Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CONTRACTE CIVILE

Contracte



+ Font mai mare | - Font mai mic



UNIVERSITATEA DE VEST, TIMISOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE SI DE ADMINISTRARE
A AFACERILOR



CONTRACTE CIVILE

Contracte civile

Codul civil defineste in art. 942 contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic.

Sursa de inspiratie a Codului civil roman in definirea contractului a constituit-o Codul civil italian, care prevedea in art. 1098 aceeasi definitie adoptata in art. 942.

In cuprinsul Codului civil roman , termenul de contract este sinonim cu acela de conventie. Datorita acestui fapt, in literatura juridica s-a incercat o delimitare a conventiei fata de contract. S-a afirmat ca daca conventia este genul, contractul este specia; conventia este acordul de vointa realizat cu scopul de a produce efecte juridice, iar contractul este conventia care da nastere unei obligatii.

O definitie cuprinzatoare este aceea potrivit careia : "prin contract se intelege acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane, prin care se nasc ,se modifica sau se sting drepturi si obligatii, adica un raport juridic de obligatii" si , in sfarsit , potrivit altor autori[2], "contractul este acordul de vointa care da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii"

2.2.Vointa juridica si limitele acesteia in cadrul contractului civil.

Dupa cum am aratat in definitia contratului civil , elementul specific al acestuia este acordul de vointa al partilor , adica intalnirea concordanta a doua sau mai multe vointe individuale, cu intentia partilor de a produce efecte juridice.

Art.5 din Codul civil dispune ca persoanele sunt libere, prin simpla lor vointa, sa incheie orice fel de contracte si sa creeze orice fel de obligatii, cu conditia de a nu aduce atingere ordinii publice si bunelor moravuri.

Acordul de vointa intervenit intre doua sau mai multe persoane este considerat ca avand putere de lege intre aceste persoane , iar, in caz de litigiu, interpretarea contractului trebuie sa se faca dupa intentia comuna a partilor (art.977 Cod civil.)

Reglementarile cuprinse in Codul civil cu privire la vointa oamenilor in domeniul contractelor si al obligatiilor contractuale, au consacrat, ceea ce numeste ,principiul libertatii de vointa in materia contractelor. Acest principiu nu trebuie inteles ca fiind o libertate in general ,ci ca pe o libertate pe care o conditioneaza si o determina viata sociala si dispozitiile legale.

Principiul libertatii de vointa in materia contractelor poate fi sintetizat astfel:

  • fundamentul fortei obligatorii a contractului il constituie vointa partilor;
  • orice contract, in masura in care este rezultatul vointei partilor, este just si legitim;
  • contractul are putere de lege intre partile contractante;

principiul autonomiei de vointa afirma deplina libertate contractuala ,in sensul unei depline libertati de fond si de forma

Vointa juridica a partilor contractante nu este nelimitata ,ci ea se poate manifesta in urmatoarele limite:

morala existenta la momentul potrivit ;

nu se pot exercita drepturile subiective decat potrivit scopului lor economic si social(art.1-3 din Decretul nr.31/1954);

necesitatea social politica ,derivand din nivelul dezvoltarii sociale la momentul respectiv, precum si din lege, principiile dreptului , ordinea de drept constituita.

2.4.1. Capacitatea de a contracta

Capacitatea civila este expresia care desemneaza capacitatea in dreptul civil. Ea are ca gen proxim capacitatea juridica, care reprezinta capacitatea generala de a fi titular de drepturi si obligatii. In structura capacitatii civile intra doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Actul normativ de baza in materia capacitatii civile este Decretul nr. 31/1954 .

Pentru incheierea valabila a contractului este necesar ca partile sa aiba capacitatea de a contracta.

In doctrina , capacitatea de a contracta a fost definita ca fiind o parte a capacitatii juridice civile (de folosinta sau de exercitiu) constand in aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a incheia, personal sau prin reprezentare, contracte civile.

Art. 949 Cod civil prevede ca poate contracta orice persoana ce nu este declarata incapabila de lege, iar art. 950 Cod civil dispune ca sunt necapabili de a contracta, minorii, interzisii si, in genere, toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte.

In raport de art. 11 din Decretul nr. 31/1954 incapacitatile generale ii vizeaza pe minorii care nu au implinit varsta de 14 ani si interzisii judecatoresti.

Incapacitatile partiale sau speciale se refera numai la anumite categorii de persoane care nu pot incheia unele contracte.

2.4.2. Consimtamantul partii care se obliga

Consimtamantul (cum sentire) este definit ca fiind acordul de vointe al partilor unui contract, acord de vointe (concursus voluntatum)care constituie insusi contractul si da nastere, ca atare, obligatiilor respective.

In sens restrans, prin consimtamant se intelege vointa unei dintre parti manifestata la incheierea contractului, sau vointa unilaterala a partilor ce se obliga de a-si manifesta achiesarea la propunerea facuta de cealalta parte.

Pentru a dobandi valoare juridica, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vicii de consimtamant.

Viciile de consimtamant sunt eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea, iar potrivit art. 953 Cod civil consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol.

