IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE

IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE

Sectiunea I

Notiunea, caracterele juridice si conditiile     de validitate a imprumutului de consumatie

Notiune si caractere juridice. Contractul prin care o persoana, numita imprumutator, transmite in proprietatea unei alte persoane, numita imprumutat, o catime de lucruri cu obligatia pentru imprumutat de a restitui la scadenta o cantitate egala de lucruri de acelasi gen si calitate, poarta denumirea de imprumut de consumatie.

Imprumutul de consumatie este un contract real si unilateral, fiind cu titlu oneros, deoarece obligatia de restituire, cat si obligatia de plata a dobanzilor incumba imprumutatului.

Capacitatea partilor. In cazul acestui tip de contract, imprumutatorul trebuie sa aiba capacitatea, respectiv sa indeplineasca cerintele stipulate de catre lege pentru acte de dispozitie si sa fie proprietarul lucrului ce formeaza obiectul contractului, deoarece imprumutul de consumatie este un contract translativ de proprietate. In cazul in care imprumutatorul nu a fost proprietar, dar imprumutatul este de buna-credinta, acesta se va putea apara impotriva proprietarului prin exceptia prevazuta de art. 1909-1910 C. civ.

Imprumutatul trebuie sa aiba si el capacitatea, respectiv, sa indeplineasca cerintele stipulate de lege, privind actele de dispozitie.

Dovada contractului. Aceasta este supusa regulilor generale, la care adaugam unele precizari specifice; - daca valoarea lucrului imprumutat depaseste 250 lei, (ROL), dovada se poate face numai prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata; dovada cu martori este admisibila numai daca imprumutatul consimte la aceasta.

Deoarece contractul are ca obiect o suma de bani ori o catime de lucruri fungibile si este unilateral, inscrisul doveditor al contractului trebuie sa fie scris in intregime de catre imprumutat, ori acesta sa adauge, la sfarsitul actului, cuvintele "bun si aprobat", aratand in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa semneze.

Este suficient ca inscrisul sa fie redactat intr-un singur exemplar, cerinta multiplului exemplar fiind prevazuta numai pentru contractele sinalagmatice. Mentionam ca regulile aratate sunt aplicabile si in ceea ce priveste proba executarii obligatiei de restituire de catre imprumutat, adica in privinta chitantei liberatorii semnate de catre imprumutator.

Sectiunea a - II - a

Efectele imprumutului de consumatie

A Obligatiile imprumutatului

Obligatia de restituire. Aceasta reprezinta principala obligatie a imprumutatului, de a restitui la scadenta lucruri de acelasi gen, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate, indiferent de eventuala scadere a valorii lucrurilor din momentul incheierii contractului si acela al platii (art. 1584 C. civ.). Aceasta obligatie trebuie onorata de catre imprumutat, chiar daca ea nu este stipulata in contract, odata ce predarea s-a facut cu titlu de imprumut, ea trebuie subinteleasa.

Scadenta obligatiei de restituire. Imprumutatorul nu poate cere indeplinirea restituirii inainte de termen ( art.1581 C. civ.). In cazul in care partile indica sursa materiala a restituirii lucrurilor sau a sumei de bani imprumutate, de exemplu prin vanzarea unei case, aceasta prevedere este calificata in literatura de specialitate drept un termen suspensiv incert, ce se transforma de catre instanta, la cererea creditorului, intr-un termen cert. De asemenea, este aplicabila aceasta dispozitie, daca imprumutatul se obliga sa restituie lucrurile cand va dori (cum voluero).

Prescriptia actiunii in restituire. In functie de scadenta obligatiei de restituire se rezolva problema privind inceputul cursului prescriptiei extintive. Deci, in cazul imprumutului cu termen, la expirarea termenului - cand se naste si dreptul la actiune a imprumutatorului - incepe sa curga prescriptia.

In situatia in care, termenul restituirii nu a fost stipulat (art.1582 C. civ.), sau cand s-a stipulat ca imprumutatul va plati cand va putea sau va avea mijloace (art. 1583 C.civ.), ori cand va dori ori se indica numai sursa restituirii, problema devine mai dificila. Insa, pentru aceste motive, consideram ca prescriptia incepe sa curga, in toate ipotezele vizate de catre art. 1582-1583 C. civ. la data incheierii contractului. Restituirea se poate cere in termen de 3 ani de la data incheierii oricarui contract de imprumut (fara termen), ceea ce este in deplina concordanta cu art. 3 si 7 din Decretul nr. 167/1958.

