Obiectul si rolul contabilitatii de gestiune

1. Obiectul contabilitatii de gestiune (CG). Dezvoltarea conceptiei contabilitatii de gestiune.
2. Legatura dintre contabilitatea de gestiune si contabilitatea financiara: asemanari si deosebiri.
3. Elementele de baza ale contabilitatii de gestiune.
4. Organizarea contabilitatii de gestiune.

Contabilitatea realizeaza reprezentarea interna si externa a unei intreprinderi. Aceasta reprezentare justifica existenta a doua circuite in sistemul informational al intreprinderii: unul, care reda imaginea intreprinderii in exterior - contabilitatea financiara, considerata "fata externa" a intreprinderii si altul care, descrie procesele interne ale intreprinderii, denumit contabilitatea manageriala, considerata "fata interna" a intreprinderii.

Contabilitatea de gestiune a aparut in Marea Britanie si SUA la finele secolului XVIII, ca urmare a dezvoltarii industriilor si concurentei. CG a cunoscut 2 etape de dezvoltare:

I etapa(interbelica) - cuprinsa intre cele 2 razboaie mondiale. In aceasta perioada nu exista notiunea de "contabilitatea manageriala", dar practica notiunea de "contabilitatea de productie", care avea un singur obiectiv - calcularea costului de productie.

II etapa(postbelica) - cuprinde perioada de dupa al 2-lea razboi mondial, si anume in anii 40-50 a aparut notiunea de "contabilitatea manageriala", care se deosebeste de "contabilitatea de productie" prin faptul ca in afara de calculul costului de productie, ea se mai ocupa si cu begetarea, analiza, controlul, luarea deciziilor etc.

In Republica Moldova contabilitatea manageriala a fost recunoscuta oficial prin intermediul Conceptiei reformei contabilitatii Nr. 1187 din 24.12.1997. Dezvoltarea contabilitatii manageriale in Republica Moldova se efectueaza in doua directii principale:

adaptarea tehnicilor si metodelor demult aplicate in lume, care au adus utilizatorilor lor succesul in afaceri;

studierea si cercetarea tehnicilor si metodelor relativ noi pentru intreprinderile din vest.

Contabilitatea manageriala, numita si "contabilitatea analitica" in Franta sau "contabilitatea de gestiune" in Rominia are rolul de a servi ca instrument in luarea deciziilor de catre managerii firmei.

Contabilitatea manageriala reprezinta un domeniu distinct in cadrul evidentei contabile, avind drept obiectiv principal masurarea, colectarea, prelucrarea si transmiterea informatiei pentru planificare (bugetare), calculatie, control si analiza executarii bugetelor in scopul pregatirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale.

Principalele obiective sau functii ale contabilitatii manageriale sunt:

calcularea costurilor pe produse (lucrari, servicii), activitati si pe unitati organizationale (diviziunii, departamente, sectii, servicii etc.);

determinarea diferitor marje si rezultate analitice pe produse, servicii sau activitati;

furnizarea informatiei necesare elaborarii bugetelor;

furnizarea informatiilor necesare elaborarii bugetelor;

furnizarea de informatii pentru stabilirea abaterilor intre previziuni si realizari;

furnizarea de informatii destinate masurarii performantelor (rentabilitate, productivitate) la nivelul sectoarelor de activitate si al produselor;

furnizarea datelor pentru exercitarea controlului gestionar;

luarea deciziilor manageriale pe termen lung si coordonarea dezvoltarii intreprinderii.

Obiectele contabilitatii manageriale cuprind resursele economice de care dispune intreprinderea, procesele economice precum si rezultatele activitatii atat a intreprinderii in intregime, cit si a subdiviziunilor structurale separate.

Un sistem efectiv de contabilitate manageriala da posibilitate intreprinderii sa manuiasca operatiile de fiecare zi, sa depisteze probleme si sa le rezolve, sa faca planuri pentru perioadele scurte si lungi si sa evalueze progresul.

Contabilitatea financiara si cea manageriala se au functii si reguli diferite, ceea ce se vede din tabelul urmator:

Compararea contabilitatilor financiare si manageriale

Utilizatorii informatiilor determina continutul de baza a fiecarui subsistem al contabilitatii.

Utilizatorii contabilitatii financiare sunt persoane fizice si juridice, care se afla in relatii anumite cu intreprinderea, care a prezentat raportul financiar. Utilizatorii externi sunt de doua tipuri:

cu interes financiar direct in aceasta intreprindere (investitorii, actionarii, creditorii)

cu interes financiar indirect: furnizorii, clientii, organele administrative si fiscale auditorii, sindicatele, bursele hirtiilor de valoare, presa, etc.)

