Evolutia contabilitatii de la origini pana in prezent

Evolutia contabilitatii de la origini pana in prezent

1.1. Istoria contabilitatii. Ce este contabilitatea ?

Contabilitatea ca forma a unei evidente economice primare (numarare) dateaza din cele mai vechi timpuri, regasindu-se in oricare dintre gruparile sociale. Avem in vedere, ca etape ale istoriei contabilitatii, urmatoarele delimitari temporale :

1. Din cele mai vechi timpuri pana la 1494
2. De la 1494 pana in anii 1800
3. De la 1800 pana la 1989
4. De la 1989 pana astazi

Prima faza (etapa). Desi originea contabilitatii in structurile spatio-temporale nu poate fi stabilita cu precizie, totusi, din cercetarile istorice s-a constatat aparitia si intrebuintarea ei chiar din comuna primitiva. S-au gasit marturii care atesta ca socotelile se tineau in antichitate cu ajutorul funiilor innodate, a margelelor insirate, a crestaturilor facute in lemn, a rabojului etc. Urme de registre si sisteme de contabilitate au fost lasate de egipteni, fenicieni, greci si romani.

La romani, registrele comerciale erau obligatorii si s-au gasit urme de registre foarte regulat tinute. Aceste registre se tineau nu numai de bancheri si comercianti, ci si de fiecare cap de familie (pater familias).

Contabilitatea era tinuta de unul dintre sclavi, numit "celarius", iar in intreprinderile mari exista si un sef contabil numit "dispensator" . Materialul folosit pentru registre era la inceput din bucati de lemn acoperite cu un strat subtire de ceara. Pe aceste table, numite tablete cerate, se scria cu un fier ascutit numit stilete.

Mai tarziu, tabletele cerate au fost inlocuite cu foi de papirus si tocmai pe urma a aparut hartia. Dintre registrele intrebuintate de romani enumeram urmatoarele:

adversaria; un fel de registru-jurnal lunar de casa

codex accepti et expensi; accepta = primire si expensa = dare, cheltuiala. In acest registru se tineau zilnic, dupa acte, operatiunile de casa si operatiunile pe credit, avand deschise partizi personale fiecarui obligat. Fiecare partida cuprindea cele doua parti ale contului "accepta" si "expensa".

codex rationum (ratio = cont, de unde provine si cuvantul italian regionesia = contabilitate). Acest registru corespunde Cartii Mari sau Maestrului Sah de astazi, avand deschise conturi pentru toate elementele din care se compune patrimoniul. Cand conturile erau deschise pentru bunurile ce compuneau un patrimoniu privat, el se numea codex rationum domesticarum, iar registrul care cuprindea conturile deschise special pentru afaceri se numea codex rationum mensa sau argentariae.

Registrul inventar de astazi purta denumirea de Libelus familial sau Liber patrimonii, iar creantele inclusiv dobanda de incasat, corespundea unui registru scadentar, numit Kalendarium.

Acestea au fost abandonate odata cu desfiintarea intreprinderilor comerciale provocata de caderea Imperiului roman. Noile registre de contabilitate apar intre anii 1100-1200, odata cu intemeierea marilor orase comerciale italiene, engleze si hamburgheze. Mentionam incercarile definirii notiunilor de contabilitate in manuscrisele lui Leonardo Fibonacci din Pisa (1202) si James Pesle din Londra, care a tiparit o lucrare despre arta italiana a contabilitatii in partida dubla.

A doua etapa. Din punct de vedere afectiv-cronologic inceputul celei de-a doua epoci este stabilit de istoriografi la 1494, cand vede lumina tiparului, primul tratat de contabilitate, datorita calugarului Luca Paciolo (Pacioli) di San Sepulcro, sub denumirea de "Summa de Aritmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita" - tratat general de aritmetica practica si algebra in care se pune pentru prima oara si problema calculului in partida dubla in Partea I, Districto II, Tratatul IX sub titlul: "Tractus de computis et scripturis".

In aceasta lucrare Paciolo descrie metodele de contabilitate intrebuintate de comerciantii din Florenta si Venetia, oprindu-se in special la cel venetian si demonstrand ca acestor comercianti li se datoreaza existenta sistemelor contabile, descrise fara a-si atribui paternitatea de precursor al contabilitatii. Cu alte cuvinte Luca Paciolo a colectionat, a sistematizat si a explicat contabilitatea care se folosea in timpul sau, in aceste orase si centre comerciale.

