Patrimoniul ca obiect al modelarii bilantiere

Patrimoniul ca obiect al modelarii bilantiere

In perioada de trecere la economia de piata exista mai multe forme de proprietate care determina schimbari radicale in categoriile sau felurile de intreprinderi sau de agenti economici existente in cadrul economici nationale. Indiferent de forma de proprietate pe care se bazeaza un agent economic. contabilitatea trebuie sa urmareasca doua grupe sau categorii de probleme si anume:

a) descrierea, evaluarea si justificarea patrimoniului;

b)calculul si explicarea rezultatelor activitatii.

Contabilitatea are ca obiectiv principal conservarea in scris a drepturilor dobandite si angajamentelor contractate prin recapitulari periodice si prin cumpararea drepturilor si obligatiilor intreprinderii, facandu-se in acest scop evaluarea patrimoniului.

In plan secundar, contabilitatea trebuie sa asigure compararea .valorica a patrimoniului la doua date sau momente diferite, ceea ce permite cunoasterea si analiza in dinamica a acumularilor sau rezultatelor obtinute, fapt ce denota ca acest al doilea obiectiv al contabilitatii este grefat pe primul.

In ceea ce priveste notiunea de patrimoniu se retine ca este de natura juridica. semnificand ansamblul drepturilor si obligatiilor cu caracter economic care privesc sau revin unei persoane juridice determinate.

Daca mai multe-intreprinderi (subunitati) sunt constituite sub forma societara ele sunt considerate ca obiecte de drept si nu persoane in sens juridic, ceea ce denota ca nu vor putea avea drepturi distincte de cele ale proprietarilor lor, reiesind ca numai societatile au patrimoniu. In sens strict, intreprinderile nu dispun de un patrimoniu, drepturile si obligatiile cu privire la gestionarea unei intreprinderi individuale fac parte, din punct de vedere juridic, din patrimoniul proprietarului.

Din punct de vedere economic se poate considera in acelasi timp ca bunurile dobandite, apreciate si exprimate in bani. si obligatiile asumate constituie un patrimoniu de afectare ale carui variatii sunt legate direct de activitatea intreprinderii. Acesta este punctul de vedere pe care il interpreteaza contabilitatea si care se refera la gestiunea intreprinderii. In raport cu contabilitatea, orice intreprindere, indiferent de statutul ei juridic, este considerata un centru de calcul economic distinct caruia ii sunt afectate si obligatii ce pot fi usor identificate. Acesta este un punct de vedere unanim acceptat de toate tarile si in mod curent patrimoniul de afectare este denumit patrimoniul intreprinderii.

In consecinta, nu se poate concepe patrimoniul fara o relatie intima intre o persoana fizica sau juridica prin care se personifica dreptul de proprietate si elementele patrimoniale asupra carora se exercita acest drept (I. Dumitrescu, D. Toma - Principii ale contabilitati, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973).

In sensul definitiilor date se poate aprecia ca relatiile de drepturi si obligatii circumscriu si dau expresie juridica, la nivelul patrimoniului . relatiilor economice care se statornicesc cu privire la .valorile pecuniare ce formeaza obiectul proprietatii.

Purtatorii materiali ai obiectului proprietatii sunt definiti in plan patrimonial prin notiunea de obiecte de drepturi-si obligatii sau bunuri economice apreciate si exprimate in bani. Acesti purtatori materiali, analizati ca valori de intrebuintare, se compun din mijloace de munca, obiecte ale muncii, produse ale muncii, marfuri si bani, iar in circuitul lor pot capata si forme de valori in curs de decontare sau creante asupra altor persoane fizice sau juridice. Analizati ca valori care se consuma si isi transmit valoarea in produsul nou creat, ci se impart in imobilizari si active circulante.

In ceea ce priveste relatiile de drepturi si obligatii, acestea reprezinta drepturi asupra purtatorilor materiali-obiectuali atunci cand titularul de patrimoniu, parte intr-un raport juridic, nu este obligat sa acorde o prestatie, precum si obligatii in masura in care el trebuie sa indeplineasca o anumita prestatie sau sa dea un echivalent. In plan economic, drepturile corespund patrimoniului net (capitalul social + fondul rezerva creat pe seama profitului), iar obligatiile, patrimoniul strain sau atras (furnizori, creditori, credite bancare).

