SPIRIDON IACOBESCU - CONCEPTII GENERALE DESPRE CONTABILITATE

SPIRIDON IACOBESCU - CONCEPTII GENERALE DESPRE CONTABILITATE

Dupa momentul 1908 a inceput o perioada in care gandirea contabila romaneasca s-a manifestat plenar, in sensul ca au inceput sa fie dezbatute in literatura contabila de la probleme cu caracter teoretic la chestiuni de ordin practic, uneori lansandu-se chiar teorii originale. Toate pe fondul unei stranse conexiuni cu fluxul ideilor vehiculate in Europa.

Astfel, dezbateri de idei au avut loc in jurul statutului stiintific al contabilitatii si in mod implicit asupra teoriei sau teoriilor proprii contabilitatii cu scopul de a legitima sau infirma statutul stiintific al contabilitatii. In stransa conexiune cu acest aspect au existat si dezbateri "furtunoase" legate de patrimoniu - obiect al contabilitatii. Acestea din urma au fost generate de teoria economico-juridica, conceptia originala lansata de profesorii Spiridon Iacobescu si Alexandru Sorescu (1928). Cumuland cele doua aspecte, dezbaterile cu privire la statutul stiintific al contabilitatii si patrimoniul am regrupat universitarii vremii, functie de exprimarea scrisa a opiniei lor, in doua grupuri de polaritate stiintifica diferita .

Scoala patrimonialista, in care am incadrat partizanii stiintificitatii contabilitatii, bazata pe teoria patrimonialista. Din aceasta "scoala", in opinia noastra fac parte in ordine cronologica profesorii universitari: Spiridon Iacobescu, Alexandru Sorescu, Petru-Draganescu Brates, V. M. Ioachim, Ioan Marculescu, St. I. Dumitrescu, respectiv C. G. Demetrescu. Caracteristicile comune ale scrierilor acestor autori erau sustinerea faptului ca putem considera contabilitatea stiinta si ca patrimoniul este obiectul de studiu al acesteia.

Observam ca acceptarea patrimonialitatii de catre Iacobescu in peisajul cercetarilor teoretice ce au avut loc in aceasta perioada a avut legatura cu sustinerea stiintificitatii contabilitatii, in sensul ca toti autorii care au aderat la teoria economico-juridica au atribuit contabilitatii un statut stiintific. Reciproca acestei observatii nu este valabila.

Alte preocupari au fost cele legate de normalizarea contabilitatii, preocupari ramase, datorita circumstantelor istorice, doar in faza de proiect. Si in cazul normalizarii contabilitatii, in functie de abordarea economica sau cea juridica, parerile erau divergente. despre cum trebuie facuta reglementarea contabila am remarcat ca s-au format doua grupuri de lucru :

unul condus de I. Evian care dorea instituirea unui plan de conturi organizat dupa sistemul zecimal, care sa integreze si calculul costurilor,

celalalt condus de Spiridon Iacobescu, ce sustinea existenta unui cadru general pe grupe mari de conturi, urmand ca in cadrul fiecarui domeniu sau ramura de activitate sa se defineasca propriul plan.

Profesorul Spiridon Iacobescu si Al. Sorescu ocupandu-se de bilant reproduc peste 35 de definitii date bilantului si examinand aceste definitii constata ca bilantul este privit intr-un fel de doctrina contabila si in alt fel de cea juridica. Ei considera ca este necesar sa defineasca bilantul in doua versiuni, una generala si alta contabila. In definitia generala ei precizeaza ca "bilantul este o situatie patrimoniala definitiva, care prezinta in forma contabila activul si pasivul patrimoniului unei persoane, impreuna cu rezultatele care au modificat forma initiala a patrimoniului, iar in definitia contabila se arata ca bilantul este contul patrimoniului persoanei, alcatuit din activ si pasiv rezultat din soldurile situatiei finale a tuturor conturilor.

In lucrarea "Curs de contabilitate comerciala generala  a demonstrat universalitatea patrimoniului si valabilitatea permanenta a egalitatilor de schimb intr-un patriomoniu dat. De altfel notiunea de patrimoniu a marcat profund gandirea si practica contabila. Cuantificarea, masurarea patrimoniului, atat la nivel global, cat si structural,s-a realizat cu ajutorul bilantului.

