Contractul de comision

Contractul de comision

1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de comision

In relatiile comerciale, mandatul apare, de multe ori, ca un procedeu tehnic prea riguros; el presupune cunoasterea de catre terti a persoanei mandantului, precum si limitele imputernicirii date de acesta mandatarului. Pentru asemenea relatii, mai avantajos pentru terti este contractul de comision, care este tot un mandat, dar fara reprezentare sau cu o reprezentare indirecta .

Potrivit art. 405 C. com., "comisionul este un contract avand ca obiect tratarea de afaceri comerciale de catre comisionar pe socoteala comitentului".

Astfel, contractul de comision este un contract prin care o parte, numita comisionar, se obliga pe baza imputernicirii celeilalte parti, numita comitent, sa incheie anumite acte de comert, in nume propriu, dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii, numita comision .

Contractul de comision apare ca o varietate a contractului de mandat. El este un mandat fara reprezentare. In aceasta consta deosebirea esentiala dintre cele doua contracte comerciale. In timp ce mandatarul incheie acte in nume strain, deci in numele si pe seama mandantului, comisionarul nu beneficiaza de dreptul de reprezentare si incheie acte juridice "proprio nomine", adica in nume propriu, dar pe seama comitentului.

In consecinta, in cazul contractului de mandat exista o reprezentare directa. Pe cand in cazul contractului de comision, reprezentarea este indirecta.

Caracterele juridice ale contractului

Din definitia contractului de comision rezulta caracterele juridice ale contractului de comision. Prin urmare, contractul de comision este:

un contract bilateral (sinalagmatic), el dand nastere la obligatii in sarcina comisionarului si comitentului;

un contract cu titlu oneros deoarece, prin incheierea contractului, ambele parti urmaresc realizarea unui folos patrimonial;

un contract consensual, deoarece ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor.

2. Conditiile de validitate ale contractului

Contractul de comision este valabil incheiat daca sunt indeplinite conditiile cerute de art. 948 C. civ., necesare oricarei conventii, si anume: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza.

. Consimtamantul partilor. Ca orice contract, contractul de comision se incheie prin acordul de vointa al partilor.

Consimtamantul poate fi expres sau tacit, ca urmare a executarii contractului. Se cere insa, in plus, sa existe o manifestare expresa a vointei comisionarului, din care sa rezulte ca a acceptat sa incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama comitentului.

In caz de indoiala, se considera ca mandatul este cu reprezentare, avand in vedere ca, in principal, mandatul implica puterea de reprezentare.

Contractul de comision are la baza imputernicirea pe care comitentul o da comisionarului. Aceasta imputernicire este un act unilateral, care exprima vointa comitentului. Inscrisul constatator poarta denumirea de procura, ca si in cazul contractului de mandat.

. Capacitatea partilor. Pentru incheierea contractului de comision trebuie sa fie indeplinite conditiile de capacitate cerute de lege.

Comitentul trebuie sa aiba el insusi capacitatea de a incheia actele juridice pe care la va incheia, pe seama sa, comisionarul.

Comisionarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu si, intrucat el incheie acte juridice in nume propriu, acte ce constituie fapte de comert, el dobandeste calitatea de comerciant, spre deosebire de mandatar (art. 7 C. com.).

. Obiectul contractului. Potrivit art. 405 C. com., contractul de comision are ca obiect "tratarea de afaceri comerciale". In consecinta, actele juridice pe care comisionarul le incheie cu tertii trebuie sa fie fapte de comert.

Obligatia comisionarului este o obligatie de a face, ca atare el este un prestator de servicii. Obligatia asumata de comisionar este obligatie de mijloace.

In general, comisionarul este el insusi comerciant, indeplinind astfel de operatiuni cu caracter profesional.

3. Efectele contractului de comision

Intre partile contractului de comision se nasc obligatii guvernate de regulile mandatului. Comisionarul se obliga direct si personal fata de terti. Acest tip de contract creeaza doua tipuri de raporturi juridice: intre comitent si comisionar si intre comisionar si tert. Prin urmare, intre comitent si tert nu se nasc niciun fel de raporturi juridice .