Cam in acelasi timp, Benedetto Cotrugli prezinta in mod succint principiile contabilitatii, in partida dubla in lucrarea sa intitulata "Della mercatoria et del mercanto perfetto".

La 1524, profesorul de aritmetica si contabilitate din Venetia, Domenico Manzoni publica "Registrul dublu cu jurnalul sau" ("Quaderno doppio con il suo giornale"), din care se constata ca modelul din acel timp nu este mult diferit de cel practicat astazi.

Primul autor de contabilitate francez a fost Savonne din Lyon (1567), dupa care, catre sfarsitul secolului ale XVII-lea, apar autorii: Matthew De la Porte, Jaques Savary si Claude Irson. Textul olandezului De la Porte, Le guide de negocians ", reprezinta o lucrare normativa in domeniu. .

In Germania, Olanda si Anglia mai toate tratatele aparute in acea perioada nu sunt decat traduceri ale lucrarii lui Paciolo.

A treia etapa, este deschisa de lucrarea lui Edmond Degranges, din 1795, intitulata  La teme des livres rendue facile ou nouvelle methode d'enseignement . In aceasta lucrare autorul descrie asa numita metoda de contabilitate  Jurnal-Cartea Mare , impropriu denumit sistem american. Tot aici Degranges face o clasificare a conturilor in conturi de valori, de rezultate si de persoane.

In anul 1865 A. Guibault publica o lucrare de contabilitate mai sistematizata, care este consultata si astazi cu mult folos. Aceasta lucrare intitulata  Trait de comptabilit cuprinde si un interesant album de modele.

Istoricul contabilitatii in Romania

In tara noastra prima lucrare de contabilitate apare la 1837 sub numele de "Pravila comerciala" datorata lui Emanoil Ioan Nechifor. In 1844 profesorul Jarcu publica o alta lucrare intitulata " Doppia scriptura sau tinerea catastiselor".

Intemeietor al contabilitatii in Romania este considerat insa Theodor Stefanescu, care in anul 1881 a pus bazele contabilitatii in partida dubla, publicand primul curs de contabilitate .

Theodor Stefanescu, ca profesor de contabilitate si ca director al Bancii Nationale a Romaniei, a fost cel care a reusit sa introduca contabilitatea in partida dubla la toate bancile, societatile comerciale si la un foarte mare numar de comercianti.

Mai tarziu, profesorul Constantin Petrescu de la Scoala Comeciala din Iasi publica un important curs de contabilitate si administratie.

O contributie deosebita la progresul contabilitatii in Romania s-a datorat si Revistei Centrale de Comert si Contabilitate, instrument al absolventilor scolilor superioare de comert si apoi al Corpului Contabililor.

Aria de aplicabilitate a contabilitatii moderne

Obiectul contabilitatii era inregistrarea miscarilor de valori dintr-un patrimoniu, precum si a relatiilor de drepturi si obligatii.

Scopul contabilitatii era controlul pemanent al resurselor si stabilirea in orice moment a situatiei financiare si rezultatelor intreprinderii.

In epoca moderna contabilitatea era definita ca o ramura a stiintelor sociale avand ca scop coordonarea si inregistrarea miscarilor de valori dintr-un patrimoniu, precum si a relatiilor de drepturi si obligatii fata de alte persoane, in vederea controlului permanent si a stabilirii in orice moment a situatiei si rezultatelor unei intreprinderi.

Profesorii Spiridon Iacobescu si Alexandru Sorescu au definit contabilitatea drept: o ramura a stiintelor sociale, care se ocupa cu inregistrarea egalitatilor de schimb din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice".

Pisani a definit contabilitatea ca fiind: "stiinta care ordoneaza si indrumeaza functiunile administrative, pentru a obtine cu minimum de eforturi, maximum de efecte economice, evaluate si exprimate cu ajutorul cifrelor artimetice, ordonate si dispuse sub forma contabila".

