Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Contractul in comertul international - Definitia contractului de comert international

Contracte

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CONTRACT DE FURNIZARE MARFA - Model
CONTROLUL FISCAL SI EVAZIUNEA FISCALA
CONTRACT DE PRESTARI DE SERVICII
CONTRACT DE GAJ FARA DEPOSEDARE (produse agricole)
CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCA
Model contrat de sponsorizare
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE
CONTRACTUL DE LEASING
CONTRACT DE AMANET
Contracte de constructii


Contractul in comertul international

Sectiunea I. Reguli comune tuturor contractelor din comertul international

A. Definitia contractului de comert international



In doctrina si in practica internationala se considera ca nu exista o definitie absoluta a notiunii de “caracter international”1 al operatiunii sau a unui contract international.

“Caracterul international” numit de alti autori “element de internationalitate”2 sau “element de extraneitate” , alaturi de caracterul de comercialitate delimiteaza contractul de comert international de celelalte contracte reglementate de normele dreptului comun.

Contractul de comert international se analizeaza astfel ca fiind un “act de comert care genereaza obligatii comerciale si juridice in tari diferite”4.

Comercialitatea si internationalitatea ca note de specificitate ale contractului de comert international trebuie sa existe cumulativ. Absenta uneia dintre ele ar face ca acest contract sa fie generat de dreptul national si intrand astfel fie in sfera contractelor civile fie in cea a contractelor comerciale.

Astfel, nu exista caracter comercial in cazul operatiunilor de scoatere sau introducere in tara prin colete sau de catre calatori, in conditiile legii, a unor bunuri de uz personal sau familial. Aceasta face ca asemenea operatiuni sa nu poata fi considerate contracte de comert international, desi prezinta elemente de extraneitate. La fel vanzarea comerciala sau mandatul comercial, daca le lipseste elementul strain sunt simple contracte comerciale.

Avand in vedere conditia cumulului elementului international si al caracterului comercial, in doctrina, contractul de comert international, este considerat a fi acordul de vointa realizat intre doi sau mai multi participanti la comertul international5 din state diferite in scopul de a crea, modifica ori stinge raporturi juridice de comert international.

Contractele de comert international sunt si ele guvernate de principiul libertatii de vointa.

Libertatea de vointa implica atat stabilirea clauzelor, deci a continutului contractului, cat si posibilitatea partilor contractante de a opta pentru o anumita jurisdictie din tara sau alt stat ori de a desemna legea care va guverna contractul (legea nationala sau o lege straina).

B. Caractere juridice

Contractele de comert international prezinta caractere juridice comune prin care isi exprima specificitatea in raport cu contractele reglementate de dreptul comun.

Caracterele juridice sau trasaturile caracteristice ale contractelor de comert international sunt urmatoarele:

a) sunt contracte cu titlu oneros. Contractele de comert international fac parte din categoria faptelor de comert ce urmaresc ca finalitate obtinerea unui profit.

Citandu-l pe profesorul Dumitru Mazilu, “realizarea profitului constituie trasatura esentiala a comertului”7 si contractele de comert international faciliteaza acest obiectiv.

Fiecare contractant se obliga in vederea obtinerii unui avantaj material prin executarea prestatiei asumate de cealalta parte. Prin urmare aceste contracte se incadreaza in sfera contractelor cu titlu oneros definite de art. 945 Cod civil8.

In doctrina juridica9 s-a aratat ca in structura unor contracte de comert international pot exista operatiuni care au, la prima vedere, caracter gratuit. Exista trei astfel de situatii, si anume: distribuirea gratuita de esantioane; vanzarea in regim de solduri; licente de brevete neremunerate.

O analiza mai atenta a acestor trei situatii duce, insa, la concluzia ca ele au in ultima instanta consecinte oneroase, astfel:

distribuirea gratuita de esantioane urmareste doar scopuri publicitare, de reclama care vizeaza atragerea clientelei.

Aceasta operatiune este astfel un mijloc juridic pentru obtinerea de avantaje materiale mai substantiale in perspectiva.

vanzarea de marfa in regim de solduri10 este in realitate o vanzare sub cost, care nu se fundamenteaza pe o intentie de gratificare a cumparatorilor, ci pe ideea protejarii indirecte a intereselor comerciantului. De regula marfa vanduta sub cost se afla in stoc si devine greu vandabila datorita calitatii mai slabe decat cea a concurentei sau pentru ca a iesit din moda. Daca s-ar vinde la pretul adevarat vanzarea lor ar deveni, prin trecerea timpului, din ce in ce mai dificila sau chiar imposibila. Prin urmare comerciantul ar fi suferit o paguba mai mare decat prin pierderea suferita prin vanzarea sub cost. Pe de alta parte si stocarea marfii in speranta vanzarii ei in viitor ar duce la blocarea spatiilor de depozitare astfel avand de suferit desfasurarea comertului in conditii optime de eficienta.

contractul de licenta gratuita a unui brevet de inventie este tot o situatie aflata in afara sferei titlului gratuit. Un asemenea contract urmareste ca finalitate principala creearea anumitor avantaje in viitor pentru cel ce cedeaza gratuit licenta. Aceste avantaje ar putea fi: livrarea de instalatii pentru punerea in valoare a licentei respective, acordarea de asistenta tehnica pentru instalatii, asigurarea intretinerii si chiar patrunderea pe acea piata cu produsele sale.

b) Sunt contracte sinalagmatice perfecte. Contractele de comert international genereaza drepturi si obligatii reciproce intre parti.

Reciprocitatea drepturilor si obligatiilor este evidenta in contracte cum sunt: vanzarea internationala de marfuri, contractul de transport international, contractele de antrepriza, contractul de mandat. Daca, potrivit Codului civil, contractele de mandat, depozit sau imprumut sunt, in mod obisnuit, unilaterale in comertul international ele au caracter sinalagmatic perfect, ca urmare a faptului ca “in domeniul comertului orice serviciu se plateste”11.

Din reciprocitatea obligatiilor in contractele de comert international, determinand implicit interdependenta lor, decurg consecintele specifice unor asemenea obligatii: posibilitatea invocarii exceptiei de neexecutare si de a cere executarea contractului ori rezolutiunea lui.

Numai contractul de gaj comercial are un caracter sinalagmatic imperfect deoarece genereaza obligatii inerente posesiei doar in sarcina creditorului garantat, daca nu a efectuat cheltuieli de conservare si intretinere ce, potrivit art. 1691 alin. 2 Cod civil., incumba debitorului12.

c) sunt contracte comutative. In contractele de comert international existenta si intinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate sau determinabile din momentul incheierii actului juridic. Unele contracte, insa, pot avea caracter aleatoriu, cum sunt cele de asigurare si reasigurare internationala. La aceste contracte existenta si intinderea prestatiei depind de producerea riscului care face obiectul contractului, adica de un eveniment viitor incert.

d) sunt contracte consensuale realizate, de regula, in forma scrisa, dar care nu este o conditie de validitate ci una de ordin probator. Suntem deci in prezenta unei conditii “ad probationem” si nu una “ad validitatem”

e) sunt acte sau fapte de comert pentru ca au ca finalitate obtinerea profitului ce tine de specificul actelor sau faptelor de comert13.

