Contractul de leasing - Notiune , caractere juridice si clasificare

Contractul de leasing

Sectiunea I. Notiune , caractere juridice si clasificare

A . Notiune

In doctrina1 s-a pus problema daca leasingul este un contract, sau o operatiune formata dintr-un complex de contracte. Autorii D. Clocotici si Gh. Gheorghiu pornesc de la prevederile Ordonantei nr. 51/1997 pentru a determina notiunea de "contract de leasing".

Astfel Ordonanta nr. 51/1997 se intituleaza "Ordonanta privind operatiunile de leasing si societatile de leasing" iar in art.1 alin. 1 se arata ca "prezenta Ordonanta se aplica operatiunilor de leasing".

Aceste operatiuni numite de Ordonanta "leasing" cuprind mai multe elemente distincte: transmiterea catre utilizator a folosintei unui bun (art.1); o exploatare comerciala a unui bun (art.10 lit. b); un mandat (art. 5); un drept de optiune (art. 9 lit.d). Din enumerarea acestor elemente reiese faptul ca operatiunea de leasing poate fi disociata intr-un complex de contracte numite si nenumite. Pe de alta parte, Ordonanta nr. 51/1997 prevede si "incheierea contractului de leasing" (art. 2), durata minima (art. 7) si titlul executoriu (art. 8).

In concluzie, "leasingul este atat o operatiune formata dintr-un complex de contracte , cat si un contract distinct"3 sau, dupa cum s-a opinat in doctrina, este "o operatiune comerciala complexa, care se compune din mai multe raporturi juridice" .

B. Caracterele juridice ale contractului de leasing

Contractul de leasing prezinta urmatoarele caractere juridice:

a)         este un contract sinalagmatic pentru ca ambele parti se obliga reciproc. Contractul de leasing da nastere la obligatii corelative si interdependente ceea ce permite aplicarea regulilor privind executarea ori neexecutarea contractelor sinalagmatice (cum ar fi exceptia de neexecutare a contractului si rezilierea). Contractul de leasing este un act juridic bilateral, care se incheie intre societatea de leasing, in calitate de finantator si utilizator.

b)        Este un contract cu titlu oneros intrucat partile implicate urmaresc obtinerea unui profit. Locatorul primeste redevente platite periodic iar utilizatorul beneficiaza de folosinta bunului pe care-l poate achizitiona la un pret rezidual la sfarsitul contractului.

c)         Este un contract cu executare succesiva, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derularii contractului. Acest fapt are consecinte importante asupra desfasurarii raporturilor intre parti cum ar fi riscul, efectele neexecutarii contractului, rezilierii ori a prescriptiei dreptului la actiune.

d)        Este un contract intuitu personae in sensul ca societatea de leasing (finantatorul/locator) se obliga in considerarea calitatii utilizatorului locatar5. Drept consecinta, utilizatorul nu poate instraina drepturile sale sau cesiona contractul fara acordul locatorului .

e)         Este un contract consensual, simpla manifestare de vointa a partilor fiind suficienta pentru realizarea acordului in mod valabil. Forma scrisa sau autentica si realizarea procedurilor de publicitate nu reprezinta conditii de validitate ci conditii ad probationem si de opozabilitate (conform art. 21 din Ordonanta nr. 51/1997).

f)          Este un contract numit (tipic) fiind consacrat de Ordonanta nr. 51/1997.

g)        Este un contract translativ de proprietate, cel putin in raporturile dintre furnizor si finantator care cumpara bunul pe baza specificatiilor facute de utilizator, caruia urmeaza sa i-l inchirieze. Efectul translativ de proprietate opereaza si in raporturile dintre finantator si utilizator, daca acesta din urma opteaza pentru cumpararea bunului inchiriat.

h)        Este un contract comercial deoarece raporturile dintre parti au un caracter comercial.

i)          Este un contract complex7 "intrucat realizeaza o multitudine de operatii care constituie activitati de comert ce pot forma obiectul sau, esenta sa constand in formula finantare-locatiune".

C. Clasificarea contractului de leasing

Se folosesc mai multe criterii de clasificare8:

a)      dupa calitatea utilizatorului, leasingul este:

public, daca cel ce beneficiaza de finantare este statul sau o comunitate locala9;

privat, daca finantarea se adreseaza unei persoane juridice particulare sau unei persoane fizice.

b)      dupa apartenenta partilor:

leasing national, daca partile apartin aceluiasi stat;

contractul de leasing international, cand intervine un element de extraneitate. In acest caz este relevant sistemul de impunere fiscala si vamala10.

c)      dupa modul de calcul al redeventelor:

contractul de leasing cu amortizare integrala (full-pay-out-leasing) in care suma redeventelor platite locatorului, din care se scade cea cu "titlu de marja de profit", amortizeaza valoarea bunului;

contractul de leasing cu amortizare partiala. Acest tip de contract    se caracterizeaza printr-o valoare reziduala considerabila care da consistenta dreptului de optiune (non-full-pay-out-leasing).

d)      dupa apartenenta fondurilor investite:

leasingul realizat cu fondurile unei societati de leasing;

leasingul sindicalizat, finantarea facandu-se prin punerea in comun de fonduri ce apartin mai multor societati de leasing. Aceasta forma de leasing este permisa de art. 23 din Ordonanta nr. 51/1997.

e)      dupa provenienta bunurilor finantate:

contractul de leasing clasic, cu structura triunghiulara (tripartita), caz in care bunul provine de la o terta persoana numita furnizor;

contractul de leasing care are ca obiect un bun aflat in patrimoniul finantatorului sau construit de finantator. Este cazul societatilor imobiliare care exploateaza prin leasing imobilele pe care le-au construit;

lease-back sau sale and lease-back11. Este varianta contractului de leasing in care bunul utilizat este vandut societatii de leasing, chiar de catre beneficiar.

f)       dupa natura bunului contractat:

leasingul mobiliar, care in relatiile comerciale internationale ocupa un loc foarte important, priveste bunuri cu destinatie comerciala sau industriala, ori bunuri de folosinta indelungata. Leasingul ce are ca obiect echipamente industriale12 ofera garantia folosirii lor pe o perioada mai mare de un an cu posibilitatea achizitionarii, la expirarea termenului de locatie, pentru o suma redusa reprezentand valoarea reziduala .

leasingul imobiliar, are ca obiect imobilele cu destinatie comerciala sau industriala, ori imobile cu destinatie de locuinta pentru persoanele fizice. Cumpararea imobilului inchiriat de catre utilizator trebuie sa fie urmata de operatiile legale de publicitate in cartea funciara si de inscriere in registrul comertului;

leasingul poate privi si fondul de comert15. Legea franceza nr. 88-12 din 6 ianuarie 1987 permite inchirierea unui atare fond, insotita de promisiunea unilaterala a locatorului de a-l vinde beneficiarului la sfarsitul contractului, la pretul convenit la data incheierii acestuia din care se scad platile facute periodic de locatar .

g)      in functie de continutul si de plata ratelor:

leasingul financiar, care se caracterizeaza prin aceea ca , in perioada de baza17 a locatiunii, se recupereaza intregul pret al bunului, costurile auxiliare si un beneficiu. Pentru realizarea unei operatiuni de leasing financiar intervin doua contracte principale : contractul de vanzare-cumparare si contractul de leasing propriu-zis. Contractul de vanzare-cumparare sau de furnizare este incheiat la indicatia unei terte persoane (locator) de locatorul finantator, cu un furnizor (producator sau firma comerciala) prin care locatorul dobandeste in conditiile si in termenii stabiliti de locatar.

Prin contractul de leasing propriu-zis locatarul dobandeste dreptul de a utiliza echipamentul cu obligatia de a plati locatorului o taxa de inchiriere.