Valoarea patrimoniului net al unui agent economic rezulta din compararea bunurilor sale economice cu datoriile sale, iar centralizarea si sintetizarea datelor se realizeaza cu ajutorul unui tablou denumit "Bilant".

In literatura de specialitate, in legatura cu definirea si analiza patrimoniului ca obiect al modelarii bilantiere s-au conturat trei conceptii si anume: juridica, economica si economico-juridica.

Din punct de vedere juridic patrimoniul este apreciat ca reprezentand toate drepturile si obligatiile cu continut economic ale unui subiect de drept.

Conceptia economica considera patrimoniul ca totalitatea bunurilor exprimabile in bani. inclusiv rezultatele folosirii lor si care apartin unei persoane fizice sau juridice.

La randul sau, conceptia economico-juridica asociaza esenta definitiilor anterioare si considera patrimoniul ca reprezentand "un exemplu de drepturi si obligatii apreciabile in bani". In cadrul acestui "tot economico-juridic obiectele de drepturi si obligatii formeaza realitatea economica a patrimoniului, iar drepturile si obligatiile cauza stapaniri acestei relatii".

In literatura de specialitate in legatura cu cele trei conceptii amintite anterior se formuleaza aprecierea ca nu exprima intrutotul adevarul, aratandu-se ca in teoria economica se demonstreaza ca patrimoniul este o categorie economica si in consecinta definirea sa nu poate fi decat avandu-se in vedere aceasta determinare specifica. Fiind o categorie economica, el constituie o unitate organica intre bunurile financiare si relatiile de drepturi si obligatii intre oameni cu privire la, proprietatea si administrarea acestor bunuri

In contextul celor prezentate anterior patrimoniul este considerat ca reprezentand obiectul gestiunii sale pe baza de bilant.

Structura bilantului contabil

Intrucat bilantul contabil are rolul de a reflecta fidel imaginea patrimoniului el va cuprinde intr-o ordine logica, bine definita, toate elementele patrimoniale.

In primul rand , trebuie sa spunem ca fiecare pozitie din bilant, reflectand o suma (preluata dintr-un cont sau grupa de conturi, de activ sau de pasiv poarta numele de post bilantier.

Vom descrie in continuare felul in care posturile bilantiere se succed si se compun in capitole de bilant, corelate intre ele.

I. Structura bilantului contabil propriu-zis

Bilantul contabil propriu-zis (Contul situatiei patrimoniului) reflecta starea patrimoniului la un moment dat. El cuprinde in schema verticala, succesiunea elementelor patrimoniale de activ si de pasiv, cu date de la inceputul si de la sfarsitul anului de raportare. Stiind ca exigibilitatea reprezinta capacitatea unei sume de a deveni scadente la un anumit termen, vom avea: datorii cu termen de plata sub. un an, datorii cu termen de plata peste un an, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si capitaluri proprii.

Elementele patrimoniale de activ sunt structurate pe grupe, in ordinea crescatoare a lichiditatii lor. Ele reflecta mijloacele economice ale societatii comerciale.

Stiind ca lichiditatea reprezinta capacitatea unui bun de a fi transformat in bani, vom porni de la activele cel mai putin lichide (imobilizarile) si vom incheia cu activele cu lichiditatea cea mai ridicata (disponibilitatile banesti).

Elementele patrimoniale de pasiv sunt structurate pe grupe in ordinea descrescatoare a exigibilitatii lor.

Schema bilantului va cuprinde:

A. Active imobilizate:

Imobilizari necorporale (cheltuieli de constituire, de cercetare-dezvoltare, concesiuni, brevete, licente etc.) - la valoarea de intrare corectata
cu amortizarea si provizioanele de depreciere.

Imobilizari corporale, defalcate pe grupele importante:

terenuri;

cladiri si constructii speciale;

masini si utilaje;

alte imobilizari corporale,

la valoarea de intrare corectata cu amortizarea si provizioanele de depreciere.

Imobilizari financiare, defalcate pe grupe:

titluri de participare;

alte titluri imobilizate;

creante imobilizate,

la valoarea de intrare corectata cu provizioanele de depreciere.

B.    Active circulante:

Stocuri (active circulante materiale), defalcate pe grupele importante:

materii prime, materiale, obiecte de inventar, stocuri la terti;

productie in curs de executie;

produse;

animale;

marfuri,

la valoarea de intrare corectata cu diferentele de pret si provizioanele de depreciere.