Conducatorii intreprinderii poarta raspundere pentru pregatirea rapoartelor financiare, dar folosesc aceste informatii intr - o masura limitata.

Utilizatorii contabilitatii manageriale, spre deosebire de cea financiara, sunt numai utilizatorii interni. Asa ca managerii, contabilii, analistii, conducatorii subdiviziunilor, Consiliul de directori sau alt organ de conducere superior.

Utilizatori ai darilor de seama financiare traditionale sunt utilizator externi si interni, iar darile de seama analitice interne sunt folosite de administratorii intreprinderii. Continutul acestora din urma se poate schimba in functie de destinatia lor speciala si de cerintele administratorului pentru care ele sunt pregatite. Drept exemple ale unor astfel de dari de seama pot servi: darile de seama privind costul produselor, darile de seama operative curente ale subdiviziunilor intreprinderii, situatiile de venituri si cheltuieli pentru planificarea operatiilor viitoare etc.

Obligativitatea organizarii contabilitatii.

Toate intreprinderile, indiferent de forma de proprietate si forma de organizare sunt obligate sa tina contabilitatea financiara conform Legii contabilitatii si S.N.C. Prin legislatie se stabilesc cerinte fata de rapoartele financiare, care trebuie sa fie prezentate organelor respective, indiferent de faptul daca conducerea intreprinderii considera aceste date utile sau nu.

Tinerea contabilitatii manageriale nu este strict obligatorie, fiind determinata de obiectivele si sarcinile, care stau in fata intreprinderii, precum si de nivelul pregatirii profesionale a conducerii acesteia. Totusi, in mod obligatoriu, trebuie sa se respecte conditia, potrivit careia efectul economic din utilizarea informatiei trebuie sa fie mai mare decat consumurile efectuate pentru culegerea si prelucrarea acesteia. Adoptarea celui mai adecvat sistem al contabilitatii de gestiune, potrivit specificului fiecarei intreprinderi, creeaza posibilitatea controlului responsabilitatilor, care altminteri ar deveni inopinat. Conducerea unei intreprinderi mici, de exemplu, poate renunta la organizarea contabilitatii de gestiune.

Scopul contabilitatii este o trasatura distinctiva fundamentala.

Scopul contabilitatii financiare consta in prezentarea datelor necesare pentru intocmirea rapoartelor financiare destinate, in mare masura, utilizatorilor externi, cit si celor interni. Scopul se considera atins, daca rapoartele financiare sunt intocmite si prezentate dupa destinatie.

Scopul contabilitatii de gestiune consta in asigurarea managerilor cu informatiile necesare in procesul planificarii corespunzatoare, gestiunii si controlului efectiv. Scopurile sunt considerate realizate daca sistemul contabilitatii de gestiune creat la intreprindere permite: asigurarea unei activitati mai efective a acesteia, luarea celei mai argumentate decizii gestionare si determinarea corespunzatoare a strategiei intreprinderii pe piata. Scopul contabilitatii manageriale in timp este continuu, permanent si se atinge pentru o perioada scurta de timp.

Sistemul contabil utilizat

Contabilitatea financiara se bazeaza pe sistemul de contabilitate in partida dubla, care consta in inregistrarea operatiilor economice in doua conturi sintetizate in Cartea mare si pe baza soldurilor tuturor conturilor se obtine bilantul. In timp ce inregistrarea informatiei pentru uzul firmei nu e neaparat sa se intemeieze pe sistemul de contabilitate in partida dubla. Informatia se culege pe sectii sau subdiviziuni ale firmei, precum si pe felurile de produse si servicii. Ea nu trebuie sa se acumuleze in conturile Cartii mari si, dupa folosirea ei de catre administratori pentru anumite necesitati, este transmisa spre pastrare. In legatura cu aceasta, sistemul de cautare si pastrare a informatiei trebuie sa aiba capacitati mai mari decit e necesar pentru contabilitatea financiara.

Gradul de reglementare.

In procesul de organizare si functionare a contabilitatii financiare trebuie sa se respecte in mod obligatoriu principiile general acceptate si normele stabilite prin Legea contabilitatii, Standardele Nationale de Contabilitate, instructiuni, norme metodologice, alte acte emise de organele competente (Ministerul Finantelor, Inspectoratul Fiscal, etc.). Datorita acestui fapt ea este veridica in mod suficient. Utilizatorii externi trebuie sa fie convinsi ca documentele contabile sunt intocmite in conformitate cu regulile unice de tinere a contabilitatii, iar rapoartele financiare in caz de necesitate pot fi confirmate de auditori.

