IAS 30 - INFORMATII PREZENTATE IN SITUATIILE FINANCIARE ALE BANCILOR SI ALE INSTITUTIILOR FINANCIARE SIMILARE

IAS 30 - INFORMATII PREZENTATE IN SITUATIILE FINANCIARE ALE BANCILOR SI ALE INSTITUTIILOR FINANCIARE SIMILARE

Aria de aplicabilitate

Se aplica situatiilor financiare ale bancilor si ale altor institutii similare, institutii care au ca una dintre activitatile principale constituirea de depozite si atragerea altor sume imprumutate in scopul acordarii de credite si efectuari de plasamente, obiective care sa fie in conformitate cu obiectivele activitatii bancare sau alte legislatii similare.

Politici contabile

Pentru a corespunde cu IAS 1 ,,Prezentarea situatiilor financiare", este necesar evidentierea politicilor contabile referitoare la urmatoarele aspecte:

-recunoasterea principalelor tipuri de venituri;

-evaluarea plasamentelor si a titlurilor tranzactionabile;

-distinctia intre aceste tranzactii si alte activitati care apar la recunoasterea activelor si datoriilor;

-baza de determinare a pierderilor inregistrate din imprumuturisi avansuri si evidentierea creditelor neperformante;

-baza de determinare a costurilor legate de riscurile bancare generale si tratamentul contabil al acestora.

Informatii cuprinse in situatiile financiare

Contul de profit si pierderi - grupeaza veniturile si cheltuielile functie de natura lor si valoarea principalelor tipuri de venituri.

Bilantul - grupeaza activele si datoriile dupa natura lor si le clasifica intr-o ordine care reflecta lichiditatea lor

Contingente si agajamente, inclusiv elemente extrabilantiare - angajamentele aferente creditelor acordate si valoarea datoriilor contingente, a angajamentelor ce provin din elemente in afara bilantului

Scadenta activelor si datoriilor pe grupe importante de scadenta.

Concentrarea activelor, a datoriilor si elementelor extrabilantiere - prezentate din punct de vedere al zonelor geografice, al grupelor de clienti sau alte activitati.

Pierderi rezultate din credite si avansuri trebuie sa cuprinda:

-politica contabila de inregistrare pe cheltuieli a creditelor neperformant

-detalii privind modificarea provizioanelor pentru pierderi si avansuri pe perioada etc.

Riscuri bancare generale inclusiv pierderile viitoare si alte riscuri imprevizibile sau contingente.

Active constituite drept garantii valoarea agregata a datoriilor, natura si valoarea contabila a activelor constituite drept garantii.

Activitati de administrare a activelor - cuprinde activele administrate de banci, active ce nu sunt incluse in bilant.

Tranzactii cu parti afiliate - prezentate conform IAS 24 ,, Prezentarea informatiilor referitoare la tranzactii cu parti afiliate".

IAS 32 - INSTRUMENTE FINANCIARE

Instrumentul financiar - orice contract care genereaza un activ financiar pentru o intreprindere, si o datorie financiara sau un instrument de capital propriu pentru o alta intreprindere.

Instrumentele financiare includ: instrumente primare (creante, datorii, actiuni) si instrumente derivate (optiunile financiare, contractele forward si contractele futures).

Prezentare:

Inregistrarea unui instrument financiar in bilantul emitentului se face in functie de natura economica a instrumentului si nu de forma sa juridica.

Daca un instrument financiar include:

-un element de datorii financiare si

-un element de capital propri ele se inregistreaza separat in functie de natura lor economica si de incasari.

Dobanzile, dividendele, plus pierderi si castiguri

-aferente instrumentelor financiare clasificate ca datorii, trebuie raportate in contul de profit si pierdere;

-iar cele aferente instrumentelor calsificate in capital propriu, trebuie raportate direct in capital propriu.

Se poate compensa un active financiare cu o datorie financiara cand exista un drept juridic de compensare si intentia de a realiza compensarea pe baza valorii nete, sau de a vinde active si compensa datoria simultan.

