Dubla inregistrare si corespondenta conturilor

Dubla inregistrare si corespondenta conturilor

1. Definire, notiune si importanta

Aceasta notiune este ridicata in contabilitate la rang de principiu fundamental si este utilizata in procesul inregistrarii opera1iunilor economico-financiare in contabilitate.

Definirea acestui principiu fundamental prevede ca dubla inregistrare consta in inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice sau financiare in doua conturi, si anume in debitul unui cont si in creditul celuilalt cont.

De aici rezulta ca importanta acestui principiu este fundamentala deoarece prin respectarea acestuia se asigura egalitatea contabila care trebuie sa existe in diferite etape si faze ale procesului contabil.

2. Coresponden1a conturilor

Dupa cum s-a aratat anterior, dubla inregistrare a operatiunilor economico-financiare presupune utilizarea a cel putin doua conturi, unul in debit si altul in credit. Aceste conturi participante trebuie sa aiba o legatura comuna, si anume natura si continutul tranzactiei pe care o reflecta.

Din aceasta analiza rezulta definirea notiunii de corespondenta a conturilor. Legatura dintre debitul unui cont si creditul altui cont, stabilita cu ocazia inregistrarii operatii1or economico-financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari poarta denumirea de corespondenta conturilor, iar conturile intre care se stabileste o astlel de legatura se numesc conturi corespondente.

In functie de conturile participante la tranzactii, corespondenta conturilor se poate realiza intre:

a. numai intre conturi de activ;

b. numai intre conturi de pasiv;

c. intre conturi de activ si conturi de pasiv.

Exemplu: se achizitioneaza marfuri la un cost de 20.000 lei de la furnizori. Modificarile patrimoniale sunt:

a. cresterea valorii stocului de marfa;

b. cresterea valorii datoriilor fata de furnizori.

Sensul modificarilor patrimoniale, conform regulilor de functionare este urmatorul:

a. pentru contul de marfa se va inregistra dsitarea acestuia;

b. pentru contul de furnizori se va inregistra creditarea acestuia.

De aici rezulta ca pentru contabilizarea acestei tranzactii se utilizeaza doua conturi: contul de marfa si contul de furnizori. Aceste conturi se numesc conturi corespondente.