Definirea contabilitatii

Definirea contabilitatii

1.1. Etape in evolutia contabilitatii

Forme rudimentare de contabilitate, mai precis de evidenta economica se practicau cu multe mii de ani in urma, cand oamenii au inceput sa consemneze fapte si intamplari sub forma crestaturilor pe oase de animale, pe peretii grotelor, pe tablite de argila, pe papirus, cu ajutorul sforilor innodate.

De la simplele insemnari s-a trecut la contabilitatea memoriala, contabilitatea in partida simpla si contabilitatea in partida dubla.

In prima sa forma, contabilitatea in partida simpla se limita numai la inregistrarea raporturilor cu terte persoane, eludand complet operatiile privind modificarile valorilor materiale ale unitatilor.

Introducerea treptata a creditului comercial a dus la introducerea conturilor de terti: furnizori, clienti si a conturilor de stocuri: materiale, marfuri etc.

Contabilitatea trebuie sa-si adapteze si sa-si perfectioneze metodele pentru a raspunde noilor exigente ale activitatii economice. Apare astfel contabilitatea in partida dubla, la care participa doi actori: contabilul, care tine evidenta creantelor si datoriilor care iau nastere in urma faptelor de comert si casierul, care urmareste fluxurile monetare.

In anul 1494 calugarul franciscan nascut in Toscana, Luca Paciolo, matematician renumit, a publicat la Venetia enciclopedia matematica Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita. In capitolul 9 al acestei lucrari, intitulat "Tractatus de computis et scripturis" (tratat de conturi si inscrisuri) Paciolo prezinta principiile fundamentale ale contabilitatii in partida dubla.

In perioada cuprinsa intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea contabilitatea in partida dubla se generalizeaza in Europa. Ea este consacrata in literatura de specialitate si este studiata in invatamantul contabil.

In secolul al XIX-lea si prima parte a secolului al XX-lea, se inmultesc societatile pe actiuni, iar actionarii nu se implica in conducerea si gestionarea acestora. Ei pretind administratorilor sa prezinte periodic situatii si rapoarte cu privire la activitatea desfasurata si rezultatele economico-financiare obtinute.

1.2. Contabilitatea ca arta

Arta inseamna si "indeletnicire care cere multa indemanare si anumite cunostinte . Reprezentarea realitatii economice de catre contabili este rezultatul maiestriei profesionale, depinde de "arta profesionistului contabil de a "realiza reprezentarea realitatii economice prin intermediul contabilitatii .

Contabilitatea este arta reprezentarii abstracte a unei realitati economice concrete

Definirea contabilitatii ca arta a avut loc in contextul aparitiei contabilitatii in partida dubla, in evul mediu. In aceasta perioada procesul de propagare a cunostintelor contabile a fost destul de lent, deoarece contabilii s-au organizat in asociatii profesionale, care aveau regulamente restrictive de admitere. Pastrarea secretului asupra artei de a tine registrele, a contabilitatii in partida dubla a dus la cresterea prestigiului contabililor dar si la incetinirea propagarii stiintei.

Punctul de convergenta intre arta, privita in sens larg, si contabilitate consta in faptul ca ambele sunt creatii ale spiritului uman si constituie reprezentari abstracte ale realitatilor concrete. Contabilitatea, asa cum am aratat nu are un mesaj estetic, existenta contabilitatii este determinata de utilitatea sa in cunoasterea realitatii inconjuratoare.

1.3. Contabilitatea ca tehnica de gestiune

Prin "tehnica se intelege un ansamblu de procedee care apartin unei meserii sau unei arte si care sunt utilizate pentru obtinerea unui rezultat determinat. Din acest punct de vedere contabilitatea este o tehnica. Prin tehnica se intelege si aplicarea cunostintelor teoretice. In acest sens, tehnica este o parte a stiintei.

Ca tehnica de gestiune contabilitatea poate fi considerata partea aplicativa a teoriei contabile.

Daca limitam contabilitatea numai la culegerea, prelucrarea, transmiterea, utilizarea si stocarea informatiei atunci contabilitatea este o tehnica cu ajutorul careia se masoara, se exprima in etalon banesc realitatea economica. Multi autori considera ca aceasta este o tehnica de observare, inregistrare si de control a fluxurilor financiare interne si externe ale intreprinderii.