Prezentarea informatiilor au rolul de a furniza utilizatorilor de situatie financiara care sa le imbunatateasca intelegerea semnificatiei instrumentelor bilantiere si extra bilantiere, pentru prezentarea financiara si performantele unei companii si sa-i ajute la evaluarea valorilor, sincronizarii si certitudinii fluxurilor de numerar.

Trebuie prezentat in situatia financiara:

- informatii despre soldurile si tranzactiile cu instrumentul financiar

- masura in care folosirea instrumentelor financiare acopera riscul asociat si obiectivele la a caror atingere contribuie.

Situatiile financiare pot contine o combinatie de descriere narativa si date cantitative potrivite naturii si importantei relative pentru companie.

Recunoastere si cuantificare

Daca o actiune este inregistrata in functie de natura sa, ca datorie financiara, contabilizarea pentru aceasta trebuie sa urmeze metode de contabilitate aferente elementelor de pasiv.

Daca un instrument de datorie este inregistrat, in functie de natura sa, la capitalul propriu, inregistrarea in contabilitate trebuie sa urmeze metode corespunzatoare capitalurilor proprii.

Aria de aplicare asupra tuturor tipurilor de instrumente financiare (recunoscute cat si nerecunoscute), cu exceptia: investitiilor in filiale (IAS 27), in intreprinderi asociate (IAS 28); interesele in asocierile in participatie (IAS 31); obligatiile angajatorilor si fondurile privind pensiile (IAS 19, IAS 26); obligatiile angajatorilor in baza planului pentru optiuni pentru actiuni; obligatii provenite din contracte de asigurari (exceptie: reducerea valorii reziduale se contabilizeaza ca un instrument financiar).

DEFINITII

Instrumentul financiar - orice contract ce genereaza simultan un activ financiar pentru o intreprindere si o datorie financiara sau instrument de capital propriu pentru o alta.

Obs: termenul de contract este folosit aici in sensul drepturilor si obligatiilor aferente partilor determinate de evenimente petrecute in trecut care nu pot fi evitate.

Contractul poate fi scris sau acord verbal, obligatia contractuala exista, iar forma este o chestiune de substanta/natura.

Exceptie: contractele pe marfa care au fost incheiate si satisfac cerinte cu privire la aprovizionare, vanzare si consumul estimat de intreprindere, au fost destinate acestui scop de la inceput si se presupune ca plata se va face la livrare.

Activ financiar - orice activ care reprezinta:

numerar;

- un drept contractual de a incasa numerar sau alte active financiare de la alta intreprindere (creante imobilizate);

- un drept contractual de a schimba instrumentul financiar cu alta intreprindere in conditiile care sunt potential favorabile (plasamente);

- un instrument de capital propriu al altei intreprinderi (participatii).

Nu constituie active financiare

- activele obtinute in leasing;

- activele fizice (stocuri, terenuri, cladiri, mijloace fixe);

- active necorporale: brevete sau marci inregistrate, deoarece genereaza oportunitatea de a obtine intrari de numerar sau alt activ, dar nu dau nastere unui drept prezent de a incasa numerar sau alt activ financiar. In aceeasi categorie intra si cheltuieli in avans.

Datorie financiara - orice obligatie contractuala:

- de a varsa numerar sau alt activ financiar unei alte intreprinderi,

- de a schimba instrumente financiare cu alta intreprindere, in conditiile care sunt potential favorabile.

Nu sunt datorii financiare

- venituri in avans si majoraritatea obligatiilor de garantie, deoarece acestea sunt asociate intrarilor sau iesirilor de beneficii economice, asociate primirii sau livrarii de bunuri, nu de incasari/plata de numerar sau alte active financiar;

- impozitul pe venit, chiar daca sunt datorii ce deriva din evenimente trecute, dar intreprinderea are posibilitati limitate de a le evita si, nu sunt impuse de contracte intre parti.

Sunt active si datorii financiare creantele si datoriile angajate (dobanzile de primit sau de platit, care nu au ajuns inca scadenta).

Instrument de capital propriu - orice contract care probeaza o participatie reziduala in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor obligatiilor sale.

Activele si datorii financiare monetare - sunt active si datorii financiare ce urmeaza a fi incasate sau platite in sume de bani determinate sau nedeterminate.

