Delimitari. Tipuri de imobilizari

Delimitari. Tipuri de imobilizari

Existenta, functionarea si dezvoltarea unei intreprinderi presupune consumuri de mijloace banesti concretizate in bunuri sau servicii achizitionate. Beneficiile asteptate de pe urma exploatarii acestora se obtin fie in perioada curenta, fie in perioadele viitoare. Daca beneficiile se obtin in perioada curenta, contravaloarea bunurilor si serviciilor consumate devine cheltuiala in aceeasi perioada. Daca beneficiile se asteapta in perioade viitoare, atunci valorile bunurilor si serviciilor vor fi considerate active imobilizate in perioada curenta iar platile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate (valorificate, fructificate in perioadele urmatoare).

v     Definitie

Activele imobilizate reprezinta bunuri si valori care se utilizeaza o perioada indelungata in intreprindere si care nu se consuma de la prima intrebuintare. Ele isi transmit treptat valoarea asupra produselor la a caror obtinere participa.

v     Amortizarea

Cu exceptia terenurilor, activele imobilizate au o existenta limitata in timp. Ele se consuma in procesul obtinerii veniturilor intreprinderii. Amortizarea este, de altfel, o modalitate prin care costul activelor imobilizate este desfasurat pe parcursul duratei de viata utila a acestora.

In contabilitate, ca si in viata, toate elementele veniturilor si cheltuielilor legate de o anumita perioada sunt recunoscute pentru determinarea profitului sau pierderii acelei perioade. Cheltuiala cu amortizarea reprezinta, asadar, fractiunea din costul activelor imobilizate folosita in cursul unei perioade contabile. Totodata, amortizarea este element de determinare a valorii ramase a activelor imobilizate, valoare care se inscrie in bilant.

Exista conceptia ca, prin inregistrarea cheltuielilor cu amortizarea, se asigura resurse pentru inlocuirea activelor imobilizate la sfarsitul duratei lor de viata utila. Chiar daca, paralel cu inregistrarea amortizarii, intreprinderea ar pune deoparte numerar in acest scop (fapt care nu se intampla in realitate), suma acumulata la sfarsitul vietii utile a unui activ poate fi insuficienta pentru inlocuirea lui. Inflatia sau progresul tehnologic pot sa conduca la cresterea costului de inlocuire.

Trebuie precizat ca amortizarea reprezinta constatarea si consemnarea pierderii definitive a beneficiilor economice asociate activelor imobilizate. Am considerat necesara aceasta precizare, deoarece exista si deprecieri temporare ale activelor imobilizate, pentru care se constituie provizioane (reduceri) privind deprecierea, conform principiului prudentei prezentat intr-un capitol anterior.

v     Tipuri

Activele imobilizate ajuta la obtinerea de venituri pe toata durata lor de viata. Activele imobilizate asigura baza materiala a activitatii unei intreprinderi. Ele sunt o categorie de bunuri, reunite prin anumite caracteristici comune, dar si diferite din punct de vedere al scopului, utilitatii si formei. Caracteristicile ce le unesc intr-o categorie de sine statatoare sunt legate de durata de utilizare (pe parcursul careia valoarea lor trece asupra noilor produse prin amortizare) si de importanta (semnificatia) lor valorica.

Punctele de vedere care le diferentiaza au determinat urmatoarea tipologie a activelor imobilizate:

imobilizari necorporale (intangibile sau investitii nemateriale);

imobilizari corporale (tangibile sau investitii materiale);

imobilizari financiare (investitii financiare pe termen lung - care fac obiectul unui capitol distinct).

Imobilizarile necorporale sunt active fara forma materiala, reprezentate in principal de concesiuni, brevete, licente, programe informatice, cheltuieli de cercetare - dezvoltare etc. Toate acestea reprezinta un potential economic important, prin care activitatea intreprinderii se dezvolta si se diversifica. Imobilizarile necorporale sunt supuse amortizarii, duratele variind de la un element de imobilizare necorporala la altul.

Standardul International de Contabilitate IAS 38 Active necorporale prezinta activele necorporale ca fiind un activ nonmonetar identificabil, fara suport material si detinut in scopul utilizarii in cadrul productiei sau aprovizionarii cu bunuri, furnizarii de servicii, pentru inchiriere sau in scopuri administrative. Un activ este o resursa (1) controlata de o societate ca urmare a unor evenimente anterioare si (2) din care se preconizeaza ca societatea sa obtina beneficii economice in viitor.

IAS 38 solicita unei intreprinderi sa recunoasca un activ necorporal (la cumparare) daca si numai daca (1) este probabil ca societatea sa obtina beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv si (2) costul activului poate fi masurat in mod corect.

Imobilizarile corporale sunt active cu forma materiala concreta, care se regasesc in intreprinderi sub forma de terenuri si amenajari la terenuri si, respectiv, mijloace fixe. Pentru ca un bun sa fie incadrat in categoria mijloace fixe, trebuie sa indeplineasca cumulativ conditia de valoare si de durata de utilizare, mai mare de 1 an.

In conformitate cu Standardul International de Contabilitate IAS 16 Terenuri si mijloace fixe, imobilizarile corporale (1) sunt detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; (2) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Terenurile si mijloacele fixe sunt recunoscute ca activ, atunci cand (1) este posibila generarea catre intreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului si (2) costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

Imobilizarile financiare sunt valorile financiare pe termen lung investite de intreprinderi cu scopul cresterii si consolidarii pozitiei economice si financiare. Standardul International de Contabilitate IAS 25 Investitii financiare defineste imobilizarile financiare ca fiind o investitie financiara pe termen lung. Ele au un continut aparte si din acest motiv fac obiectul unei abordari separate.

Concluzie. Activele imobilizate produc venituri pe toata durata de viata utila, care este de cel putin 1 an. Datorita utilizarii in timp a acestora, cat si a actiunii factorilor de mediu si progres tehnic, beneficiile economice asociate activelor imobilizate se consuma. Expresia valorica a acestui consum este amortizarea, de fapt cheltuiala cu activele imobilizate.