In cadrul acestei operatiuni riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing. De asemenea utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului la un pret ce va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (de piata). Perioada de folosire a bunului trebuie sa acopere cel putin 75% din durata normala de utilizare pentru ca aceasta operatiune sa fie leasing financiar, chiar daca nu a operat transferul dreptului de proprietate.

leasingul operational (sau functional) este caracterizat prin aceea ca in perioada de baza se obtine numai o parte din pretul de export. Finantatorul (locatorul) este chiar producatorul sau distribuitorul bunului. Leasingul operational se incheie pe termen mai scurt decat viata economica a bunului (deci cea a amortizarii), ceea ce permite ca bunul sa fie inchiriat succesiv mai multor clienti. In cazul acestei forme de leasing nu este posibila transmiterea proprietatii locatarului, operatiunea rezumandu-se la un contract de locatie, pur si simplu.

Leasingul operational (functional) si leasingul financiar apar ca alternative la vanzarea clasica de marfuri pe credit, reprezentand forme de imprumuturi garantate prin pastrarea de catre locator a dreptului de proprietate asupra bunului inchiriat19.

Aceste doua forme de leasing sunt reglementate de legea romana (art. 2 din Ordonanta nr. 51/1997) constatandu-se elemente contradictorii ale leasingului financiar fata de trasaturile leasingului reglementate de art. 1 din Ordonanta. Astfel se permite o clauza expresa de transferare a dreptului de proprietate catre utilizator, la expirarea contractului de leasing, clauza care nu tine seama de o trasatura esentiala a leasingului-dreptul de optiune al utilizatorului. Consecinta este transformarea contractului in alta figura juridica, si anume locatie cu promisiune ferma de vanzare.

Sectiunea a II a. Incheierea, executarea si incetarea contractului de leasing

Din punctul de vedere al finantatorului si al beneficiarului fondurilor, leasingul dispune de doua atuuri majore si anume: rentabilitatea si siguranta fondurilor investite.

Operatiunile de leasing presupun o succesiune de trei etape necesare: formarea contractului, realizarea locatiunii si finalizarea contractului. Contractul de leasing se supune regulilor generale din dreptul comun care guverneaza incheierea contractelor. Regulile aplicabile in dreptul comun sunt dispozitiile art. 35-39 Cod comercial privitoare la formarea contractelor.

A. Etapa de formare a contractului

Realizarea contractului se poate face in functie de scopul urmarit, analizandu-se trei situatii: leasingul mobiliar, leasingul imobiliar si cesiunea leasingului.

1. Formarea contractului in cazul leasingului mobiliar

Realizarea unui contract de leasing mobiliar presupune, de regula, un timp indelungat pentru ca raporturile dintre cele trei parti (finantator-utilizator-producator) sa se inchege si a se ajunge la un acord de vointa.

Initiativa incheierii contractului apartine, de regula, utilizatorului care contacteaza furnizorul de bunuri, care apoi cauta o societate de leasing dispusa a credita si care cumpara bunul de la furnizor, urmand, in final, sa se realizeze operatiunile de publicitate.

Intelegerea dintre utilizator si furnizor

Viitorul utilizator solicita furnizorului (care produce sau comercializeaza bunul dorit de el) caracteristicile tehnice, termenul de livrare si pretul bunului. Practic viitorul utilizator actioneaza ca si cand ar vrea sa cumpere bunul, desi societatea de leasing il va achizitiona devenind proprietara20.

In ce priveste calitatea in care utilizatorul alege bunul si negociaza cu furnizorul achizitionarea lui, s-au emis mai multe teorii21:

intr-o prima teorie utilizatorul actioneaza in negocierile sale cu furnizorul in baza unui mandat dat de finantator.

Aceasta teorie a fost criticata ca incerta si insuficienta deoarece nu tine seama de interesele finantatorului si de consecintele neexecutarii contractului. Alta critica a acestei teorii22 priveste faptul ca viitorul utilizator nu a intrat, in acel moment, in contact cu societatea de leasing (finantatorul) neavand, deci, un mandat.

intr-o alta teorie, care respinge ideea mandatului, acesta este inlocuit cu institutia stipulatiei pentru altul, finantatorul avand rolul stipulantului, furnizorul cel al promitentului, iar utilizatorul fiind beneficiarul. Si aceasta teorie a fost criticata pe temeiul ca "nu explica relatiile intre parti"23.

intr-o a treia teorie se considera ca pozitia furnizorului fata de utilizator rezulta din existenta unei promisiuni unilaterale de vanzare, facuta de furnizor beneficiarului, insotita de o clauza expresa ce prevede ca promisiunea poate fi realizata in numele oricarei persoane desemnate de utilizator;

intr-o a patra teorie se considera ca explicatia trebuie cautata in clauzele specifice contractului recurgandu-se la notiuni de ordin financiar cum sunt cele de amortizare, finantare, creditare.

In functie de preferintele viitorului utilizator, furnizorul va stabili daca le poate satisface. In cazul unui raspuns pozitiv, furnizorul se angajeaza fata de utilizator de a livra bunul in conditiile convenite. Angajamentul furnizorului are natura juridica a unei promisiuni unilaterale de vanzare, cu stipulatia ca rezilierea promisiunii poate fi facuta in beneficiul oricarei persoane desemnate de utilizator.

Daca utilizatorul transmite furnizorului o comanda privind bunul, aceasta reprezinta incheierea contractului de vanzare-cumparare sau a contractului de leasing. Finantatorul este angajat in momentul in care semneaza comanda prin care se ratifica alegerea facuta de utilizator.

1.2 Incheierea contractului de leasing

Dupa ce a rezolvat cu furnizorul problemele privitoare la caracteristicile tehnice, termenele de livrare si pret, viitorul utilizator cauta un finantator dispus sa-l crediteze.

In acest scop, utilizatorul se adreseaza unei societati de leasing cu o cerere de leasing. Cererea va cuprinde doua categorii de informatii:

informatii asupra bunului ce urmeaza a fi achizitionat: caracteristici tehnice; avantajele folosirii acelui bun;

informatii asupra persoanei viitorului utilizator, in special date privind solvabilitatea sa.

Informatiile furnizate vor fi insotite de dovezi (analize tehnice si financiare, confirmari ale specialistilor, etc).

Bonitatea utilizatorului se va stabili pe baza a doua acte de egala importanta:

un "curriculum vitae" al comerciantului (persoana fizica sau juridica) din care sa reiasa seriozitatea acestuia in raporturile economice anterioare si stabilitatea situatiei sale financiare24;

un plan de afaceri care sa arate perspectivele de exploatare eficienta a bunului achizitionat.

O investitie implica intotdeauna un grad de risc ce comporta analiza a doua aspecte:

aspectul obiectiv este dat de situatia social-economica, de evolutia pietei, de stabilitate monetara si modul de investire a fondurilor;

aspectul subiectiv este dat de increderea pe care o poate genera utilizatorul.

Toti acesti factori de risc se transforma in indici care vor sta la baza de calcul al pretului finantarii.

In general leasingul este considerat o forma de finantare cu un risc scazut. In tara noastra, Ordonanta nr. 51/1997 reglementeaza o varianta de leasing cu cel mai scazut grad de risc. In S.U.A. acest tip de leasing este cunoscut sub denumirea de "bond leasing". El se caracterizeaza prin aceea ca, in cazul distrugerii bunului in perioada derularii contractului, utilizatorul va continua sa plateasca redeventele25.

Toate aceste elemente relative la riscurile unei investitii vor influenta atat valoarea contractului, cat si durata sa.

Legea romana, in speta Ordonanta nr. 51/1997, consacra si defineste notiunea de "valoare a contractului". Valoarea contractului reprezinta suma tuturor redeventelor, iar in cazul achizitiei bunului se adauga si valoarea reziduala a acestuia.

In Ordonanta amintita nu se face insa referire la un element des intalnit in clauzele contractului - "avansul".

Avansul reprezinta o suma de bani platita de utilizator la inceputul derularii contractului de leasing. Suma se calculeaza procentual din valoarea bunului.