Contract vanzare cumparare

Definitie

Potrivit art. 1294 Cod civil, vanzarea este contractul prin care una din parti - numita vanzator - se obliga sa transmita celeilalte parti - numita cumparator - proprietatea unui bun in schimbul unui

Caratere juridice : contractul vanzare - cumparare este un contract :

a)         sinalogmatic ( bilateral ) deoarece prin incheiera sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante : vanzatorul are obligatia sa predea lucrul vandut si sa garanteze pe cumparator, cumparatorul are obligatia de a plati pretul

b)         contract cu titlu oneros , ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se obliga .

c)         comutativ , existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la incheierea contractului si nu depind , ca in contractele aleatorii , de un eveniment viitor si incert , care ar face sa existe sanse de castig si pierdere pentru ambele parti contractuale

d)         consensual , poate fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor , fara indeplinirea vreunei formalitati si fara remitera lucrului vatamat si a pretului in momentul  incheierii contractului.

e)         contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui.Acesta inseamna ca , prin efectul realizarii acordului de vointa ( soloconsensu ) si independent de predarea lucrului vanmdut si de plata pretului , se produce nu numai incheierea contractului dar opereaza si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator

Conditiile de valabilitate

Pentru a fi valabil incheiat , contractul de trebuie sa intruneasca diferitele elemente care conform regulilor generale in materie de contracte sunt :

consimtamantul

capacitatea

obiectul(lucrul vandut si pretul )

o cauza licita

A.     Consimtamantul. Vanzarea ca orice alt contract se incheie prin consimtamantul partilor. Acordul de vointa intre parti este intotdeauna necesar si totodata suficient in vederea formarii contractului

B.     Capacitatea partilor.

Conform art.1306 C. Civ. Pot cumpara toti carora nu le este oprit prin lege . Deci regula este capacitatea , iar incapacitatea , exceptia. Cazurile de incapacitate sunt expres si limitativ prevazute de lege si sunt de stricta interpretare.

In contractul de VC partile trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu deplina , iar persoanle lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitu restransa , trebuie sa incheie contractul prin ocrotitorul legal , respectiv cu incuviintarea acestuia si in toate cazurile cu autorizatia autoritatii tutelare.

Incapacitati speciale

Acele incapacitati sunt interdictii de a vinde si cumpara sau de a cumpara .

a)      vanzarea intre soti este interzisa art.1307 C.civ .

donatia intre soti este revocabila art.937 C.Civ. Daca vamzarea ar fi valabila sar putea ocoli aceasta dispozitie imperativa a legii prin incheierea unor contracte de vanzare cumparare simulate.

Prin aceasta interdictie se apara interesele mostenitorilor ( rezervatori care nu beneficiaza de raportul donatiilor ).

Prin aceasta interdictie se apara interesele creditorilor acre ar putea fi frudati prin incheierea unor contracte de VC simulate

b)      Conform art.1308 C.civ. tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor.

c)      Mandatorii atat conventiaonali cat si legali imputerniciti a vinde un lucru nu pot sa-l cumpere fiindca nu se admite ca o persoana sa cumuleze si calitatea de vanzator si pe cea de cumparator

d)      Functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau unitatilor administrativ teritoriale care se vand prin mijlocirea lor art. 1308. C. civ.

e)      Persoanele care administreaza bunuri ale statului comunelor , oraselor , municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor .art.1308.pct.3 C.civ.

f)        Judecatorii, procurorii, avocatii, nu pot deveni cesionari ( cumparatori ) de drepturi litigioase care sunt de competenta curtii de apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia ( art.1309 C.civ. )

g)      O incapacitate speciala de cumparare a fost prevazuta de art.46. alin.2 din Legea nr.18/1991 in privinta terenurilor agricole

h)      Persoanele insolvabile nu pot cumpara bunurile imobile pe care le vand la licitatie publica art.535 C. Proc. Civ

Obiectul contractului

Find un contract sinalgamatic da nastere la 2 obligatii reciproce.

obligatia vanzatorului care are ca obiect lucrul vandut

obligatia cumparatorului care are ca obiect pretul

Cand lipsesc aceste obligatii contractul de VC nu poate fi considerat valabil incheiat.

Lucrul vandut trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

sa fie in comert

sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor

sa fie determinat sau determinabil

licit si posibil

sa fie proprietatea vanzatorului

Efectele contractului

Obligatiile vanzatorului.

Vanzatorul are doua obligatii :

sa predea lucrul vandut cumparatorului

sa-l garanteze impotriva evictiunii

Prin predare se intelege punerea lucrului vandut la dispozitia cumparatorului.

a)      In ce priveste modul de executare predarea presupune , in unele cazuri o atitudine pur pasiva din partea vanzatorului , iar in alte cazuri indeplinirea unor acte sau fate pozitive necesare pentru ca cumparatorul sa intre in stapanirea efectiva a bunului cumparat.

b)      Predarea se face la locul unde se afla lucrul vandut in momentul contractarii

c)      Cheltuielile de predare sunt in sarcina vanzatorului iar cele de ridicare de la locul predarii in sarcina cumparatorului.

d)      In lipsa de stipulatie contrara ( expresa sau tacita ) vanzatorul este obligat sa predea odata cu lucrul vandut si fructele percepute dupa momentul transferului dreptului de proprietate ( art. 1324 C. civ. ).

Obligatiile cumparatorului

Plata pretului

Cumparatorul este obligat sa plateasaca pretul la locul si in momentul stabilit in contract.Dobanda pretului - potrivit art. 1363 C. civ. Cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pana la efectiva achitare apretului.

Luarea in primirea lucrului vandut

Cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul si latermenul la care vanzatorul este obligat sa-l predea suportand si cheltuielile ridicarii de la locul predarii.

Suportarea cheltuielilor vanzarii

Cumparatorul este obligat sa plateasca in lipsa de stipulatie contrara ca accesoriu al pretului cheltuielile vanzarii - taxe de trimbu , onorariul notarial.

Contract de inchiriere

Ce este inchirierea?

Prin inchirere proprietarul pune la dispozitia chiriasului folosinta bunului sau pe o perioada limitata de timp in schimbul unei sume de bani, numita chirie.

Cum se face inchirierea locuintelor?

Inchirierea locuintelor se face pe baza acordului dintre proprietar si chirias, consemnat prin contract scris, care se va inregistra la organele fiscale teritoriale.

Ce trebuie sa cuprinda contractul de inchiriere?