1.4. Contabilitatea ca stiinta sociala

Statutul stiintific al contabilitatii este legat de existenta uneia sau mai multor teorii in contabilitate. Acestea sunt acele realizari stiintifice care sunt recunoscute de catre o comunitate stiintifica si care asigura un limbaj comun de comunicare si o relativa unanimitate asupra judecatilor lor profesionale.

In prezent contabilitatea este o stiinta matura, cu teorii multiple, iar in domeniul ei distingem trei directii de cercetare:

Cercetarea fundamentala se ocupa de contabilitate ca fenomen istoric, social si organizational. Rezultatele acestei cercetari contribuie la definirea conceptelor, a metodelor si functiilor contabilitatii. Cercetarea fundamentala nu urmareste sa raspunda nemijlocit unor nevoi practice. Ea contribuie indirect la perfectionarea practicii contabile.

Cercetarea contabila aplicativa urmareste perfectionarea procedeelor si instrumentelor cu care opereaza contabilitatea practica.

Cercetarea contabila normativa face studii si analize pe baza carora organismele de normalizare emit norme si reglementari contabile. Cercetarea contabila normativa asigura legatura dintre cercetarea fundamentala si cercetarea aplicativa, intre teoria si practica contabila, deoarece elaborarea unor norme contabile trebuie sa tina seama si de restrictiile social-politice si institutionale dintr-o anumita tara.

1.5. Contabilitatea ca limbaj de comunicare

Limbajul contabil se caracterizeaza prin trei dimensiuni: aspectul sintactic, aspectul semantic si aspectul pragmatic.

Sintaxa contabila consta in ansamblul de reguli si proceduri ce trebuiesc respectate pentru inregistrarea, calculul si analiza operatiilor economice dintr-o intreprindere. Sintaxa contabila se bazeaza pe un sistem de simboluri care formeaza un vocabular contabil specializat, cum ar fi: contul, bilantul, debitul, creditul, activul, pasivul, venituri, cheltuieli, rezultate etc.

Semantica limbajului contabil trateaza semnificatia semnelor transmise de contabilitate si se refera la corespondenta dintre obiectul descris (averea intreprinderii) si sistemul sau modelul contabil.

Aspectul pragmatic sau practica limbajului contabil se refera la dialogul realizat prin intermediul informatiilor contabile dintre diferitii utilizatori ai "produselor" contabilitatii.

1.6. Contabilitatea ca sistem de informare

Daca pornim de la o abordare sistemica, contabilitatea poate fi definita ca un sistem de informare ce are ca obiect culegerea, prelucrarea, stocarea si comunicarea informatiilor cu privire la patrimoniul intreprinderilor, in vederea luarii deciziilor.

Pentru realizarea proceselor de cunoastere si de gestiune a patrimoniului se procedeaza la organizarea datelor si informatiilor intr-un sistem informational.

Sistemul informational economic reprezinta un ansamblu organizat de informatii economice complexe, care se obtin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse si care sunt necesare pentru organizarea, conducerea si desfasurarea activitatii economice. Principala functie a sistemului informational economic este aceea de a furniza informatiile necesare cunoasterii activitatii economice in vederea luarii deciziilor pe toate treptele organizatorice.

Sistemul informational economic are urmatoarea structura:

ansamblul informatiilor economice complexe;

prelucrarea datelor sau informatiilor economice;

sursele de date si informatii economice.

1.1.7. Contabilitatea ca joc social

Cresterea rolului social al contabilitatii i-a determinat pe unii autori sa afirme ca contabilitatea este un joc social, cu actorii si regizorii sai, cu arbitrii reprezentati de instantele de normalizare si reglementare. Studiind trecutul ei, se constata ca in decursul timpului s-a simtit nevoia folosirii contabilitatii pentru a evidentia, sistematiza, generaliza, controla, analiza si interpreta fenomenele si procesele din activitatea economica, devenind indispensabila pentru intreprindere ca titulara de patrimoniu. Aprecieri in aceasta privinta au facut nu numai specialistii din domeniu, ci si oamenii de diferite preocupari, care au reusit s-o inteleaga. Printre "actorii" care participa la "jocul social care este contabilitatea amintim:

n    intreprinderile si conducatorii lor;

n    contabilii sau producatorii de informatii contabile;

n    utilizatorii de informatii contabile.