Contabilitatea manageriala utilizeaza metode adaptate de intreprindere si bazate pe criteriile economice si de gestiune, fara sa tina cont de cerintele impuse prin regulile juridice sau fiscale. Aici se aplica un singur criteriu - utilitatea informatiei pentru luarea deciziilor manageriale argumentate. Totodata, orice sistem al contabilitatii manageriale, organizat in conditiile de piata la o intreprindere concreta, trebuie sa se bazeze pe mijloace si procedee specifice, cum sunt:

utilizarea unitatilor de masura unice pentru planificare si evidenta;

aprecierea rezultatelor activitatii subdiviziunilor, centrelor de responsabilitate a intreprinderii;

continuitatea si utilizarea multipla a informatiei primare si intermediare in scopul gestionarii;

pregatirea indicatorilor rapoartelor interne in calitate de baza pentru sistemul de comunicatii intre nivelurile de gestiune, etc.

Etaloane de evidenta.

Dupa cum stim, contabilitatea financiara isi tine evidenta in valuta nationala - lei. In unitatea baneasca - lei trebuie sa fie reflectate operatiunile economice in conturi contabile si intocmite rapoarte financiare.

Ca limbaj al oamenilor de afaceri, contabilitatea manageriala opereaza cu etaloane de evidenta valorice si nevalorice - in dependenta de utilitatea lor. Deseori sunt utilizate asa unitati de masura naturale (bucati, metre, tone, litre, etc.), natural-conventionale (cai-putere, borcane - conventionale, etc.). Pentru evidenta timpului de lucru se folosesc asa indicatori ca om-ore, masino-ore, etc.

Obiectul evidentei si analizei.

In contabilitatea financiara trebuie sa fie prezentate informatii privind intreprinderea in ansamblu.

In contabilitatea manageriala o atentie deosebita se acorda subdiviziunilor separate, tipurilor de activitati, centrelor de responsabilitate etc.

Frecventa prezentarii rapoartelor.

In prezent agentii economici din Republica Moldova sunt obligati sa intocmeasca rapoarte financiare trimestriale mai putin detaliate, iar in baza lor la sfirsitul anului se intocmeste un raport financiar mai complex.

In contabilitatea manageriala rapoartele se intocmesc atit periodic - zilnic, saptaminal, lunar, trimestrial, cit si la cerere. Administratia intreprinderii de sine statator determina continutul, termenele si periodicitatea prezentarii rapoartelor interne. Principiul de baza - oportunitatea si economicitatea.

Exactitatea informatiei.

Informatiile contabilitatii financiare sunt exacte, deoarece ele se inregistreaza in contabilitate numai dupa savarsirea operatiunilor economice, fiind preluate din documente primare intocmite.

Contabilitatea manageriala solicita prezentarea operativa a datelor, deoarece luarea multor decizii nu poate fi aminata pina la furnizarea informatiilor complete. Contabilitatea manageriala, imbinind planificarea si luarea deciziilor, in mare masura, vizeaza perioadele viitoare, din aceasta cauza informatiile din contabilitatea manageriala au un caracter probabil si subiectiv.

Publicitatea informatiilor.

Informatiile contabilitatii financiare sunt accesibile tuturor categoriilor de utilizatori prin publicarea lor sub forma rapoartelor financiare.

Majoritatea informatiilor contabilitatii manageriale reprezinta un secret comercial, intrucit reflecta tactica si strategia intreprinderii in conditiile economiei de piata. Scurgerea acestor informatii ar putea sa imprime luptei de concurenta de piata un caracter necinstit, motiv pentru care sunt considerate confidentiale si nu pot fi publicate.

Pe baza caracteristicilor sus mentionate se poate observa ca contabilitatea financiara are o serie de restrictii in ce priveste prezentarea de informatie beneficiarilor. Multe laturi ale activitatii intreprinderii si rezultatele ei nu-si mai gasesc oglindire in darea de seama financiara. Ea nu explica natura si calitatea productiei, eficienta folosirii resurselor materiale, productivitatea muncii, schimbarea conditiilor de retribuire a muncii etc. Si, fireste, acesti indici reprezinta date naturale si concrete, iar contabilitatea financiara recunoaste doar un singur masurator - etalonul banesc. Totodata, in darea de seama financiara isi gasesc oglindire numai datele istorice, care in general ajung la utilizatorii externi de informatie cu mare intarziere, intrucat datele darilor de seama financiare sunt publicate o data pe an.