Plata unei sume de bani cu titlu de avans are consecinte asupra valorii redeventelor, astfel26:

scade valoarea de amortizat, astfel incat platile facute cu titlu de amortizari vor fi mai mici;

scade valoarea totala a creditului si implicit sumele platite cu titlu de redeventa;

scade procentul de risc al creditului, ceea ce determina scaderea pretului creditului.

Redeventele au o structura complexa iar principala lor componenta o reprezinta amortizarile.

Pentru a defini "rata de leasing", Ordonanta nr. 51/1997 distinge intre leasingul financiar si leasingul operational.

In cazul leasingului financiar, rata de leasing reprezinta cota-parte din valoarea de intrare a bunului27 si a dobanzii de leasing .

In cazul leasingului operational, rata de leasing reprezinta cota de amortizare si un beneficiu stabilit de partile contractante.

In Romania, amortizarile se calculeaza in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 15/1994. Astfel se va determina durata economica de viata a bunului achizitionat.

a)      Oferta ferma

Prin oferta ferma se intelege manifestarea de vointa a utilizatorului caracterizata prin exigente specifice dreptului comercial. Oferta poate apartine fie locatorului fie utilizatorului, in functie de cui apartine initiativa de a contracta. Initiativa are caracterul unei oferte daca a fost adusa la cunostinta celeilalte parti, impreuna cu principalele elemente ale contractului. Doua dintre aceste elemente sunt durata contractului si valoarea acestuia fapt ce determina ca alegerea furnizorului sa preceada momentul realizarii ofertei ferme si a incheierii contractului de leasing.

Acordul intervenit intre societatea de leasing si utilizator inainte de stabilirea furnizorului bunului si a clauzelor referitoare la valoarea si durata contractului de leasing, are valoarea unui antecontract sau a unui contract prealabil.

Conform autorilor D. Clocotici si Gh. Gheorghiu, "acest acord este un veritabil contract avand forta obligatorie pentru parti. In cadrul operatiunilor de leasing, acesta este primul contract care da nastere la drepturi si obligatii pentru parti"29.

Daca societatea de leasing are si calitatea de furnizor, aceasta faza nu exista, partile trecand direct la negocierea clauzelor contractului de leasing30.

Desi, ca regula, operatiunile de leasing presupun o oferta ferma din partea utilizatorului, in cazul in care societatea de leasing vrea sa-si valorifice bunurile proprii, contractul de leasing poate avea ca baza si o oferta publica formulata de societate31. Oferta publica trebuie mentinuta pe perioada in care a fost formulata sau un timp rezonabil .

In cazul contractului "sale and lease-back" operatiunile de leasing incep prin oferta de vanzare facuta de utilizator catre finantator. Finantatorul este obligat sa incheie un contract de leasing cu vanzatorul avand ca obiect chiar bunul vandut. In cazul lease-back-ului, dreptul de optiune se mai numeste si dreptul de rascumparare a bunului.

b)      Acceptarea ofertei

Transmiterea cererii catre finantator nu este suficienta pentru formarea contractului de leasing. Cererea constituie doar o oferta de a contracta pe care finantatorul, in functie de interesele sale, o poate accepta sau sa o refuze.

Daca cererea este acceptata, finantatorul si utilizatorul vor semna contractul de leasing, precizand in clauzele contractului obligatiile ce le revin pe durata contractului si la finalul acestuia.

c)      Garantiile si modalitatile contractului de leasing.

Societatea de leasing finantatoare isi constituie garantii care sa-i asigure realizarea creditului acordat.

Spre exemplu, va solicita utilizatorului garantarea returnarii creditului de catre un tert, prin cautiune data de acesta, sau cautiune data de persoanele din conducerea societatii utilizatoare.

In aceasta faza, la semnarea contractului de leasing, bunul nu este inca in proprietatea finantatorului, deoarece nu s-a realizat achizitia acestuia de la furnizor33. In consecinta, pana la achizitia bunului de catre finantator, contractul de leasing trebuie considerat sub conditia dobandirii dreptului de proprietate de catre finantator.

Opinii din doctrina straina34 analizeaza situatia ca o "promisiune sinalagmatica de leasing", iar leasingul devine definitiv la momentul livrarii bunului la utilizator.

1.3.. Incheierea contractului de vanzare - cumparare

Inaintea semnarii contractului de leasing, utilizatorul a negociat cu furnizorul detalii privitoare la bunul produs sau comercializat de acesta. Astfel ca, furnizorul are, deja, avansata o oferta de vanzare adresata societatii de leasing aleasa de utilizator. Pentru realizarea contractului de vanzare-cumparare este suficient, deci, ca finantatorul sa se adreseze furnizorului cu o comanda privind intentia de achizitionarea a bunului dorit de utilizator.

Avand in vedere ca finantatorul comanda bunul pe baza indicatiilor utilizatorului, acesta actioneaza ca un mandatar.

Dupa primirea comenzii, furnizorul, de regula, solicita finantatorului un acont din pret pentru a avea certitudinea incheierii si realizarii contractului de vanzare - cumparare.

Negocierile pentru achizitionarea bunului dintre furnizor si finantator comporta si o serie de riscuri pentru utilizator. Astfel finantatorul nu raspunde pentru cazul in care bunul nu este livrat utilizatorului. In aceasta situatie utilizatorul se va vedea nevoit sa plateasca redeventele convenite, fara ca el sa se poata bucura de folosinta bunului contractat, sfarsind prin a plati intreaga valoare a contractului.

Utilizatorul poate sa se indrepte cu o actiune directa impotriva furnizorului, in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, serviciul necesar in perioada de garantie si postgarantie.

Dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare, partile isi executa obligatiile asumate: furnizorul pune la dispozitie bunul si garanteaza contra evictiunii si viciilor ascunse, iar furnizorul achita pretul.

Specific contractului de leasing este faptul ca furnizorul preda bunul direct utilizatorului si nu finantatorului care este proprietarul bunului.

In legea romana35, explicatia rezida in faptul ca societatea de leasing (finantatorul) are obligatia ca la incheierea contractului de leasing cu utilizatorul sa confere acestuia "toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie".

"Prin aceasta dispozitie utilizatorul se subroga legal si eventual conventional in drepturile societatii de leasing"36.

Cu aceasta ocazie, furnizorul si utilizatorul vor semna un proces verbal de livrare pentru a constata starea exterioara a bunului livrat.

In aceasta faza a operatiunii de leasing se poate vorbi de un mandat acordat utilizatorului de catre finantator (proprietarul bunului), respectiv de a lua in primire bunul de la furnizor37.

1.4. Publicitatea operatiunilor de leasing

Publicitatea se realizeaza prin registrul cadastral in cazul imobilelor si pe cale contabila pentru mobile .

Operatiunile de leasing imobiliar sunt supuse publicitatii in scopul ca tertele persoane sa cunoasca situatia reala a bunurilor care fac obiectul leasingului.

Potrivit art. 21 din Ordonanta nr. 51/1997 imobilul trebuie sa fie inscris in Cartea funciara - partea a III a din registrul de publicitate imobiliara de la biroul judecatoriei in raza careia se afla bunul. In cazul survenirii unor schimbari cu privire la situatia juridica a bunului, utilizatorul si finantatorul trebuie sa faca rectificari in Cartea funciara, precum si la registrul comertului.

Publicitatea pe cale contabila se face atat de finantator (societatea de leasing) cat si de utilizator (daca este o societate comerciala). Ordonanta nr. 51/1997 prevede evidentierea distincta a operatiunilor de leasing indicandu-se datele privind38: valoarea de intrare, suma totala a ratelor de leasing, calculul si evidentierea amortizarii bunului si evaluarea de la data incheierii bilantului contabil a ratelor ramase de rambursat.

Potrivit autorilor D. Clocotici si Gh. Gheorghiu, aceasta masura era preluata din legea franceza, mai precis din prevederile art. 53 din Legea nr. 80-1020 din 29 octombrie 198339.

2. Formarea contractului de leasing imobiliar

Operatiunile de leasing imobiliar se formeaza in conditii asemanatoare leasingului mobiliar. Exista, insa, si unele deosebiri specifice bunurilor imobile care sunt supuse, pe calea dreptului comun, unor reglementari speciale in ce priveste dobandirea dreptului de proprietate.