Contractul de inchiriere va cuprinde urmatoarele clauze:

. adresa locuintei care face obiectul inchirierii;

. suprafata locativa si dotarile folosite in exclusivitate si in comun;

. suprafata curtilor si a gradinilor folosite in exclusivitate sau in comun;

. valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia si modul de plata;

. suma platita in avans in contul chiriei;

. locul si conditiile in care se realizeaza primirea si restituirea cheilor;

. obligatiile partilor privind folosirea si intretinerea spatiilor care fac obiectul contractului;

. inventarul obiectelor si al dotarilor aferente;

. data intrarii in vigoare si durata;

. conditiile privind folosinta exclusiva si in comun a partilor aflate in coproprietate;

. persoanele care vor locui impreuna cu titularul contractului;

. alte clauze convenite intre parti.

Sunt nule de drept orice clauze cuprinse in contractul de inchiriere, care:

. obliga chiriasul sa recunoasca sau sa plateasca in avans proprietarului orice suma cu titlu de reparatie in sarcina proprietarului;

. prevad responsabilitatea colectiva a chiriasilor in caz de degradare a elementelor de constructii si a instalatiilor, a obiectelor si dotarilor aferente spatiilor comune;

. impun chiriasilor sa faca asigurari de daune;

. exonereaza proprietarul de obligatiile ce ii revin potrivit prevederilor legale;

. autorizeaza pe proprietar sa obtina venituri din nerespectarea clauzelor contractului de inchiriere.

Care sunt obligatiile proprietarului?

Proprietarul are urmatoarele obligatii:

. sa predea chiriasului locuinta in stare normala de folosinta;

. sa ia masuri pentru repararea si mentinerea in stare de siguranta in exploatare si de functionalitate a cladirii pe toata durata inchirierii locuintei;

. sa intretina in bune conditii elementele structurii de rezistenta a cladirii, elementele de constructie exterioare ale cladirii (acoperis, fatada, imprejmuiri, pavimente), curtile si gradinile, precum si spatiile comune din interiorul cladirii (casa scarii, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, scari exterioare);

. sa intretina in bune conditii instalatiile comune proprii cladirii (ascensor, hidrofor, instalatii de alimentare cu apa, de canalizare, instalatii de incalzire centrala si de preparare a apei calde, instalatii electrice si de gaze, centrale termice, crematorii, instalatii de colectare a deseurilor, instalatii de antena colectiva, telefonice etc.).

Care sunt obligatiile chiriasului?

Chiriasul are urmatoarele obligatii:

. sa efectueze lucrarile de intretinere, reparatii sau inlocuire a elementelor de constructii si instalatii din folosinta exclusiva;

. sa repare sau sa inlocuiasca elementele de constructii si de instalatii deteriorate din folosinta comuna, ca urmare a folosirii lor necorespunzatoare, indiferent daca acestea sunt in interiorul sau in exteriorul cladirii; daca persoanele care au produs degradarea nu sunt identificate, cheltuielile de reparatii vor fi suportate de cei care au acces sau folosesc in comun elementele de constructii, de instalatii, obiectele si dotarile aferente;

. sa asigure curatenia si igienizarea in interiorul locuintei si la partile de folosinta comuna pe toata durata contractului de inchiriere;

. sa predea proprietarului locuinta in stare normala de folosinta, la eliberarea acesteia.

In ce conditii inceteaza contractul de inchiriere?

In cazul in care partile nu convin asupra reinnoirii contractului de inchiriere, chiriasul este obligat sa paraseasca locuinta la expirarea termenului contractual.

Rezilierea contractului de inchiriere inainte de termenul stabilit se face in urmatoarele conditii:

. la cererea chiriasului, cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de minimum 60 de zile;

. la cererea proprietarului, atunci cand chiriasul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutiv; a pricinuit insemnate stricaciuni locuintei, cladirii in care este situata aceasta, instalatiilor, precum si oricaror alte bunuri aferente lor, sau daca instraineaza fara drept parti ale acestora; are un comportament care face imposibila convietuirea sau impiedica folosirea normala a locuintei; nu a respectat clauzele contractuale;

. la cererea asociatiei de proprietari, atunci cand chiriasul nu si-a achitat obligatiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioada de 3 luni, daca au fost stabilite, prin contractul de inchiriere, in sarcina chiriasului.

In cazul parasirii definitive a domiciliului de catre titularul contractului de inchiriere sau al decesului acestuia, precum si in cazul titularului de contract, nerezident, care, fara a fi detasat, nu a mai folosit locuinta mai mult de 2 ani, fara intrerupere, inchirierea continua dupa caz:

. in beneficiul sotului sau al sotiei, daca a locuit impreuna cu titularul;

. in beneficiul descendentilor sau al ascendentilor, daca au locuit impreuna cu acesta;

. in beneficiul altor persoane care au avut acelasi domiciliu cu titularul cel putin un an si care au fost inscrise in contractul de inchiriere.

In lipsa persoanelor care pot solicita locuinta, contractul de inchiriere inceteaza in termen de 30 de zile de la data parasirii domiciliului de catre titularul contractului sau de la data inregistrarii decesului ori de la implinirea termenului de 2 ani de nefolosire neintrerupta a locuintei.

nformatii necesare inaintea semnarii unui contract de inchiriere

Inchirierea spatiilor pentru birouri este costisitoare si constituie o responsabilitate uriasa. Daca ati inchiriat vreodata spatuil comercial stiti ca gasirea unei proprietati si negocierea termenilor contractului este o sarcina dificila.

Adaca nu ati inchiriat niciodata spatiul comercial, iata cateva lucruri pe care trebuie sa le stiti. In primul rand, nu exista de inchiriere standard; fiecare este diferit si trebuie revazut cu atenti. In al doilea rand, un contract presupune obligatii din punct de vedere juridic, neputand fi incalcat sau modificat dupa nevoile dumneavoastra. Inainte de a va asuma asemenea responsabilitati, trebuie sa va puneti dumneavoastra, agentului imobiliar si proprietarului cateva intrebari importante pentru a va asigura ca ati gasit cea mai buna proprietate pentru afacerea dumneavoastra.

