PROCESUL DE ARMONIZARE A SISTEMULUI CONTABIL ROMANESC

Procesul de armonizare a sistemului contabil romanesc

Un prim pas spre armonizarea contabilitatii romanesti l-au facut intreprinderile mari, cotate la Bursa de Valori Bucuresti, unele regii autonome, companii si societati nationale, alte intreprinderi de interes national, precum si categorii specifice de unitati ce opereaza pe piete de capital, care indeplinesc doua criterii economico-financiare prevazute. In acest sens, s-a emis Ordinul Ministerului Finantelor nr. 403/1999, care apoi a fost inlocuit cu Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 94/2001.

De mentionat ca, armonizarea contabilitatii romanesti pentru aceste categorii de unitati se face in conformitate cu Directiva a-4-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate. Ulterior, procesul armonizarii contabilitatii romanesti s-a extins si la intreprinderile mici si mijlocii, dar armonizarea contabilitatii acestora urmeaza sa se faca doar cu directivele europene de profil. In aceasta privinta s-au conceput Reglementari contabile simplificate, compatibile cu Directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 306/02.02.2002, aplicate de la 03.01.2003.

In prezent, sunt in vigoare reglementarile contabile din 17 noiembrie 2005, conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene, publicate in Monitorul Oficial nr. 1808 bis din 30.11.2005, aprobate cu Ordinul nr. 1752/17.11.2005 al Ministerului Finantelor Publice.

Nevoia de armonizare si uniformizare in contabilitate, impune normalizarea sa. Pe aceasta cale se formeaza si materializeaza obiectivele, conceptele, metodele, regulile si procedurile privind productia si utilizarea informatiei contabile.

Efortul de normalizare dar si produsul acesteia, se concretizeaza in:

a) definirea de concepte, principii si norme contabile bazate pe o terminologie precisa si identica pentru toti producatorii si utilizatorii de informatii contabile;

b) aplicarea lor practica in vederea asigurarii comparabilitatii in timp si spatiu, relevantei si credibilitatii informatiilor contabile.

Asa cum se vede mai sus, nucleul normalizarii il reprezinta elaborarea de norme contabile (standarde contabile in contabilitatea anglo-saxona). Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli, constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii contabile si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte financiare, documente contabile de sinteza sau bilant contabil).

Raportate la traseul productiei si utilizarii informatiilor contabile, normele contabile sunt prezente in amontele procesului contabil sub forma principiilor, regulilor si procedurilor constituite ca sistem de referinta pentru "productia" de informatii; in avalul procesului, ca sistem de ratificare a situatiilor financiare, de catre profesionistii acreditati si recunoscuti.

Acceptarea normelor de catre partile afectate (protagonistii sociali) poate fi fortata sau voluntara, sau ambele in acelasi timp. In mod corespunzator se disting doua forme ale normalizarii:

- normalizarea legala sau reglementata - se impune tuturor, in virtutea textelor legale (legii) si altor texte reglementate (ordonante, hotarari de guvern, ordine ministeriale si intraministeriale);

- normalizarea profesionala - care se impune profesiunilor corespunzatoare, iar prin profesiune, in productia de informatii contabile si validarea sociala a acestora.

Desigur, se poate crea si o a treia forma cea mixta prin combinarea celor doua. De asemenea, intr-o societate democratica, obtinerea acceptarii este un proces special, complicat, care impune un marketing abil intr-un context politic.

Obiectul normalizarii contabile il poate constituii situatiile financiare anuale sau planul contabil.

Normalizarea situatiilor financiare anuale este proprie tarilor anglo-saxone si cuprinde componenta situatiilor financiare, elementele descrise in situatiile financiare, recunoasterea si evaluarea acestor elemente, reglementarile, standardele si procedurile de contabilitate referitoare la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. In sfera normalizarii nu sunt prescrise ordinea sau formatul in care trebuie prezentate elementele cuprinse in situatiile financiare.

Normalizarea cu plan contabil general - este proprie tarilor Europei continentale, iar sintagma de "plan contabil" apartine contabilitatii din Franta. Elementele normalizate sunt: situatiile financiare anuale, inclusiv forma si formatul; planul de conturi general (sistemul de conturi, denumire, simbol, continut si functie contabila); organizarea documentelor de contabilitate si a procedurilor de inregistrare, de validare si de control a operatiilor. Toate normele contabile impuse in mod obligatoriu printr-o norma juridica, sunt denumite reglementari contabile.

Dispozitivul de normalizare si reglementari contabile, desi nuantabil si diferentiabil de la o tara la alta, se defineste prin urmatoarele componente: cadrul contabil sau cadrul conceptual; reteaua de norme sau standarde contabile nationale (locale); sistemul de reglementare normativa contabila (dreptul contabil); planul de conturi si schema de contabilitate a operatiilor economice si financiare; ghiduri contabile profesionale; dictionarele de conversie contabila; politica de contabilitate; institutia normalizarii contabile; legea contabilitatii.