Un prim aspect specific priveste modul in care finantatorul dobandeste proprietatea imobilului. Proprietatea se poate dobandi prin achizitionarea imobilului de la un tert, caz in care se parcurg aceleasi etape de formare a contractului de leasing similare leasingului mobiliar. Un alt aspect este achizitionarea sau construirea imobilului de catre o societate de leasing40. Aceasta societate nu are calitate de antrepenor deoarece isi realizeaza pentru sine constructia .

Exista doua probleme specifice care privesc leasingul imobiliar: cea a achizitiei terenului si cea a edificarii constructiei.

Achizitia terenului presupune folosirea de fonduri prealabile de catre societatea de leasing. Terenul este achizitionat in numele si pentru viitorul utilizator, insa constructiile sunt edificate in contul societatii de leasing si raman in proprietatea acestuia pe toata durata leasingului.

Prin urmare, pe toata durata contractului, societatea de leasing are folosinta terenului fara a dobandi proprietatea. De aceea se considera ca utilizatorul consimte ca societatea de leasing sa construiasca pe terenul sau avand calitatea de superficiar42.

Cea ce-a doua problema specifica privitoare la derularea constructiei imobilului este legata de timpul indelungat de realizare al constructiei. Acest lucru determina partile sa incheie un protocol de definire a modalitatilor de constructie si de colaborare pe durata realizarii constructiei.

In dreptul francez au fost concepute mai multe tehnici juridice de colaborare, cum ar fi: viitorul utilizator poate actiona ca un mandatar al S.I.C.I., sau poate fi coordonator ori poate stabili, de comun acord, un sef de lucrari.

In momentul terminarii constructiei, este semnat contractul de leasing, daca nu a fost semnat inca, si poate incepe perioada de locatie.

Aspecte specifice leasingului imobiliar privesc si publicitatea operatiunilor de leasing. Art. 21 din Ordonanta nr. 51/1997 instituie obligatia de a fi inscrise contractele de leasing care au ca obiect realizarea bunului imobil in Cartea funciara - partea a III a din Registrul cadastral de publicitate funciara de la biroul judecatoriei in a carui raza de activitate este situat imobilul respectiv.

De asemenea sunt supuse publicitatii schimbarile survenite, in ce priveste sediul utilizatorului sau al locatorului, ori cu privire la situatia juridica reala a bunului. Publicitatea, in acest caz, "se realizeaza prin mentiuni de rectificare in Cartea funciara si la Registrul Comertului"43.

In concluzie, din corelarea celor doua texte legale, "se constata ca publicitatea    rectificarilor are o sfera mai larga decat publicitatea leasingului" .

3. Formarea contractelor de leasing in cazul cesiunii

In legislatia franceza45 a fost inclusa si operatiunea de inchiriere a unui fond de comert.

Finantarea unei operatiuni de cesiune a fondului de comert se realizeaza de catre societati avand ca obiect tocmai o asemenea operatiune.

In acelasi timp o dispozitie expresa a legii interzice, in cadrul fondului de comert, operatiunea de lease-back46. Prin urmare se interzice prin lege proprietarului unui fond de comert de a-si procura credite folosind operatiunea de instrainare catre un finantator, care sa-i lase insa posesia si folosinta acelui fond in conditiile specifice contractului de leasing.

In cazul in care partile sunt de acord se poate proceda la transmiterea drepturilor si obligatiilor utilizatorului catre o terta persoana agreata de finantator. Textul se subroga in locul utilizatorului, dupa ce in prealabil au fost prestate negocieri pentru stabilirea continutului clauzelor de cesiune.

Leasingul se prezinta ca o operatiune cu caracter intuitu personae, ceea ce inseamna    ca finantatorul acorda utilizatorului creditul avand in vedere calitatile reale ale acestuia si posibilitatile de rambursare a creditului. De aceea, utilizatorul trebuie sa-si pastreze aceasta calitate pe toata perioada de realizare a leasingului pana la completa sa realizare.

Pot apare, insa situatii cand aceasta calitate nu poate fi pastrata din variate motive si cand partile prefera sa cedeze contractul.

3.1. Cazurile de cesiune

In doctrina franceza47 au fost stabilite mai multe tipuri de cesiune, in functie de natura lor:

a)      cauze de ordin tehnic, cum ar fi situatia in care bunul ce formeaza obiectul leasingului nu mai este necesar, urmare a regruparii unitatilor de productie;

b)      cauze de ordin speculativ, cum ar fi cazul unui imobil comercial bine plasat si care astfel poate asigura un pret foarte ridicat al cesiunii creditului;

c)      cauze financiare, cand exploatarea bunului genereaza utilizatorului pagube si pericolul starii de faliment.

Se constata ca toate cauzele privesc circumstante ale activitatii utilizatorului, interesand mai putin situatia finantatorului.

Finantatorul isi poate rezerva dreptul de cesiune, fara ca utilizatorul sa se poata opune48.

3.2. Modalitatea de cesionare

Cesiunea leasingului se prezinta ca o solutie convenabila partilor si, in special, utilizatorului care poate obtine un pret compensator. Cesiunea convine si cesionarului deoarece va avea un bun deja existent, depasind fazele preliminare de realizare a leasingului.

Elementul esential il constituie pretul cesiunii care, in principiu, exprima stadiul derularii leasingului.

Transferul bunului la cesionar poate avea loc inclusiv cu o parte din activul cedentului.

Cesiunea se realizeaza printr-un contract care trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze: identificarea partilor, motivatia cesiunii si acordul finantatorului, pretul cesiunii si obligatiile ce revin cesionarului.

Obligatiile cedentului fata de finantator trebuie preluate de cesionar in integralitate. El le poate modifica numai cu acordul prealabil al finantatorului, in caz contrar cesiunea fiind lovita de nulitate.

Cesionarul va lua bunurile ce formeaza obiectul leasingului in starea in care se aflau la data incheierii conventiei si va trebui sa trateze direct cu cedentul.

De asemenea el va plati finantatorului redeventele si va executa celelalte obligatii asumate de cedent. El nu poate pune in discutie continutul acestor obligatii.

Cesionarul va plati toate cheltuielile legate de cesiune49.

Cesionarul va plati amortismentele deja platite in schimbul transferului dreptului la optiunea de a achizitiona bunurile la sfarsitul contractului.

Cu toate acestea, cesionarul nu va putea fi obligat si la plata fractiunilor din redevente care reprezinta chiria platita de utilizator pentru folosinta bunurilor. El nu va fi obligat sa plateasca catre cedent marjele de profit deja primite de finantator.

Partile pot conveni ca primele de asigurare platite de cedent sa fie incluse in pretul platit de cesionar.

In dreptul francez50, problema criteriilor de evaluare a pretului cesiunii contractului de leasing a fost analizata in mod distinct pentru imobile.

S-au evidentiat doua posibilitati:

cazul contractului cedat dupa o scurta perioada si in care dreptul de optiune de cumparare a imobilului nu poate fi exercitat51. Cesionarul va avea in vedere valoarea redeventelor pana la expirarea contractului. El va indexa aceste redevente cu 15% in functie de o inflatie anuala estimata la 3%.

cazul contractului cedat dupa 12 ani cand dreptul de optiune se poate exercita.

Finantatorul trebuie sa-si manifeste vointa in mod expres referitor la cesiune, in sensul de a accepta noul utilizator si a dispensa pe cedent.

Finantatorul isi poate pastra, insa, dreptul de garantie asupra cedentului52.

In fine, este necesara includerea unei clauze rezolutorii53 in cazul nerespectarii de catre cesionar a obligatiilor asumate.

3.3. Garantiile de plata a redeventelor

In contractele de leasing cesionate urmeaza a se insera clauza potrivit careia cedentul garanteaza pe cesionar pentru plata redeventelor. Astfel se creeaza o solidaritate ce isi are originea in cesiunea fondului de comert.