Intrebari pentru dumneavoastra:

Cat intentionez sa stau?

Trebuie sa estimati cat timp afacerea dumneavoastra poate opera in mod eficient in spatiul pe care il inchiriati. Desi toti termenii contractului sunt negociabili, majoritatea contractelor pe termeni scurt presupun o perioada de la 1-3 ani, iar cele pe termen lung pana la 10 ani.

Cum pot renunta la contract?

Rezilierea unui contract poate cauza penalitati serioase: ati putea sa va pierdeti depozitul de siguranta, sa vi se interzica accesul la spatiu sau chiar sa fiti chemat in instanta. Asigurati-va ca sunteti bine informat in privinta perioadei de inchiriere si a locatiei inainte sa semnati contractul.

Intrebari pentru agentul dumneavoastra

Ce fel de experienta aveti?

Tranzactiile cu bunuri imobiliare constituie o ramura specializata. Multi agenti se concentreaza pe unul sau doua tipuri de proprietati, cum ar fi birouri sau depozite. Alegeti un agent care a dovedit ca are experienta in domeniul de care sunteti interesat.

Sunt nevoile mele prea mari sau prea mici pentru dumneavoastra?

Lucrati cu un agent care corespunde nevoilor dumneavoastra de spatiu. Un agent care lucreaza cu spatii foarte mari poate sa nu fie eficient pentru un client care cauta un spatiu mic.

Aveti vreo certificare?

Experienta este cea mai buna modalitate de a aprecia calibrul unui agent in orice domeniu, certificatele acordate de o asociatie cunoscuta de afaceri in domeniul imobiliar demonstreaza capabilitatile agentului.

Intrebari pentru proprietari

Ce fel de chiriasi se gasesc in cladirea dumneavoastra?

Contrariile nu se atrag intotdeauna cand este vorba de afaceri. Fiti prudent in cazul inchirierii unui spatiu intr-o cladire unde cei mai multi dintre chiriasi apartin unui tip de afaceri diferit de cel al companiei dumneavoastra.

Are cladirea un administrator?

Un administrator nu va fi probabil prezent intr-o cladire mica. Daca acesta nu se afla in sediu in timpul programului de lucru al companiei dumneavoasta, asigurati-va ca cineva va fi disponibil pentru a raspunde cazurilor de urgenta.

Ce fel de amenajari exterioare puteti oferi?

Proprietarii remodeleaza adesea spatiile, oferind mobilitate sau spatii acoperite de parcare ca stimulant pentru un nou chirias.

Care sunt termenii inchirierii?

Chiria lunara este, desigur, o problema de importanta capitala. Dar un potential chirias trebuie sa stie daca acel contract include si o clauza de variatie a chiriei, ceea ce ii permite proprietarului sa mareasca pretul in viitor. Trebuie sa aflati, de asemenea, si daca vi se cere sa platiti costuri de intretinere sau alte taxe - adesea se foloseste denumirea de contract de inchiriere 'triplu net' sau 'net net net'.

Exista posibilitatea de a inchiria?

Cu aceasta optiune, daca nu mai aveti nevoie de intreg spatiul pe care l-ati inchiriat, puteti sibinchiria o parte din el unei alte firme. Aceasta posibilitate poate fi vitala daca afacerea dumneavoastra se dezvolta sau daca trebuie sa schimbati sediul

Contract de arendare

Ce se intelege prin arendare?

Prin arendare se intelege contractul incheiat intre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de bunuri agricole, denumit arendator, si arendas, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata si la un pret stabilite de parti.

Care sunt bunurile care pot fi arendate?

Prin bunuri agricole care pot fi arendate se intelege terenuri cu destinatie agricola, si anume: terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi -, pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajari piscicole si de imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola, precum si animalele, constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatarii agricole.

Cum se incheie contractul de arendare?

. Arendarea se face prin contract incheiat intre arendator, pe de o parte, si arendas, pe de alta parte. Partile contractante pot fi persoane fizice sau juridice.

. Contractul de arendare se intocmeste in scris, cate un exemplar pentru fiecare parte si un exemplar care se depune la consiliul local in a carui raza teritoriala se afla bunurile arendate, in termen de 15 zile de la data incheierii. Acesta se inregistreaza intr-un registru special, tinut de secretarul consiliului local.

. Cand bunurile arendate sunt situate in raza teritoriala a mai multor consilii locale, inregistrarea si depunerea contractului se fac la fiecare consiliu local in a carui raza teritoriala este situat bunul arendat.

Ce trebuie sa contina contractul de arendare?

Contractul de arendare trebuie sa cuprinda:

. partile contractante si domiciliul sau sediul acestora;

. obiectul contractului, complet si precis determinat; obiectul contractului trebuie sa cuprinda descrierea amanuntita a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora si planul de situatie al terenurilor;

. obligatiile fiecareia dintre parti, expres si complet mentionate;

. durata arendarii;

. arenda, modalitatile si termenele de plata a acesteia;

. raspunderile fiecarei parti; orice suprafata de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de catre arendator se va specifica separat in contract;

. alte clauze convenite de parti si permise de lege.

Partile vor include in contractul de arendare clauze de asigurare a bunurilor agricole, care sunt in sarcina arendasului.

Cine suporta costurile incheierii contractului de arendare?

Taxele de redactare si inregistrare a contractului de arenda sunt in sarcina arendasului.

Care este durata contractului de arendare?

Durata arendarii se stabileste de catre parti in contractul de arendare.

Contract de depozit

Definitie

Contractul de depozit este forma prin care o societate comerciala isi asigura pastrarea unei marfi depozitate la o alta persoana fizica sau juridica. Sunt situatii in activitatea unei societati cand primeste ori expediaza anumite produse, dar temporar nu are posibilitatea depozitarii lor.

