EVALUAREA PATRIMONIULUI

Evaluarea este un procedeu comun al metodei contabilitatii, care capata valente deosebit de importante intr-o economie de piata.

In principiu evaluarea consta in cuantificarea si exprimarea in etalon monetar a marimii elementelor patrimoniale si a operatiilor economico - financiare privind miscarea elementelor patrimoniale.

In baza acestei definitii se poate trage concluzia ca obiectul evaluarii il constituie :

activul patrimonial;

pasivul patrimonial;

cheltuielile;

veniturile;

rezultatele;

operatiile economico - financiare privind miscarea elementelor patrimoniale.

Prin folosirea etalonului monetar, evaluarea da posibilitatea aducerii la acelasi numitor a tuturor elementelor patrimoniale si deci sintetizarea, respectiv integrarea informatiilor contabile, atat la nivelul agentilor economici, cat si la nivelul ramurilor sau economiei nationale in ansamblul sau.

Desigur, etalonul monetar se identifica cu banii , cu functia lor de masurare a valorii bunurilor, valoare concretizata in pret, ca expresie baneasca a valorii bunurilor.

Legislatia contabila romaneasca stabileste pentru evaluarea elementelor patrimoniale urmatoarele reguli :

1. - La data intrarii in patrimoniu bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare , care se mai numeste si valoare contabila.

Valoarea de intrare sau valoarea contabila se stabileste astfel :

a)          - bunurile reprezentand aport la capitalul social, sau obtinute cu titlu gratuit se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate, la valoarea de unitate , in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

b)         - bunurile procurate cu titlu oneros (cumparate), se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate, la valoarea de achizitie, care se mai numeste si cost de achizitie;

Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport - aprovizionare si alte cheltuieli accesorii, necesare pentru punerea in stare de utilitate, sau intrarea in gestiune a bunului respectiv.

c)          - bunurile produse in unitatea patrimoniala (productie proprie) se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la costul de productie.

Costul de productie al unui bun cuprinde :

costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate;

alte cheltuieli directe de productie;

cota cheltuielilor indirecte de productie, determinate rational, ca fiind legate de fabricatia acestuia.

De asemenea, in costurile de productie pot fi incluse si dobanzile la creditele bancare contractate pentru productia cu ciclu lung de fabricatie, aferente perioadei respective.

Cheltuielile generale de administratie, cheltuielile de desfacere si cheltuielile financiare (cu exceptia dobanzilor precizate anterior), nu se includ, de regula, in costurile de productie.

In ceea ce priveste creantele si datoriile agentilor economici, acestea se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor nominala.

2. Evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea actuala sau la valoarea de utilitate a fiecarui element patrimonial, denumita valoare de inventar, si care se stabileste in functie de utilitatea bunului in unitatea patrimoniala si de pretul pietei.

Valoarea de utilitate a creantelor si datoriilor se stabileste in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv valoarea probabila data.

3. La incheierea exercitiului economico - financiar, elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta in bilantul contabil, la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila, pusa in concordanta cu rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare sau valoarea contabila se compara cu valoarea de utilitate, stabilita pe baza inventarierii, astfel :

a)     Pentru elementele patrimoniale de activ :

diferentele constatate in plus, intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, nu se inregistreaza, in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare;

diferentele constatate in minus, intre valoarea de inventar, stabilita la inventariere si de valoarea de intrare a elementelor de activ, se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii, in cazul cand deprecierea este ireversibila, sau se constituie un provizion, atunci cand deprecierea este reversibila, valoarea acestor elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare;

b)    Pentru elementele patrimoniale de pasiv :

diferentele constatate in minus, intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, nu se inregistreaza in contabilitate aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare;

diferentele constatate in plus, intre valoarea stabilita la inventariere si valoarea de intrare a elementelor de pasiv, se inregistreaza in contabilitate, prin constituirea unui provizion, valoarea acestor elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

4. La data iesirii din patrimoniu sau la darea lor in consum bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimoniala trebuie sa fie aceleasi, in tot cursul exercitiului economico - financiar, precum si de la un exercitiu la altul.

In cazuri justificate si in conditii prevazute de lege, agentul economic (unitatea patrimoniala), poate schimba metodele de evaluare cu conditia mentionarii in anexele la bilant a modificarii metodelor de evaluare si cu prezentarea influentelor asupra situatiei patrimoniale si financiare, respectiv asupra rezultatului exercitiului economico - financiar al agentului economic.

De asemenea, reevaluarea activelor si pasivelor unitatii patrimoniale se efectueaza potrivit reglementarilor in vigoare, valoarea de intrare a elementelor patrimoniale modificandu-se, aceasta fiind inlocuita cu valoarea lor actuala.

Potrivit prevederile legale, documentul oficial de gestiune al unitatii patrimoniale este bilantul contabil, care trebuie sa asigure o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Regulile de evaluare presupun ca evaluarea posturilor care figureaza in bilantul contabil sa respecte urmatoarele principii :

Principiul continuitatii activitatii, adica unitatea patrimoniala este de presupus ca isi continua activitatea si in viitor;

Principiul permanentei metodelor, adica metodele de evaluare nu pot fi modificate de la un exercitiu la altul;

Principiul prudentei, conform caruia nu este permisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor;

Principiul independentei exercitiului, care presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale, pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera;

Principiul intangibilitatii de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de incheiere a exercitiului precedent;

Principiul necompensarii, potrivit caruia elementele posturilor de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate separat;

Evaluarea si inregistrarea mijloacelor fixe la intrarea in patrimoniu se face la valoarea de intrare, prin care se intelege :

costul de achizitie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimoniala;

costul de productie, pentru mijloace fixe construite sau produse de unitatea patrimoniala;

valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, tinand seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe obtinute cu titluri gratuit;

valoarea de aport (de utilitate) ,acceptata de parti, pentru mijloacele fixe intrate in patrimoniu, cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statuetelor si contractelor;

valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru mijloacele fixe reevaluate, in baza unei dispozitii legale expuse.

Prin reevaluarea mijloacelor fixe se intelege operatiunea de stabilire a valorii actuale a fiecarui mijloc fix existent in patrimoniul unitatii.

De regula, valoarea actuala a mijlocului fix se stabileste avandu-se in vedere urmatoarele :

valoarea de intrare din contabilitatea unitatii patrimoniale

utilitatea si pretul pietei

gradul de uzura existent al mijlocului fix la data reevaluarii

Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a stocurilor, la intrarea lor in patrimoniu se realizeaza astfel :

materiile prime, materialele consumabile, obiecte de inventar, marfurile, ambalajele si alte bunuri, procurate cu titlu oneros, se evalueaza si se inregistreaza la costul de productie;

productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite. Obiectele de inventar, ambalajele si alte bunuri produse de catre unitatea patrimoniala se evalueaza si se inregistreaza la costul de productie;

animalele si pasarile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.

La iesirea din patrimoniu, stocurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate, prin aplicarea uneia din urmatoarele metode :

metoda costului mediu ponderat (C.M.P.);

metoda FIFO, respectiv prima intrare, prima iesire (first-in, first-out);

metoda LIFO, respectiv ultima intrare, prima iesire (last-in, first-out);

a)     metoda costului mediu ponderat (C.M.P.) - costul unitar mediu ponderat se calculeaza, fie dupa fiecare intrare, fie lunar, ca raport intre valoarea totala a stocului initial, plus valoarea intrarilor si cantitatea existenta in stocul initial, plus cantitatile intrate.

Relatia de calcul este urmatoarea :

C.m.p. =