Conceptia economico-juridica apartinand lui Iacobescu - complexul de drepturi si obligatii cu respectivele lor drepturi si obiecte de obligatiuni, evaluabile in bani. Astfel, dezbateri de idei au avut loc in jurul statutului stiintific al contabilitatii si in mod implicit asupra teoriei sau teoriilor proprii contabilitatii cu scopul de a legitima sau infirma statutul stiintific al contabilitatii. In stransa conexiune cu acest aspect au existat si dezbateri furtunoase" legate de patrimoniu - obiect al contabilitatii. Acestea din urma au fost generate de teoria economico-juridica, conceptia originala lansata de profesorii Spiridon Iacobescu si Alexandru Sorescu 8).

Observam ca acceptarea patrimonialitatii in peisajul cercetarilor teoretice ce au avut loc in aceasta perioada a avut legatura cu sustinerea stiintificitatii contabilitatii, in sensul ca toti autorii care au aderat la teoria economico-juridica au atribuit contabilitatii un statut stiintific. Reciproca acestei observatii nu este valabila.

Alte preocupari au fost cele legate de normalizarea contabilitatii, preocupari ramase, datorita circumstantelor istorice, doar in faza de proiect. Mentionam aici pe: Petru Draganescu-Brates, I. N. Evian, Sp. Iacobescu, V. M. Ioachim, I. Marculescu. Si in cazul normalizarii contabilitatii, in functie de abordarea economica sau cea juridica, parerile erau divergente. Despre cum trebuie facuta reglementarea contabila am remarcat ca s-au format doua grupuri de lucru, unul condus de I. Evian care dorea instituirea unui plan de conturi organizat dupa sistemul zecimal, care sa integreze si calculul costurilor, celalalt condus de Sp. Iacobescu, ce sustinea existenta unui cadru general pe grupe mari de conturi, urmand ca in cadrul fiecarui domeniu sau ramura de activitate sa se defineasca propriul plan.

La noi, problema evaluarii elementelor de bilant in lei si in aur a fost abordata de prof. M. Ioachim (in 1925), dar si de prof. V.Slavescu si Sp. Iacobescu .

Primul autor roman care a reusit sa formeze principiile stiintifice ale contabilitatii si functiile ei sociale a fost Spiridon Iacobescu. El abordeaza problema bilantului tip si a normarii contabilitatii. Aspectele referitoare la bilant sunt tratate in volumul III din cursul de "Contabilitate comerciala si generala". Conceptia patrimonialista rezulta si din definitia pe care o da bilantului ca fiind situatia patrimoniala definitiva prezentand in forma contabila activul si pasivul patrimoniului, impreuna cu rezultatele ce au modificat forma initiala a patrimoniului.

Sp. Iacobescu si Al. Sorescu, reprezentanti de seama ai acestei teorii, au remarcat faptul ca doctrina contabila s-a straduit sa explice rostul celor doua mari diviziuni patrimoniale, Activ = Pasiv, dar raspunsurile pe care le-au dat au fost diferite si nesatisfacatoare. Angajandu-se sa dea o explicatie stiintifica bilantului ei cauta sa clarifice trei probleme de baza: cauza egalitatii A = P; caracterul elementelor de activ si pasiv; si raporturile dintre aceste elemente si subiectul de patrimoniu ¹⁰.

Cauza egalitatii A = P decurge din schimbul patrimonial considerat pe baza contabilitatii duble. " Contabilitatea inregistreaza partile schimbului pe un perfect plan de egalitate, reflectand absolut impartial raporturile juridico-economice pe care le considera inerente firii lucrarilor. Procedand astfel, contabilitatea juxtapune cele doua parti ale schimbului, iar din totalitatea repetarilor acestor juxtapuneri sub forma Debit = Credit, se ajunge la forma generala a egalitatii celor doua parti ale patrimoniului ¹¹.

In explicarea caracterului elementelor de activ si de pasiv, autorii mai sus citati pornesc de la pasiv, precizand ca acesta cuprinde obligatiunile pecuniare ale subiectului fata de creditorii lui, precum si drepturile pecuniare nete sub numele de capital. Astfel, continutul pasivului il formeaza capitalul si creditorii, iar activul cuprinde realitati patrimoniale care se prezinta sub forma materiala sau imateriala.

Raportul dintre elementele patrimoniului (A = P) si subiectul patrimoniului il explica prezentand pe de o parte, activul cu realitatile detinute ca proprietate de subiectul de patrimoniu, iar pe de alta parte pasivul ca abstractiunile juridice ale patrimoniului, aratand puterea juridica in temeiul careia subiectul patrimoniului se poate sustine ca proprietar legitim asupra realitatilor care alcatuiesc activul.

Firul preocuparilor amintite anterior a fost intrerupt in momentul in care a avut loc procesul de nationalizare ce a generat trecerea la o economie socialista. Implicit, si la nivelul contabilitatii au avut loc schimbari, incepand cu anul 9.