Valoarea justa - valoarea pentru care un activ poate fi tranzactionat sau o datorie poate fi stinsa, de buna voie, intre parti aflate in cunostiinta de cauza, in cazul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.

Valoarea de piata - este valoarea ce se obtine din vanzare sau se plateste la achizitia unui instrument financiar pe o piata activa.

Instrumente financiare derivate

Instrumentul financiar derivat (IAS 39)    este un contract ce are doua caracteristici distincte:

- un element "de baza", ce este variabila (curs valutar, rata dobanzii, etc);

- o "valoare notionala", aceasta este reprezentata de valuta, unitati de datorie specificate in contract.

La "valoare notionala" se aplica variabila si genereaza fluxul de numerar sau alte schimburi solicitate prin contract.

Instrumentele financiare derivate creeaza drepturi si obligatii ce au efectul transferarii intre partile din contract a unuia sau mai multor riscuri financiare inerente unui instrument financiar primar,dar nu au ca rezultat transferarea unui instrument financiar primar de baza la incheierea contractului.

Completari la instrumentele financiare derivate sunt aduse in contextul IAS 39 si care cuprind patru contracte de baza cu instrumente derivate: contract forward, contract forward, contract de optiune, contract swap.

Contract forward este un contract de vanzare sau cumparare

- a unei cantitati specificate dintr-un produs,

- la pret prestabilit si

- la o data viitoare.

Contract futures este un contract tranzactionat la bursa, de vanzare sau de cumparare

- a unei cantitati standard dintr-un produs,

- la un anumit moment in viitor si

- la un pret prestabilit (produsul poate fi de natura financiar si nefinanciar).

Contract de optiune este un contract care da dreptul celui care il detine, dar nu si obligatia,

- sa cumpere sau sa vanda un produs specificat,

- la un pret prestabilit,

- drept pe care il poate exercita intr-o perioada determinata de timp.

Exista: contractul cu drept de cumparare, denumit optiune de cumparare (optiune "call") si contractul cu drept de a vinde, denumit optiune de vanzare (optiune "put").

Contract swap este un contract prin care se schimba un set de fluxuri de numerar cu un altul.

Rezultatul contractului swap este un schimb de natura economica a ratelor dobanzilor, valutelor, ratelor de referinta sau orice combinare a acestora (de obicei, dar nu intotdeauna, de natura financiara), schimb realizat la o data sau la momente din viitor.

Instrumentele derivate pot fi combinate in numeroase moduri, in scopul indeplinirii unui anumit plan, atingerii unui rezultat sau unei pozitii particulare.

Instrumentele derivate se pot combina, pentru a obtine aceleasi rezultate, ca cel obtinut prin folosirea unui instrument derivat, combinatie ce genereaza instrumente sintetice.

Exemplu:

Un imprumut la o rata variabila a dobanzii combinat cu o tranzactie swap care presupune primirea de sume la o rata variabila a dobanzii si plata unei sume calculata la o rata fixa a dobanzii.

Aceasta combinatie genereaza un rezultat final similar celui care s-ar obtine daca imprumutul ar fi fost contractat la o rata fixa a dobanzii.

Contracte care implica marfuri

Contractele care implica marfuri si care pot fi:

- regularizate doar prin primirea sau livrarea unei marfuri, nu este instrument financiar;

- regularizate in numerar sau cu alt instrument financiar (contract futures), este un instrument financiar.

Un contract prin care se solicita plata unei sume de numerar determinata, in functie de pretul de piata al unei marfuri, este precis un activ sau o datorie financiara (instrument derivat), daca obligatia din contract este de a face plata in numerar.

Dificultati apar daca una din parti are posibilitatea de a opta pentru o anumita modalitate de regularizare a tranzactiei.

Exemplu:

Cand creditorul poate decide ca obligatia sa fie stinsa:

-prin plata in numerar sau

-prin livrarea unei cantitati fixe dintr-o marfa.

Pentru debitor, datoria are doua componente:

obligatia potentiala de a plati numerar, ce reprezinta o datorie financiara si

obligatie potentiala de a livra marfuri, ce este o obligatie, dar nu datorie financiara.