Finantatorul isi vede astfel satisfacute interesele si face ca cedentul sa aiba un comportament diligent in ce priveste alegerea cesionarului.

Regula solidaritatii functioneaza si in cazul cesiunilor succesive, toti cedentii raspunzand solidar fata de finantator.

In Romania nu exista text de lege care sa faca referire asupra cesiunii leasingului si nici asupra solidaritatii cedentilor fata de finantator. Pe cale de consecinta, problema va fi rezolvata prin conventia partilor, ori in lipsa vor primi aplicare dispozitiile art. 42 Cod comercial privitoare la solidaritatea pasiva54.

3.4. Controlul cesiunii de catre utilizator

Leasingul, avand    un caracter intuitu personae, permite finantatorului sa aiba puteri depline de apreciere si de dispozitie asupra realizarii operatiunii.

Codul civil roman stabileste dreptul locatarului de a subinchiria si de a ceda contractul, daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa.

Interdictia transmiterii locatiunii stipulata in contract transforma locatiunea intr-un contract intuitu personae si o asemenea clauza comporta o interpretare restrictiva56.

Leasingul are caracter intuitu personae, element ce diferentiaza aceasta operatiune de locatiune si ca atare este necesara conventia expresa a partilor relativa la posibilitatea de a transmite drepturile si obligatiile contractuale.

Cesiunea trebuie sa respecte conditiile convenite in contractul principal, cu posibilitatea de a conveni si in mod diferit cu acordul locatorului. In caz contrar se vor aplica sanctiunile din materia civila: locatorul poate cere in justitie executarea obligatiilor57 sau rezilierea contractului principal pentru neexecutare cu daune interese .

Cesiunea constituie o vanzare a dreptului de folosinta care impune notificarea sa catre locator sau acceptarea prin act autentic in scopul opozabilitatii fata de terti (art. 1393 Cod civil)59.

Deoarece Codul civil nu reglementeaza cesiunea obligatiilor se considera ca obiect al cesiunii sunt doar drepturile locatarului60, si nu contractul de locatiune in intregul sau.

Cedentul garanteaza in baza art. 1392 Cod civil, numai existenta dreptului de folosinta la data incheierii conventiei, nu si indeplinirea obligatiilor de catre finantator. De aceea cesionarul poate sa pretinda finantatorului, printr-o actiune directa executarea contractului sau rezilierea cu daune interese.

B. Etapa de realizare a locatiunii

Etapa locatiunii bunurilor aflate in leasing incepe din momentul punerii lor la dispozitia utilizatorului si dureaza pe timpul stabilit in contract.

Durata poate fi scurta pentru leasingul mobiliar (cativa ani) si poate fi indelungata pentru leasingul imobiliar (10-20 ani sau mai mult).

Legiuitorul roman a stabilit durata minima a locatiunii la un an, urmand ca partile sa stabileasca durata maxima a contractului61.

In dreptul francez, libertatea de vointa a partilor a fost ingradita, prevazandu-se o durata minima de locatiune a bunurilor imobile la 12 ani.

1. Raporturile dintre finanantor si utilizator

Pe durata locatiunii, finantatorul si utilizatorul au drepturi si obligatii specifice stabilite pe cale legala si pe cale conventionala.

Finantatorul are urmatoarele obligatii62:

principala obligatie a finantatorului consta in remiterea unei sume de bani beneficiarului ;

de a conferi utilizatorului drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie;

de a garanta pe utilizator contra evictiunii din partea oricarei persoane fizice sau juridice care ar pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului64;

sa asigure bunurile oferite in leasing, printr-o societate de asigurari.

Utilizatorul are urmatoarele obligatii65:

sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;

sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa-l exploateze;

sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului;

sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele prevazute in contractul de leasing;

sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;

sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, toate obligatiile ce decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai. De asemenea suporta riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite. Utilizatorul va asigura si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing.

sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului ce face obiectul contractului de leasing;

sa-l informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venita din partea unui tert;

sa nu aduca modificari bunului fara acordul finantatorului;

sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing.

La aceste obligatii legale, partile pot adauga si alte obligatii.

Raporturile dintre finantator si utilizator ridica anumite probleme si anume:

a)      utilizarea    lucrului;

b)      plata redeventelor;

c)      cesiunea contractului;

d)      raporturile finantatorului si utilizatorului cu furnizorul bunului;

e)      drepturile finantatorului in cazul instrainarii bunului de beneficiar ori a falimentului beneficiarului.

a)      Utilizarea lucrului

Utilizatorul, ca orice locatar, are asupra lucrului un drept de folosinta ce-i permite sa-l exploateze si sa-i dobandeasca profiturile.

Folosinta lucrului implica respectarea naturii bunului si destinatia sa economica. De aceea, in contract, partile trebuie sa precizeze ca utilizatorul nu poate sa deplaseze sau sa transforme bunul66. Utilizatorul trebuie sa se conformeze instructiunilor furnizorului si sa instruiasca personalul desemnat sa exploateze bunul.

Privitor la    obligatia de intretinere a bunului, contractul de leasing presupune o rezolvare diferita de cea reglementata in contractul de locatiune . In contractul de leasing obligatia de intretinere revine in integralitate utilizatorului, ca si cand ar fi proprietarul bunului. Aceasta deoarece finantatorul desfasoara o activitate pur financiara, fara a-si asuma vreo obligatie tehnica privitoare la bun . Totusi finantatorul are dreptul de a verifica starea si modul de exploatare a bunului fie prin prepusi cu pregatire corespunzatoare fie alti imputerniciti, printre care se poate afla si furnizorul.

Pentru situatia in care bunul a fost pierdut sau deteriorat utilizatorul isi asuma intreaga responsabilitate fara a putea fi exonerat de absenta culpei sale, asa cum se procedeaza la locatiune.

In dreptul francez, finantatorul are o garantie ce ofera maxima securitate prin faptul ca utilizatorul raspunde atat pentru cazul fortuit cat si pentru forta majora.

Utilizatorul are obligatia sa asigure bunul contra riscurilor, sens in care plateste primele de asigurare pentru bunul utilizat.

Nefiind proprietarul bunului, utilizatorul nu are drept de dispozitie (abusus) neputand sa vanda bunul sau sa-l distruga. Aceasta obligatie este asigurata inclusiv prin sanctiuni penale: abuzul de incredere (art. 213 Cod penal) sau infractiunea de distrugere (art. 217 Cod penal).

b)     Plata redeventelor

Potrivit art. 10 lit. d din Ordonanta nr. 51/1997, utilizatorul trebuie sa efectueze platile cu titlu de redeventa. Partile pot conveni, prin clauze contractuale, cuantumul redeventei si periodicitatea de plata.

Marimea redeventelor poate fi constanta sau poate fi degresiva, in functie de vointa partilor. Se va tine seama de elemente de calcul a redeventei platite, o marja de profit si de amortizarea integrala a bunului69.

Exista si o alta formula de calcul, numita pareting, care consta in a modela platile dupa utilizarea efectiva a lucrului70. Se are in vedere pretul total de investitie pentru bunul cesionat, a costurilor financiare a locatarului, a taxei de leasing a locatorului si taxelor in vigoare.

Periodicitatea poate varia de la luni la ani.

Plata redeventelor se face fara nici o reducere, la datele convenite in contract, din fonduri disponibile imediat.

Plata se va face in moneda convenita de parti. In Romania acest lucru se face cu respectarea principiului contabilitatii, potrivit caruia contabilitatea se tine in moneda nationala.

Marimea redeventei este uneori indexata, indeosebi in creditul imobiliar. Clauza de indexare este valabila si ea este in directa legatura cu obiectul contractului.

