Salariul si sistemul de salarizare in Romania - Salariul de baza

Salariul si sistemul de salarizare in Romania

In teoria si practica economica, salariul ocupa un    loc deosebit de important pentru ca realizeaza remunerarea celui mai activ factor de productie - forta de munca.

In multe tari ale lumii, in vocabularul oricarui om exista un cuvant foarte apreciat derivat de la "sare" si care se numeste salariu (salarium - latina), care la origine a insemnat o plata suplimentara data soldatilor romani pentru a cumpara sare.

Salariul este o forma de venit. Formarea sa are loc in cadrul unor relatii complexe prilejuite de angajarea, utilizarea si plata muncii ca factor de productie.

Pornind de la ceea ce este logic si rational in diferite teorii si la diferiti autori, se poate concluziona ca substanta salariului o reprezinta partea din venitul national care se creeaza in procesul folosirii fortei de munca, distribuita in mod direct salariatilor, mai ales sub forma baneasca (uneori insa si sub forma naturala), astfel incat acestia sa duca o viata normala ai carei parametri formati in decursul timpului in virtutea unor legi obiective si a unor traditii care evolueaza continuu. Pentru caracterizarea vietii normale in literatura si practica economica s-au folosit mai multe concepte: nivel de trai, calitatea vietii si bunastarea.

Formele de salarizare

Acestea sunt modalitati prin care se determina marimea si dinamica salariilor individuale. Formele de salarizare realizeaza legatura intre marimea produsului muncii, partea ce revine salariatilor si activitatea depusa de ei. In esenta exista trei forme de salarizare:

- in regie sau dupa timpul lucrat(pe unitate de timp);

- in acord;

- mixta.

Fiecare forma de salarizare reflecta conditiile de pe piata muncii, realizand intr-un mod specific legatura intre participarea la munca, produsul muncii si salariul.

Salarizarea in regie asigura remunerarea salariului dupa timpul lucrat, fara sa se precizeze expres cantitatea de munca pe care salariatul trebuie sa o depuna in unitatea de timp, dar subintelegandu-se ca un minim de munca trebuie depus intrucat, altfel, nu si-ar putea indeplini obligatiile. In cadrul acestei forme fiecarui salariat i se stabileste ce are de facut si raspunderile ce ii revin tinand seama de calificarea pe care o are si de locul pe care il ocupa in diviziunea muncii din unitatea respectiva. Unitatea economica renunta la salariatul care nu depune munca minima scontata in timpul pentru care este remunerat.

Marimea totala a salariului este determinata de timpul lucrat si de salariul pe unitatea de timp. Se practica in activitatile in care calitatea are o importanta deosebita, unde lipsa de omogenitate a lucrarilor face dificila aprecierea muncii necesare pentru fiecare lucrare si unde lucrarile sunt foarte variate de la un moment la altul.

Salarizarea in acord consta in remunerarea pe baza timpului necesar pentru executarea unei opoeratii, activitati, unor produse, fara ca durata timpului necesar pentru efectuarea muncii respective sa fie fixata in mod expres. Aceasta pare sa fie o forma de salarizare preferabila celei in regie pentru ca:

releva mai bine legatura dintre marimea salariului si munca depusa de salariat;

tinde sa sporeasca productivitatea salariatului;

- diminueaza cheltuielile intreprinderii, prin renuntarea la supraveghetori necesari in cazul salarizarii in regie.

Ultimele doua motive releva de ce aceasta forma de salarizare este preferabila pentru unitatile economice, iar prima este mai convenabila pentru salariati.

Salarizarea mixta consta intr-o remunerare stabila(fixa) pe unitatea de timp, de regula pe o zi de munca, ce se acorda in functie de indeplinirea unor conditii tehnice, tehnologice de organizare, fiecare conditie avand un tarif, dupa importanta pe care o reprezinta pentru volumul si calitatea productiei, astfel incat marimea salariului devine variabila ca in cazul salarizarii in acord. Aceasta forma de salarizare este foarte raspandita in industria constructiilor de masini.   

Drepturi cuvenite personalului

Salariile platite personalului muncitor pot fi:

salarii de baza - formate din sumele calculate dupa cantitatea si calitatea muncii prestate in unitate pentru timpul efectiv lucrat.

categorii de sporuri - spor de vechime, spor de toxicitate, etc.

1. Salariul de baza

Reprezinta suma de bani platita pentru a obtine serviciul factorului de munca. Acest salariu de baza este stabilit in contractul de munca colectiv sau individual si reprezinta suma de bani corespunzatoare muncii prestate si totodata calificarii fiecaruia.