Daca debitorul decide modul de regularizare a contractului (instrumentului), prin plata sau livrarea unei cantitati fixe dintr-o marfa, creditorul nu poate solicita decontarea prin plata in numerar, aceasta face ca instrumentul (contractul) sa nu determine aparitia unei datorii financiare.

Contingente

Datoriile si obligatiile care au fost convenite la momentul prezent, dar care devin obligatorii doar in urma producerii unui eveniment viitor, sunt, fara indoiala, instrumente financiare, daca presupune primirea, livrarea sau schimbul de active financiare.

Intrucat producerea evenimentelor viitoare, nu se afla la latitudinea uneia dintre parti, ci reprezinta mai degraba un eveniment exterior, care poata sau nu sa aiba loc, se impune ca un astfel instrument (contract) sa fie inregistrat ca pasiv.

Exceptie: cazul in care, la inceput, nu se intrevede posibilitatea ca un eveniment viitor sa oblige emitentul sa deconteze instrumentul in numerar sau cu alt activ financiar, sau este considerat indepartat.

PREZENTARE

A). Datorii si capitaluri proprii sunt prezentate functie de natura aranjamentului instrumentului financiar si trebuie inregistrate ca:

- datorie financiara sau

- instrument de capital propriu.

Datorie financiara este atunci cand emitentul este obligat sa faca plata in numerar sau alt activ financiar catre cel ce detine instrumentul.

Exemplu:

O actiune preferentiala ce poate fi rascumparata in numerar, la optiunea detinatorului sau la o data prestabilita, genereaza obligatia din partea emitentului de a plati actiunile detinatorului, rezultand un instrument ce include si un element de datorie financiara pentru emitent.

1. Datorii care pot fi stinse prin actiunile emitentului

Precizari:

- instrumentele de capital propriu - nu sunt active financiare;

- obligatiile intreprinderii de a livra instrumente de capital propriu - nu sunt datorii financiare, ci o alta forma de capital propriu;

- dreptul de a rascumpara actiuni proprii (instrumente de capital propriu) - nu este activ financiara, ci un instrument negativ de capital propriu.

Un instrument de capital propriu este un instrument financiar care nu presupune decontarea in numerar sau alt activ financiar.

Datorie financiara este o obligatie care poate fi stinsa de emitent prin emisiunea de instrument de capital propriu si care nu expune detinatorul la riscul de fluctuatie a pretului acestor titluri sau la riscul privind participatia reziduala in activele sale.

2. Obligatia de rascumparare a actiunilor

Creerea unui instrument de capital propriu (dupa forma) si care nu necesita rascumparare, nu inseamna neaparat, ca acel instrument nu poate fi inregistrat ca datorie financiara, daca imprejurarile ar fi de asa natura incat, emitentul va fi obligat sa isi rascumpere actiunile din motive economice.

Exemplu:

O actiune preferentiala cu dividend progresiv, progresia dividendului poate ajunge la nivel atat de impovaratoare incat sa genereze efectiv necesitatea de a rascumpara actiunile, ceea ce determina aparitia unei datorii financiare.

3. Actiuni proprii

Este cazul unei societati care cumpara propriile sale actiuni in scopul anularii sau vanzarii lor ulterioare (SIC D16), aceste actiuni trebuie prezenta in bilantul consolidat al emitentului, ca o reducere a capitalului propriu.

Daca ulterior intreprinderea vinde actiunile, diferenta (cost de achizitie minus pret de vanzare), este prezenta in situatia financiara ca o modificare de capital propriu,deci nu trebuie evidentiata ca parte a profitului si pierderii nete pentru perioada respectiva.

4.Instrumente "perpetue"

Instrumentele "perpetue" cuprind actiunile preferentiate perpetue, ce nu sunt rascumparabile in mod obligatoriu si nici rascumparate la optiunea detinatorului.

Pentru aceste actiuni dividendele se platesc doar la optiunea emitentului.

Daca din diferite motive nu se platesc dividendele pentru aceasta actiune, detinatorii acestor beneficiaza de alte drepturi care le protejeaza interesele (ex: dreptul de a-si asuma controlul asupra intreprinderii).

In astfel de cazuri IAS 32 clasifica aceste actiuni si le trateaza ca instrumente de capital propriu.

