau respectiv, in ore de zbor, pentru mijlocul fix respectiv

- DSC^' = durata de serviciu normata consumata in mii km echivalenti, respectiv in ore de zbor, de la punerea in functiune a mijlocului fix si pana la data de 31.12.1993, conform evidentelor agentului economic.

Amortizarea investitiilor efectuate la mijloacele fixe, care au ca efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali si conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, se face fie pe durata normala de utilizare ramasa, fie prin majorarea duratei de utilizare cu pana la 10% sau in cazul institutiilor publice pana la 20% .Daca cheltuielile ulterioare se fac dupa expirarea duratei normele, se va stabili o noua durata normala de catre o comisie tehnica sau expert tehnic independent.

Recuperarea amortizarii aferente perioadei in care mijloacele fixe nu sunt utilizate se va face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normala de utilizare ramasa, incepand cu luna urmatoare repunerii in functiune a acestora sau se diminueaza capitalurile proprii la data scoaterii din functiune.

CONFLICTUL "AMORTIZARE FISCALA - AMORTIZARECONTABILA"

Amortizarea este o problema tipica de fiscalitate, gasindu-si expresia atat in regimurile de amortizare, cat si in gradul de deductibilitate al amortizarii, la determinarea profitului impozabil. O asemenea situatie se explica atat prin subiectivismul duratelor de folosinta, reglementate prin norme, la care trebuie sa se alinieze toti agentii economici, cat si prin metodele de amortizare folosite. In mod deosebit, in aceasta perioada de tranzitie, sistemul de amortizare reglementat la noi este dominat de interesul fiscal si mai putin de interesul mentiunii capacitatii de finantare a capitalului.

Cunoscandu-se ca amortizarea si profitul formeaza sursele de baza ale capacitatii de finantare - pentru acoperirea valorii activelor imobilizate in mijloace fixe si dezvoltarea capacitatii pentru obtinerea de profit, sistemul de amortizare corijat prin intermediul duratelor de utilizare, limitelor de amortizare si gradului de deductibilitate, este in favoarea cresterii masei profitului impozabil si in detrimentul amortizarii. Rezulta clar ca optiunea unei metode de amortizare si duratei de utilizare a imobilizarilor este o problema de apreciere.

Impozitele asupra rezultatului includ toate impozitele nationale si straine datorate, tinand cont de baza beneficiilor impozabile. Impozitele asupra rezultatului includ, de asemenea, impozite precum cele din distribuire, care sunt platibile de catre o filiala, o intreprindere asociata sau o intreprindere de tip "joint ventures", asupra distribuirilor lor de dividende in favoarea intreprinderii care prezinta situatiile financiare.

Norma IAS 12 (revizuita) impune o explicare a schimbarilor in cotele de impozit aplicabile in raport cu exercitiul precedent. Obiectivul normei IAS 12 este de a prescrie prelucrarea contabila a impozitelor rezultatului. Problema principala a contabilizarii impozitelor asupra rezultatului este de a determina cum sa se inregistreze consecintele fiscale actuale si viitoare:

a)      ale recuperarii viitoare (sau ale decontarii) valorii contabile a activelor (sau pasivelor), care sunt contabilizate in bilantul unei intreprinderi;

b)      ale tranzactiilor si altor evenimente ale exercitiului, care sunt contabilizate in situatiile financiare ale unei intreprinderi.

Norma IAS 12 impune unei intreprinderi sa contabilizeze consecintele fiscale ale tranzactiilor si altor evenimente de aceeasi maniera ca in situatia in care ar contabiliza insasi tranzactiile si evenimentele. De asemenea norma IAS 12 trateaza contabilizarea de active de impozit amanat, generate de pierderile fiscale sau de creditele de impozit neutilizat.

In cazul normei IAS 12 termenii urmatori au urmatoarele semnificatii:

Beneficiul contabil este beneficiul /rezultatul net al unui exercitiu, inaintea deducerii cheltuielilor privind impozitul.

Beneficiul impozabil (pierderea fiscala) este rezultatul net (pierderea) unui exercitiu, determinat conform regulilor stabilite de administratiile fiscale si pe baza carora trebuie sa fie platit (recuperat) impozitul asupra rezultatului.

Cheltuiala (venitul) privind impozitul este egala cu marimea totala a impozitului exigibil si a impozitului amanat, inclusa in determinarea rezultatului net al exercitiului.

Impozitul exigibil este marimea impozitelor asupra beneficiului, platibile (recuperabile) in numele beneficiului impozabil (pierderii fiscale) a unui exercitiu.

Pasivele de impozit amanat sunt marimile de impozite asupra rezultatului, platibile in cursul exercitiilor viitoare, in numele diferentelor temporare impozabile.

Activele de impozit amanat sunt marimile de impozite asupra rezultatului, recuperabile in cursul exercitiilor viitoare, in nulele:

o       diferentelor temporare, deductibile;

o       reportului inainte de pierderi fiscale neutilizate;

o       reportului inainte de credite din impozit neutilizate.