Apare intrebarea daca in absenta unei clauze de indexare redeventa poate fi revizuita pe cale judiciara. Autorii D. Clocotici si Gh. Gheorghiu considera "ca nu este posibila o solutie judiciara, decat daca, potrivit unei clauze de impreviziune, s-ar ajunge la un dezechilibru intre prestatii de asemenea marime incat contractul ar fi impovarator sau imposibil de executat pentru una din parti"71.

c)      Cesiunea contractului

Utilizatorul nefiind proprietarul bunului exploatat in sistem de leasing nu poate sa transmita proprietatea lucrului catre terte persoane.

Se poate realiza, insa, o cesiune de creanta care sa-i permita utilizatorului a ceda catre un tert drepturile dobandite prin contractul de leasing.

Prin contract se poate limita uneori pana la anulare aceasta facultate a utilizatorului72, constituind un efect al caracterului intuitu personae a contractului de leasing.

Finantatorul isi pastreaza facultatea de a transmite proprietatea lucrului obiect al contractului de leasing. Leasingul nu comporta clauze de inalienabilitate, deoarece persoana proprietara nu prezinta importanta pentru utilizator. De aceea vanzarea bunului catre o alta societate de leasing este admisibila, fiind un procedeu de mobilizare a creditului.

Cesiunea contractului de catre finantator nu trebuie sa-l tulbure pe utilizator in drepturile sale73.

d)     Raporturile finantatorului si utilizatorului cu furnizorul bunului

Potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, acesta isi produce efectele direct asupra finantatorului si utilizatorului fara a crea drepturi si obligatii in sarcina celorlalte persoane.

Cu toate acestea, contractul de leasing poate avea influente si asupra    unor terti, cum ar fi furnizorul .

Furnizorul nu este un tert in sensul consacrat al cuvantului75, vointa sa fiind, cel mai adesea, consemnata in inscrisul constatator al operatiunii de leasing.

Rolul furnizorului este, insa, unul secundar, obligatiile sale limitandu-se la a garanta calitatea bunului.

Deoarece bunul este ales de beneficiar si este livrat acestuia, dar proprietatea revine finantatorului76, in doctrina s-au dat fundamentari diferite naturii juridice a raporturilor lor cu furnizorul.

S-au conturat trei teorii de explicare a raporturilor dintre parti:

o teorie considera ca raporturile dintre finantator, beneficiar si furnizor sunt cuprinse intr-un contract tripartit in care se "contracta" vanzarea-cumpararea si leasingul;

o alta teorie apreciaza ca stipulatia pentru altul determina drepturile partilor;

teoria acceptata de majoritatea doctrinei78, explica drepturile finantatorului si beneficiarului fata de furnizor pe baza unuia sau mai multe mandate.

Astfel finantatorul-in calitate de mandant-imputerniceste pe beneficiar - in calitate de mandatar-sa achizitioneze titlul de proprietate asupra bunului ales de el, sa rezolve orice diferend privind calitatea bunului si sa conserve bunul.

Beneficiarul, dupa ce a ales bunul dorit, da un mandat finantatorului pentru achizitia bunului in scop de garantie pentru ca astfel sa raspunda beneficiarul de riscuri.

In opinia autorilor mentionati aceasta teorie este criticabila pentru ca beneficiarul alege bunul si apoi cauta un finantator, ceea ce exclude ideea de mandat.

Autorii apreciaza ca leasingul este o institutie juridica cu trasaturi specifice, nereductibile la cele ale altor contracte reglementate, deoarece finantatorul si beneficiarul au un interes comun de a achizitiona bunul in conditii avantajoase de la furnizor.

Furnizorului ii sunt opozabile efectele leasingului pe temeiuri contractuale, iar nu ca fapt juridic.

In acest sens, utilizatorul se poate indrepta cu actiune directa impotriva furnizorului cu privire la livrare, calitate, asistenta tehnica si servicii in perioada de garantie si post garantie.

In legea romana, fata de ceilalti terti utilizatorului i-au fost acordate actiunile posesorii79.

e)         Drepturile finantatorului in cazul instrainarii bunului de beneficiar ori a falimentului beneficiarului

1. Instrainarea bunului de beneficiar

Finantatorul asigura finantarea integrala a bunului pe baza unei garantii eficace care sa-i permita recuperarea investitiei .

O asemenea garantie trebuie sa-l apere de pretentiile tertilor pentru cazul instrainarii ori grevarii frauduloase a bunului de beneficiar. Pe de alta parte el trebuie sa fie protejat si fata de creditorii beneficiarului falit care, potrivit procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, au drepturi speciale asupra patrimoniului debitorului lor.

Cea mai puternica garantie reala o constituie cea asupra bunului corporal apartinand debitorului. Bunul este insa in puterea creditorului care poate sa dispuna de el ca un adevarat proprietar.

In statele din centrul si estul Europei, inclusiv Romania garantiile nu corespund dreptului comercial, fiind inadecvate unei executii imediate si eficiente81.

Pentru a ajuta tarile cu economie incipienta, in anul 1994 Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare a elaborat un proiect de lege privind garantarea tranzactiilor82. Specificul acestui model consta in imbinarea elementelor de drept civil european cu cele de common law. Principalele caracteristici ale modelului sunt urmatoarele:

privitor la domeniul de aplicare, modelul priveste garantarea creditului comercial, cu posibilitatea extinderii si la domeniul consumatorilor;

se instituie un drept unic de garantie conceput ca un veritabil drept de proprietate. Acesta permite garantului sa vanda bunurile si drepturile ce formeaza obiectul garantiei;

garantiile pot fi descrise specific sau generic, pot fi prezente sau viitoare si pot fi modificate;

garantiile trebuie facute publice prin inregistrare intr-un registru public;

garantiile se executa potrivit intereselor creditorului nefiind necesara o hotarare judecatoreasca pentru executare.

In ce priveste operatiunea de leasing, garantia specifica a finantatorului consta in detinerea proprietatii asupra bunului, in timp ce beneficiarul are folosinta acestuia.

Efectele garantiei finantatorului se apreciaza diferit dupa natura bunului ce formeaza obiectul leasingului:

a)      in cazurile bunurilor imobile, drepturile finantatorului sunt garantate fata de terti prin indeplinirea publicitatii potrivit regulilor de drept civil;

b)      pentru situatia bunurilor mobile, initial, s-a instituit o publicitate de natura celei privind imobilele. Actualmente, pentru publicitatea mobiliara, urmeaza a se apela la prevederile Legii nr. 99/1999 privind gajul comercial.

Legea franceza83 a instituit un regim particular de publicitate constand in tinerea unui registru la grefa tribunalului comercial teritorial in care, la cererea finantatorului, se inscriu contractele de leasing, partile contractante si obiectul leasingului.

2. Falimentul sau lichidarea utilizatorului-societate comerciala

Situatia falimentului beneficiarului este reglementata in Romania de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

Potrivit acestei legi daca debitorul falit detine un bun apartinand altuia "proprietarul va avea dreptul sa-si recupereze bunul, daca este ingaduit asa ceva prin contract, in afara de cazul in care debitorul are un drept de garantie valabil asupra bunului".

In acest text de lege nu se face referire directa la contractul de leasing, dar continutul normei corespunde operatiunii de leasing, deoarece finantatorul isi rezerva dreptul de proprietate asupra bunului aflat la beneficiarul falit.

Potrivit Ordonantei nr. 51/1997, drepturile reale (dreptul de proprietate) ale finantatorului asupra bunului utilizat, sunt opozabile judecatorului sindic in caz de reorganizare judiciara sau faliment a utilizatorului. Aceste drepturi sunt recunoscute in procedura dizolvarii sau lichidarii prevazute de Legea nr. 64/1995 dar si in procedura dizolvarii sau lichidarii prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

Practic finantatorul are dreptul sa adreseze o cerere judecatorului sindic pentru a-si recupera bunurile. Judecatorul sindic are de ales intre doua variante de solutie: fie va dispune restituirea bunului, fie sa continue executarea contractului de leasing.

Daca bunul nu este in posesia debitorului la data declansarii procedurii si el nu il poate recupera de la detinatorul actual, potrivit art. 50 alin. 2 din lege, proprietarul va fi indreptatit sa aiba creanta in tabelul de creante, cu valoarea bunului la acea data.

