Contractul de mandat comercial

Definitia contractului de mandat comercial. Cadrul de reglementare

Ca structura generala, mandatul comercial se aseamana cu mandatul civil, principiile generale referitoare la mandat si prevazute de Codul civil, fiindu-i aplicabile. De aceea, vom incerca sa insistam numai asupra acelor trasaturi distinctive ale mandatului comercial fata de cel civil.

Ceea ce deosebeste, in primul rand, cele doua contracte este functia deosebita pe care o indeplineste mandatul comercial, adica intermedierea de afaceri comerciale. Aceasta functie, reclama existenta unor norme specifice care sa faca mandatul apt exigentelor activitatii comerciale. Normele speciale privind mandatul comercial sunt cuprinse in art.374-391 C.com.

Codul comercial nu defineste mandatul comercial. Dispozitiile art. 374 C.com. delimiteaza doar obiectul mandatului comercial, format din actele de comert perfectate de mandatar pe seama si pe socoteala mandantului, de mandatul civil, al carui obiect il formeaza actele juridice civile incheiate de mandatar in numele si pe seama mandantului.

Pentru definirea mandatului comercial trebuie sa avem in vedere si definitia mandatului civil. Potrivit art.1532 C.civ. mandatul este 'un contract in puterea caruia o persoana (mandatarul) se obliga sa indeplineasca anumite acte juridice pe seama altei persoane (mandantul) de la care a primit insarcinarea'.

In lumina art.1532 C.civ. si art.374 C.com., contractul de mandat comercial poate fi definit ca 'acel contract in temeiul caruia o persoana (mandatarul) se obliga sa incheie in numele si pe seama altei persoane care i-a dat imputernicirea (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte de comert' .

Prin urmare, pentru a fi comercial, mandatul trebuie sa aiba ca obiect tratarea de afaceri comerciale pentru mandant. Aceste 'afaceri' pot fi comerciale pentru mandant, fie ca sunt acte de comert obiective, fie pentru ca sunt subiective. Comerciantul care insarcineaza in exercitiul comertului sau o persoana sa trateze unele afaceri, face un act de comert subiectiv. Necomerciantul care insarcineaza pe o persoana sa trateze pe socoteala sa cumpararea unor marfuri in scop de revanzare, face un act obiectiv, caci operatiunea, pe care se sprijina, la a carei incheiere se refera, este un act obiectiv de comert .

Caracterele mandatului comercial

Mandatul comercial, asa cum rezulta din art.376 alin.1 C.com., este un contract consensual, acordul de vointa al acceptarii mandatului fiind suficient.

In afacerile comerciale dominant este principiul conform caruia orice serviciu trebuie platit. Ca atare, contractul de mandat comercial are caracter oneros. Potrivit art.374 alin.2 C.com., 'mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit'. Suma ce se datoreaza mandatarului, pentru executarea mandatului, se determina, in lipsa de conventie, de catre instanta de judecata, dupa imprejurari. Astfel, pe cand mandatul civil este prezumat a fi gratuit, mandatul comercial este prezumat a fi oneros.

Consecinta directa a caracterului oneros al mandatului comercial consta in raspunderea mandatarului fata de modul in care a tratat afacerile comerciale. Aprecierea diligentei pe care trebuie sa o depuna in indeplinirea atributiilor sale va trebui facuta 'in abstracto' excluzand aprecierea 'in concreto'. Aceasta deoarece aprecierea 'in abstracto' exprima comportamentul normal al 'bunului comerciant'.

Mandatul comercial este un contract bilateral (sinalagmatic). Spre deosebire de mandatul civil, mandatul comercial este sinalagmatic, caci el este intotdeauna oneros.

Contractul de mandat comercial nu are caracter reprezentativ. Daca mandatul civil este un mandat cu reprezentare, mandatul comercial poate fi atat cu reprezentare, cat si fara reprezentare. Codul comercial reglementeaza, pe langa mandatul comercial, care este mandatul cu reprezentare, si contractul de comision, care este o forma tipica a mandatului fara reprezentare.

Ca si mandatul civil, mandatul comercial poate fi general sau special conferind in acelasi timp mandatarului o mai mare libertate de actiune decat cel civil. Problema este reglementata de art.375 C.com.. care arata: 'Desi conceput in termeni generali mandatul comercial nu se intinde si la afacerile care nu sunt comerciale, afara numai daca aceasta se declara cu preciziune in mandat. Daca mandatarul nu are instructiuni decat asupra unor parti ale afacerii, mandatul se socoteste liber pentru celelalte. Mandatul pentru o anume afacere cuprinde imputernicire si pentru toate actele necesare executarii lui, chiar cand nu ar fi anume aratate'.