In acest fel, darea de seama financiara ramane baza pentru analiza si luarea de decizii, insa baza aceasta, ca instrument de conducere, este destul de limitata in timp si in spatiu. E drept ca orice prognoza pe viitor necesita o analiza a trecutului, si contabilitatea financiara ofera posibilitatea efectuarii unei astfel de analize, dar de la ea nu putem astepta mai multa informatie decat se contine in bilant si raportul privind rezultatele financiare. De aceea, paralel cu aceste forme de baza de dare de seama, se intocmesc anexe la ele, care contin informatie ce detaliaza anumiti indici din respectivele rapoarte. Cele spuse nu diminueaza insemnatatea contabilitatii financiare, ci demonstreaza importanta contabilitatii de gestiune ca instrument principal de conducere pentru administrarea intreprinderii, care completeaza contabilitatea financiara. Fiind libera de stricta reglementare si codificare, informatia de gestiune poate fi obtinuta sub forma necesara comoda pentru beneficiarii interni si la timpul curent, ceea ce ii confera un caracter concret si operativ. Ea formeaza baza pentru aprecierea unei serii de posturi de bilant si explica factorii si pozitiile rezultatului financiar general prin contrapunerea veniturilor si cheltuielilor pe anumite feluri de produse.

In concluzie se poate mentiona, ca necatand la delimitarea acestor 2 tipuri de evidenta, pentru a obtine o informatie necesara, completa si la timp, in scopul luarii deciziilor de conducere, contabilitatea financiara si contabilitatea manageriala trebuie aplicate in mod complex. Delimitarea contabilitatea financiara si contabilitatea manageriala este generata doar de necesitatea de a oferi utilizatorilor externi informatia ce se contine in darea de seama financiara cu scopul pastrarii secretului comercial.

Cu toate ca contabilitatea financiara si contabilitatea manageriala au o serie de particularitati individuale ce difera, exista si caracteristici comune:

ambele contabilitati exameneaza unele si aceleasi operatii economice(aceleasi documente primare), dar sub diferite aspecte;

sunt obligate sa respecte principiile generale acceptate de contabilitate;

costul efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate, lucrarilor executate) calculat in contabilitatea manageriala este preluat la sfarsitul lunii de catre contabilitatea financiara pentru evaluarea stocurilor fabricate;

informatiile ambelor contabilitati sunt luate pentru luarea deciziilor.

Metoda contabilitatii manageriale cuprinde totalitatea diferitor procedee si mijloace prin intermediul carora obiectele contabilitatii manageriale sunt reflectate in sistemul informational al intreprinderii. Elementele metodei contabilitatii manageriale sunt destul de variate, din care se poate de mentionat planificarea (bugetarea), metoda indicilor, calculatia, procedeele analizei activitatii economice, metode economico-matematice, rapoartele interne.

Contabilitatea de gestiune moderna include in sine urmatoarele functii (elemente de baza):

planificarea

controlul

luarea deciziilor gestionare

Planificarea - este un proces de stabilire a ordinii de actionare in viitor. La toate etapele acestui proces contabilul implicat in contabilitatea manageriala trebuie sa-si imagineze clar alternativele financiare disponibile. Datele contabile ale perioadelor precedente servesc ca baza initiala pentru planificare, iar datele evidentei curente - drept mijloc de control asupra indeplinirii indicatorilor de plan si baza pentru corectarea sarcinilor de plan. Conceptia bugetarii presupune intocmirea unui plan pe termen scurt in care relatiile reciproce dintre operatiuni separate sunt coordonate la toate nivelurile de gestiune ale intreprinderii in intregime. In bugetare o atentie deosebita se acorda procesului de stabilire a normelor si normativelor optime, orientat spre asigurarea utilizarii eficiente a tuturor tipurilor de resurse.

Planificarea (bugetarea) asigura stabilirea ordinii de actionare in viitor si include urmatoarele masuri:

determinarea scopurilor, cautarea variantelor alternative de actiuni;

culegerea informatiei privind variantele alternative de actiuni;

alegerea caii optime din variantele alternative de actiuni;

realizarea deciziilor luate.

Un instrument important al planificarii constituie bugetul, la elaborarea caruia i-a parte si contabilul - analitic. Intocmirea bugetului care consta in determinarea indicatorilor tehnico - economici planificati pentru intreprindere si pentru subdiviziunile ei pentru o perioada curenta: decada, luna, semestru, an.