Din economia legii se constata precaritatea garantiei proprietarului unui bun mobil aflat in detentia beneficiarului falit pentru situatia cand a instrainat acel bun. In aceasta situatie el este tratat ca un creditor chirografar. Pentru acest motiv se impune publicitatea leasingului mobiliar dar si pentru a infrange manoperele dolosive ale beneficiarului.

3. Drepturile beneficiarului in cazul instrainarii bunului de catre finantator ori a falimentului finatatorului

Se pot ivi situatii cand finantatorul instraineaza bunul unor terti ori se afla in insolventa.

Instrainarea bunului de catre finantator

Avand nuda proprietate asupra bunului aflat in leasing finantatorul are drept de dispozitie juridica. Acest drept de dispozitie ii permite sa-l instraineze cu titlu oneros sau gratuit catre terte persoane.

Finantatorul a convenit sa acorde utilizatorului un drept de optiune la cumpararea bunului la finele leasingului sau chiar anterior, daca se cumuleaza ultima rata cu cele ramase. Altfel spus utilizatorul are un drept de preemtiune, asemanator celui din domeniul funciar, de natura unui drept de creanta84.

Daca finatatorul nu respecta dreptul recunoscut utilizatorului, datoreaza daune interese.

In doctrina s-a pus problema posibilitatii instantei sa anuleze actul de instrainare facut de finantator si sa-l oblige sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului. S-a considerat ca nu poate fi adoptata o asemenea solutie deoarece nerespectarea unui drept de creanta este sanctionata numai prin acordarea de despagubiri persoanei lezate. In acest sens intervine si legea romana prin prevederile Ordonantei nr. 51/1997 care exclude orice neclaritate85.

Insolventa finantatorului

Falimentul finantatorului se poate datora managementului defectuos sau insolventei utilizatorului care nu-si achita obligatiile. Potrivit dispozitiilor legale referitoare la faliment, intr-o asemenea situatie, contractul de leasing poate fi continuat sau reziliat de catre judecatorul sindic.

In caz de continuare a contractului de leasing, interesele utilizatorului nu au de suferit.

Dimpotriva, daca judecatorul sindic respinge contractul de leasing, avand in vedere ca finantatorul falit este proprietar, bunul va fi readus in averea falitului. Singura solutie pentru utilizator este de a se inscrie in tabelul de creante ca un creditor chirografar.

Solutia a fost criticata deoarece nu tine seama de dreptul de optiune al utilizatorului. Unii autori propun, de lege ferenda, ca judecatorul sindic sa ii acorde beneficiarului posibilitatea de a opta, dupa care sa ia masurile de continuare sau reziliere a contractului de leasing86.

C. Etapa de finalizare a contractului de leasing

Partile contractante au deplina libertate in a determina durata, insa nu mai putin de 1 an. In practica, insa, libertatea juridica este limitata de necesitati economice, durata de locatiune corespunzand perioadei de amortizare.

Contractul de leasing poate inceta la termenul convenit de parti sau inainte de acel termen. Incetarea intervine pentru cauze care tin de vointa unei parti ori a unui eveniment.

a) Incetarea contractului inainte de termen

Rezilierea

Rezilierea anticipata a contractului de leasing este o sanctiune la indemana finantatorului pentru situatiile prevazute in Ordonanta, insa partile contractante pot conveni si rezilierea in favoarea utilizatorului.

Potrivit Ordonantei nr. 51/1997, societatea de leasing poate solicita rezilierea anticipata in urmatoarele situatii:

a)      in cazul in care utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing (art. 14);

b)      in situatia in care utilizatorul nu isi executa obligatia de plata a redeventei (art. 15);

c)      in cazul in care utilizatorul se afla in stare de reorganizare judiciara sau faliment (art.14).

Pentru utilizator nu au fost reglementate situatii de reziliere, insa nerespectarea dreptului sau de optiune obliga societatea de leasing la plata de daune interese87.

Asa cum este reglementata rezilierea prin Ordonanta, partile nu sunt obligate sa includa printre clauzele contractului de leasing un pact comisoriu. Norma cuprinsa in art. 14 alin. 1 are o formulare imperativa 88si permite societatii de leasing "rezilierea unilaterala a contractului de leasing" pentru situatiile prevazute mai sus. Prin urmare, in lipsa unui pact comisoriu, contractul de leasing se completeaza cu prevederile Ordonantei.

In dreptul francez s-a reglementat o solutie opusa. Astfel, partile sunt obligate, sub sanctiunea nulitatii, de a prevede conditiile de interventie a rezilierii la cererea societatii de leasing. In, jurisprudenta franceza recenta89, Curtea de Casatie a constatat caracterul legal al dreptului societatii de leasing de a solicita rezilierea, "insa aceasta nu impiedica partile de a determina modalitatile dreptului de reziliere care trebuie sa fie liber consimtite" . De aceea nu este interzis de a prevedea in favoarea societatii de leasing a unei despagubiri ca urmare a rezilierii, egala cu totalitatea redeventelor neachitate.

In practica toate contractele de leasing contin pacte comisorii exprese, care permit locatorului sa obtina rezilierea, in caz de neplata a redeventelor, fara a fi necesara interventia justitiei.

Pentru ca rezilierea sa se poata produce , este suficient ca utilizatorul sa nu plateasca la termen redeventa timp de doua luni.

In unele contracte se pot intalni clauze care permit locatorului sa ceara rezilierea, chiar in cazul de executare voluntara a acestuia, cand continuarea poate deveni periculoasa pentru el . Este cazul reorganizarii judiciare sau a falimentului utilizatorului, cesiunea activitatii utilizatorului ori diminuarea garantiilor initiale. Toate aceste clauze sunt valabile din momentul acceptarii lor de catre utilizator.

b) Incetarea contractului de leasing la termen

Utilizatorul are trei posibilitati: sa achizitioneze bunul, sa il restituie, ori sa continue contractul de leasing.

1.Achizitia bunului

La expirarea perioadei de locatiune, utilizatorul isi poate exercita dreptul de optiune de a cumpara bunul folosit la valoarea reziduala.

In Ordonanta este stabilita o exceptie, cand dreptul de optiune de a achizitiona bunul se poate exercita si pana la expirarea contractului de leasing "daca utilizatorul formuleaza o oferta ferma si irevocabila de cumparare" (art. 7).

Utilizatorul devine proprietarul bunului folosit urmare a promisiunii unilaterale de vanzare facuta de finantator. Exprimarea de vointa a finantatorului presupune ca si utilizatorul sa exprime intentia de cumparare.

2. Restituirea bunului

Daca utilizatorul nu isi manifesta intentia de a achizitiona bunul ori de a prelungi durata contractului de leasing, el este obligat de a restitui bunul folosit la momentul expirarii contractului sau la o alta data prevazuta de parti.

Bunul trebuie restituit in starea in care se afla, dar fara depasirea gradului de uzura normala cauzata de folosinta. Deteriorarile care exced uzurii normale sunt imputabile utilizatorului care datoreaza despagubiri finantatorului.

Pentru a se determina nivelul de uzura urmeaza a se apela la instanta de judecata sau la arbitraj93.In acest sens poate fi inclusa in contractul de leasing o clauza de arbitraj.

Restituirea bunului este o solutie neconvenabila pentru finantator, avand in vedere ca acesta are obiectul de activitate operatiuni financiare, iar nu folosirea in concret de bunuri materiale.

3. Prelungirea contractului de leasing

Utilizatorul poate sa ceara finantatorului reinnoirea contractului de leasing, sens in care ii va adresa o cerere inainte de expirarea contractului. Contractul de leasing este un contract cu termen, ceea ce face sa nu fie o prorogare a termenului94. Contractul de leasing se poate reinnoi daca contine dispozitii diferite de cele din vechiul contract, privitoare la modul de derulare a acestuia. Acest lucru este necesar pentru ca bunul se afla intr-un anumit stadiu de uzura cauzat de folosinta anterioara, iar redeventa va trebui sa fie determinata in functie de aceasta.