3.1. Obligatiile partilor in contractul de comision

. Obligatiile comisionarului

a) Comisionarul este obligat sa respecte dispozitiile date de comitent, in limita puterilor conferite

In executarea mandatului sau, comisionarul se supune intocmai instructiunilor comitentului si este obligat sa-l informeze pe acesta asupra modificarilor, imprejurarilor avute in vedere la stabilirea imputernicirii, pentru o eventuala reconsiderare a acestuia.

In situatia in care comisionarul a depasit limitele imputernicirii conferite, comitentul poate refuza operatiunea indeplinita de comisionar.

Totusi, comisionarul se poate indeparta de la imputernicirea primita daca socoteste ca insusi comitentul ar fi dat incuviintarea pentru afacerea respectiva, care-i avantajoasa si care trebuie incheiata cat se poate de urgent .

Prin incheierea contractului intre comisionar si terti nu se stabilesc raporturi juridice intre comitent si terti si comitentul nu are niciun fel de actiune contra tertilor (art. 406 alin. (2) C. com.), dar actiunile comisionarului catre terti pot fi cedate comitentului. De regula, comisionarul este raspunzator fata de comitent pentru incheierea actelor juridice cu tertii, dar nu si de indeplinirea obligatiilor asumate de acestia, afara numai daca s-a stipulat clauza del credere prin care comisionarul se angajeaza sa garanteze comitentului executarea obligatiei de catre cocontractant .

b) Comisionarul este obligat sa dea socoteala comitentului asupra indeplinirii mandatului primit

In temeiul acestei obligatii, comisionarul este tinut sa-l informeze pe comitent asupra mersului operatiunilor si a imprejurarilor de natura sa modifice imputernicirea primita.

Intrucat contractul cu tertul este incheiat de comisionar in nume propriu, dar pe seama comitentului, drepturile dobandite de comisionar trec direct asupra comitentului, care este in realitate stapanul afacerii. Tot astfel, obligatiile asumate de comisionar prin contractul incheiat cu tertul se rasfrang asupra comitentului .

Ca efect al celor aratate, dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul unui contract incheiat intre comisionar si un tert, precum si riscurile aferente, se transmit direct, de la tert la comitent sau, dupa natura operatiei, de la comitent la tert.

c) Comisionarul este tinut sa-si indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui profesionist. Asadar, comisionarul raspunde pentru nerespectarea obligatiilor indiferent de forma culpei, deci si in cazul unei culpe usoare si in cazul unei culpe foarte usoare.

. Obligatiile comitentului

a) Comitentul are obligatia sa plateasca remuneratia (comisionul) cuvenita comisionarului.

Cuantumul remuneratiei este stabilit prin conventia partilor si poate fi o suma fixa sau un procent calculat la valoarea afacerilor realizate de comisionar.

Comitentul este obligat la plata remuneratiei din momentul in care comisionarul a incheiat actele juridice cu tertii, chiar daca nu au fost executate inca obligatiile rezultate din actele juridice incheiate .

Neindeplinirea obligatiei de plata a comisionului in conditiile in care comisionarul si-a executat obligatiile asumate prin contract atrage obligarea comitentului la plata daunelor catre comisionar .

b) Comitentul este obligat sa restituie cheltuielile facute de comisionar cu indeplinirea insarcinarii primite.

Daca, in indeplinirea insarcinarii primite, comisionarul a facut anumite cheltuieli, comitentul are obligatia sa restituie sumele de bani respective. Cheltuielile trebuie dovedite .

De asemenea, comitentul are obligatia sa plateasca despagubiri in cazul in care comisionarul a suferit anumite prejudicii in indeplinirea insarcinarii primite.

4. Incetarea contractului de comision

Contractul de comision inceteaza in aceleasi cazuri ca si contractul de mandat comercial, si anume:

prin revocarea imputernicirii de catre comitent;

prin renuntarea comisionarului la imputernicirea primita;

prin moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul comitentului sau comisionarului, tinandu-se seama de caracterul oneros al contractului si de necesitatea asigurarii securitatii raporturilor comerciale.