Salariul de baza pentru personalul de conducere: sef birou, sef serviciu, director si director general, adjuncti si asimilatii acestora, sunt cele corespunzatoare functiei de executie sau treptei profesionale, la care se adauga o indemnizatie de conducere care face parte din salariul de baza, diferentiata in raport cu raspunderea functiei de conducere indeplinite si cu marimea unitatilor si subunitatilor. Indemnizatia de conducere face parte din salariul de baza si in cazul in care functia de conducere este indeplinita la o alta unitate decat cea la care s-a stabilit functia.

Exceptie de la cele aratate in paragrafele de mai sus fac salariile personalului din unitatile bugetare si regiile autonome, acestea fiind hotarate printr-un act normativ de catre Guvern(pentru bugetari) sau in urma unor contracte la nivel national(pentru Regii Autonome).

2. Indexari si compensari

Marimea salariului este supusa permanent unor procese obiecive contradictorii de diferentiere si apropiere - egalizare. Din punct de vedere al posesorului fortei de munca, diferentele au la baza mai intai calitatile extrem de diferite, de la individ la individ, ale fortei de munca, la care se adauga: caracterul muncii: grea sau usoara, de zi sau de noapte, mediu toxic sau nu, etc. Productivitatea muncii. Diferentele determinate de caracterul si insemnatatea muncii au rolul de a pune de acord munca depusa cu marimea salariului. De aceea la o munca egala depusa in aceleasi conditii este firesc sa se obtina un salariu egal.

Diferentele izvorate din calitatile diferite de la un individ la altul, ale fortei de munca, nu se pot egaliza in conditiile aceleeasi calificari, aceste diferente se restrang dar nu dispar, determinand o anumita apropiere intre marimea salariilor

Sporuri, adaosuri, premii

Persoanele salariate, potrivit legii beneficiaza, la functia de baza de un spor de vechime in munca de pana la 25% calculat la salariul de baza, corespunzator timpului efectiv lucrat in program normal de lucru.

Pentru personalul incadrat in munca, dupa aplicarea legii, conducerea unitatii poate aproba luarea in consideratie pentru acordarea sporului de vechime in munca a perioadelor lucrate in alte sectoare de activitate, daca vechimea respectiva se apreciaza ca fiind utila realizarii sarcinilor si atributiilor ce-i revin. Sporul corespunzator vechimii in munca calculat potrivit legii se plateste incepand de la data de 1 a lunii urmatoare celei in care s-a implinit vechimea in munca.

Pensionarii pentru limita de varsta care se reangajeaza in munca potrivit legii, beneficiaza de sporul de vechime in munca, dobandit dupa data pensionarii.

In raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea, pot fia cordate urmatoarele categorii de sporuri:

a)          Pentru conditii periculoase sau vatamatoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locul de munca respectiv. Locurile de munca, categoriile de personal, marimea concreta a sporului si conditiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;

b)          Pentru activitatile care solicita o incordare psihica foarte ridicata sau se desfasoara in conditii de munca deosebita, un spor de pana la 15% din salariul de baza;

c)      Pentru conditii grele de munca un spor de pana la 15%;

d)          Salariatii care lucreaza potrivit contractului individual de munca , in mediul rural numai in zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate, beneficiaza de un spor de pana la 20% din salariul de baza;

Orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul incadrat in functii de executie se compenseaza cu timpul liber corespunzator. Daca munca astfel prestata nu a putut fi compensata cu timpul liber corespunzator, orele suplimentare se vor salariza cu un spor din salariu de baza astfel:

- 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;

- 100% din salariul de baza pentru orele urmatoare.

Cu spor de 100% se platesc si orele lucrate in zilele de repaus saptamanal sau in celelalte zile in care in conformitate cu reglementarile in vigoare nu se lucreaza.

Munca peste durata normala a timpului de lucru poate fi prestata si sporurile prevazute se pot plati numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de conducatorul societatii respective, fara a se depasi 120 ore anual. In cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare si peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 ore anual. Aprobarea efectuarii orelor suplimentare se face cu consultarea sindicatelor.

La locurile de munca la care durata normala a timpului de lucru a fost redusa, potrivit legii sub 8 ore pe zi depasirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, in situatii cu totul deosebite, fiind obligatorie compensarea cu timpul liber corespunzator.

Potrivit reglementarilor in vigoare plata orelor suplimentare nu se aplica acolo unde se utilizeaza plata cu ora sau cumul de functii in aceeasi unitate.

Personalul care potrivit programului normal de lucru isi desfasoara activitatea in timpul noptii, intre orele 22.00 si 6.00 beneficiaza pentru orele de lucrate in acest interval, de un spor de 25% din salariul de baza , daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin jumatate din programul normal de lucru.