C. Clasificarea contractelor de comert international

In comertul international, identificarea si cunoasterea principalelor tipuri

de contracte are o importanta practica deosebita atat in procesul negocierilor, cat si in cel al incheierii si derularii tranzactiilor comerciale. Aceste contracte sunt susceptibile de clasificare pe baza mai multor criterii, astfel:

1.Clasificarea contractelor dupa efectele pe care le produc

Contractele de comert international, dupa efectele pe care le produc, pot fi:

a)      constitutive de drepturi;

b)      translative de drepturi;

c)      declarative de drepturi.

Au caracter constitutiv de drepturi contractele prin care se creeaza pe seama partilor sau pe seama unui tert anumite drepturi subiective pana atunci inexistente in patrimoniul titularilor lor. Aceste contracte se refera, indeosebi, la crearea de drepturi de creanta. Pot fi invocate, in acest sens, contractul de transport, contractul de depozit, contractul de comision, contractul de antrepriza, de consultanta etc.

Cat priveste contractele translative de drepturi, acestea produc ca efect transmiterea unor drepturi reale de la un titular la altul14. Exceleaza in aceasta privinta vanzarea comerciala internationala ce are ca efect principal transmiterea dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator cu privire la marfa ca obiect al contractului . Uneori contractele de comert international produc ca efect numai transmiterea unui drept real de folosinta. Avem in vedere operatiunile de leasing, precum si contractul de licenta de brevet de inventie. Foarte rar si cu titlu de exceptie, contractele de comert international opereaza un transfer de creanta .

Mai rar intalnite in practica comertului international sunt contractele declarative de drepturi prin care se constata si se confirma existenta unor drepturi ale partilor. Din aceasta categorie face parte tranzactia care este un contract sinalagmatic prin care partile isi fac concesii reciproce in vederea stingerii unui diferend17.

2. Clasificarea contractelor dupa modul de executare

Sunt contracte de comert international:

a)      cu executare instantanee;

b)      cu executare succesiva;

c)      cu executare continua.

Contractele cu executare instantanee (sau imediata) au ca obiect una sau mai multe prestatii care se aduc la indeplinire imediat , dintr-o data (uno ictu). Aceste contracte sunt ocazional folosite in comertul international, nefiind folosite pe scara larga.

Frecvent intalnite in comertul international sunt contractele cu executare succesiva care reprezinta regula. Specific unor asemenea contracte este faptul ca obligatiile partilor comporta o executare in timp printr-o serie de prestatii de acelasi fel repetate la intervale de timp regulate sau neregulate. Autorii M. Costin si S. Deleanu dau ca exemplu pentru aceasta categorie de contracte, contractul de leasing: “asa se intampla in cazul contractului de leasing, care genereaza in sarcina utilizatorului obligatia de plata a chiriei pentru folosinta bunului obiect al contractului. Executarea acestei obligatii se face esalonat in timp, la intervale regulate (lunar sau trimestrial) pe intreaga durata a contractului”18.

Sunt cunoscute si contracte de comert international cu executare continua. Obligatiile din aceste contracte pot fi aduse la indeplinire numai printr-o activitate neintrerupta desfasurata de debitor pe intreaga durata a contractului. Asa este contractul international de furnizare a gazelor naturale sau a energiei electrice. Aceeasi autori apreciaza ca ”privit din prisma obligatiei finantatorului de a asigura in beneficiul utilizatorului folosinta lucrului inchiriat acestuia, chiar si contractul de leasing se analizeaza ca fiind cu executare continua”19.

3. Clasificarea contractelor dupa corelatia intre ele

Dupa acest criteriu contractele de comert international pot fi: principale si accesorii.

Sunt contracte principale toate acele conventii care au valoare juridica de sine statatoare si nu depind de un alt contract. Cu titlu de exemplu sunt contracte principale: transportul international de marfuri, vanzarea comerciala internationala, mandatul comercial international etc.

Sunt contracte accesorii toate acele conventii care nu au o existenta si o valoare juridica de sine statatoare ci depind de existenta altui contract principal. Au caracter accesoriu: contractul de gaj comercial, fidejusiunea bancara (si alte contracte de garantie bancara), clauza penala, clauza compromisorie etc.

4. Clasificarea contractelor dupa felul obligatiilor

Contractele de comert international pot contine obligatii de a da (dare) cum sunt cele translative de drepturi reale sau contracte care comporta o contraprestatie: plata pretului, contractul de navlu sau plata unei chirii (leasingul).

Contractele de comert international pot contine obligatii de a face (facere) cum sunt cele privind executarea de servicii sau de a nu face (non facere) cum este obligatia de a nu face concurenta.

Contractele de comert international contin obligatii de rezultat sau de diligenta prin care se stipuleaza obligatia de a facilita realizarea unei clauze contractuale “prin toate eforturile”20.

5. Clasificarea contractelor in functie de natura operatiunilor comerciale

Dupa acest criteriu, potrivit profesorului Dumitru Mazilu, avem21:

a)    “Contractele de comert international, care au ca obiect operatiuni comerciale propriu-zise, cum sunt contractele de vanzare-cumparare internationala de marfuri si contracte de schimb”.

b)   “Contracte de comert international, care au ca obiect operatiuni de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala”. Unele din aceste contracte se deruleaza sub forma unor societati cu participare straina, ele vizand conlucrarea dintre partile contractante. Acestea sunt contracte de lunga durata (pe termen lung).

In aceasta categorie de contracte, ce tine seama de natura operatiunilor comerciale, se mai intalnesc si contractele diferentiate de complexitatea operatiunilor. Astfel avem contracte unitare, care comporta un singur acord de vointa intre parti22 si contracte complexe, care desemneaza “o structura juridica plurivalenta, subsumand o pluralitate de contracte distincte reciproc interconditionate, care alcatuiesc impreuna un ansamblu contractual inchegat si coerent” . Sunt contracte complexe: contractul de leasing, contractul de factoring, contractul de constructii montaj.

In fine, avand in vedere durata pentru care se incheie, contractele de comert international sunt:

contracte pe o durata scurta, incheiate pentru operatiuni ocazionale si care de regula se executa dintr-o data sau executarea nu depaseste un an;

contracte pe o durata medie, ce se incheie pe o perioada pana la cinci ani;

contracte de lunga durata. Se includ in aceasta categorie contractele incheiate pe o perioada mai mare de cinci ani.

D. Elementele contractului de comert international

Ca in cazul oricarui contract, elementele sau conditiile de validitate ale contractului de comert international sunt: capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza.