Din termenii art.375 C.com. rezulta ca intinderea puterilor mandatarului se stabileste, in principiu, prin acordul de vointa al partilor. Astfel, mandatul poate fi dat pentru o singura afacere, pentru mai multe afaceri sau chiar pentru toate afacerile mandantului (mandat general). In cazul in care mandatul este dat numai pentru o singura afacere, el cuprinde o imputernicire si pentru toate actele necesare executarii lui.

Delimitarea mandatului comercial de contractul de munca

Exista uneori tendinta, mai ales in activitatea practica de a pune semnul egalitatii intre contractul de mandat si contractul de munca. Vom incerca, insa, sa aratam ca intre cele doua contracte trebuie sa se faca o delimitare stricta.

Astfel, contractul de mandat comercial are ca obiect obligatia mandatarului de a indeplini acte cu continut juridic pe seama si in numele mandantului, ceea ce implica ideea de reprezentare, cu opozabilitatea tuturor actelor facute de acesta in limitele puterilor primite. In schimb, in contractul de munca, salariatul nu face acte juridice ci numai materiale, ceea ce exclude notiunea de reprezentare. Totodata, mandatarul isi pastreaza libertatea de actiune fata de mandant in conducerea afacerii cu care a fost insarcinat, spre deosebire de salariat, care se afla in raporturi de subordonare fata de cel care l-a angajat.

Aceasta distinctie este insa greu de facut in viata practica, unde situatiile sunt mai putin transante, o activitate antrenand un amestec de acte juridice si de acte materiale. De aceea, in interpretarea naturii exacte a contractului trebuie sa ne atasam mai putin calificarii pe care partile au dat-o conventiei lor, decat drepturilor si obligatiilor pe care le defineste.

In ceea ce priveste incheierea, rezilierea si revocabilitatea, pentru contractul de mandat comercial, acestea sunt guvernate de regulile dreptului civil, ale dreptului comercial si cele reiesite din contractul intervenit intre parti. In cazul contractului de munca, acesta este guvernat de regulile Codului muncii, ale legislatiei speciale in materie si de cele ale contractului colectiv de munca.

Conditiile de validitate ale contractului de mandat comercial

A.Consimtamantul partilor

Mandatul comercial, fiind un contract consensual, se considera incheiat in momentul formarii acordului de vointa al partilor. In functie de forma pe care o imbraca consimtamantul partilor, mandatul poate fi expres sau tacit. Pe de alta parte, acceptarea mandatului nu imbraca intotdeauna forma expresa; ea poate fi si tacita, insa neindoielnica, rezultand din executarea insarcinarii date pentru ca, simpla tacere neurmata de inceperea executarii mandatului, nu poate fi interpretata ca o acceptare.

Pentru a fi valabil, consimtamantul, manifestarea de vointa trebuie sa fie neviciata de eroare, dol sau violenta. Viciul de consimtamant care afecteaza vointa mandatarului produce efecte directe asupra vointei mandantului si reciproc, dolul comis de mandatar produce efecte fata de mandant. Dreptul de a invoca viciul consimtamantului il are numai victima.

B. Capacitatea partilor

Mandantul trebuie sa aiba el insusi capacitatea de a incheia actele juridice ce urmeaza sa le incheie prin mandatar, caci acestea sunt incheiate in numele si pe seama sa. Dat fiind faptul ca in cazul mandatului comercial obiectul mandatului este reprezentat de acte de comert, mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de comert.

Mandatarul trebuie, la randul sau, sa aiba capacitate deplina de exercitiu, intrucat trebuie sa manifeste un consimtamant valabil. Legea nu cere ca mandatarul sa aiba calitatea de comerciant, intrucat el nu incheie acte de comert in nume propriu, ci in numele si pe seama mandantului.

In ceea ce priveste capacitatea personala necesara pentru incheierea valabila a contractului, este relevanta capacitatea reprezentantului, caci actele incheiate de reprezentant nu trebuie sa depaseasca sfera actelor pentru care este capabil reprezentatul.

C.Obiectul contractului

Potrivit art.374 C.com. 'mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandantului'. Deci, obiectul contractului de mandat il constituie actele juridice care, potrivit legii, sunt fapte de comert. Asadar, aceste acte juridice trebuie sa fie fapte de comert pentru mandant.