Pentru indeplinirea unor sarcini, activitati si responsabilitati suplimentare functiei de baza personalul beneficiaza de un spor stabilit in suma fixa, care se adauga la salariul de baza, plata muncii se face pe baza de tarife sau sume fixe, care nu fac parte din salariul de baza.

Unitatile pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de pana la 2% asupra fondului de salarii prevazut in bugetul de venituri si cheltuieli al acestora. Din acest fond, consiliul de administratie sau alte organe similare de conducere ale unitatilor pot acorda premii in cursul anului salariatilor care au realizat sau au participat direct la obtinerea unor rezultate in activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate din acest fond pot fi utilizate in lunile urmatoare, in cadrul aceluiasi an financiar.

Pentru activitatea desfasurata, personalul poate beneficia la sfarsitul anului calendaristic de un premiu anual de pana la un salariu mediu lunar de baza, realizat pentru anul in care se face plata.

Consiliul de administratie sau, dupa caz, organele de conducere similare pot reduce sau anula premiul anual in cazul salariatilor care in cursul anului au desfasurat o activitate profesionala slaba sau necorespunzatoare ori au avut abateri pentru care au fost sanctionati disciplinar.

Unitatile care realizeaza prin efort propriu venituri suplimentare, fata de cele prevazute initial la elaborarea bugetului de cheltuieli si venituri proprii prin activitati cum ar fi: valoarea unor prestatii proprii catre terti executate pe baza de contracte cu persoane juridice sau fizice din tara sau din strainatate pot acorda premii speciale personalului care a contribuit la aceasta in limita de 30% din totalul veniturilor nete realizate suplimentar.

4.Ajutoare materiale

Prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificarile ulterioare, pe baza carora se calculeaza indemnizatiile de asigurari sociale de stat in caz de boala, sarcina si lehuzie si pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 3 ani, cuvenite persoanelor asigurate, se stabilesc in functie de vechimea totala in munca realizata de acestea pana la data acordarii concediului medical, notiunea de "vechime neintrerupta in munca" nemaifiind utilizata in legislatia de asigurari sociale.

Ordonanta de Urgenta nr. 107/27.06.2001 aduce unele reglementari privind modificarea si completarea legislatiei de asigurari sociale. Indemnizatiile pentru concediile medicale acordate pentru boli profesionale si accidente de munca, cu exceptia accidentelor survenite in timpul deplasarii lor si de la locul de munca, se suporta din prima zi de incapacitate temporara de munca si pana la data incetarii acesteia sau pensionarii, indiferent de vechimea in munca, din fondurile persoanei juridice nu fizice la care salariatul isi desfasoara activitatea. Cand persoana juridica sau fizica ce foloseste personal salariat isi inceteaza activitatea, drepturile de asigurari sociale care au inceput sa curga anterior acestor situatii se platesc din fondurile de asigurari sociale de stat. Pentru concediile medicale ce se acorda in caz de sarcina si lehuzie si ingrijirea copilului bolnav pana la varsta de 7 ani, precum si pentru concediile ce se acorda pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani a acestuia, indemnizatiile banesti se acorda integral pe toata durata acestora, din bugetul asigurarilor sociale de stat.

Potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000 cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca determinata de boala se determina prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale.

Aceasta baza de calcul se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza carora s-a stabilit contributia individuala de asigurari sociale in lunile respective.

Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boala profesionala, accident de munca sau asimilat acestuia, tuberculoza, SIDA, cancer de orice tip si boala infectocontagioasa din grupa A, este de 100% din baza de calcul aratata mai sus.

In cazul bolilor profesionale sau accidentelor de munca certificatul medical se vizeaza in mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de catre Inspectoratul de Sanatate Publica, respectiv de inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia se afla sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.

Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, conform O.U.G. nr. 107/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se suporta astfel:

1. de catre angajator , in functie de numarul de angajati avut la data ivirii incapacitatii temporare de munca astfel:

pana la 20 de angajati, din prima zi pana in a 7-a zi de incapacitate temporara de munca;

intre 21-100 de angajati, din prima zi pana in a 12-a zi de incapacitate temporara de munca;

peste 100 de angajati, din prima zi pana in a 17-a zi de incapacitate temporara de munca.