Asemenea situatii pot interveni chiar si in conditii de forta majora cum ar fi incendierea unui spatiu, inundarea unui subsol etc. Contractul de depozit poate interveni si in conditii normale de activitate: cumperi un produs dar nu ai posibilitatea de a-l ridica, motiv pentru care il incredintezi spre pastrare unui depozitar.

Parti


Partile contractului de depozit sunt: depunatorul ori deponentul, adica persoana care preda bunurile spre depozitare si depozitarul, persoana care primeste bunurile spre depozitare.

Depozitul este un contract real, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, unilateral sau sinalagmatic (bilateral) si, in principiu, este netranslativ de proprietate. Este un contract real care se formeaza sau se perfecteaza numai prin si in momentul predarii (traditiunii) lucrului care formeaza obiectul contractului de la deponent la depozitar (art. 1593 alin. 2 Cod Civil). Pe de alta parte, predarea in sine nu este suficienta pentru incheierea contractului, fiind necesara, in acest scop, realizarea de vointa (art. 1595 Cod Civil), in sensul incheierii contractului de depozit. 

Contractul de depozit insa, ca si alte contracte reale, poate fi precedat de o promisiune, de un antecontract de depozit care se poate perfecta prin simplul acord al partilor. 

Depozitarul care pretinde o remuneratie (suma de bani sau alt avantaj patrimonial) pentru serviciile prestate trebuie sa dovedeasca stipularea si cuantumul remuneratiei. Daca depozitarul desfasoara activitatea de pastrare cu caracter profesional (nu ocazional) depozitul urmeaza sa fie prezumat cu titlu oneros. 

Depozitul cu titlu gratuit este un contract unilateral intrucat, din momentul incheierii sale, naste obligatii numai in sarcina depozitarului.

Daca depozitul este cu titlu oneros, intrucat partile isi asuma - din momentul incheierii contractului - obligatii reciproce si interdependente, raporturile dintre parti vor fi guvernate de regulile aplicabile contractelor sinalagmatice. Depozitul este cun contract creator de raporturi de obligatii intre parti. Prin incheierea acestui contract nu se transmite dreptul de proprietate si nici chiar posesiunea lucrului asupra depozitarului. El devine un simplu detentor precar. Codul civil distinge doua feluri de depozit: depozitul propriu-zis si sechestrul (art. 1592). Acesta din urma se deosebeste de depozitul propriu-zis prin faptul ca are ca obiect bunuri litigioase, inclusiv imobile, si poate fi nu numai conventional, dar si judiciar.

Intre cele doua parti trebuie sa existe un acord de vointa, pentru ca prin contractul de depozit se creeaza obligatii si drepturi pentru ambele parti.
Obligatiile depozitarului:
- sa pastreze bunurile primite in depozit si sa se ingrijeasca de ele asa cum se ingrijeste de bunurile sale, in functie de conditiile specifice fiecarui bun;
- sa asigure integritatea bunurilor ce i s-au incredintat, sa ia masuri de prevenire a deteriorarii sau degradarii lor;
- sa nu foloseasca bunurile in interes personal (fara acordul deponentului);
- sa nu instraineze bunurile care fac obiectul prezentului contract;
- sa ia masuri pentru asigurarea si garantarea secretului depozitului;
- sa restituie bunurile in starea in care au fost preluate la expirarea duratei prezentului contract sau la cererea deponentului. 
Restituirea bunurilor se va face de la locul de depozitare pe cheltuiala deponentului;
- sa verifice starea de pastrare a bunurilor sau, daca apar situatii neprevazute, sa anunte de urgenta pe deponent, iar pana la sosirea acestuia, sau a unui imputernicit al sau, sa ia masurile urgente ce se impun;

Depozitarul are dreptul de retentie, adica sa retina bunurile, in cazul in care deponentul nu le ridica la expirarea duratei contractului, pana cand acesta achita depozitarului pretul convenit sau sumele ramase de plata.

Dupa cum se poate observa, obligatiile uneia dintre parti reprezinta drepturile celeilalte. Deponentul poate cere depozitarului ca bunurile sa fie eliberate unei alte persoane.

Depozitarea unor bunuri necesita incheierea unui contract ce reprezinta conditiile stabilite de semnatari, dar si dovada pentru fiecare parte. 

Articolul 1591 din Codul Civil spune ca: "depozitul, in genere, este un act prin care se primeste lucrul altuia spre a-l pastra si a-l restitui in natura". Refuzul de restituire a bunului aflat in depozit constituie infractiune de abuz de incredere prevazuta si sanctionata de art 213 Cod penal, dupa cum urmeaza: "Insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala".

Din punct de vedere al dreptului civil, daca depozitarul refuza, fara temei, sa restituie lucrul depozitat, deponentul poate intenta, la alegere, fie o actiune personala, care deriva din contractul de depozit, fie o actiune in revendicare, in calitate de proprietar.

In consecinta, la expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul si notificarea depozitarului, deponentul sau depunatorul are posibilitatea de a depune plangere penala impotriva depozitarului care refuza indeplinirea obligatiei de restituire in natura a bunului depozitat.

Actiunea personala este supusa prescriptiei extinctive, si anume, in cadrul termenului general de prescriptie, care incepe sa curga de la data indeplinirii termenului de depozitare prevazut in contract, iar daca un asemenea termen nu a fost stabilit, prescriptia incepe sa curga, nu de la data refuzului de restituire a bunului depozitat, ci de la data nasterii dreptului la actiune, care coincide cu momentul incheiereii contractului. 

Contractul de depozit este reglementat de articolele 1591-1634 din Codul Civil.

Perile contractului: Deponentul si Depozitarul. Pretul - remuneratia (in cazul contractului oneros).

Tipurile de depozit:
- depozitul propriu-zis;
- depozitul volunta;
- depozitul necesar;
- depozitul neregulat.