In afara conditiilor generale, comune tuturor contractelor, (sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, licit, in circuitul civil, etc.) cu privire la obiectul mandatului se impun urmatoarele precizari :

mandatul are ca obiect incheierea de acte juridice de catre mandatar. Daca acesta indeplineste si fapte materiale, actele sau faptele materiale vor avea caracter accesoriu (de exemplu, preluarea bunului care urmeaza a fi vandut de catre mandatar, in numele si pe seama mandantului);

- actele juridice cu caracter strict personal (de exemplu, testamentul ori alte declaratii strict personale) nu pot fi incheiate prin mandatar.

D. Cauza (scopul) contractului de mandat

Cauza, ca element de validitate a contractului de mandat, trebuie sa indeplineasca conditiile generale, comune tuturor actelor juridice: sa fie reala, licita, morala, sa nu contravina regulilor de convietuire sociala.

Efectele contractului de mandat comercial

A.Obligatiile partilor

In general, obligatiile mandatarului comercial sunt aceleasi cu ale mandatarului civil. Se desprind insa unele obligatii ale mandatarului comercial care deroga de la regulile generale consacrate in dreptul civil prin art.1544 C.civ. Astfel, mandatarul comercial se bucura de mai multa libertate si initiativa in indeplinirea mandatului decat mandatarul din contractul civil, el putand lua masurile pe care le considera necesare, chiar cu depasirea imputernicirii ce i-a fost data, daca acestea corespund intereselor mandantului si, astfel, sunt in favoarea lui. Cu toate acestea, pentru mandatul comercial este mai potrivit ca subordonarea mandatarului fata de mandant sa priveasca numai instructiunile referitoare la conditiile de incheiere a actelor juridice si obligatia mandatarului de a-l informa pe mandant asupra executarii mandatului.[4]

Una din primele obligatii pe care le are mandatarul, dupa acceptarea mandatului, este de a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l determine sa revoce sau sa modifice mandatul. Aceasta obligatie inscrisa in art.378 Cod comercial face parte din deontologia comerciala. Revocarea sau chiar modificarea unilaterala a obiectului insarcinarii pot atrage raspunderea civila a mandatarului. Astfel, mandatarul va fi raspunzator de daunele cauzate mandantului, prin aceea ca de exemplu, a cumparat din insarcinarea acestuia o casa, care intre timp - fara stirea mandantului - a fost distrusa, sau a cumparat actiuni ale unei societati care, posterior primirii mandatului a fost declarata in stare de faliment. Etica comerciala nu permite ca, la adapostul unui contract de mandat, mandantul sa fie prejudiciat prin activitatea mandatarului sau, cand au survenit asemenea imprejurari care l-ar fi determinat pe mandant sa revoce sau sa schimbe mandatul dat.

Mandatarul va trebui sa-si indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui bun proprietar. El trebuie sa respecte clauzele contractului si instructiunile primite.

Abaterile de la indatoririle stabilite prin contract genereaza responsabilitatea contractuala a mandatarului, constand in paguba efectiva si beneficiul nerealizat, indiferent de forma culpei. Acest lucru este o consecinta a caracterului oneros al contractului de mandat comercial, raspunderea mandatarului apreciindu-se 'in abstracto', el fiind obligat sa-si execute indatoririle raportat la etalonul maximei diligente.

Potrivit art. 379 Cod comercial, mandatarul raspunde pentru toate stricaciunile bunurilor care ii sunt incredintate spre pastrare cu ocazia mandatului, afara de cazul cand dovedeste ca nu a fost in culpa ori ca aceste stricaciuni sunt datorate unor imprejurari de forta majora, viciilor sau naturii acelor bunuri.

Art.384 Cod comercial prevede ca 'mandatarul este dator sa-si arate mandatul persoanelor cu care trateaza, cand i se cere'. Astfel, partea care are cunostinta ca persoana cu care contracteaza este mandatar nu poate formula pretentii contra acestuia, chiar daca mandatarul a semnat personal, adica fara a-si insoti semnatura sa de numele si prenumele mandantului. In consecinta, potrivit acestui articol (art.384 C.com.), mandatarul este obligat sa comunice tertului calitatea sa de reprezentant si limitele acestei reprezentari.

Tertii sunt interesati in a cunoaste adevarata intindere a reprezentarii, intrucat mandantul nu raspunde decat in limitele mandatului dat. Ei (tertii) nu pot depasi limitele mandatului, nici macar atunci cand ar avea convingerea ca acest lucru ar fi in interesul mandantului, intrucat mandantul este acela care cunoaste cel mai bine calitatile mandatarului sau, si, de aceea, este cel mai in masura sa aprecieze intinderea puterilor pe care i le confera prin contractul de mandat.

Alin.2 al art.384 C.com. stabileste ca nici mandatarul, nici mandantul nu poate opune tertului instructiuni deosebite de cele infatisate, 'afara numai daca nu probeaza ca acestia aveau cunostinta de ele in momentul cand obligatiunea a fost contractata'.

In cazul in care, in executarea mandatului, mandatarul a incasat anumite sume de bani cuvenite mandantului, mandatarul este obligat sa le remita acestuia ori sa le consemneze pe numele mandantului. Aceasta indatorire este expresia obligatiei care revine mandatarului si in cazul mandatului civil, de a da socoteala mandantului asupra mandatului sau.

Spre deosebire de mandatarul din contractul civil de mandat, care este tinut la plata dobanzilor pentru sumele cuvenite mandantului din ziua intrebuintarii sumelor, iar pentru cele neintrebuintate, din ziua in care mandantul le-a cerut, la mandatul comercial, facandu-se aplicarea normei generale prevazuta de Codul comercial in art. 43 , dobanzile sunt datorate din ziua in care mandatarul era dator a le trimite sau comunica mandantului.

Mandatarului ii este cu desavarsire interzis sa schimbe destinatia sumelor primite in contul mandantului. Daca incalca aceasta dispozitie, in afara de daunele-interese ce va fi obligat sa le plateasca mandantului, si de actiunea penala la care se expune, el va fi obligat a plati dobanzi pentru aceste sume din ziua cand le-a primit .

Dispozitia art. 381 Cod comercial, referitoare la raspunderea mandatarului pentru daunele provocate din neconformarea cu instructiunile primite de la mandant, este o consecinta a caracterului oneros al mandatului.

Notiunea de daune la care se refera art. 381 Cod comercial implica, in mod necesar, cauzarea unui prejudiciu. Daunele interese vor consta din cei doi termeni, respectiv paguba efectiva (damnum emergens) si beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Potrivit art. 382 Cod comercial, 'mandatarul este dator a incunostiinta fara intarziere pe mandant despre executarea mandatului'.

Intrucat mandatarul incheie actele juridice cu tertul in numele si pe seama mandantului, este firesc ca, la indeplinirea imputernicirii primite, mandatarul sa il instiinteze pe mandant despre executarea mandatului. S-ar putea intampla ca mandatarul sa fi depasit mandatul primit, caz in care, obligatiile contractate de acesta, nu se mai rasfrang asupra mandantului. Totusi, acesta din urma poate, chiar si in cazul depasirii mandatului, sa ratifice activitatea mandatarului sau, devenind prin aceasta titularul drepturilor si obligatiilor contractate pe seama sa .

In cazul in care prin contract au fost convenite anumite modalitati de informare a mandantului, mandatarul trebuie sa se conformeze clauzelor contractului .

Ratificarea poate fi expresa sau tacita. Ratificarea tacita decurge din intarzierea raspunsului mandantului la incunostiintarea ce i-a fost facuta de mandatar, peste termenul cerut prin uz, in functie de natura afacerii si de exigentele bunei credinte. Astfel, si atunci cand mandantul intarzie raspunsul peste termenul impus de natura afacerii, legea considera ca acesta a acceptat executarea mandatului, chiar daca mandatarul a depasit limitele mandatului (potrivit art.382 alin.2 C.com.).

Prezumtia potrivit careia intarzierea mandantului de a raspunde, dupa ce a primit instiintarea despre executarea mandatului, intr-un timp mai lung, decat cel cerut de natura afacerii, implica aprobarea lui, nu poate fi inlaturata decat prin dovada ca tacerea mandantului nu a fost voluntara, deoarece el s-a gasit in imposibilitatea de a face sa valoreze refuzul lui in timp util[9].

Mandantul este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului (art.385 C.com.). Mandatarul este imputernicit sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama mandantului. Cum mandatul este in interesul mandantului, acesta are obligatia sa asigure mandatarului toate mijloacele necesare executarii mandatului, afara de stipulatie contrara.

Mijloacele pe care trebuie sa le asigure mandatarului difera in functie de situatia concreta. Ele pot consta in sume de bani, daca pentru executarea mandatului sunt necesare unele cheltuieli, sau in informatii, documentatii, materiale care ar prezenta utilitate pentru indeplinirea insarcinarilor mandatarului.