Controlul presupune compararea rezultatelor efective cu cele planificate in scopul determinarii abaterilor si corectarii divergentilor. Aceasta poate sa se manifeste in aducerea rezultatelor efective in concordanta cu cele planificate sau, invers, in modificarea planurilor, daca se constata ca ele nu mai pot fi realizate. Procesul controlului da posibilitatea de a prognoza, daca planul pe termen lung va fi realizat, de a depista problemele potentiale, de a lua masuri ce tin de modificarea scopurilor si obligatiilor in vederea evitarii pierderilor in viitor.

La baza structurii controlului operativ stau cinci elemente principale ilustrate in fig. 1.

Fig. 1 Elementele controlului operativ

Unul din cele mai slabe elemente in sistemul de gestiune este controlul divergentilor. Divergentile (permisiunile) trebuie sa fie formulate clar si exact, sa fie controlate pe intreaga perioada de planificare. Daca ele au dat gres (nu s-au confirmat), atunci este necesar de introdus modificari in bugete si devize.

Controlul scopurilor activitatii consta in controlul metodelor de atingere a scopurilor si modificarea strategiilor daca ele nu au perspectiva de realizare.

Controlul planurilor este compus din doua etape independente:

transformarea strategiilor definite in sarcinile planificate;

controlul abaterilor efective de sarcinile planificate.

La prima etapa, controlului este supusa justetea planurilor intocmite, corespunderea lor cu sarcinile propuse, insemnatatea unor etape de planificare, perioada optima de efectuare.

Controlul resurselor este asigurat de intocmirea devizelor utilizarii resurselor si evidentei utilizarii lor efective.

Controlul activitatii curente este asigurat de importanta privind activitatea curenta, care nu este cuprinsa in controlul scopurilor si resurselor. La unele intreprinderi sunt elaborate "normativele lucrului efectiv" pe care le controleaza prin "metoda eliminarii" abaterilor de la normative. Controlul efectuat prin "metoda eliminarii" este considerata cea mai efectiva varianta.

Astfel, prin controlul efectuat managerii se asigura ca resursele sunt obtinute si utilizate cu eficienta si eficacitate.

Eficienta suma factorilor de productie utilizati pentru atingerea unui nivel de productie.

Eficacitatea gradul de atingere a scopului.

Aceasta ii permite conducatorului sa-si concentreze atentia asupra proceselor negative si sa depisteze problemele care necesita solutionare.

O alta functie a contabilitatii manageriale este luarea deciziilor manageriale, ceea ce presupune selectarea unui curs de actiuni din cateva alternative speciale. Astfel, in baza rezultatelor obtinute, reflectate in rapoartele operative se i-au decizii de a sanctiona activitatea nefavorabila si de a stimula rezultatele pozitive.

In dependenta de perioada pentru care sunt luate decizii manageriale, ele se impart in:
- decizii manageriale pe termen lung, denumite si strategice;

- decizii manageriale curente sau operative.

Alegerea strategiei determina perspectiva dezvoltarii intreprinderii si prin urmare deciziile manageriale pe care ea poate sa le ea in viitor, care depind de capacitatea intreprinderii de a previziona ritmul cresterii diferitor indicatori economico - financiari ai intreprinderii, posibilitatea intreprinderii de a-si mentine piata, afluxul mijloacelor banesti pentru fiecare varianta alternativa etc. in diferita conjunctura economica (ritmul inalt al inflatiei, scaderea producerii, intensificarea concurentei, etc.)

Decizii manageriale pe termen lung au o influenta majora asupra situatiei viitoare a intreprinderii si, ca urmare, exactitatea informatiei despre posibilitatile intreprinderii si mediul ei economic este foarte semnificativa. De aceea decizii strategice trebuie sa fie prerogativa a managerilor superiori.

In afara de decizii strategice (pe termen lung) administratia intreprinderii ea decizii manageriale care nu atrag resursele intreprinderii pe o perioada indelungata. Astfel de decizii manageriale se socot curente sau operative si, de obicei, sunt in prerogativa managerilor la nivelul inferior. Luarea deciziilor manageriale curente se bazeaza pe situatia economica curenta si evaluarea resurselor materiale, umane si financiare, cu care dispune intreprinderea la momentul dat. Ca exemplu de decizii manageriale curente poate servi stabilirea pretului de vanzare a productiei intreprinderii, determinarea cantitatii optimale de fabricare diferitor tipuri de produse, stabilirea tipului de mas media care va fi rational de utilizat pentru a reclama productia intreprinderii, etc.