1. Capacitatea partilor

Subiectii de drept ai raportului juridic de dreptul comertului international se caracterizeaza printr-o mare diversitate: pe de o parte statele si organizatiile internationale ce apartin ordinii juridice internationale iar pe de alta parte societatile comerciale si comerciantii persoane fizice ce apartin ordinii juridice nationale din diferite state. Capacitatea statului ca si reprezentarea sa in contractele de comert international este reglementata de norme nationale si internationale ceea ce ii confera statului un statut juridic special.

Cat priveste organizatiile internationale, si acestea au un statut juridicspecial in ce priveste capacitatea de a contracta.

Capacitatea de a contracta a societatilor comerciale subiecti de drept national este reglementata de “lex societatis” iar a comerciantilor persoana fizica de “lex personalis”24.

Consimtamantul partilor

Consimtamantul partilor este una din conditiile esentiale ale contractului. Potrivit art. 948 Cod civil orice contract, cere, in mod necesar, pentru a fi valabil, consimtamantul partilor.

Conceptul de consimtamant e susceptibil de o dubla acceptiune, si anume25:

in sens restrans, el reprezinta manifestarea vointei juridice a unei persoane in vederea formarii unui act juridic;

in sens larg, consimtamantul este un acord de vointa intre doua sau mai multe persoane care incheie un contract sau un alt act juridic bilateral (sau multilateral).

Consimtamantul, ca element al contractului de comert international, prezinta unele note de specificitate comparativ cu regimul juridic al consimtamantului ca element al contractului civil instituit de Codul civil in art. 953-961. Astfel, in raporturile de comert international, este consacrata o categorie speciala a viciilor de consimtamant, si anume “leziunea contractuala”. De asemenea statele si organizatiile interguvernamentale, atunci cand isi exprima consimtamantul, suporta reglementari ale dreptului international public ce difera de normele dreptului privat.

Consimtamantul produce efecte juridice numai daca a fost exprimat in mod liber, in cunostinta de cauza, nefiind viciat in continutul sau intelectual sau in exercitarea sa libera26.

Viciile de consimtamant

A.    Eroarea

Constituie o convingere neconforma cu realitatea, o reprezentare falsa, denaturata, a imprejurarilor legate de incheierea contractului. Aceasta reprezentare falsa poate fi asupra unui element de fapt (eroare de fapt) sau asupra continutului unei norme de drept (eroare de drept). De regula, in dreptul civil, eroarea de drept nu afecteaza valabilitatea consimtamantului si a actului juridic incheiat, operand prezumtia ca toti cunosc legea, astfel incat nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea ei exacta (“nemo censitur ignorare legem”).

In dreptul comertului international, insa, se admite ca prezumtia de cunoastere a legii nu opereaza cu privire la legea unui stat strain. Se admite in doctrina27 ca numai o eroare de drept grava prezinta relevanta ca viciu de consimtamant. In jurisprudenta Curtii de Casatie franceza, citata de autorii M. Costin si S. Deleanu , “s-a admis in acest sens, ca o asemenea eroare va anula contractul cand vizeaza insasi cauza obligatiei, adica ori de cate ori contractantul aflat in eroare de drept s-a inselat asupra scopului juridic pe care voia sa-l atinga”.

In ce priveste eroarea de fapt, Codul civil in art. 945 distinge intre eroarea asupra substantei obiectului conventiei si eroarea asupra persoanei cu care s-a contractat.

Corespunzator influentei pe care eroarea o exercita asupra consimtamantului, ea este de trei feluri29:

eroarea obstacol, distructiva de vointa, care impiedica formarea acordului de vointa, facand imposibila incheierea actului juridic;

eroarea viciu de consimtamant, care nu impiedica formarea acordului de vointa, dar care alterand consimtamantul, permite anularea actului juridic incheiat (nulitate relativa);



eroarea indiferenta este falsa reprezentare a unor imprejurari care nu influenteaza consimtamantul sau incheierea actului.

Codul civil in art. 945 arata ca eroarea de fapt viciaza atunci cand se refera la “substanta obiectului conventiei”. Priceperea profesionala a comerciantilor nu lasa loc unei asemenea erori. De aici, in principiu, in dreptul comertului international eroarea de fapt nu poate fi retinuta ca viciu de consimtamant al contractelor.

B.     Dolul

Dolul consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic, prezentandu-se ca o eroare provocata ce determina nulitatea contractului30.

Pentru a afecta contractul, dolul trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile:

sa fie determinant pentru incheierea actului juridic31;

sa provina de la cealalta parte32.

Indeplinind aceste conditii, dolul poate avea ca efect atat anularea actului cat si acordarea de despagubiri.

Oferind identitatea de ratiune intre dol si eroare, autorii M. Costin si S. Deleanu apreciaza ca “nici dolul nu poate fi retinut ca viciu de consimtamant” in asemenea contracte33. Explicatia consta in faptul ca “nu se considera mijloace viclene constitutive de dol manifestarile lipsite de gravitate, precum simpla exagerare, in scop de reclama, a calitatii marfurilor, ori trecerea sub tacere a unor defecte pe care cumparatorul le poate descoperi singur datorita priceperii profesionale”.

Ceea ce viciaza consimtamantul in cazul dolului nu sunt manoperele dolosive ci eroarea provocata prin utilizarea unor asemenea mijloace.

C.     Violenta

Ca viciu de consimtamant, violenta consta in constrangerea sau amenintarea unei persoane cu un rau care-i produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat35.

Acest viciu de consimtamant are doua elemente: elementul obiectiv36 si cel subiectiv si poate fi de natura fizica, morala sau patrimoniala.

Violenta trebuie sa intruneasca cumulativ doua conditii: sa fie determinanta si sa fie injusta.

Efectul principal al violentei, ca viciu de consimtamant consta in nulitatea relativa a contractului.

In opinia autorilor citati nici violenta “nu poate fi luata in considerare ca viciu de consimtamant, deoarece este greu de imaginat ca participantii la asemenea contracte s-ar preta la o astfel de conduita”38.

D.    Leziunea

Este o paguba materiala pe care o sufera una dintre partile contractante, din cauza disproportiei vadite de valoare (existenta in chiar momentul incheierii contractului) intre prestatia la care s-a obligat si prestatia pe care ar urma sa o primeasca in schimbul ei.

Din aceasta definitie rezulta ca problema leziunii se pune numai in contractele sinalagmatice oneroase si comutative, fiind exclusa in contractele gratuite, unilaterale si cele aleatorii.

In dreptul civil leziunea nu constituie viciu de consimtamant decat pentru actele juridice incheiate de minorul de 14 ani impliniti fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui39.

In raporturile de comert international leziunea produce anumite efecte juridice40. Astfel, art. 60 alin. 2 din O.G. nr. 42 din 28 august 1997 pentru navigatia civila care a inlocuit art. 66 din Decretul nr. 443 / 1972 privind navigatia civila admite ca organele de jurisdictie pot majora retributia conventionala cuvenita salvatorilor in cazul in care meritele acestora au fost mai mari decat cele estimate in contractul de asistenta sau salvare, daca conditiile de salvare au fost mai grele si unele cheltuieli au fost mai mari decat cele prevazute sau cand, partea salvata a ascuns situatia reala in care se afla.

