Metoda contabilitatii

Metoda contabilitatii

Definirea metodei contabilitatii

Metoda contabilitatii consta in studierea starii si miscarii patrimoniului unei entitati economice din punct de vedere al:

a. utilitatii activelor acesteia sau destinatiei lor (continutul economic);

b. drepturilor de proprietate al acestor bunuri in cadrul raporturilor de schimb (provenienta lor).

Se observa ca metoda contabilitatii are drept suport de actiune dubla reprezentare a patrimoniului si activitatilor unei entitati economice. Pornind de la acest principiu se desprinde principala trasatura a oblectului de studiu al contabilitatii si anume: reflectarea patrimoniului atat sub aspectul utilitatii si functionalitatii bunurilor economice, cat si sub aspectul drepturilor de proprietate in cadrul carora se dobandesc aceste bunuri economice.

Aceasta dubla reprezentare a patrimoniului a constituit principala .trasatura a obiectului contabilitatii, care determina si continutul metodei acestei discipline.

Dubla reprezentare este in stransa legatura cu dubla inregistrare a operaaunilor economico-financiare. Dubla inregistrare este determinata de faptul ca miscarea si transformarea bunurilor economice pe toate fazele procesului informational genereaza tranzactii de iesire dintr-o faza a acestuia si dei ntrare intr-o alta faza a acestuia.

Pentru realizarea obiectului contabilitatii metodei proprii acestei discipline, instrumentele de actiune sunt reprezentate de procedeele sale.

Procedeele metodei contabilitatii

In functie de informatiile care sunt furnizate de fenomenele si procesele economice, procedeele se clasifica astfel:

a. procedee comune tuturor stiintelor;

b. procedee specifice metodei contabilitatii;

c. procedee comune metodei contabilitatii si altor discipline economice.

In cadrul procedeelor comune stiintelor se disting urmatoarele:

a. observatia: este reprezentata de faza initiala a cercetarii obiectului de studiu al unei discipline;

b. rationamentul: se aplica de metoda contabilitatii avand la baza judecati logice care determina obtinerea de concluzii utile;

c. comparatia: se utilizeaza pentru a stabili asemanarile si deosebirile dintre diferitele fenomene si procese economice;

d. clasificarea: este reprezentata de repartizarea sistematica pe clase sau obiecte a fenomenelor si proceselor economice in raport de asemanarile si deosebirile dintre ele;

e. analiza: este procedeul de studiere a unui intreg care se bazeaza pe examinarea, studierea sistematica a fiecarui element component in parte;

f. sinteza: este procedeul de cercetare a fenomenelor prin trecerea de la articular la general, astfel incat sa se obtina concluzii pertinente.

Procedeele specifice metodei contabilitatii sunt: bilantul, contul si balanta de verificare.

Bi1antul - este procedeul prin care se realizeaza dubla reprezentare a patrimoniului unei entitati economice, precum si evidentierea rezultatelor financiare obtinute de catre aceasta.

Prin intermediul bilantului contabil se prezinta la un moment dat situatia atrimoniului sub dublu aspect:

a. din punct de vedere al destinatiei economice, latura evidentiata prin notiunea de activ;

b. din punct de vedere al surselor de provenienta, latura evidentiata prin notiunea de pasiv.

Acest procedeu se bazeaza pe principiul dublei reprezentari a patrimoniului, ca fiind principiul contabil de baza al contabilitatii.

Contul - este procedeul care evidentiaza miscarile si transformarile patrimoniale la nivelul fiecarui element in parte. Pentru fiecare element patnmoonial contabilitatea deschide cate un cont, care sa reflecte aceste modificari. Similar cu procedeul bilant, contul se bazeaza in functionarea sa pe principiul dublei inregistrari a operatiilor economico-financiare, in sensula ca o asemenea operatiune trebuie inregistrata concomitent in doua conturi distincte si in structuri diferite ale acestui instrument-procedeu.

Legatura dintre cont si bilant este asigurata de catre un alt instrument, si anume balanta de verificare. Prin intermediul acestui instrument se asigura controlul aplicarii celor doua principii enumerate anterior ,(inregistrarea si reprezentarea), avand astfel garantia exactitatii inregistrarilor in conturi a tranzactiilor realizate de catre entitate in cadrul unui exercitiu financiar.

Procedeele comune metodei contabilitatii si altor discipline economice sunt:

a. documentarea - orice operatie economico-financiara sau tranzactie realizata de entitate trebuie sa aiba la baza un document justiflicativ care sa permita inregistrarea sa in contabilitate;

b. evaluarea - consta in cuantificarea monetara a elementelor patrimoniale in momentul prezentarii situatiilor financiare a unei entitati;

c. calculatia - are o legatura directa cu procedeul anterior deoarece pentru ca o informatie sa fie prezentata in etalon monetar in situatiile financiare, aceasta trebuie prelucrata si actualizata, operatiuni care sunt determinate numai in urma unui proces de calculatie;

d. inventarierea - reprezinta procedeul prin care se determina faptic totaitatea elementelor patrimoniale la un moment dat, atat din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere valoric. Aceasta determinare faptica este comparata cu cea scriptica, obtinandu-se. astfel diferente de inventar care trebuie contabilizate si prezentate in situatiile financiare.

Aceste procedee reprezinta instrumentele de ,baza pentru realizarea metodei proprii contabilitatii si prin ea aceasta disciplina isi poate atinge oblectivele pentru care a fost creata.