- sechestrul
Clauza penala in contractul de depozit: neplata pretului la termenul stabilit il indreptateste pe depozitar sa perceapa o penalitate de intarziere de % calculata asupra sumei neachitate.

Depozitul este un contract esential gratuit, care nu poate avea de obiect decat lucrurile mobile.
 El nu este perfect decat cand s-a facut traditiunea lucrului.
 Traditiunea se inlocuieste prin singurul consimtamant, daca lucrul ce este a se lasa in depozit se afla deja in mana depozitarului sub orice alt titlu. 


Despre indatoririle depozitarului

Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de paza lucrului depozit, intocmai precum ingrijeste de paza lucrului sau.

Dispozitia mentionata mai sus trebuie sa se aplice cu mai mare rigoare:

1. cand depozitarul s-ar fi oferit a primi un depozit;
2. cand s-ar fi stipulat vreo plata pentru paza depozitului;
3. cand depozitul s-a facut numai in folosul depozitarului;
4. cand s-ar fi alcatuit expres ca depozitarul sa fie raspunzator de orice culpa.

 El nu poate sa se serveasca de lucrul depus fara permisiunea expresa sau tacita a deponentului.

 Nu poate de fel sa caute a vedea lucrurile ce i s-au depozitat, daca i s-au incredintat in o lada inchisa sau o coperta sigilata.

 Depozitarul trebuie sa inapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de bani, cand depozitarul, conform art. 1602, facuse intrebuintare de dansul, trebuie sa se restituie in acele monede in care s-a facut, atat in cazul de sporire, cat si in acela de scadere a valorii lor.  

 Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pentru restitutiunea lucrului depozit.


epozitarul nu este dator de a restitui lucrul depozitat decat in starea in care se afla la timpul inapoieri. Stricaciunile survenite fara faptul sau, raman in sarcina deponentului.

 Depozitarul caruia s-a luat prin forta majora lucrul depozitat si care a primit in locu-i o suma de bani, sau orice alt lucru, trebuie sa restituie aceea ce a primit.

Depozitarul nu trebuie sa restituie lucrul depozitat decat acelui ce i l-a incredintat, sau acelui in al carui nume s-a facut depozitul, sau persoanei aratate spre a-l primi. 

 Daca prin contractul de depozit s-a stipulat locul unde trebuie sa se faca restitutiunea, depozitarul trebuie sa transporte acolo lucrul depozitat; spezele insa ce s-ar face sunt in greutatea deponentului.

 Restitutiunea trebuie sa se faca, daca prin contract nu se arata locul, acolo unde se afla lucrul depozitat.

 Depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restitutiunea lui; se excepta insa cazul cand in formele legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opozitie la restitutiunea sau la stramutarea lucrului depozitat.

Se stinge orice indatorire a depozitarului, daca se descopera si se probeaza ca el este insusi proprietarul lucrului depozitat.

Despre indatoririle deponentului

- Deponentul este indatorit in a intoarce depozitarului toate spezele facute pentru pastrarea lucrului depozitat, si a-l dezdauna de toate pierderile casunate lui din cauza depozitului.

- Depozitarul poate sa opreasca depozitul pana la plata integrala cuvenita lui din cauza depozitului.

Contract de mandat

Definitie

Mandantul este un contract prin care o persoana , numita mandatar, se obliga sa incheie acte juridice pe seama unei alte persoane ,numita mandant,care ii da aceas-ta imputernicire si pe care il reprezinta.

Forma mandatului.

Mandatul este, de regula, un contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale. In practica mandatul este constatat de obicei printr-un inscris numit procura sau imputernicire.

Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral, iar ca instrumentum, este inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar in numele mandantului. Partile redacteaza un inscris pentru ca tertii sa fie in masura sa verifice puterile conferite mandatarului, precum si limitele in care aceasta poate contracta in numele mandantului.

Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandantului urmeaza sa fie incheiat in forma solemna, atunci procura trebuie data si ea in aceeasi forma,deoarece mandatul formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat..Astfel, de exemplu ,mandatarul imputernicit sa cumpere sau sa schimbe un teren in forma autentica. Tot astfel, mandatarul care solicita inscriptia sau stergerea ipotecii .

Precizam ca mandatarul trebuie sa fie imputernicit prin procura autentica numai in cazul in care legea prevede o asemenea forma pt. validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat prin mandatar, nu insa si atunci cand acest act a fost incheiat in forma autentica fara ca legea sa prevada o atare cerinta.

Cand manadatul este un contract consensual, consimtamantul partilor poate fi dat in mod expres, dar si in mod tacit. Mandatul tacit rezulta din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor. Oferta de mandat special , in orice caz, trebuie sa fie expresa. In schimb, acceptarea ofertei de mandat special, rezultand din executarea lui din partea mandatarului.

Mandatul tacit nu trebuie sa fie confundat cu mandatul aperent;in acest caz desi lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat - tertii contracteaza cu credinta scuzabila , legitima ca mandatarul aparent are puteri de reprezentare. Astfel se intampla, de exemplu, in cazul revocarii mandatului a fost ori nu in culpa.

Capacitatea partilor

Mandatul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar. Deci capacitatea mandantului se apreciaza in functie de natura actului juritic care urmeaza sa fie incheiat prin mandatar

In privinta mandatarului se cere , in toate cazurile , capacitate deplina de exercitiu. Numai trimisul , care este un simplu mesager , iar nu reprezentant , poate fi o persoana chiar lipsita de capacitatea de exercitiu , caci transmite doar declaratia de vointa a persoanei care l-a trimis , fiind suficient sa aiba discernamantul strict necesar pentru activitatea sa .