Obiectul contractului

Obiectul contractului este o conditie esentiala de validitate a contractului si desemneaza prestatia la care se obliga partile sau numai una dintre ele in contractul de comert international.

Prestatia obiect al contractului poate fi pozitiva (obligatia de a da sau a face) sau negativa(obligatie de a nu face).

Obiectul contractului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie determinat la data incheierii contractului sau determinabil in viitor pe baza unor elemente prevazute in contract. Caracteristic pentru raporturile de comert international este obiectul determinabil in viitor.

Bunul la care se refera obligatia contractuala poate fi individual determinat (bun cert) sau determinat prin trasaturile genului sau (bunuri de gen).

sa fie posibil din punct de vedere material dar si juridic; nimeni nu poate fi obligat la imposibil;

sa fie licit. Caracterul licit al obiectului contractului de comert international se raporteaza atat la ordinea juridica internationala cat si la ordinea juridica nationala. In doctrina41 s-a admis ca obiectul contractului trebuie sa indeplineasca si conditia ca acesta (obiectul contractului) “sa prezinte un interes pentru creditor”. Aceasta conditie nu este prevazuta de lege, dar ea se intelege de la sine.

In cazul prestatiilor pecuniare - pret, navlu, comision – pretul ocupa locul cel mai important, urmand sa fie perfectat la incheierea contractului.

In contractele de comert international prevaleaza obligatiile cu obiect material determinabil ulterior momentului incheierii contractului (in viitor), fiind de competenta partilor sa decida asupra modalitatilor de determinare a valorii prestatiei si a executarii ei, ca “expresie a libertatii conventiilor”42.

3. Cauza contractului

Este un element constitutiv al contractului si se analizeaza ca o conditie de validitate a acestuia constituind in realitate cauza obligatiei asumate. “Cauza sau scopul este acel element al actului juridic care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act” .

Potrivit art. 966 Cod civil , cauza trebuie sa fie licita si morala, conditii cerute pentru validitatea contractelor. Aceste conditii sau cerinte cu privire la cauza sunt determinate de legea contractului , fiind diferite dupa cum ele sunt stipulate in legea aplicabila contractului respectiv. Desi exista o unitate de conceptie legislativa in toate legislatiile nationale , ce au criterii generale ce determina “licit” si “moral”, se constata diferente datorita acceptiunilor diferite in unele zone ale lumii .

In comertul international se incheie, insa, acte juridice cum sunt titlurile de credit, care sunt valabile indiferent de cauza lor. Sunt avute in vedere cambia, biletul la ordin, cecul, conosamentul a caror valorificare pe plan juridic, de catre posesorul legitim, se face independent de cauza, care in aceste raporturi juridice nu are importanta.

4. Forma si limba contractului de comert international

Legea nr.1/1971 consacra obligativitatea formei scrise a contractelor de comert international. Perfectarea contractelor de acest gen in forma scrisa prezinta numeroase avantaje48:

precizeaza in termeni clari continutul contractului;

ofera certitudinea momentului perfectarii contractului;

faciliteaza controlul si supravegherea modului de executare al obligatiilor.

Intemeindu-se pe principiul simetriei actelor juridice, legea cere expres (art.28 din legea nr.1/1971) ca si modificarea contractelor de comert international, la fel ca incheierea lor, sa se faca tot in forma scrisa.

Forma scrisa a contractului de comert international, care nu este un act juridic solemn, nu este ad validitatem, ci numai ad probationem. Face exceptie ipoteca conventionala pentru care legea (art 1772 cod civil) cere redactarea unui inscris autentic.

Potrivit art. 71 alin.1 si art. 86 din Legea 105/1992, forma contractelor este stabilita de legea care-i carmuieste fondul: legea romana sau legea straina.

Limba contractului este cea aleasa de parti. Acestea pot incheia contractul in doua –trei exemplare originale, cu continut identic, clar redactate in limbi diferite.

Sectiunea a II a. Formarea si incheierea contractului de comert international

A. Notiune

Prin incheierea contractului de comert international se intelege mecanismul de formare al acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale49.

In doctrina se face distinctia intre formarea contractului si incheierea acestuia. In conceptia autorului T. R. Popescu50 “formarea se refera la momentul incheierii contractului si forma acestuia, iar incheierea priveste conditiile de validitate ce vizeaza fondul”. In doctrina se opineaza ca formarea si incheierea contractului sunt concepte sinonime, unii autori preferand folosirea notiunii de incheiere, altii de formare a contractului.

Incheierea implica trei componente: oferta (propunerea de a contracta), acceptarea (manifestarea vointei de a contracta a destinatarului ofertei) si intalnirea concordanta dintre acceptare si oferta.

B. Oferta de a contracta

1. Definitia ofertei

Oferta de a contracta (sau oferta ferma) este oferta pe care o persoana (fizica sau juridica) o face altei persoane (fizice sau juridice) sau publicului in general, in vederea incheierii unui contract. Oferta este manifestarea unilaterala de vointa ce isi produce efectele specifice numai in masura aducerii sale la cunostinta destinatarului51.

Oferta de a contracta se mai numeste policitatiune sau propunere.

2. Conditiile ofertei

Pentru a putea fi considerata oferta, propunerea de contractare trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a)           oferta sa fie ferma, adica sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta si fara rezerve si cu intentia de a se obliga fata de cel ce o va accepta. In caz contrar, oferta are caracter publicitar sau prospectiv si constituie o invitatie la negocieri viitoare52.

b)           Oferta trebuie sa fie precisa si completa, adica sa precizeze toate elementele esentiale ale contractului, asa incat sa faciliteze perfectarea acestuia printr-o simpla acceptare.

Ea trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente esentiale:

obiectul ofertei, cu descrierea caracteristicilor principale ale marfii;

pretul si cantitatea;

conditiile de livrare si plata;

termenul de livrare;

termenul in care poate fi acceptata oferta.

Continutul ofertei se interpreteaza tinandu-se seama de negocieri, de uzantele internationale si de regulile aplicabile contractelor respective53.

c)           oferta trebuie adresata unor persoane determinate. Daca oferta este adresata publicului este considerata o oferta publicitara, fara angajament. Unele legislatii accepta oferta publicitara ca fiind o veritabila oferta54.

3. Revocarea ofertei

Oferta produce efecte numai din momentul ajungerii ei la destinatar. Ea poate fi retrasa (retractata) daca retractarea ajunge la destinatar inainte sau cel mai tarziu in acelasi timp cu oferta.

In principiu problema revocarii nu se pune intre persoane prezente55, putand fi revocata fara vreo consecinta pentru ofertant. Este firesc sa fie asa deoarece partenerii contractuali se afla fata in fata si acceptarea ofertei trebuie sa survina in acel moment. Totusi prin exceptie, ofertantul poate acorda celeilalte parti un termen de gandire (reflectie), astfel oferta devine irevocabila pana la implinirea termenului.