Reinnoirea contractului de leasing are ca temei juridic promisiunea unilaterala de reinnoire facuta cu finantatorul in primul contract, iar in lipsa, in temeiul art. 9 lit. d din Ordonanta nr. 51/1997.

Sectiunea a III a. Litigii in executarea contractului de leasing

Operatiunile de leasing sunt complexe si ele pot da nastere la numeroase litigii atat cu privire la natura operatiunilor, cat mai ales privitor la natura obligatiilor asumate de parti.

Principalele litigii pot fi grupate in trei categorii:

a)         refuzul de finantare;

b)        neconformitatea obiectului si intarzierea in predarea acestuia;

c)         neplata redeventelor.

a) Refuzul de finantare

Societatea de leasing este cea care are puterea financiara de a realiza contractul de leasing, ea isi asuma obligatia de plata a bunului fata de utilizator, obligatie care daca nu este indeplinita, bunul nu poate fi livrat de catre furnizor.

Raspunderea finantatorului este de natura contractuala.

Este posibil ca finantarea sa fie refuzata anterior contractului de leasing, respectiv a negocierilor dintre utilizator si furnizor. In aceasta situatie raspunderea societatii de leasing este greu de determinat, deoarece simpla cerere de finantare adresata de catre utilizator nu creeaza nici o obligatie din partea sa. Totusi, este posibila o raspundere delictuala bazata pe refuzul de a contracta fara un motiv rezonabil.

Refuzul de finantare poate sa atraga si raspunderea utilizatorului atunci cand acesta a comandat bunul furnizorului fara a astepta semnarea contractului de leasing. In asemenea caz, in functie de solutionarea litigiului declansat de furnizor, este posibil a fi atrasa si raspunderea finantatorului.

b) Livrarea neconforma a bunului

In materie de vanzare, livrarea neconforma a bunului atrage raspunderea vanzatorului. In cazul contractului de leasing asemenea litigii se complica pentru ca exista o disociere intre calitatea de utilizator si cea de proprietar.

Conform art. 12 din Ordonanta, pentru situatia livrarii neconforme, utilizatorul poate formula o actiune in justitie impotriva furnizorului.

Aceste dispozitii trebuie interpretate restrictiv, deoarece societatea de leasing ramane obligata fata de utilizator de a-l garanta contra evictiunii din partea oricarei persoane ce ar pretinde vreun drept real.

Finantatorul are, in aceasta situatie, o actiune impotriva furnizorului intemeiata pe contractul de vanzare-cumparare, privitor la evictiune.

Utilizatorul are un mandat din partea furnizorului, sa apere in raporturile cu terte persoane folosinta bunului. Rezulta ca furnizorul nu este exonerat de garantia contra evictiunii fata de utilizator95.

c) Neplata redeventelor

Daca utilizatorul nu poate face fata obligatiei de plata a redeventelor, finantatorul are doua posibilitati: fie actiunea in justitie pentru executarea silita a obligatiilor96, fie a cere rezilierea contractului cu daune interese.

Contractul de leasing este un contract cu executare succesiva si ca atare rezilierea ca sanctiune specifica acestui tip de contracte nu poate retroactiva. Rezilierea are ca efect obligarea utilizatorului la restituirea bunului catre finantator si plata de daune interese.

Finantatorul are la indemana insa si calea actiunii in revendicare pentru recuperarea bunului, atunci cand utilizatorul l-a subinchiriat sau vandut, deoarece este proprietarul acestui bun.

Dreptul de proprietate constituie un pericol pentru tertii care au crezut ca utilizatorul era proprietarul bunului mobil.

Acest pericol poate fi inlaturat prin publicitatea leasingului, tertii nemaiputand invoca beneficiul dispozitiilor art. 1909 Cod civil97.

Daunele interese datorate de utilizator in cazul rezilierii contractului pe motivul neplatii redeventelor vor fi stabilite sub forma unei clauze penale. In lipsa unei clauze penale , daunele interese se vor calcula conform art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997.

Legiuitorul francez a limitat cuantumul daunelor interese prin formula de calcul prevazuta in art. 21 din Legea din 10 ianuarie 1978. Astfel, paguba este data de suma redeventelor neplatite inca, plus valoarea reziduala a acestora, din care se scade valoarea de piata a bunului.

Sectiunea a IV a. Legea aplicabila contractului de leasing

Contractul international de leasing va trebui sa prevada carei legislatii ii va reveni misiunea, sa guverneze raporturile dintre parti si care va fi instanta competenta, in caz de litigiu.

O asemenea clauza este permisa si de legea romana privind raporturile de drept international privat - Legea nr. 105/1992 -, care prin art. 73 da posibilitatea contractantilor ca, de comun acord, sa aleaga legea competenta in contract.

Partile convin, de regula, sa desemneze prin contract ca autoritatile si legislatia statului unuia dintre contractanti sa fie competente in solutionarea eventualelor litigii.

Partile contractante pot desemna si o alta autoritate judecatoreasca si o alta legislatie. De multe ori sunt preferate curtile de arbitraj, fie de pe langa camerele de comert si industrie nationale, fie cea de pe langa Camera de Comert International de la Paris, UNCITRAL.

In anul 1965 a fost instituit Centrul International pentru reglementarea diferendelor legate de investitii (ICSID), care este un mecanism specializat pentru litigiile referitoare la investitii.

Daca partile provin din state care au incheiat intre ele acorduri de promovare si protejare reciproca a investitiilor, atunci partile vor tine seama de prevederile referitoare la solutionarea litigiilor.

La 28 mai 1988, s-a incheiat la Ottawa, Conventia Unidroit asupra Leasingului Financiar International. In preambulul Conventiei se arata ca ratiunile pentru care statele au incheiat aceasta conventie sunt98:

importanta eliminarii aumitor impedimente juridice din calea leasingului financiar international pentru echipamente si mentinerea echilibrului intre interesele diferitelor parti implicate in tranzactie;

necesitatea de a da leasingului financiar international mai multa accesibilitate;

regimurile juridice care guverneaza contractul traditional de inchiriere trebuie sa fie adaptate relatiilor tripartite caracteristice care apar in cadrul operatiunilor de leasing financiar;

utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legate in principal de aspectul dreptului comercial si civil al operatiunilor de leasing financiar international.

Conventia guverneaza operatiunile de leasing financiar referitoare la toate echipamentele, cu exceptia acelora care trebuie sa fie utilizate de locatar cu titlu personal, familial sau casnic.

In ce priveste subiectele contractului de leasing, Conventia se aplica atunci cand locatorul si locatarul au sediul in state contractante sau contractul de furnizare si contractul de leasing sunt guvernate de legea statului contractant.

Conventia instituie numai cadrul juridic al leasingului, lasand pe seama dreptului comun determinarea instantelor competente in solutionarea litigiilor99.

Daca partile doresc sa apeleze la arbitraj, ele trebuie sa incheie separat o conventie in acest sens, ori sa introduca in contract o clauza compromisorie.

Pentru a evita riscurile valutare, partile pot introduce in contractul de leasing o clauza de impreviziune, ori un pact de mentinere a valorii. Astfel finantatorul isi rezerva dreptul de a indexa redeventele datorate de utilizator in concordanta cu fluctuatia monedei in care se face plata.

Daca anterior acordului cu furnizorul de bunuri, beneficiarul primeste o oferta din partea altui furnizor, insa in conditii mai favorabile, beneficiarul se poate prevala de "clauza de oferta concurenta".

Clauza de oferta concurenta este o conventie distincta ce poate fi inserata intr-un contract sau poate fi semnata separat la inceputul negocierilor contractuale. Aceasta clauza da posibilitatea unei parti care a primit o oferta mai favorabila de a cere celeilalte parti reconsiderarea intelegerilor anterioare si modificarea conditiilor contractuale. Intr-o asemenea situatie, cealalta parte poate accepta modificarea contractului, ori poate cere rezilierea contractului.