Raspunderea imprumutatului. In cazul in care, la scadenta, imprumutatul se afla totusi in imposibilitate de a restitui lucruri de aceeasi natura, acesta va fi obligat sa faca plata in bani, dupa valoarea pe care o au lucrurile la termenul si in locul unde urma a se face restituirea (art.1585 C. civ.), iar daca terenul si locul restituirii nu au fost determinate, dupa valoarea lucrurilor din momentul si in locul incheierii contractului (art. 1585 alin. 2 C. civ.).

B.Obligatiile imprumutatorului

Raspunderea pentru vicii. Imprumutatorul, in principiu, nu are nicio obligatie (pozitiva). Eventualele cheltuieli de conservare incumba imprumutatului. Imprumutatorul este raspunzator de daunele cauzate prin viciile ascunse ale lucrului (art.1580 C. civ.).

Sectiunea a - III - a

Imprumutul cu dobanda

Notiune. Imprumutatorul pretinde de la imprumutat, pe langa obligatia de restituire, o prestatie oarecare in schimbul transferarii proprietatii bunului imprumutat. Aceasta prestatie consta, de regula, intr-o suma de bani, numita dobanda. De aceea, imprumutul cu titlu oneros poarta numele de imprumut cu dobanda, cu privire la care se aplica unele norme speciale stipulate de catre Codul civil (1587-1590), sau alte acte normative. In cazul acestui tip de contract, avem un dublu obiect, si anume lucrul imprumutat si dobanda.

Lucrul imprumutat. In cazul imprumutului de bani, la scadenta trebuie restituita suma imprumutata.

Dobanda. Pentru ca imprumutul sa poarte dobanda, este necesara o clauza in acest sens, iar daca nu exista clauza, dobanda nu curge de drept. Plata dobanzilor se face la termenele stipulate in contract, iar in cazul in care partile nu au convenit altfel, dobanzile se platesc lunar.

Dovada platii dobanzilor se face potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtia de liberare a debitorului rezultand din remiterea voluntara a titlului, original sau copie legalizata, facuta de catre creditor debitorului (art.1138 C. civ.).

Regula speciala: daca imprumutatorul elibereaza o chitanta de primire a capitalului, fara a face mentiunea in privinta dobanzilor, ele sunt prezumate a fi fost platite (art.1590 C. civ).

Prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor. Deoarece imprumutatul este obligat sa plateasca dobanzile prin prestatii succesive - lunare daca partile n-au convenit altfel - dreptul la actiune relativ la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, termenul calculandu-se de la data exigibilitatii fiecarei rate de dobanda.

Sectiunea a - IV - a

Stingerea imprumutului de consumatie

Prin plata. Contractul de imprumut se stinge prin plata facuta la termenul prevazut in contract sau stabilit printr-o hotarare judecatoreasca ori la data platii efectuata de imprumutat de bunavoie. Deoarece termenul este stabilit, de regula, in favoarea debitorului, plata se poate face in mod valabil si inainte de termen. In cazul imprumutului cu dobanda, se prezuma ca termenul a fost stipulat in interesul ambelor parti, in cazul in care contractul sau legea nu prevede altfel. Imprumutul nu poate oferi achitarea dobanzilor pentru a putea plati inainte de termen, deoarece plata cu anticipatie a dobanzilor este interzisa.

Alte moduri de stingere. Imprumutul se poate stinge, potrivit dreptului comun, si prin alte moduri de stingere a obligatiilor (remiterea de datorie, confuziunea, darea in plata, etc.), inclusiv compensatia, el avand ca obiect lucruri fungibile. In caz de sucombare a oricareia dintre partile contractante, drepturile si obligatiile rezultand din imprumut se transmit asupra mostenitorilor, potrivit regulilor generale, insa termenul restituirii poate fi stabilit in contract in raport cu decesul uneia dintre parti (termen incert). In ceea ce priveste rezilierea contractului - inainte de scadenta - pentru neexecutare (art. 1020 - 1021), aceasta poate fii admisa, inclusiv in materia imprumuturilor banesti ca sanctiune pentru neexecutare, daca imprumutatul, in afara obligatiei de restituire, isi asuma si alte obligatii pe care nu le respecta.