Theodor Stefanescu " Contabilitatea este stiinta care ne invata arta de a stabili conturile si de a le uni pentru incheierea socotelilor unei case de comert sau ale oricarei alte case publice, care administreaza fonduri".

Tot atunci a aparut necesitatea organizarii contabililor intr-un corp de specialisti cu drepturi si obligatii precizate prin lege din 1921, datorita domnului Trancu-Iasi, fost ministru al Muncii si Cooperatiei. A fost reglementata si calitatea de expert contabil prin care se intelege acea persoana care poseda intr-o anumita specialitate o competenta deosebita si care este consultata pentru a-si da avizul in cazurile de neintelegere dintre persoane cu interese opuse, precum si pentru organizarea contabilitatii diferitelor intreprinderi publice sau private.

Utilitatea contabilitatii

Filozoful englez J. Locke spunea in "Principii asupra educatiunii" despre contabilitate ca "nu este o stiinta, care ne produce noi averi, ea ne serveste insa pentru a pastra pe acelea pe care le avem".

"Contabilitatea serveste administrarea intreprinderii, dupa cum serveste pe navigator - busola".

Partile constitutive ale contului sunt debitul si creditul, complet distincte una de alta.

Debitul este inscris in partea stanga, iar creditul in partea dreapta a contului.

La conturile de valori debitul inseamna: intrari, incasari, iar creditul : iesiri, plati, cheltuiala.

La conturile de persoane debitul inseamna primire, iar creditul dare.

La conturile de rezultate debitul insemneaza: pierderi, cheltuieli platite, iar creditul : beneficii realizate, cheltuieli rambursate etc.

In debitul unui cont se inscriu deci sumele pe care le-a primit titularul contului, iar la credit sumele care le-a dat titularul contului.

Registrele contabile

Nevoia tinerii registrelor contabile am intalnit-o prima data la popoarele vechi (egiptenii, evreii, fenicienii, romanii), care aveau obligatia morala si uneori chiar impusa prin legi de a tine registre de contabilitate. Astfel tranzactiile comerciale, succedandu-se cu o rapiditate foarte mare din cauza ca sunt numeroase, nu se pot constata prin actele redactate sub cea mai simpla forma.

In cazurile de litigii (neintelegeri) ivite intre cei ce perfectau asemenea afaceri, justitia chemata sa le rezolve, nu si-ar fi putut motiva serios hotararea luata, daca nu s-ar fi servit cel putin de datele din registrele comerciale (contabile), in lipsa documentelor comerciale.

Importanta si necesitatea tinerii obligatorii si regulate a registrelor a aparut in chip evident odata cu punerea in aplicare a legii pentru reforma contributiilor directe si indirecte. De altfel in anul 1921 prin Legea Corpului Contabililor s-au obligat comerciantii cu capital mai mare de 500.000 lei sa tina registrele in mod regulat, cerand ca garantie certificarea registrelor de catre un contabil autorizat.

De altfel, art. 39 din Legea contributiilor directe si indirecte, prevedea precis ca registrele tinute regulat fac dovada completa ca mijloc de impunere pentru fisc. In rezumat utilizarea registrelor constau in aceea ca:

1. Serveau ca proba in justitie;
2. Stabileau in orice moment situatia intreprinderii ;
3. Controlau permanent miscarea si existenta patrimoniului ;
4. Serveau pentru lichidarea intreprinderilor, in caz de succesiune, dizolvarea asociatiunilor, in cazuri de falimente, etc.
5. Serveau drept calauza intreprinzatorului pentru operatiunile viitoare ;
6. Serveau fiscului in materie de impunere ;
7. Serveau in justitie pentru a aprecia daca comerciantul merita sa i se acorde beneficiul concordatului preventiv.

Abordari contemporane

Totusi, ce este contabilitatea? Urmarind evolutia contabilitatii, am sesizat doua aspecte: interdependenta dintre contabilitate si comert si utilizarea contabilitatii pentru reflectarea "averii unui negustor".

Daca in faptele incipiente nu exista o distinctie intre averea personala a negustorului si ceea ce apartine "afacerii" acestuia, in timp a fost trasata in mod clar o linie de demarcatie. Avem o delimitare juridica intre averea unei persoane fizice (a patronului unei intreprinderi) si cea a unei persoane juridice (ceea ce apartine unei intreprinderi).

Trebuie sa tinem cont ca la nivel international exista 2 sisteme de drept, respectiv, sistemul de drept latin (scris), utilizat in tarile continentale, si in sistemul de drept cutumiar (bazat pe obiceiuri), utilizat in tarile anglo-saxone. Corespunzator, in prezent exista doua abordari privind contabilitatea: abordarea patrimoniala, aparuta in tarile continentale si abordarea economica, folosita la inceput doar in tarile anglo-saxone.

In ceea ce priveste abordarea patrimoniala a contabilitatii, in reglementarile contabile actuale din Romania s-a renuntat la corelatia contabilitate - patrimoniu, abordarea patrimoniala fiind totusi prezenta in literatura de specialitate.

Aceasta reorientare de la o abordare juridica (patrimoniala) la una economica s-a facut pe fondul influentei reglementarilor contabile internationale, in cadrul carora este promovata viziunea economica asupra contabilitatii. Totusi, contabilitatea patrimoniala mai este utilizata inca in Franta, tara de drept scris, in care pastrarea traditiilor reprezinta o prioritate.

In tarile cu un sistem de drept cutumiar bazat pe obiceiuri (tarile anglo-saxone) unde notiunea de patrimoniu poate fi utilizata doar in cazul persoanelor fizice, contabilitatea studiaza activele, datoriile, capitalurile proprii, cheltuielile si veniturile.

Aceasta acceptiune, ce da prioritate relatiei economice in detrimentul celei juridice este utilizata si la nivel international in cadrul Standardelor Internationale de Contabilitate/IAS si Standardeleor Internationale de Raportare Financiara (IFRS). Aceste standarde se aplica in intreprinderile mari din Romania.

Echilibrul contabil prezentat pentru prima data de Luca Paciolo ca:

Avere = Capital

poate fi prezentat astfel:

Activ = Capitaluri proprii + Datorii

sau

Activ - Datorii = Capitaluri proprii

Activele, datoriile si capitalurile proprii sunt elementele componente ale bilantului, iar cheltuielile si veniturile elementele componente ale contului de profit si pierdere.

1.3. Contabilitatea sistemului informational

Contabilitatea - disciplina informationala

Informatia a fost motorul dezvoltarii, astfel incat cunostintele noi se cladesc pe suportul celor existente. Multimea de date noi este filtrata, prelucrata, cu un aparataj conceptual specific fiecarei discipline stiintifice, obtinandu-se produsul - informatia.

Contabilitatea este si ea o disciplina informationala. Aceasta studiaza efectele tranzactiilor economice si ale altor evenimente asupra situatiei economice si financiare, precum si asupra performantei unei entitati contabile, in scopul informarii utilizatorilor interni si externi. Prin limbajul sau, prin sistemul propriu de concepte si proceduri, contabilitatea este singura disciplina care poate furniza informatii financiare despre o organizatie. Dintre diferitele tipuri de organizatii (societati comerciale, fundatii si asociatii non-profit, spitale, scoli, diferite institutii publice etc.), acest curs se circumscrie sferei societatilor comerciale al caror scop este obtinerea profitului.

Tipuri de intreprinderi

Informatiile contabile care trebuie furnizate de o intreprindere difera in functie de modul specific de organizare. Cu cat o intreprindere este mai "deschisa" participarii publicului, cu atat informatiile contabile vor fi mai cuprinzatoare.

Inca din 1887, Codul Comercial Roman ii obliga pe comercianti (persoane fizice sau societati comerciale) sa-si inregistreze tranzactiile in registrul jurnal si sa intocmeasca registrul Cartea Mare si Registrul Inventar. Anual, comerciantii trebuiau sa prezinte tribunalului registrul jurnal si registrul inventar pentru a fi incheiate si vizate.

In prezent contabilitatea trebuie tinuta si de catre institutiile publice, asociatii, fundatii, precum si de catre persoanele cu profesie libera (avocatii, notarii, expertii contabili, medicii etc.). Cursul de fata reprezinta o introducere in contabilitatea societatilor comerciale, drept care va vom prezenta pe scurt principalele tipuri de societati comerciale asa cum sunt reglementate de Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale:

Societate in nume colectiv (SNC) are drept caracteristica obligatia solidara (in egala masura) si nemarginita (cu intreaga avere) a asociatilor pentru operatiunile desfasurate in numele societatii. Hotararea judecatoreasca obtinuta impotriva societatii este opozabila fiecarui asociat.