In schimb mandatarul , care este un reprezentant ,trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, caci in actele pe care le incheie in numele reprezentantului trebuie sa exprime un consimtamant valabil , lipsa consimtamantului sau viciile de vointa fiind apreciate nu numai in persoana mandantului , dar si in aceea a mandatarului. Aceasta solutie rezulta , per a contrario, si din art.1552 pct.3 C. civ.,care prevede ca mandatul se stinge prin punerea sub interdictie a mandatarului. Daca mandatul incheiat cu un capabil de a contracta inceteaza datorita incapacitatii ulterioare a mandatarului , un contract de mandat incheiat cu un mandatar incapabil sau capacitate de exercitiu restransa nu poate fi recunoscut valabil.

Chiar daca am recunoaste ca valabil un contract incheiat cu un mandatar incapabil, acesta ar raspunde fata de mandant numai dupa regulile generale relative la obligatiile incapabililor .

Obiectul si intinderea mandatului

Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat , posibil si licit, ca la orice contract . In toate cazurile , mandatul nu poate avea alt obiect decat incheierea de acte juritice de catre mandatar , acte materiale putand avea numai caracter accesoriu. Iar actele juritice cu caracter strict personal nu pot fi facute prin mandatar

In ceea ce priveste intinderea, mandatul poate fi special sau general. Mandatul este special atunci cand se da peste o singura operatie juritica sau pentru anumite operatii determinate , si general cand mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandatului.

Potrivit art. 1536 alin. C.civ., mandatul conceput in termeni generali nu este valabil decat pentru actele de administrare. Inseamna ca puterile conferite mandatarului sunt supuse unei interpretari restrictive, ceea ce explica prin grija legiuitorului fata de interesele mandantului, care ar putae fi pagubit in cazul redactarii imprecise, care ar putea fi pagubit in cazul redactarii imprecise , echivoce a procurii.

In toate cazurile, mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau. Fie ca este special sau general, mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicirii primite.

Efectele contractului mandat

Intrucat mandatarul este reprezentantul mandantului, contractul de mandat produce efecte nu numai intre parti, dar si in privinta tertului cu care se incheie actul juritic ce formeaza obiectul mandatului.

A.     Efecte intre parti

Obligatiile mandatarului

Indeplinirea mandatului.

Principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul. Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a acestei obligatii face ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai in dol dar si de culpa simpla.

Diligenta ceruta mandatarului in indeplinirea mandatului, inclusiv pastrarea sumelor de bani sau a altor bunuri primite de la sau pentru mandant, va fi apreciata cu mai putina rigurozitate daca mandatul este cu titlu gratuit. In acest caz, culpa mandatarului se apreciaza in concret deci in functie de diligenta pe care o depune in propriile sale treburi. Daca mandatul este cu titlu oneros, raspunderea lui se va aprecia dupa tipul abstract al omului prudent si diliget, adica dupa regula generala aplicabila raspunderii contractuale.

Daca lucrul detinut in baza mandatului piere fortuit mandatarul nu raspunde chiar daca l-ar fi putut salva, sacrificand un bun propriu, intrucat art. 1566 C.civ. nu este aplicabil in materia mandatului.Conditiile raspunderii mandatarului pot fi modificate prin conventia partilor.

Obligatia de a da socoteala.

Mandatarul trebuie sa dea mandantului socoteala despre indeplinirea mandatului.

In virtutea acestei obligatii mandatarul este dator sa dea in plinire mandantului tot ce I s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat, chiar daca acestea nu s-ar cuveni mandantului, deoarece tertul pagubit va cere - daca este cazul - restituirea platii nedatorate de la mandant.

Sumele de bani cuvenite mandantului si intrebuintate de mandatar in folosul sau sunt producatoare de dobanzi din ziua intrebuintarii, fara sa fie nevoie de vreo punere in intarziere. Sumele nerestituite de mandatar, dar neintrebuintate de el poarta dobanzi numai "din ziua cand I s-au cerut acele sume". Inseamna ca, prin derogare de la art. 1088 alin.2C.civ.,punerea in intarziere a mandatarului se poate face printr-o simpla notificare.

Intrucat dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau altor bunuri primite de mandatar de la terti in cursul executarii mandatului nu se poate naste de la data incheierii contractului de mandat, prescriptia incepe sa curga - potrivit art. 7 alin. 1 sau 3 din Decr. Nr. 167/1958 - de la dat incetarii contractului fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de incetare a raporturilor dintre parti.

In legatura cu inceperea curgerii termenului de prescriptie de la data executarii contractului, se pune problema stabilirii acestiu moment, mai ales in cazul sumelor de bani ridicate de la CEC in baza unei " clauze de imputernicire " este unanim admis in literatura de specialitate si in practica judecatoreasca ca o asemenea clauza reprezinta un mandat, o imputernicire data de catre titularul libretului beneficiarului clauzei, acesta din urma avand obligatia sa dea socoteala mandantului, inclusiv sa remita sumele de banisumele de bani ridicate si neintrebuimtate in interesul acestuia daca raporturile de mandat dintre ei nu sunt dublate de alte raporturi juritice. Astfel fiind, se pune intrebarea referitoare la momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie a actiunii avand ca obiect predarea sumelor de bani ridicate de la CEC. Intrucat problema nu poate fi solutionata in baza art. 7 din Decretul nr. 167/1958 , s-a adoptat solutia aplicarii art. 8 alin. 1 din acelasi Decret , respectiv calcularea prescriptiei din momentul in care titularul de libret a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba ce I-a fost pricinuita de mandatar prin ridicarea sumelor de bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala.

In sfarsit, precizand ca problema prescriptiei, la care ne-am referit in randurile de mai sus, vizeaza, evident, numai actiunea personala a mandantului, iar nu actiunea reala in revendicare intentata de mandant in calitate de proprietar guvernat de regulile specifice acestei actiuni reale.

Obligatii rezultand din substituirea unei terte persoane.

In principiu, mandatarul trebuie sa execute personal insarcinarea primita. In contractul de mandat se poate prevedea insa dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana, trecandu-I parte sau toate drepturile ce-I sunt conferite de mandant.