2. de Bugetul Asigurarilor Sociale de Stat, incepand cu:

prima zi de incapacitate temporara de munca, in cazul persoanelor care beneficiaza de ajutor de somaj, persoanele care realizeaza un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel putin salarii medii brute pe economie, persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventii civile de prestari servicii si persoanele care au incheiat contracte de asigurare;

ziua urmatoare celor suportate de angajator, conform punctului 1, si pana la data incetarii incapacitatii temporare de munca sau pensionarii;

indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, se suporta din prima zi de incapacitate temporara de munca si pana la data incetarii acesteia sau pensionarii de catre angajator.

Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este de cel mult 180 de zile in interval de un an, socotit din prima zi de imbolnavire. Incepand cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi pana la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.

Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara, in cazul asiguratilor cu contract individual de munca pe durata determinata este de cel mult 90 de zile in cursul unui an calendaristic.

Asiguratii a caror incapacitate temporara de munca a survenit in timpul concediului de odihna sau al concediului fara plata beneficiaza de indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, urmand ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.

Beneficiaza de indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, in aceleasi conditii ca si ceilalti asigurati, pensionarii care realizeaza venituri dintr-o activitate profesionala pentru care se calculeaza si se plateste contributia de asigurari sociale.

In scopul prevenirii imbolnavirilor si recuperarii capacitatii de munca, asiguratii pot beneficia de:

indemnizatie pentru trecerea temporara in alta munca;

indemnizatie pentru reducerea timpului de munca;

indemnizatie pentru carantina;

ajutoare pentru procurare de proteze, ortroze si de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate de la asigurarile sociale de sanatate;

tratament balnear care nu este suportat de la asigurarile sociale de sanatate;

reabilitare profesionala.

Indemnizatia pentru reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala se acorda asiguratilor cu contract individual de munca, care, din motive de sanatate, nu mai pot realiza durata normala de munca.

Cuantumul lunar al indemnizatiei pentru carantina reprezinta 75% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza carora s-a stabilit contributia individuala de asigurari sociale in lunile respective.

5.Alte sume cuvenite salariatilor

Indemnizatia pentru concediul de odihna

Concediul de odihna reprezinta unul din principalele drepturi enumerate de Codul Muncii. Actul normal care stabileste conditiile generale privitoare la concediul de odihna este Legea nr. 6 /1992, care prevede ca durata concediului de odihna, inclusiv concediul de odihna suplimentar si cuantumul indemnizatiilor cuvenite pe durata acestuia pentru fiecare salariat, se stabilesc prin contractul individual de munca, cu respectarea legii si a clauzelor convenite prin contractul colectiv de munca.

Desi, asa dupa cum rezulta mai sus, legiuitorul lasa posibilitatea partilor contractului colectiv de munca sa negocieze si sa stabileasca clauza referitoare la durata, conditiile de acordare, plata si alte reguli privind concediul de odihna al salariatilor, cu respectarea unor dispozitii minime ale legii, cum ar fi:

- durata minima a concediului legal de odihna pentru salariati este de 18 zile lucratoare;

- pentru salariatii tineri, in varsta de pana la 18 ani durata minima a concediului de odihna este de 24 zile lucratoare.

Sunt stabilite de asemenea, prin lege, conditiile obligatorii pentru acordarea unui concediu suplimentar, astfel:

- pentru salariatii care presteaza munci grele, vatamatoare sau periculoase, ori lucreaza in locuri de munca in care exista astfel de conditii stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, se acorda anual un concediu suplimentar de 3 zile lucratoare;

- salariatii nevazatori au dreptul, in fiecare an calendaristic, la un concediu de odihna suplimentar cu o durata de 6 zile lucratoare.

Regulile privind efectuarea concediului de odihna, compensarea in bani a acestuia, conditiile de intrerupere a concediului, recuperarea sumelor platite nelegal cu titlu de indemnizatie de concediu, se stabilesc prin contractul de munca.

Legea nr. 6/1992, privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, modificata prin O.G. nr. 29/1995, prevede imperativ situatia in care concediul de odihna neefectuat, poate fi compensat in bani, si anume:

- s-au aflat in concediu medical sau in concediu de maternitate;

- daca din motive intemeiate, prezenta lor in cadrul unitatii a fost necesara pentru asigurarea functionarii normale a serviciului;

salariatul este chemat sa satisfaca obligatiile militare, altele decat serviciul militar in termen;

- salariatul are recomandarea medicala pentru a urma un tratament intr-o statiune balneoclimaterica;

- salariata se afla in concediu platit pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani.

Pentru salariatii care pe parcursul unui an justificat prin referate ca nu si-au putut efectua concediul de odihna ca zile, sunt platiti in luna ianuarie a anului urmator cu indemnizatie de concediu impozitata separat, fara sa afecteze drepturile salariale din luna respectiva.