Societatea in comandita simpla are doua tipuri de asociati: comanditati si comanditari. Fata de asociatii comanditari, asociatii comanditati au in plus dreptul de administrare a societatii. Din punctul de vedere al obligatiei pentru operatiunile societatii, comanditatii raspund solidar si nemarginit, in timp ce riscul comanditarilor se limiteaza la capitalul subscris. Comanditarul are dreptul de a cere o copie a bilantului contabil si a contului de profit si pierdere, precum si dreptul de a cerceta autenticitatea acestora pe baza documentelor justificative.

Societatea in comandita pe actiuni pastreaza caracteristicile societatii in comandita simpla, cu mentiunea divizarii capitalului social in actiuni. Administratorii pot fi revocati de AGA, iar un asociat ales administrator devine automat asociat comanditat.

Societate cu raspundere limitata (SRL) are drept principala caracteristica limitarea raspunderii actionarilor pentru obligatiile societatii la capitalul social subscris de fiecare actionar. Capitalul este impartit in parti sociale care sunt liber transferate numai intre asociati. Transferarea catre persoane din afara societatii trebuie aprobata de asociatii care reprezinta cel putin din capitalul social.

Societatea pe actiuni (SA) pastreaza limitarea raspunderii la capitalul subscris de fiecare actionar. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative sau la purtator se transmite liber, fara consimtamantul celorlalti actionari.

Cele mai frecvent intalnite societati comerciale sunt societatile cu raspundere limitata, datorita formalitatilor mai simple prevazute de lege pentru constituire si inmatriculare.

Tipuri de informatie contabila

Informatia contabila dintr-o intreprindere se poate clasifica in doua mari categorii: informatie contabila financiara si informatie contabila de gestiune.

Informatia contabila financiara este destinata utilizatorilor externi, cum sunt: investitorii, salariatii, creditorii, guvernul sau publicul larg.

Anual, administratorii intreprinderilor trebuie sa intocmeasca un set de situatii financiare in forma standardizata, compus din: bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie si politici contabile si note explicative la acestea.

Bilantul este o situatie de stoc, care arata resursele unei intreprinderi la un moment dat. Contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu si tabloul fluxurilor de trezorerie sunt situatii de flux: prima cuprinde rezultatele activitatii desfasurate de intreprindere pe parcursul unei perioade de raportare, a doua prezinta modificarile capitalurilor proprii intre inceputul si sfarsitul unui exercitiu financiar, iar cea de a treia indica modul in care a evoluat numerarul intre inceputul si sfarsitul unei perioade de timp.

Informatia contabila de gestiune este destinata utilizatorilor interni, respectiv conducatorilor intreprinderii. Aceasta informatie este nestandardizata, nemonetara, cuprinde informatii privind costul unitar al produselor, comportamentul costurilor relativ la volumul activitatii sau profitabilitatea pe produs.

Pentru a putea judeca o afacere, oamenii au nevoie de informatii economice care vor sta la baza deciziilor. Deciziile se refera la nivelul optim al productiei, la acordarea unui imprumut sau platile aferente acestuia etc.

Informatia contabila apare in procesul decizional. Ca urmare, se poate spune ca prin contabilitate se urmareste colectarea, analiza si transmiterea informatiilor economice necesare deciziei, planificarii si controlului. In consecinta, managerii sunt principalii beneficiari ai informatiilor contabile. Contabilitatea satisface necesitatea informationala a unei largi categorii de utilizatori, interesati de situatia financiara a unei afaceri. Principalii utilizatori sunt:

investitorii

bancherii

angajatorii

furnizorii si alti creditori comerciali

clientii

guvernul si institutiile sale

publicul

managementul.

Primele sapte categorii de utilizatori sunt prezentate in Cadrul General al contabilitatii ca fiind utilizatori externi ai informatiilor furnizate de catre intreprindere, in vreme ce ultima categorie, managerii, au acces atat la informatiile interne, cat si la cele facute publice de catre intreprindere.

