Prezentarea generala a unui portofoliu de valori mobiliare

Prezentarea generala a unui portofoliu de valori mobiliare

Un portofoliu de valori mobiliare poate avea in componenta sa:

Ø     echivalente cash.

In aceasta categorie se includ bonurile de tezaur, alte obligatiuni pe termen scurt emise de agentii autorizate ale guvernului unei tari, certificate de depozit emise de banci pe termen scurt, efecte comerciale negociabile. De regula portofoliile formate exclusiv din astfel de valori mobiliare au o lichiditate foarte mare si un risc relativ scazut (datorat vietii lor scurte si lichiditatii ridicate), dar si rentabilitatea este proportionala cu riscul, respectiv este scazuta.

Ø     actiuni.

Portofoliile care au in componenta actiuni sunt cele mai cunoscute. Acest portofoliu poate sa fie format din actiuni ale unor companii cotate pe o piata secundara organizata (sau pe mai multe piete organizate, cum este cazul SUA) si/sau din actiuni ale unor societati pe actiuni inchise (respectiv necotate pe o piata secundara organizata). Portofoliile de actiuni pot, la randul lor, sa se imparta in "subportofolii" sau portofolii specializate. In continuare vom prezenta cateva dintre acestea:

portofolii de actiuni blue chips (adica portofolii care au in componenta lor actiuni ale unor companii ajunse la maturitate, stabile, ca valoare, pe piata, care au o crestere lenta, compensata adesea de plata unor dividende substantiale). Aceste portofolii se mai numesc si portofolii de venit sau portofolii ale companiilor cu capitalizare mare.

portofolii de actiuni care apartin unor companii in plina dezvoltate (numite, pe scurt, portofolii de crestere). Denumirea vine de la faptul ca actiunile care compun portofoliul au tendinta de a inregistra o crestere substantiala a valorii lor intr-un orizont de timp de 5-7 ani, dar totodata, in schimbul acestei cresteri, ele nu platesc dividende (profiturile nete fiind in intregime reinvestite, deoarece riscul asociat cu dezvoltarea acestor companii se manifesta si prin accesul redus al acestora la surse traditionale de finantare).

portofolii de actiuni care apartin companiilor cu capitalizare medie, de pe o piata bursiera, caracteristicile acestor portofolii situandu-se in jurul unor valori medii (ca si companiile care le compun).

portofolii de actiuni apartinand companiilor cu capitalizare mica. Acest tip de portofolii a devenit tot mai popular pe parcursul anilor '90 cand, pe unele piete bursiere, s-au inregistrat tendinte de crestere, ceea ce a condus, in unele cazuri, la "avansari" spectaculoase ale companiilor din aceasta categorie.

portofolii formate din actiuni preferentiale (care se aseamana foarte mult cu portofoliile formate din obligatiuni, datorita caracteristicilor actiunilor preferentiale).

portofolii formate din actiuni ale unor companii dintr-un singur sector industrial sau de servicii. Gradul de risc al unui astfel de portofoliu este ridicat, deoarece desi actiunile apartin mai multor companii, toate sunt in acelasi sector ceea ce inseamna ca orice decizie legata de impozitarea, stimularea sau reducerea activitatii din domeniu, orice fenomen negativ care afecteaza sectorul, afecteaza performantele portofoliului in ansamblul sau.

Acestea sunt cele mai intalnite tipuri de portofolii de actiuni. Prin combinarea acestor portofolii specializate se obtine un portofoliu complex si bine diversificat. Deci, putem spune ca intr-un portofoliu bine diversificat putem totdeauna sa identificam portofolii specializate sau "subportofolii".

In categoria portofoliilor specializate intra portofoliile unor indici bursieri, cum ar fi: Dow Jones Industrial Average (DJIA) format din actiunile blue chip ale celor mai bune 30 de companii cotate la New York Stock Exchange, Dow Jones Transportation care are un portofoliu format din actiunile blue chip ale celor mai bune 20 de companii din domeniul transporturilor cotate la NYSE, Dow Jones Utilities care are in componenta sa actiunilor blue chip ale celor mai bune 15 companii din domeniul serviciilor publice, tot cotate la NYSE (acesti trei subindici formeaza indicele cunoscut azi sub denumirea de Dow Jones, dar cel mai frecvent raportat este DJIA, din aceasta cauza numele lui se confunda cu numele generic al indicelui, respectiv Dow Jones); alaturi de acesti indici "specializati", alti indici foarte cunoscuti sunt Standard & Poor's 500 (S&P 500), care are un portofoliu format din actiunile celor mai bune 500 de companii cotate pe intreaga piata SUA (cele 7 burse de valori si piata OTC), S&P 400 care are un portofoliu format din actiunile a 400 de companii cu capitalizare medie de pe piata americana. Si exemplele ar putea continua. Se poate spune ca si piata romaneasca, in special Bursa de Valori Bucuresti, dispune de un indice cu portofoliu "specializat" (adica de BET-10, indice care are in componenta sa actiunile celor mai bune 10 companii cotate la BVB, a spune blue chip despre actiunile romanesti este putin cam prea devreme).

Pe de alta parte exista si indicii, mai noi, numiti composite care au in portofoliul lor un numar mare de actiuni cotate pe o piata (80 % -90 %), deci au un portofoliu foarte bine diversificat, asa ca se poate spune ca au un portofoliu complex.

Pe structura portofoliilor mai sus amintite se pot construi portofolii ale unor fonduri mutuale specializate in "copierea" indicilor si, deci, a performantelor acestora.

Ø     obligatiuni.

Portofoliile care au in componenta lor obligatiuni se numesc portofolii cu venit fix, datorita caracteristicilor valorilor mobiliare care le formeaza. .

Ø     derivatele financiare, portofoliile "pure" (formate din optiuni si contracte futures)

Acestea sunt, deocamdata, apanajul celor care au pozitii de speculatori pe pietele pe care se tranzactioneaza optiuni si/sau contracte futures. Aceste tipuri de portofolii, ca urmare a caracteristicilor valorilor mobiliare derivate care le formeaza, sunt mai rar oferite publicului investitor.