Diferentele temporare sunt diferentele intre valoarea contabila a unui activ sau a unui pasiv, din bilant si baza sa fiscala. Diferentele pot fi:

a)     diferente temporare impozabile vor genera sume impozabile, in determinarea beneficiului impozabil (pierderea fiscala) al exercitiilor viitoare, atunci cand valoarea contabila a activului sau a pasivului va fi recuperata sau decontata;

b)     diferente temporare deductibile vor genera sume deductibile in determinarea beneficiului impozabil (pierdere fiscala) al exercitiilor viitoare, atunci cand valoarea contabila a activului sau a pasivului va fi recuperata sau decontata.

Baza fiscala a unui activ sau a unui pasiv este valoarea atribuita acestui activ sau acestui pasiv, in scopuri fiscale.

Baza fiscala a unui activ reprezinta suma care va fi, din punct de vedere fiscal, deductibila de orice avantaj economic impozabil care va ajunge la intreprindere, atunci cand ea va recupera valoarea contabila a acestui activ. Daca aceste avantaje economice nu sunt impozabile, baza fiscala a activului este egala cu valoarea sa contabila.

EXEMPLU

O masina a costat 100 u.m Din motive fiscale, o amortizare a 30 u.m. a fost deja dedusa, in numele exercitiului curent si exercitiilor anterioare, iar soldul va fi deductibil, in numele exercitiilor viitoare, fie prin intermediul unei amortizari, fie printr-o deducere, in momentul iesirii. Profiturile generate de utilizarea masinii sunt impozabile, iar profiturile ( pierderile ) generate de iesirea masinii sunt impozabile ( deductibile). Baza fiscala a masinii este de 70 u.m

Baza fiscala a unui pasiv reprezinta valoarea sa contabila minus valoarea ce va fi din punct de vedere fiscal deductibila, in numele acestui pasiv, in cursul exercitiilor ulterioare. In cazul veniturilor obtinute in avans, baza fiscala a pasivului ce rezulta de aici este valoarea contabila, minus orice element de venituri care nu va fi impozabil, in cursul exercitiilor ulterioare.

Impozitul exigibil al exercitiului curent si al exercitiilor precedente trebuie sa fie contabilizat ca pasiv, in masura in care el nu este platit. Daca suma deja platita, in numele exercitiului curent si exercitiilor precedente depaseste suma datorata pentru aceste exercitii, excedentul trebuie sa fie contabilizat ca activ.

Un pasiv de impozit amanat trebuie sa fie contabilizat pentru toate diferentele temporale impozabile, exceptand situatia in care pasivul de impozit amanat este generat:

a)     fie printr-un goodwill pentru care amortizarea nu este deductibila din punct de vedere fiscal;

b)     fie prin contabilizarea initiala a unui activ sau a unui pasiv intr-o tranzactie care:

q       nu este o grupare de intreprindere;

q       nu afecteaza nici beneficiul contabil, nici beneficiul impozabila data tranzactiei.

EXEMPLU

Un activ care a costat 150u.m. are o valoare contabila de 100 u.m. . Amortizare cumulata dedusa din beneficiul fiscal este de 90 u.m., iar cota de impozit este de 25%.

Baza fiscal a activului este de 60 u.m. (cost: 150 u.m. (-) o amortizare cumulata de 90 u.m.). Pentru recuperarea valorii contabile de 100 u.m., intreprinderea trebuie sa castige un rezultat fiscal de 100 u.m., in timp ce ea nu va putea sa deduca din punct de vedere fiscal decat o amortizare de 60 u.m.. Ca atare, intreprinderea va plati impozite asupra rezultatului de 10( adica 40*25%), atunci cand ea va recupera valoarea contabila a activului. Diferenta intre valoarea contabila de 100 u.m. si baza fiscala de 60u.m. constituie o diferenta temporala impozabila de 40u.m Este motivul pentru care intreprinderea contabilizeaza un pasiv de impozit amanat de 10 u.m. ce reprezinta impozitele asupra rezultatului pe care le va plati , atunci cand va recupera valoarea contabila a activului.

Diferentele temporale se produc atunci cand venitul ( sau cheltuiala) este cuprins in beneficiul contabil al unui exercitiu, dar face parte din beneficiul unui alt exercitiu. Astfel de diferente temporale de aceasta natura , care sunt diferente temporale impozabile si care genereaza, in consecinta, pasive de impozit amanat, pot fi exemplificate prin urmatoarele:

a)     Veniturile din dobanzi sunt incluse in beneficiul contabil, pe masura de ele sunt angajate, dar pot sa nu fie incluse in beneficiul impozabil decat atunci cand ele se regasesc in trezorerie ( sunt incasate). Baza fiscala a oricarei creante contabilizate in bilant, datorita unor astfel de venituri, este nula, deoarece aceste venituri nu afecteaza beneficiul impozabil, atat timp cat ele nu sunt incasate.

b)     Amortizarea de care se tine seama in determinarea beneficiului impozabil ( pierderi fiscale) poate sa fie diferita de cea luata in cont la calculul beneficiului contabil. Diferenta temporala este diferenta intre valoarea contabila a activului si baza sa fiscala, care este costul initial al activului minus toate deducerile efectuate in numele activului si autorizate de administratiile fiscale, in cadrul determinarii beneficiului impozabil al exercitiului curent si exercitiilor anterioare. Aceasta diferenta temporala impozabila da nastere unui pasiv de impozit amanat, atunci cand amortizarea fiscala este accelerata ( daca amortizarea fiscala este mai putin rapida decat amortizarea contabila, apare o diferenta temporala deductibila, care genereaza un activ de impozit amanat).