Contabilitatea este o parte importanta a sistemului informational al unei entitati. Utilizatorii de informatii contabile, interni si externi, se confrunta cu nevoia decizionala privind alocarea resurselor economice eficient (se urmareste raportul dintre rezultate si eforturi) si cu eficacitate (se urmareste raportul dintre obiective si rezultate).

Caracteristici calitative

Caracteristicile calitative ale informatiei contabile, cerute de beneficiari, sunt:

Credibilitatea - Informatia contabila trebuie sa fie libera de erori sau de tendintele de partinire. Urmatoarele elemente definesc credibilitatea informatica:

a)      reprezentarea fidela - informatia descrie in mod corect tranzactiile si evenimentele pe care le sugereaza sau reprezinta pentru utilizatori;

b)      prevalenta economicului asupra juridicului - informatiile sunt credibile daca operatiile si evenimentele sunt contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul si realitatea economica si nu doar cu forma lor juridica;

c)      neutralitatea - informatia este libera de deformare, deci nu influenteaza luarea unei decizii spre a realiza un interes predeterminat;

d)     prudenta - includerea unui grad de precautie sau atentie in folosirea rationamentelor necesare pentru a face evaluarile cerute (supraevaluarea pasivelor sau cheltuielilor);

e)      integralitatea - informatia din situatiile financiare trebuie sa fie completa in limitele realizabile ale pragului de semnificatie si costului obtinerii sale. Omisiunea poate face informatia sa fie falsa sau sa induca in eroare decizia economica a utilizatorului.

Relevanta - Informatia contabila trebuie sa aiba abilitatea de a influenta o decizie. Relevanta presupune corelatia cu predictia despre viitor si confirmarea evenimentelor trecute;

Comparabilitatea - Elementele similare trebuie tratate de aceeasi maniera, in scopul masurarii si prezentarii prin permanenta metodelor utilizate;

Inteligibilitatea - Rapoartele contabile trebuie sa fie prezentate    intr-o forma accesibila intelegerii tuturor categoriilor de utilizatori.

Informatia contabila serveste atat pentru a aprecia nivelul atins de o afacere in corelatie cu altele, cat si nivelul planificat pentru o anumita perioada. Raportarea la un plan, la un obiectiv de atins, este esentiala pentru viitorul unei societati sau organizatii economice.

De aceea, a planifica devine un atribut indispensabil al managementului, corelat direct cu decizia prin care se asigura alegerea celei mai bune variante orientate spre atingerea obiectivelor planificate.

In ce consta planificarea?

a)            Fixarea obiectivelor de atins, de regula pe termen lung, chiar si pana la 10 ani.

Obiectivele se refera la:

maximizarea cifrei de afaceri

maximizarea profitului

maximizarea ratei rentabilitatii capitalului angajat

supravietuirea

cresterea economica

satisfacerea cerintelor actionarilor etc.

b)           Elaborarea planurilor pe termen scurt sau a bugetelor anuale. Bugetele definesc obiectivele in termeni financiari si se refera la:

vanzari

stocuri

manopera

productie

trezorerie

performanta

pozitie financiara.

Conducerea presupune si urmarirea modului de traducere in realitate a obiectivelor fixate prin compararea realitatii cu planul. Acest proces se realizeaza prin activitatea de control.

Planificarea, decizia si controlul sunt atribute manageriale fara de care nu se poate conduce destinul unei entitati.

1.4. Reglementarea contabila din Romania

Reglementarea contabila dateaza in tara noastra inca din perioada interbelica, ca o necesitate a uniformizarii contabilitatii, fiind conturate urmatoarele solutii:

uniformizarea denumirii conturilor;

stabilirea unor scheme tip pentru Bilant si Cont de profit si pierdere;

fixarea unui plan sau mai multor planuri de conturi.

In Romania a fost adoptata in anul 1927 o lege prin care regiile autonome si alte intreprinderi au fost obligate sa intocmeasca bilantul si contul de profit si pierdere, iar din anul 1934 aceasta obligativitate revenea si bancilor. In plan institutional, in anul 1941 s-a infiintat o Comisie de reglementare a contabilitatii, in care s-au format doua curente: unul de influenta patrimoniala, condus de Spiridon Iacobescu, altul de influenta economica, avand ca lider pe Ion Evian.