Dar, este posibil ca un instrument ce este (ca forma juridica) actiune preferentiala perpetua sa aiba aceleasi caractere ca si o datorie perpetua, inclusiv obligatia explicita de a declara si plati de dividende de o anumita valoare si la momente de timp specificate - acest instrument trebuie contabilizat ca si datorie financiara.

B). Clasificarea instrumentelor compuse de catre emitent

Emitentul unui instrument financiar ce contine atat un element de obligatie, cat si un element de capital propriu, trebuie sa clasifice partile componente ale instrumentului separat.

Inregistrarea nu va fi ajustata pana in momentul regularizarii sau conversiei.

Exista pentru determinarea valorii componentei de datorie trei abordari:

a) stabilirea valorii juste a componentei de datorie si atribuirea diferentei pana la pretul total de emisiune componentei de capital propriu;

b) stabilirea valorii juste a componentei de datorie si separat o valoare justa pentru componenta de capital propriu, iar atribuirea de valori celor doua componente se face prorata fata de valorile astfel stabilite.

c) stabilirea unei valori juste pentru componenta de capital propriu, folosind un model de stabilire a pretului optiunilor, si atribuirea diferentei pana la pretul de emisiune componentei de datorie.

Mai sunt prezente: - datorii convertibila emisa catre parti afiliate

- pasive financiare cu rata flotanta.

C). Clasificarea pasivelor in curente si pe termen lung

Datoriile prezente in bilant reflecta de obicei suma care trebuie platite, care pot fi, curente si pe termen lung. Conform normei:

partea curenta (a datoriei pe termen lun) = valoarea prezenta a platii dobanzii si valorii creditului scadent in urmatoarele 12 luni;

partea aferenta termenului lung = valoarea creditului scadent peste 12 luni.

Dobanzi, dividende, pierderi si castiguri

dobanzi, dividende, pierderi si castiguri aferente instrumentelor clasificate ca datorie trebuie reflect in contul de profit si pierdere/cheltuieli sau venituri;

- dividende, pierderi si castiguri aferente instrumentelor clasificate ca elemente de capital propriu trebuie creditate sau deduse direct din capitalul propriu.

Abordarea nu este completa, deoarece IAS 32 nu trateaza si elementele referitoare la evaluare si recunoastere (elemente aferente IAS 39).

Dividendele distribuite din profit nu constituie dobanda, dar deoarece in mod evident constituie costuri ale finantarii, trebuie raportate fie:

- ca o comparatie separata a costului de finantare

agregate impreuna cu alte costuri de finantare si regasite in contul de profit si pierdere.

Compensarea unui activ financiar cu o datorie financiara

Un activ financiar si o datorie financiara trebuie compensate si valoarea neta raportata in bilant, atunci cand societate:

-are dreptul legal de a compensa valorile recunoscute si

-intentioneaza fie sa regularizeze valoarea neta, fie sa realizeze activul si sa stinga obligatia simultan.

In bilantul activul trebuie prezentat in activ, iar datria in pasiv, fiecare clasificare corespunzator conf. IAS 1, paragraful 33-37.

Compensarea nu da nastere la recunoasterea unui castig sau pierdere, iar incetarea recunoasterii unui instrument financiar nu are ca rezultat numai scoaterea elementelor recunoscute anterior din bilant, dar si recunoasterea unui castig sau a unei pierderi.

Dreptul de compensare este dreptul legal al debitorului, prin contract sau alte mijloace, sa stinga ori sa elimine in totalitate sau partial valoarea datorata unui creditor prin reducerea din valoarea respectiva a unei sume datorate de creditor.

Compensarea se face simultan intre activul financiar si datoria financiara si prezinta avantajul ca nici o parte nu este expusa riscului.

Compensarea poate fi partiala, ex: compensarea simultana - casa de compensatie pe o piata financiara organizata intr-o tranzitie particulara. Fluxurile de numerar sunt echivalente unei singure valori nete, ce reflecta suma de platit sau incasat.

Se mai trateaza si:

- compensarea in cadrul programarii de pensii;

- procedura de compensare in situatia in care valutele de exprimare sunt diferite;

- situatii in care nu este posibila compensarea.