In cazul ofertei intre persoane absente56, contractul urmand sa se incheie prin corespondenta, situatia este diferita.

Posibilitatea revocarii ofertei intr-o atare situatie necesita distinctia intre situatia cand oferta a ajuns la destinatarul ei si situatia cand nu a ajuns.

Regula este ca atata timp cat oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul poate revoca in mod liber si fara nici o motivare.

Cand oferta a ajuns la destinatar solutia este oferita de Codul comercial roman, ce face distinctie dupa cum contractul este sinalagmatic sau unilateral.

In situatia contractului sinalagmatic, art 37 Cod comercial consacra regula conform careia ”pana ce contractul nu este perfect, propunerea si acceptarea sunt revocabile”. Desi revocarea impiedica perfectarea contractului, revocatorul raspunde de daune interese.

Pentru a doua situatie art. 38 Cod comercial prevede ca “in contractele unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii careia este facuta”.

C. Acceptarea ofertei

1. Definitia acceptarii si conditiile de validitate ale acceptarii

Acceptarea ofertei este manifestarea unilaterala de vointa a destinatarului de a incheia contractul in conditiile si forma prevazute in oferta57. In cazul cand acceptarea conditioneaza, limiteaza sau depaseste continutul ofertei, ea constituie contraoferta.

Acceptarea poate fi expresa sau tacita. Ea este expresa in cazul unui raspuns a destinatarului ofertei si tacita cand rezulta dintr-un fapt juridic (o comportare) a destinatarului care exprima vointa sa de a accepta oferta58.

Pentru a produce efecte juridice, acceptarea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii59:

sa emane de la destinatarul ofertei ori de la reprezentantul sau;

sa fie conforma cu oferta;

sa ajunga la cunostinta destinatarului inauntrul termenului de acceptare.

2. Termenele in care trebuie sa aiba loc acceptarea

Acceptarea, pentru a produce efectele sale specifice, trebuie sa fie in concordanta cu continutul ofertei. In caz contrar, neconcordanta constituie o piedica in formarea contractului, fiind considerata o contraoferta. Numai acceptarea ce a fost exprimata si transmisa ofertantului intr-un anumit termen este valabila. Acest termen variaza in functie de circumstante si situatii si poate fi de natura conventionala sau legala.

Termenul conventional este cel stabilit prin continutul ofertei si se poate stabili pe zile, fixarea unei date calendaristice limita, indicarea unui procedeu de a raspunde la oferta (posta, fax, telegrama, telex etc).

Termenul legal este stabilit de art. 35 alin.1 Cod comercial care prevede ca acceptarea trebuie sa ajunga la cunostinta ofertantului ”in termenul necesar schimbului propunerii60 si acceptarii, dupa natura contractului”. Acest termen este un criteriu la indemana judecatorului pentru a aprecia ceea ce in doctrina se numeste ”un termen rezonabil”.

In cazul unei oferte cu termen, acceptarea isi produce efectele numai in cazul in care ajunge la ofertant in termenul stabilit.

In doctrina s-a admis ca prevederile art.35 alin.1 Cod comercial se aplica si pentru contractele intre prezenti.

3. Acceptarea tardiva

O acceptare este tardiva in cazul in care ajunge la cunostinta ofertantului dupa ce a expirat termenul pe care l-a fixat pentru acceptare. In cazul in care un asemenea termen nu a fost fixat, se socoteste expirat termenul rezonabil prevazut de art.35 Cod comercial.

Acceptarea tardiva nu are efecte juridice, deci nu duce la incheierea contractului. Daca ofertantul a stabilit un termen pentru acceptare si acesta nu a fost respectat, oferta devine caduca. Art. 35 alin 2 Cod comercial instituie o exceptie de la aceasta regula, in sensul ca ofertantul poate primi ca valabila o acceptare ajunsa peste termenul hotarat de el, cu conditia sa-l incunostinteze indata pe acceptant ca o considera valabila.

Prin urmare se lasa la latitudinea ofertantului de a considera o acceptare tardiva ca avand efecte juridice62.



4. Revocarea acceptarii

Acceptarea poate fi revocata daca retragerea ei ajunge la ofertant inaintea acceptarii sau in acelasi timp cu aceasta.

Revocarea acceptarii impiedica contractul sa devina perfect, deci nu mai ia nastere contractul.

In baza teoriei receptiei sau informatiei, in unele sisteme de drept este consacrat principiul ca un contract nu este incheiat atata timp cat acceptarea nu a ajuns la cunostinta ofertantului, dar se lasa la latitudinea acceptantului de a-si retrage acceptarea inauntrul acestui termen63.

Codul comercial roman in art. 37 prevede ca pana contractul nu este perfect acceptarea este revocabila. Prin urmare revocarea trebuie sa ajunga la ofertant cel mai tarziu odata cu acceptarea pentru a avea efecte juridice.

D. Momentul si locul incheierii contractului de comert international

Atunci cand se produce intalnirea ofertei cu acceptarea se realizeaza acordul de vointa intre parti, care marcheaza incheierea contractului. Momentul si locul in care are loc intalnirea concordanta a propunerii de a contracta cu acceptarea acestei propuneri reprezinta momentul si locul incheierii contractului. In determinarea momentului si a locului incheierii contractului se distinge dupa cum partile sunt prezente64 sau sunt absente .

1. Incheierea contractului intre persoane prezente

Atunci cand sunt prezente, contractul se incheie in momentul realizarii acordului de vointa. Exprimarea acordului de vointa se face, in mod obisnuit, prin semnarea fie concomitent fie succesiv a inscrisului constatator al contractului66.

Regula generala este ca data si locul incheierii sunt mentionate la fel in acel inscris67.

In cazul incheierii contractului prin telefon, cele doua parti sunt considerate prezente deoarece acordul de vointa se exprima simultan.

2. Incheierea contractului intre absenti

In cazul contractelor de comert international partile se afla, de regula, in tari diferite . In determinarea momentului incheierii contractului se cunosc patru sisteme:

a)      Sistemul emisiunii sau al declaratiei de vointa68. In acest sistem contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei si-a exprimat vointa de a o accepta. Consimtamantul se formeaza prin emiterea sau declararea vointei de a accepta.

b)      Sistemul expedierii sau transmisiei declaratiei. In acest sistem contractul se consider incheiat in momentul expedierii acceptarii de catre destinatar ce “si-a exprimat astfel consimtamantul”69. Acest sistem se aplica in dreptul englez, american, japonez etc.

c)      Sistemul receptiei. In acest sistem contractul se considera incheiat in momentul in care acceptarea ajunge la ofertant. Este introdus criteriul obiectiv al ajungerii acceptarii la ofertant, contractul fiind considerat incheiat chiar daca ofertantul nu a luat efectiv cunostinta de continutul acceptarii. Sistemul este promovat de tari europene cum este Germania, iar riscul caii postale este suportat de acceptant.

d)      Sistemul informatiei. Potrivit acestui sistem contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia cunostinta de continutul acceptarii ce ia fost expediata de destinatar. Acest sistem este criticat deoarece momentul concret in care ofertantul a luat cunostinta despre continutul acceptarii este greu de dovedit, lasand perfectarea contractului la discretia ofertantului70. Este sistemul adoptat de legislatia din Italia, Belgia, Olanda si consacrat de art. 35 alin.1 Cod comercial roman si art. 84 alin.1 din Legea nr.105/1992.

3. Interesul juridic al determinarii momentului si locului incheierii contractului

In momentul incheierii contractului se determina71:

daca partile erau capabile, in acel moment, de a contracta;

posibilitatea revocarii;

daca oferta era caduca;

momentul trecerii proprietatii si a riscurilor conform principiului “res perit domimo”;

legea aplicabila contractului potrivit regulei “locus regit actum”;

din momentul incheierii contractului se produc efectele sale.

Locul incheierii intre absenti este determinat in raport de sistemul urmat de parti.

In sistemul emisiunii, locul incheierii contractului este cel in care se afla acceptantul iar in sistemul receptiei locul incheierii contractului este acela unde se afla ofertantul72.

In cazul in care contractul se incheie prin telefon, locul este determinat prin vointa partilor73.

Sectiunea a III a. Continutul contractului de comert international

A. Notiune

Prin continutul contractului de comert international se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter comercial, la care da nastere vointa juridica a contractantilor, materializata intr-un contract convenit de parti74.

Continutul contractului comercial se exprima prin clauze determinate, de regula, de obiectul contractului. Unele clauze sunt generale, de drept comun, care se regasesc in majoritatea contractelor, alte clauze sunt specifice.

B. Clauzele necesare a contractelor de comert international

Clauzele necesare sau generale “sunt stipulatii contractuale ce au caracter esential pentru calificarea raportului obligational ca realitate juridica, pentru definirea naturii juridice a contractului si a continutului sau economic”74.

Clauza privind partile contractante. Aceste clauze precizeaza atributele de identificare a partilor: nume, prenume, domiciliu (pentru persoane fizice)si denumire, sediu, statut juridic (pentru persoane juridice). Este o clauza esentiala deoarece identificarea reprezinta o conditie de validitate a oricarui contract.

Clauze referitoare la obiectul contractului. Cand obiectul este o marfa este obligatorie precizarea unor elemente de identificare si determinare a marfii. Daca bunurile sunt viitoare, partile trebuie sa precizeze elementele de identificare pentru determinarea lor ulterioara.

Clauze privind calitatea marfii. Trebuie precizate cantitatea de marfa, unitatea de masura prin care s-a determinat cantitatea, locul si momentul determinarii cantitatii si documentele prin care se atesta cantitatea marfii.

Clauze referitoare la calitate. Daca obiectul contractului il constituie o prestatie privind livrarea unei marfi, trebuie incluse precizari cu privire la calitatea marfii. Raspunderea pentru livrarea marfii in conditiile de calitate stipulate prin contract, revine debitorului. Trebuiesc inserate si clauze referitoare la controlul si receptia calitativa a marfii.

Clauze referitoare la reclamatiile de cantitate si calitate. Clauzele privind cantitatea si calitatea marfii trebuie completate cu stipulatii referitoare la reclamatiile ce vizeaza eventualele lipsuri. De asemenea sunt importante termenele privind efectuarea reclamatiilor, privind receptia, termenele de garantie75.

Clauze ce vizeaza ambalarea si marcarea. Contractul trebuie sa contina clauze privind felul ambalajului si daca acesta va trece in proprietatea cumparatorului. Marcarea ambalajului trebuie sa indice continutul marcajului si limba folosita.

Clauze referitoare la livrarea marfii la termenele de livrare. Partile trebuie sa indice data sau perioada cand livrarea devine scadenta, iar daca livrarea se face in transe - termenele intermediare si termenele finale. Contractul trebuie sa indice, momentul trecerii dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.

Clauze referitoare la conditiile de expeditie, incarcare-descarcare, transportul si asigurarea marfii in timpul transportului. Partile trebuie sa stipuleze in contract conditiile de expediere, incarcare-descarcare a marfii, modalitatile de transport, modul de suportare a cheltuielilor pentru aceste operatiuni etc.

Clauze privind obligatia de preluare a marfii. Cumparatorul are obligatia de preluare a marfii iar furnizorul cea de livrare a acesteia. Stipularea, de asemenea, in contract a conditiilor prin care cumparatorul poate refuza preluarea.

Clauze referitoare la pret. Regula este ca partile trebuie sa determine pretul, atat pe unitatea de produs cat si pe valoarea totala a marfii. El poate fi determinat sau determinabil. Contractul trebuie sa indice locul si data platii, instrumentele de plata si modalitatile de garantare a platii.

C. Clauze specifice, comune tuturor contractelor de comert international

Clauze prin care se atenueaza sau agraveaza raspunderea partilor contractante. Pentru garantarea executarii contractului trebuiesc stipulate sanctiuni ce se vor aplica vanzatorului sau cumparatorului, daca vor incalca prevederile contractului. Aceste sanctiuni sunt continute in clauza penala76. Contractul poate stipula clauze exoneratorii, clauza solve et repere sau clauze privind rezolutiunea contractului.

Clauze referitoare la dreptul aplicabil. Pentru a evita conflictele de legi, partile se pot supune unui anumit sistem de drept desemnat de ele. Clauza electio juris a dreptului aplicabil se numeste pactum de lege utenda. Daca partile nu fac uz de clauza electio juris, atunci organul de jurisdictie competent va determina lex contractus.

Clauza privind solutionarea litigiilor. Partile obisnuiesc sa prevada in contract clauze privind preintampinarea litigiilor. Daca litigiile nu pot fi preintampinate se va recurge la o solutionare amiabila numita conciliere. In contract trebuie precizata si o clauza de jurisdictie. Daca partile sa recurga la arbitraj se va stipula o clauza denumita clauza compromisorie.

D. Clauzele asigutatorii impotriva riscurilor valutare

Riscul contractual reprezinta evenimente ce pot sa se produca dupa incheierea contactului independent de culpa vreuneia dintre parti si care, daca se realizeaza, pot provoca pentru cel putin una din parti.

Riscurile valutare se refera la modificarea cursului de schimb care schimba paritatea monedei de plata fata de moneda de referinta.

Clauza de aur. Formele clauzei de aur sunt: gold-value clause si gold-coin clause. Pentru gold-value clause, pretul exprimat intr-o valuta are drept etalon aurul.

Clauzele valutare. Se disting: clauzele monovalutare, clauzele multivalutare, bazate pe un cos de valute stabilit de parti si clauzele multivalutare , bazate pe un cos valutar institutionalizat sau unitate de cont.

Clauza de optiune a locului de plata. Prin aceasta clauza, creditorul opteaza pentru plata de catre debitor in moneda locala.

Clauza de optiune a monedei liberatorii sau clauza de monede multiple. Prin aceasta clauza partile pot conveni pretul in doua sau mai multe monede de plata tinand seama de paritatea intre ele.

E. Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare

Clauze de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare unica sau speciala. Partile precizeaza ca pretul se raporteaza la pretul curent al unei unitati de masura a unui produs (tona, barilul) sau la un indice statistic.

Clauza de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare cumulativa. Pretul stipulat este legat de valoarea mai multor elemente de referinta considerate cumulative. Aceasta clauza este stipulata in contracte de antepriza pentru lucrari de constructii-montaj.

Clauze de recalculare sau revizuire a pretului cu indexare generala. Prin aceasta clauza pretul se raporteaza la valoarea ansamblului de bunuri si servicii, care pot fi procurate cu moneda in care este exprimat pretul.

Clauze de postcalculare a pretului. Aceasta clauza are drept scop mentinerea pretului marfii si a serviciilor la nivelul pietei in momentul scadentei. Prin asemenea clauze sunt prevenite riscurile nevalutare si chiar valutare.

F. Clauze privind raporturile dintre contractanti si terti

Clauza primul refuz. Se prezinta ca un antecontract unilateral77. Nu este o conditie potestativa pura, ci simpla, intrucat nu depinde exclusiv de vointa promitentului ci si de imprejurari ce l-ar putea determina, in viitor, sa incheie contractul.

Clauza clientului mai favorizat. Prin aceasta clauza una din partile contractante se obliga ca in cazul in care incheie un contract prin care acorda unui tert conditii mai favorabile decat cele stipulate in contractul aflat in proces de executare, sa acorde aceste conditii si celeilalte parti contractante.

Clauza ofertei concurente. Prin aceasta clauza vanzatorul se obliga sa acorde cumparatorului aceleasi conditii pe care i le-ar oferi alti furnizori concurenti in domeniul respectiv.

G. Clauzele de confidentialitate, de exclusivitate si de neconcurenta

Clauza de confidentialitate. Este stipulata mai ales in contractele de consulting-engineering, asistenta tehnica, in contracte de vanzare si in cele de publicitate. Ea este sub forma unei conventii si poate fi in sarcina ambelor parti.

Clauza de exclusivitate. Este stipulata in contracte cum ar fi franchising, de concesiune exclusiva sau de agent.

Clauza de neconcurenta. Printr-o asemenea clauza se poate interzice, de pilda, agentului sa faca concurenta reprezentantului dupa incetarea contractului. O atare restrangere a libertatii de a actiona pe piata isi are justificarea doar daca ocrotirea beneficiarului clauzei de neconcurenta este necesara din punct de vedere economic si juridic.

Sectiunea a IV a. Interpretarea si efectele contractului de comert international

A. Interpretarea contractelor de comert international

Prin interpretarea contractului se intelege ansamblul de reguli si operatii logico-juridice prin care se determina continutul concret al acestuia, existenta, sensul si intinderea obligatiilor carora le-a dat nastere78.

Legislatia romana nu cuprinde reguli speciale de interpretare a contractelor de comert international, dar primesc aplicare regulile din dreptul comun: art. 970 alin. 2 si art. 977-985 Cod civil. Aceste reguli au caracter supletiv sau de recomandare si sunt grupate astfel:

Reguli de stabilire a vointei reale a partilor contractante. Art. 977 Cod civil dispune ca “interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literar al termenilor”. Aceste dispozitii se completeaza cu art. 982 Cod civil: “Toate clauzele conventiei se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg”.

Reguli de interpretare a clauzelor confuze sau contradictorii. Art. 978 Cod civil prevede ca “atunci cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar produce nici unul”. De asemenea termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in sensul potrivit naturii contractului. Clauzele indoielnice se interpreteaza conform obiceiului locului unde a fost incheiat contractul (art. 980 Cod civil) si indoiala se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga (art. 984 Cod civil).

Reguli de interpretare a clauzelor tacite si implicite (care completeaza contractul). Art. 981 dispune ca desi nu sunt mentionate expres in contract, clauzele obisnuite se subinteleg, iar art. 970 alin. 2 Cod civil prevede interpretarea contractelor pe baza de lege, obicei si echitate, “nu doar la ceea ce este expres prevazut intransele”.

B. Forta obligatorie a contractelor de comert international

1. Notiune

Forta obligatorie a contractului este acea regula de drept potrivit careia contractul legal incheiat se impune partilor intocmai ca si legea79.

2. Obligativitatea contractului in raporturile dintre parti

Legea romana80 dispune: “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”, acest principiu intemeindu-se pe teoria autonomiei de vointa. Forta obligatorie a contractului in raporturile dintre parti se concretizeaza in urmatoarele aspecte :

partile contractante sunt obligate una fata de celelalte sa execute intocmai prestatiile asumate;

nici una dintre parti nu poate revoca prin vointa sa unilaterala contractul valabil convenit;

executarea obligatiilor contractuale trebuie indeplinite cu buna credinta.



Forta obligatorie a contractului poate fi afectata in anumite cazuri, de imprejurari exterioare vointei partilor82.

Forta majora impiedica executarea contractului partial sau total ori poate determina suspendarea executarii contractului, deci poate duce la incetarea contractului.

3. Obligativitatea contractului in raporturile cu tertii

Potrivit art. 973 Cod civil “conventiile n-au efect decat intre partile contractante”. Acest text consacra principiul relativitatii efectelor contractului, in sensul ca numai partile se pot obliga prin incheierea acestuia si pot beneficia de drepturile ce le da nastere.

Pentru aplicarea principiului relativitatii efectelor contractului, autorii O. Capatana si B. Stefanescu citeaza o speta a Curtii de Arbitraj International Bucuresti prin care “contractul de navlosire, care produce efecte intre armator si navlositor, nu creeaza drepturi sau obligatii decurgand din transportul maritim fata de agentul (broker) prin intermediul caruia a fost angajata nava”83.

C. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice in raporturile de comert international

Drepturile si obligatiile din contractele de comert international sunt reciproce si interdependente, iar intr-un contract sinalagmatic fiecare parte are atat calitatea de creditor cat si de debitor84. De aici decurg urmatoarele:

creditorul are dreptul de a refuza indeplinirea obligatiei sale, daca debitorul nu si-o indeplineste pe a sa.

Acest efect este exceptia de neexecutare a contractului sau “exceptio non adimpleti contractus”. Ea se analizeaza ca fiind un mijloc juridic cu dubla valenta85: un mod de sanctionare a partii ce nu si-a indeplinit propria obligatie si constitue un mijloc de aparare pentru partea careia i se cere executarea obligatiei desi cealalta parte nu si-a executat-o pe a sa.

creditorul care si-a indeplinit integral prestatia sa, are dreptul sa ceara si sa obtina pe cale jurisdictionala rezolutiunea sau rezilierea contractului. Rezolutiunea se concretizeaza in desfiintarea contractului cu titlu de sanctiune la cererea uneia din parti (care si-a executat prestatia) pe motivul ca cealalta parte nu si-a executat culpabil obligatia ce-i incumba.

Rezilierea constituie sanctiunea concretizata in desfiintarea cu efecte pentru viitor (ex nunc) a contractelor sinalagmatice cu executare succesiva, pentru neexecutarea culpabila a obligatiei de catre una din parti.

sarcina riscului se distribuie intre creditor si debitor, decurgand din neexecutarea fortuita a obligatiilor asumate prin contract. Regula in aceasta materie este ca riscurile sunt suportate de debitor86. Exceptia de la aceasta regula o constituie devalorizarea monedei de plata intre momentul incheierii contractului si cel al executarii sale, care este in sarcina creditorului.



Tudor R. Popescu, Dreptul Comertului International, Editia a II a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1983, pag. 143.

Mircea Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul Comertului International, vol II-Partea Speciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1995, pag. 5.

Octavian Capatana, Brandusa Stefanescu, Tratat de Drept al Comertului International, vol II-Partea Speciala, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1987, pag.6

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 5.

Participantii la comertul international pot fi subiecti de drept apartinand ordinii juridice internationale sau ordinii juridice nationale, dar din state diferite.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 6.

Dumitru Mazilu, Dreptul Comertului International, Partea Speciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag. 21.

Potrivit art. 945 Cod civil: “contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj”.

O. Capatana, B. Stefanescu, op. cit., pag. 10.

O varianta des intalnita a vanzarii sub cost este cea a vanzarii promotionale, specifica marilor producatori ca metoda de penetrare cu produsele lor pe noi piete. Pierderea suferita initial de acel producator, care este deliberat acceptata de el, este un aparent sacrificiu momentan menit sa-i aduca un important castig in perspectiva cand produsele sale se vor impune cumparatorilor si vor fi vandute la adevaratul pret al producatorului.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 9.

O. Capatana, B. Stefanescu, op. cit., pag. 11.

Romul Petru Vonica, op. cit., pag. 136; de asemenea M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 10.

Cu privire la transmiterea drepturilor reale in contractele de comert international, Dumitru Mazilu spune ca: “daca contractele translative privesc mai ales drepturile reale, contractele constitutive de drepturi reale sunt rare, intalnindu-se in special in domeniul bancar, sub forma contractului de ipoteca”: Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 24.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 11.

Cesiunea de creanta.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 13.

Idem, pag. 12.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 13.

Clauza “best efforts”.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 25.

De pilda, vanzarea-cumpararea internationala, mandatul comercial international, depozitul international.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 20.

Exista si persoane necomercianti care savarsesc acte izolate de comert. Art. 9 Cod comercial prevede ca: “orice persoana care, intr-un chip accidental face o operatiune de comert, nu poate fi considerata comerciant; ea este supusa insa legilor si jurisdictiei comerciale pentru toate contestatiile ce se pot ridica din aceasta operatiune”

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 26; Romul P. Vonica, op. cit., pag. 142.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag.27.

O. Capatana, B. Stefanescu, op. cit., pag. 17; M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag.29; R. P. Vonica, op. cit., pag. 144; D. Mazilu, op. cit., pag. 27.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 29

Ghe. Beleiu, Drept Civil Roman-Introducere in Dreptul Civil, Subiectele Dreptului Civil, Editia a VI a, Ed. Sansa, Bucuresti, 1999, pag. 155.

Ghe. Beleiu, op. cit., pag. 156.

Aceasta conditie este expres prevazuta de art. 960 Cod civil ce prevede ca: “mijloacele viclene sunt astfel incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat”.

La fel, art. 960 Cod civil contine formula: “mijloacele viclene intrebuintate de una din parti”.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 30

Idem, pag. 30.

Ghe. Beleiu, op. cit., pag. 158.

Elementul obiectiv, exterior consta in amenintarea cu un rau.

Elementul subiectiv consta in insuflarea unei temeri persoanei amenintate.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 30.

Ghe. Beleiu, op. cit., pag. 160.

R. P. Vonica, op. cit., pag. 149.

Idem, pag. 151.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 28.

Ghe. Beleiu, op. cit., pag. 165.

Potrivit autorilor M. Costin si S. Deleanu-op. cit., pag. 35, art. 966 Cod civil ”stabileste o regula aplicabila contractelor de comert international”.

Lex contractus.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 35; Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 28.

Mai ales in privinta definirii notiunii de “bune moravuri”.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 36.

Romul P. Vonica, op. cit., pag. 158.

Citat de R. P. Vonica si M. Costin, S. Deleanu.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 66.

R. P. Vonica, op. cit., pag. 169.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 67; R. P. Vonica, op. cit., pag. 169.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 50, nota 24.

Inter praesentes.

Inter absentes.

R. P. Vonica, op. cit., pag. 171.

Un asemenea comportament este considerat inceputul executarii contractului, expedierea marfii sau a pretului etc.

D. Mazilu, op. cit., pag. 54

Ofertei.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag.78; R. P. Vonica, op. cit., pag. 173.

Dumitru Mazilu apreciaza ca sunt mai multe sisteme de drept alaturi de cel roman care acorda ofertantului o astfel de optiune.

Asa cum se intampla in sistemul italian, elvetian sau venezuelean.

Situatie mai rar intalnita in dreptul comertului international: D. Mazilu, op. cit., pag. 58, nota 82.

Aceasta situatie constitue regula in incheierea contractului de comert international.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 89.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 58.

Dumitru Mazilu precizeaza, cu titlu de exemplu pentru acest sistem, state precum cele din zona Common law, America Latina, Siria si Japonia.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 60.

Idem, pag. 60.

Romul P. Vonica, op. cit., pag. 178.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 72.

Idem, pag.72.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 117.

Idem, pag. 119.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag.74.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag 122.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 79.

Romul. P. Vonica, op. cit., pag. 180; M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 210.

Romul P. Vonica, op. cit., pag. 181.

Art. 969 alin. 1 Cod civil.

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag 214.

Dumitru Mazilu subliniaza, cu titlu de exemplu, contractele intuitu personae: contractul de mandat international sau contractul de antrepriza inceteaza ca urmare a decesului persoanei fizice sau incetarii activitatii persoanei juridice.

O. Capatana, B. Stefanescu, op. cit., pag. 49.

Dumitru Mazilu, op. cit., pag. 116; M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag. 220

M. Costin, S. Deleanu, op. cit., pag.221.

Autorii M. Costin si S. Deleanu disting dupa cum obligatia creditorului devine imposibil de executat. “Astfel in cazul contractului de leasing, daca din motive mai presus de vointa sa finantatorul in calitate de locator nu poate preda spre folosinta utilizatorului mijlocul de transport inchiriat suporta riscul contractului in sensul ca pierde chiria aferenta, dar utilizatorul nu va fi indreptatit sa pretinda despagubiri”.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4510
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site