In cazul cand s-a facut substituirea, mandatarul este obligat sa raspunda de faptele substituitului,dar numai in urmatoarele doua cazuri:

a)      daca a efectuat substituirea fara sa fi avut acest drept ;

b)daca a fost autorizat sa se substituie si a trecut puterile asupra unei persoane cunoscuta ca incapabila sau de insolvabilitate notorie; culpa in eligendo. Daca mandatarul a fost autorizat sa se substituie, va putea acorda acest drept si substituitului.

In toate cazurile, mandantul are o actiune directa contra substituitului. In schimb, substituitul poate actiona impotriva mandantului numai pe calea actiunii oblice, intrucat posibilitatea intentarii unei actiuni directe - derogatorii de la regulile generale - nu pote fi recunoscuta in lipsa unei dispozitii exprese a legii. Dar daca mandatarul a fost autaorizat sa-si substitue o terta persoana, consideram ca substituitul poate actiona impotriva mandantului in baza raporturilor directe pe care le are - prin intermediul mandatarului - cu mandantul. In acest caz, nu mai suntem in prezenta unei "actiuni directe " propriu-zise, caci aceasta vizeaza ipotezele lipsite de fundamentul raporturilot juridice directe. In privinta actiunii directe a mandantului legea nu ami face aceeasi distinctie - fiind fara relevanta practica existenta sau inexistenta raporturilor juritice dintre mandant si substituit.

In raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica regulile mandatului.

Pluralitatea mandatarilor.

Daca imputernicirea a fost data printr-un singur mandat mai multor mandatari, nu exista solidaritate intre ei decat daca solidaritatea s-a stipulat in mod expres. Fiecare mandatar poate insa executa singur, daca nu s-a prevazut altfel in contract.

Obligatiile mandantului

Dezdaunarea mandatarului.

Mandantul este obligat sa restitue mandatarului toate cheltuielile facute cu ocazia executarii mandatului. El nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata si nici sa ceara reducerea lor pe motiv ca ar fi fost exagerate, daca mandatarului nu I se poate imputa nici o culpa.

Mandantul trebuie sa plateasca si dabanzi la sumele avansate de mandatar; aceste dobanzi curg, fara punere in intarziere, din ziua cand mandatarul a fcaut plata.

De asemenea, mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, daca nu I se poate imputa vreo culpa.Pentru a explica aceasta dispozitie se citeaza, cu titlu de exemplu, paguba rerzultata din furtul comis in cursul unei calatorii facuta cu ocazia executarii mandatului sau accidentului intamplat cu ocazia diriguiriiunor lucrari facute pentru mandant. In ceea ce ne priveste, consideram ca instantele trebuie sa aiba in vedere numai pagubele suferite de mandatar - fara culpa din partea sa- si care sunt "ocazionate", adica in conexiune cu activitatile desfasurate de mandatar in executarea mandatului, iar nu si alte pagube suferite fara legatura cu executarea mandatului, cum ar fi furtul comis in cursul calatoriei. In asemenea cazuri, mandantul va suporta, in calitate de proprietar, numai paguba rezultata din furtul lucrului incredintat mandatarului, iar nu si alte "pierderi.

Plata remuneratiei.

Cand mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma stipulata, chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata. Numai culpa mandatarului in indeplinirea mandatului il poate scuti pe mandant de plata remuneratiei. Chiar daca mandatul a fost executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de actul incheiat, el este obigat sa plateasca remuneratia, considerandu-se ca a renuntat implicit la termenul stipulat.

Solidaritatea mandantilor.

Cat mai multe persoane au numit un mandatar pentru o operatie comuna, fiecare dintre ele este raspunzatoare solidar pentru efectele mandatului. Solidaritatea este in acest caz legala.

Dreptul de retentie al mandatarului.

Printr-o interpretare larga a notiunii de conexiune a datoriei cu lucru, se admite ca mandatarul poate retine lucrurile pe care le-a primit, pentru mandant, pana la achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului, intrucat creantele corelative sunt prilejuite de acelasi raport juridic. Astfel fiind, dreptul de retentie cunoasac limitele imputernicirii- este insa corespunzator fara de terti, in sensul ca este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua cunostinta de intinderea imputernicirii. Daca tertii accepta sa contracteze cu mandatarul peste limitele mandatului, se presupune ca au luat asupra lor riscurile contractului incheiat in astfel de conditii.

Bibliografie :

Matei B. Cantacuzino, "Elementele dreptului civi"l, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1921

www.birouldeconsiliere.ro

www.euroavocatura.ro



Matei B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1921, pag. 47;

Constantin Statescu, Corneliu Birsan, op. cit., pag.25

Ion Dogaru, Valentele juridice ale vointei, Ed Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1986,pag,16.

Pentru dezvoltari a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil. Persoanele, Tipografia Universitatii Bucuresti, 1982, pag. 31 - 35; Ion Dogaru, Elementele dreptului civil. Introducere in dreptul civil, Subiectele dreptului civil, ED. Sansa, Bucuresti, 1993, pag. 482; Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, pag. 388;

Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, publicat in B.Of. nr. 8/30.14.1954, modificat prin Legea nr. 4/1956, publicata in B.Of. nr. 11/4.04.1956;

Mircea Muresan, Capacitatea de a contracta, Dictionar de drept civil, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980, pag. 65;

Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.52 - 53;

Ion Dogaru, Pompil Draghici, op. cit., pag. 63;

Veronica Stoica, Nicolae Puscas, Petrica Trusca, Drept civil. Institutii de drept civil, Editura Universul Juridic, Bucuresi, 2003, pag.280;

Aurelian Ionascu, Drept civil. Partea generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963, pag. 163; Ion Rucareanu, Tratat de drept civil, vol. I, Teoria Generala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1967, pag. 281; Gh. Beleiu, op. cit., pag.135;



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2472
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved