Pasive patrimoniale

Pasive patrimoniale

CAPITALURI PROPRII

Capitalul reprezinta o categorie economica ce reprezinta ansamblul resurselor materiale acumulate si reproductibile, care prin asociere cu ceilalti factori de productie (munca, natura, alti neofactori de productie) participa la realizarea de noi bunuri economice cu scopul de a obtine profit. Sub aspect economic capitalul reprezinta interesul rezidual al intreprinzatorului iar sub aspect financiar-contabil capitalurile reprezinta componente ale pasivului patrimonial destinate a finanta de o maniera durabila activul patrimonial. Deoarece termenul de dispozitie depaseste un an financiar, ele poarta denumirea de capitaluri permanente. In categoria capitalurilor sunt incluse capitalurile proprii si rezervele, rezultatul exercitiului, subventiile, provizioanele, imprumuturile si datoriile asimilate, pe termen mediu si lung.

Capitalul se manifesta din punct de vedere financiar-contabil sub forma capitalului individual (detinut de intreprinzatorii individuali), capitalul social (aporturile initiale subscrise si varsate de actionarii sau asociatii unei intreprinderi), primele legate de capitaluri (excedentul stabilit intre valoarea de emisiune si valoarea nominala a partilor sociale sau a actiunilor emise) si diferentele din reevaluare statuate prin acte normative specifice sau prin aplicarea unui tratament contabil alternativ, conform I.A.S. 36 coroborat cu I.A.S. 2, 11, 12, 19, 32, 40 si 41 (constatate cu ocazia compararii valorii contabile nete - n.a. definite mai sus - cu valoarea de utilitate la un moment dat).

Rezervele asimilate capitalurilor cuprind de regula rezervele legale (constituite in procent de 5% din profitul brut dar nu mai mult de 20% din valoarea capitalului social - pentru societatile cu capital autohton - respectiv 25% din valoarea capitalului social - pentru societatile cu capital strain), rezervele pentru actiuni proprii (destinate majorarii capitalului social) si rezervele statutare (prevazute in statutul de constituire al societatii). Aceste rezerve sunt utilizate fie pentru acoperirea pierderilor inregistrate la incheierea exercitiilor financiare, fie pentru integrarea in capitalul social.

Rezultatul exercitiului curent se constituie fie in pierdere fie in profit si este egal cu variatia situatiei nete intre inceputul si sfarsitul exercitiului. El poate fi determinat valoric sub forma bruta ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile intreprinderii si sub forma neta prin deducerea impozitului pe profit. La inceputul anului financiar, rezultatul este reportat sub forma de pierdere sau profit si fie este recuperat din rezultatele din anul curent fie este repartizat asupra rezervelor sau distribuit intreprinzatorilor pentru recompensarea capitalului investit.

Subventiile reprezinta ajutoare, compensatii achitate de stat sau alte organisme nationale sau internationale in temeiul unor prevederi legale, ca masuri ale politicii economice, comerciale ale statului (subventii-prime pentru export, subventii pentru import etc.) sau pentru realizarea unor obiective, investitii de interes public (credite subventionate, facilitati investitionale etc.) sau in concordanta cu o politica de interes public. Sunt asimilate subventiilor donatiile primite de la alti agenti economici sub forma mijloacelor fixe precum si plusurile la inventar.

Imprumuturi si datorii asimilate grupeaza categoria de imprumuturi pe termen mediu si lung - credite bancare, credite primite de la alte institutii financiare, intreprinzatori sau societati comerciale, imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, precum si dobanzile aferente acestor forme de finantare. Resursele atrase de intreprindere pe termen mediu si lung, (imprumuturile pe termen mediu sunt cele cu scadenta intre unu si cinci ani iar imprumuturile pe termen lung sunt cele cu scadenta de peste cinci ani ) sunt asimilate capitalurilor proprii. Imprumuturile obligatare reprezinta cea mai avantajoasa forma de finantare externa intrucat transfera investitorilor o parte semnificativa a riscurilor si are o durata de rambursare permisiva, esalonata, sustenabila prin rezultate economice.

PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

Provizioanele reglementate sunt constituite pe seama cheltuielilor intreprinderii, sub forma unor sume deduse, prelevate din excedentul brut de exploatare si reprezinta elemente ale capitalurilor proprii rezervate pentru acoperirea unor pierderi probabile, posibile si sigure dar nedeterminate temporal. Se pot constitui pentru acoperirea pierderilor cauzate de cresterea preturilor, de cresterea nivelului la dobanzile imprumuturilor, de unele riscuri certe sau de alte pierderi determinate de: litigii, asigurarea garantiilor pentru clienti, pierderi de schimb valutar, obligatii catre terti etc. Provizioanele sunt cheltuieli sau pierderi ce pot fi prevazute si estimate, au incidenta asupra rezultatului intreprinderii grevand bilantul si rezultatul viitor de sarcini si datorii. Ele pot fi deductibile fiscal sau nu, constituirea acestora realizandu-se pe seama cheltuielilor deductibile sau nu fiscal; anularea provizioanelor se realizeaza prin preluarea acestora in venituri motiv pentru care provizioanele ca mijloace economice imbraca forma unei surse de finantare interna, cu incidenta majora asupra capacitatii de autofinantare a intreprinderii. Diferentele intre notiunea de provizion si cea de rezerva sunt urmatoarele1: o rezerva reprezinta o parte din beneficiul repartizat destinat sa acopere efectele negative ale factorilor aleatori pe cand un provizion este constituit pe seama cheltuielilor, deci reprezinta o prelevare din excedentul brut din exploatare chiar in absenta beneficiului si este destinat sa asigure o pierdere precisa, conservand o marja de incertitudine referitoare la exigibilitate si cuantumul exact.

DATORII

Ca element distinct al pasivului patrimonial, datoriile se limiteaza la acele obligatii pe termen de cel mult un an, datoriile care depasesc un an fiind de natura capitalurilor proprii si fiind destinate a finanta activul imobilizat si nu rulajul activului circulant. In aceasta categorie sunt cuprinse datoriile catre furnizori (rezultat al derularii faptelor de comert, constituite din creditul comercial al furnizorilor), datoriile din decontarile cu tertii (avansurile primite de la clienti, decontarile cu personalul, decontarile cu bugetul statului, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale etc.). De subliniat importanta distinctiei permanente intre datoriile institutiei cu scadenta de peste un an, datorii ce sunt asimilate capitalurilor proprii contribuind major in politica de finantare a ciclului de productie/prestari servicii si datoriile de pana la un an care sunt asimilate obligatiilor curente, care nu pot finanta decat deficitele curente de trezorerie (cu privire la activele circulante ale intreprinderii).

CONTURI DE REGULARIZARI SI ASIMILATE

Se refera la veniturile inregistrate in avans (incasari sau creante aferente unor bunuri nelivrate sau prestatii neefectuate) si la diferentele de conversie - pasiv (profituri latente din conversiile de schimb la sfarsitul exercitiului).

Prezentarea realizata este bineinteles sumara si pe alocuri lapidara, cu caracter informativ, impunandu-se insa nu atat pentru intelegerea intregului ansamblu de notiuni patrimoniale cat mai ales pentru conturarea intregului complex de factori si concepte care intervin sub diverse forme in activitatea economico - financiara a intreprinderii, patrimoniul in intreaga sa structura si prin modificarile sale valorice si procesuale, din perspectiva bilantului functional si financiar, facand fara discutii interesul obiectului de studiu al gestiunii financiare.