Trecerea la economia planificata si centralizata, incepand cu anul 1949, a insemnat si introducerea unei reglementari stricte a contabilitatii, proces cunoscut si sub denumirea de normare a contabilitatii.

In perioada 1950-1990, normalizarea contabila a fost atributul exclusiv al statului, prin care Ministerul Finantelor a introdus norme de evidenta contabila bazate in principal pe planurile de conturi diferentiate pe ramuri de activitate.

Dupa anul 1990, procesul de reformare din intreaga economie a cuprins si domeniul contabilitatii. Romania s-a confruntat cu problema alegerii modelului de contabilitate care sa ii serveasca drept sursa de inspiratie. A fost adoptat un model contabil asemanator cu cel al Frantei, considerat cel mai potrivit pentru conditiile din Romania anilor '90 ai secolului trecut, si anume: un numar mare de intreprinderi mici si mijlocii, absenta pietelor financiare, nevoia de finantare bancara si guvernamentala a intreprinderilor etc.

Inceputul reformei contabile s-a concretizat sub forma Legii contabilitatii nr.82/1991. In 1993, Directia Generala Legislatie Contabila din Ministerul Finantelor a emis Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, aprobat prin HG nr.704/1993, care cerea intreprinderilor romanesti sa aplice Legea contabilitatii incepand cu 1 aprilie 1994. Totodata, au fost elaborate planul de conturi general si normele metodologice de utilizare a conturilor, modelele registrelor contabile si ale situatiilor financiare.

Prin aceste reglementari s-a urmarit schimbarea rolului contabilitatii si al raportarilor financiare de la oferirea de informatii pentru statisticile macroeconomice la realizarea unei oferte de informatii financiare pentru diferite categorii de utilizatori.

Incepand cu anul 1997, o echipa de specialisti englezi au colaborat cu normalizatorii romani sa creeze un sistem contabil compatibil noilor necesitati: aderarea la U.E. si deschiderea intreprinderilor romanesti catre pietele internationale de capital, continuarea armonizarii cu directivele europene, cu Standardele Internationale de Raportare Financiara elaborate de organismul international de normalizare - Consiliul Standardelor Internationale de Contabilitate.

Intre anii 2001-2006 intreprinderile mari din Romania au aplicat standardele internationale de contabilitate, iar cele mici si mijlocii au aplicat reglementari contabile care au fost armonizate cu Directivele europene.

Conform Ordonantei Guvernului nr.61/2001 pentru modificarea si completarea Legii Contabilitatii nr.82/1991, introducerea si prezentarea situatiilor financiare din Romania au fost elaborate in functie de trei categorii de intreprinderi:

- intreprinderi mari care au intocmit situatiile financiare conform Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu IAS (standardele internationale de contabilitate), aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.94/2001;

intreprinderile mici si mijlocii, care au intocmit situatiile financiare conform Reglementarilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.306/2002;

microintreprinderile, care se circumscriu si ele Reglementarilor aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 306/2002, dar care au trebuit sa respecte o serie de prevederi speciale, reglementate prin Normele metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii la microintreprinderi, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1880/2001.

Incepand cu 1 ianuarie 2006, a intrat in vigoare Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene si se aplica de persoanele juridice prevazute la art.1 din Legea contabilitatii nr.82/1991, alin. (1).

Persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii, denumite criterii de marime, intocmesc situatii financiare anuale care cuprind:

bilantul

cont de profit si pierdere

situatia modificarilor capitalului propriu

situatia fluxurilor de trezorerie

note explicative la situatiile financiare anuale.

Criteriile de marime sunt:

total active: 3.650.000 euro;

cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;

numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50 persoane.

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime, intocmesc situatiile financiare anuale simplificate care cuprind:

bilantul prescurtat;

cont de profit si pierdere

note explicative la situatiile financiare anuale simplificate;

optional ele pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si situatia fluxurilor de trezorerie.

Pentru prezentare se foloseste contabilitatea de angajamente, cu exceptia situatiei fluxurilor de numerar.

Contabilitatea de angajamente - efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc (nu cand apar fluxurile de numerar). Ele sunt apoi inregistrate si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.