Creante (active circulante in decontare), defalcate pe:

- furnizori-debitori;

- clienti (creante comerciale);

- alte creante (salariale, sociale, fiscale, fata de terti debitori);

- decontari cu asociatii privind capitalul, la valoarea nominala, corectata cu provizioane de depreciere (in cazul clientilor).

Elemente de trezorerie (active circulante banesti), defalcate pe grape importante:

investitii financiare pe termen scurt - la valoarea de intrare corectata eu provizioane de depreciere;

- disponibilitati in cont, casierie, acreditive, alte valori - la valoarea nominala,

C. Cheltuieli inregistrate in avans

D. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an

imprumuturi din emisiuni de obligatiuni;

credite bancare;

datorii comerciale;

datorii fiscale si sociale.

E. Active circulante, respectiv datorii curente nete (active circulante -
cheltuieli in avans - datorii pe termen scurt)

F. Total active - datorii curente nete

G. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

imprumuturi din emisiuni de obligatiuni;

credite bancare;

datorii comerciale;

datorii fiscale si sociale si altele.

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli (litigii, garantii clienti, dezafectari, restructurari etc.) - la valoare nominala.

I. Venituri in avans (inclusiv subventii pentru investitii)

J. Capital si rezerve

Capital social (din care varsat);

Prime legate de capital;

Rezerve din reevaluare;

Rezerve;

Rezultat reportat (profit nerepartizat + /pierdere neacoperita -)
- Rezultatul exercitiului (profit + /pierdere -)

- Repartizarea profitului. Toate elementele se inscriu la valoare nominala. Asa cum am aratat in subcapitolul anterior, se respecta egalitatea bilantiera:

TOTAL ACTIV BILANTIER = TOTAL PASIV BILANTIER,

precum si egalitatea

TOTAL ACTIVE - DATORII CURENTE NETE = TOTAL CAPITALURI

(F)                            (G + H + J)

atat la 31.12.N-1, cat si la 31.12.N.

Observatie: Evident ca, respectarea egalitati de mai sus depinde

De intocmirea corecta a balantei de verificare la 31.12.N

(cu patru serii de egalitati) cat si de preluarea corecta a soldurilor finale din bilant.

II. Structura Contului de profit si pierderi

Contul de profit si pierderi se structureaza pe trei parti in functie de cele trei tipuri de activitati pe care se clasifica veniturile si cheltuire societatii comerciale: activitatea de exploatare, activitatea financiara si activitatea extraordinara. El reflecta veniturile, cheltuielile si rezultatele obtinute pe fiecare tip de activitate si in final, modul de obtinere a rezultatului brut al exercitiului (profit/pierdere)- cheltuielile cu impozitul pe profit aferent (in cazul obtinerii de profit) si profitul net Astfel, structura Contului de profit si pierderi va cuprinde:

a)    Venituri din exploatare, grupate in:

venituri din vanzari de marfuri;

venituri din productia vanduta (venituri din vanzari de produse, servicii,
studii, chirii, alte activitati);

Prin insumarea celor doua grupe obtinem cifra de afaceri !

venituri din productia stocata (variatia stocurilor):
(+), daca vanzarile nu au depasit productia perioadei;

(-), daca vanzarile au depasit productia perioadei, vanzand din stoc;

venituri din productia de imobilizari necorporale si corporale;

venituri din subventii de exploatare;

venituri din anulari de provizioane pentru activitatea de exploatare
(pentru riscuri si cheltuieli; pentru deprecieri);

venituri din amenzi, donatii, active cedate, subventii virate la venituri,
altele.

b)    Cheltuieli din exploatare, grupate in:

cheltuieli cu marfurile vandute;

cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile:

cheltuieli cu combustibili, energie si apa;

alte cheltuieli materiale (obiecte de inventar, baracamente, materiale
nestocate, animale, ambalaje);

cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti (reparatii, chirii, asigurari, studii, colaboratori, comisioane, protocol si reclama, transport,
deplasari, telefon, servicii bancare, altele);

cheltuieli cu impozite si taxe;

cheltuieli cu salarii;

cheltuieli cu asigurari si protectie sociala (CAS, fond sanatate, fond
somaj);

alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creante etc.); cheltuieli de
exploatare cu amortizarile si privind constituirea provizioanelor de
exploatare (pentru riscuri si cheltuieli; pentru deprecieri), cheltuieli cu
amenzi, cu donatii cu activele cedate, alte cheltuieli.