Potrivit art.386 C.com., mandantul are obligatia sa plateasca mandatarului remuneratia datorata pentru executarea mandatului.

Spre deosebire de mandatul civil, care se prezuma a fi gratuit, in lipsa unei conventii contrare, mandatul comercial este prezumat cu titlu oneros, chiar atunci cand remuneratia cuvenita mandatarului nu a fost prevazuta in contract. In acest caz, cuantumul remuneratiei se determina de catre instanta judecatoreasca.

Potrivit dispozitiilor Codului civil (art. 1548 C.civ.), mandantul datoreaza remuneratia, 'chiar cand afacerea n-a reusit', daca mandatarul nu a fost in culpa. Pe de alta parte, mandantul trebuie sa restituie toate platile facute de catre mandatar in limitele mandatului, dar numai daca platile facute erau datorate in mod legal de catre mandant. Astfel, in sarcina mandantului se afla si obligatia de a restitui toate cheltuielile facute de mandatar pentru executarea mandatului, chiar daca obligatia nu este prevazuta expres de Codul comercial, ea fiind, insa, prevazuta in cazul mandatului civil. Deci, potrivit art. 1547 C.civ., mandatarului i se vor restitui sumele de bani avansate pentru indeplinirea mandatului, precum si despagubirile cuvenite in cazul in care executarea mandatului i-a cauzat prejudicii care nu se datoreaza culpei sale.

B. Privilegiul mandatarului

In scopul garantarii executarii de catre mandant a obligatiei de a-l garanta pe mandatar pentru plata retributiei, a cheltuielilor avansate si a pierderilor ocazionate de executarea mandatului, legiuitorul confera mandatarului, un privilegiu special, prin care asigura satisfacerea creantei sale. Astfel, art. 387 Cod comercial prevede ca acest privilegiu special il garanteaza pe mandatar 'pentru tot ce i se datoreste din executarea mandatului sau si chiar pentru retributia sa'.

Asadar, prin acest privilegiu i se garanteaza mandatarului plata sumelor de bani pe care le datoreaza mandantul cu titlu de retributie, cheltuieli facute pentru executia mandatului si despagubiri pentru prejudiciul suferit cu ocazia indeplinirii mandatului.

Privilegiul se exercita asupra tuturor bunurilor mandantului pe care mandatarul le detine pentru executarea mandatului sau care se regasesc la dispozitia sa, in magazinele sale ori in depozitele publice sau pentru care el poate proba, prin documentul de transport, ca i-au fost expediate.

Potrivit art.387 alin.4 C.com., in cazul in care bunurile mandantului au fost vandute de mandatar, potrivit mandatului, privilegiul se poarta asupra pretului.

Potrivit art.387 alin.2 Cod comercial, mandatarul poate opune privilegiul sau contra vanzatorului ce ar revendica lucrul vandut, chiar daca platile sau cheltuielile au fost facute inainte sau dupa ce lucrurile au intrat in posesia mandatarului.

C. Efectele executarii mandatului

In virtutea reprezentarii, executarea mandatului, adica incheierea de catre mandatar a actelor juridice, creeaza raporturi juridice directe intre un mandant si tert. Numai actele juridice incheiate in limitele imputernicirii date il obliga pe mandant, afara daca el nu ratifica ceea ce s-a facut peste limitele mandatului.

Incetarea contractului de mandat comercial

Mandatul comercial inceteaza, in cazurile prevazute de art.1552 Cod civil astfel: prin revocarea mandatarului de catre mandant; prin renuntarea mandatarului la mandat; prin moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul mandantului sau mandatarului.

In aplicarea principiilor generale, contractul de mandat inceteaza si prin expirarea termenului fixat pentru executarea sa (daca un astfel de termen a fost fixat de parti), sau prin executarea completa si corespunzatoare a tuturor obligatiilor asumate de parti.

Potrivit art.1553 Cod civil, mandantul cand voieste poate revoca mandatul si constrange pe mandatar sa remita inscrisul de imputernicire. Din aceste prevederi rezulta ca mandatul este prin natura lui revocabil. In cazul in care, fara o cauza justa, el a fost revocat sau s-a renuntat la el, intrerupandu-se executarea, acesta, conform art. 391 Cod comercial, atrage raspunderea celor in culpa.

Mandatarul poate renunta la contract in orice moment cu conditia incunostiintarii prealabile a mandantului in termen util, tinand seama si de obiectul mandatului. In acest caz, mandantul va trebui sa restituie mandatarului cheltuielile facute in mod necesar si parte din remuneratie, proportional cu rezultatul obtinut.