Interdependenta functiilor nominalizate este redata in fig. 2.

Fig. 2 Interdependenta functiilor contabilitatii manageriale

Organizarea contabilitati manageriale se realizeaza in raport cu marimea intreprinderii, nevoile interne de informare si specificul activitatii. Astfel, intreprinderile mari isi organizeaza o contabilitate manageriala bazata pe proceduri detaliate si riguroase. In schimb, in cazul firmelor mici functiile contabilitatii de gestiune sunt preluate adesea de contabilitatea financiara, prin detalierea si prelucrarea informatiilor furnizate de acestea in functie de nevoile manageriale.

In teoria si practica moderna a contabilitatii manageriale dupa tipul de conexiune intre contabilitatea financiara si cea manageriala, se confrunta 2 conceptii generale de organizare a acesteia si anume:

a)      conceptia organizarii contabilitatii de gestiune intr-un sistem conectat, integrat cu contabilitatea financiara, realizindu-se un singur circuit informational contabil, care integreaza cele 2 componente, - denumita conceptia monista (integralista) de organizare a contabilitatii (monism contabil);

b)      conceptia organizarii contabilitatii de gestiune intr-un circuit complet autonom fata de contabilitatea financiara, - denumita conceptia dualista de organizare a contabilitatii (dualism contabil).

In optica contabilitatii internationale, contabilitatea manageriala si cea financiara se realizeaza concomitent, fara o scindare riguroasa a acestora. Solutia integrarii contabilitatii de gestiune in contabilitatea financiara este destul de delicata, deoarece presupune combinarea functionalitatii sistemelor de conturi specifice contabilitatii de gestiune cu functionalitatea conturilor de cheltuieli (clasa 7 "Cheltuieli") si respectiv de venituri (clasa 6 "Venituri") ale contabilitatii financiare.

Adversarii contabilitatii integraliste sustin ca aceasta solutie este greu de practicat datorita interferarii inregistrarilor din contabilitatea financiara cu cele din contabilitatea manageriala. Se reproseaza acestei conceptii faptul ca face sa dispara, respectiv sa soldeze, conturile de cheltuieli si de venit din contabilitatea financiara, la finele fiecarei perioadei de calcul, ceea ce face dificila intocmirea si prezentarea contului 351 "Rezultatul financiar total" din contabilitatea financiara. Un astfel de subsistem este folosit de majoritatea intreprinderilor industriale din Marea Britanie, Canada, Republica Moldova, etc.

Avantajul: reducerea volumului de munca aferent contabilitatii.

Dezavantajul: scurgerea informatiilor considerate confidentiale.

Se accepta totusi aceasta conceptie poate fi practicata cu succes de catre unitati economice specializate in comert si turism, unde nu se pune cu predilectie problema costului de productie, ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe de marfuri.

Contabilitatea dualista consta in prelucrarea distincta a informatiilor de catre cele doua contabilitati, fiecare din ele urmarind validarea obiectivelor sale specifice, putandu-se merge pana la organizarea si conducerea fiecarei contabilitati in birouri distincte.

Aceasta conceptie satisface cerintele productiei si este orientata spre perfectionarea calculatiei si a controlului asupra consumurilor. Ea prevede utilizarea unor sisteme de conturi ale contabilitatii manageriale independente de cele ale contabilitatii financiare, utilizand conturi-perechi cu aceeasi denumire care au o structura opusa si se reflecta "ca intr-o oglinda". Astfel in contabilitatea financiara consumurile sunt grupate pe elemente economice, cheltuielile si veniturile sunt urmarite dupa natura lor economica, iar in contabilitatea manageriala consumurile, cheltuielile si veniturile sunt grupate pe centre de consumuri (intreprindere, productie, hala, sector, brigada) si obiecte de calculatie (produse finite, lucrari executate si servicii prestate). Un astfel de subsistem este folosit in tarile cu o reglementare stricta a contabilitatii din partea statului (Franta, Belgia, Romania, etc.).

Avantajul: asigura o confidentialitate mai inalta a informatiilor contabile.

Dezavantajul:. majorarea volumului de munca contabil si, respectiv a cheltuielilor de deservire a departamentului "Contabilitate", datorita faptului ca documentele primare se prelucreaza dublu, o data pentru necesitatile contabilitatii manageriale si a doua oara pentru cele ale contabilitatii financiare.