PARTIILE CONTRACTULUI

PARTIILE CONTRACTULUI

RAPORTURILE DINTRE COAUTORI

De cele mai multe ori, inventia este rezultatul unei activitati comune. Si in aceste cazuri, legea, pentru a stabili cine poate pretinde la calitatea de autor, aplica criteriul activitatii creatoare, facand distinctia intre persoanele care au dat numai un ajutor tehnic la realizarea inventiei, carora nu le recunoaste aceasta calitate.

Obiectul unei inventii poate fi divizibil sa u indivizibil.

In primul caz, fiecare coautor, avand aceasta calitate pentru intreaga inventie, este , in acelasi timp, si autorul acelei parti din inventia comuna care este rezultatul activitatii sale personale si care poate fi separata sau folosita distinct de celelalte parti. Astfel, fiecare dintre coautori isi poate exercita drepturile personale nepatrimoniale asupra partii sale, cu conditia de a nu aduce atingere intereselor celorlalti coautori.

In cel de-al doilea caz, desi inventia este divizibila, contributia fiecarui coautor nu poate fi separata, fiecare dintre ei are aceasta calitate pentru intreaga inventie. In acest caz, sumele rezultate din exercitiul drepturilor lor patrimoniale se impart intre ei in mod egal.

Drept urmare, in cazul operei indivizibile, coautorii nu vor putea exercita prerogativele care alcatuiesc drepturile de autor, atat cele personale nepatrimoniale cat si cele patrimoniale, decat de comun acord.

Sumele incasate ca urmare a valorificarii operei comune sau reparatiile patrimoniale acordate pentru folosirea neautorizata a operei, in lipsa unui acord intre coautori, se impart in mod egal intre ei, pe baza prezumtiei egalitatii contributiei lor.

In ceea ce priveste operele divizibile in care partea fiecarui autor poate fi valorificata separat, fiecare coautor isi va putea exercita separat drepturile personale nepatrimoniale asupra partii sale din opera comuna.

O problema legata de coautorat se pune, adesea, in institutile de cercetare, atunci cand cautarea solutiei unor probleme tehnice este incredintata unor colective de cercetare conduse de un responsabil al lucrarii si ajutate de tehnicieni sau laboranti.

Este evident ca, si in aceste cazuri, calitatea de coautor se va stabili in functie de existenta sau inexistenta unui aport creator din partea celui care pretinde recunoasterea acestei calitati.

Pentru tehnicieni sau laboranti, prezumtia este contrara, ei fiind, prin natura muncii lor, simpli executanti ai indicatilor primite. Desigur ca acesta prezumtie poate fi rasturnata, facandu-se dovada aportului lor creator, cu efectele prevazute de lege.

Uneori, se vorbeste de un coautorat legal. Astfel, desi se iveste rar, nu poate fi exclusa ipoteza a doua cereri pentru aceeasi inventie, cu invocarea aceleiasi prioritati, dar emanand de la persoane diferite. Solutia nu poate fi decat recunoasterea calitatii de coautor al aceleiasi inventii, ambilor depunatori.

2.DREPTURILE SI OBLIGATILE PARTILOR

Contractul de licenta creaza obligatii in sarcina licentiatorului si a licentiatului si este oppzabil, de la data inregistrarii la O.S.I.M.tertilor.

I.   OBLIGATIILE LICENTIATORULUI

Principalele obligatii ale licentiatorului sunt:

- obligatia de al pune pe licentiat in situatia de a folosi inventia;

- obligatia de a-i acorda asistenta tehnica;

- obligatia de plata a anuitatilor;

- obligatia de garantie.

A.     OBLIGATIA DE A-L PUNE PE LICENTIAT IN SITUATIA DE A FOLOSI LICENTA

Aceasta obligatie este forma de manifestare a obligatiei de remitere , de predare a lucrului inchiriat. In cazul contractului de licenta, obligatia de remitere este complexa si se materializeaza, in principal prin remiterea descrierii, revendicarii desenelor, a schitelor, planurilor, modelelor, esantioanelor.

Obligatia de remitere poate cuprinde, dupa caz, si pe aceea de transmitere a perfectionarilor si de comunicare a know-how-ului.Perfectionarile ulterioare trebuie remise beneficiarului licentei doar in cazul in care s-a prevazut astfel in contract.Intr-o atare situatie pretul contractului poate fi modificat.

Reprezentand la inceput o simpla obligatie de a da, obligatia de remitere in contractul de licenta a devenit un punct de raportare a unei serii de obligatii secundare care imprima contractului de licenta o fizionomie noua, transformandu-l cel mai adesea intr.o forma speciala de contract de colaborare.

Problema daca, in lipsa unei clauze contractuale, licentitorul este tinut sa transmita beneficiarului perfectionarile aduse inventilor ulterior incheierii contractului este, ca si in cazul cesiunii controversata.

Punctul de vedere care pare sa se impuna, conform cu noile functii ale contractului de licenta, ese acela de a adopta o solutie diferentiata, bazata pe interpretarea contractului, recunoscand existenta unei obligatii de comunicare a perfectionarilor ulterioare, ori de cate ori contractul este de natura a stabili intre parti adevarate raporturi de colaborare.

Importanta acestei obligatii nu mai trebuie subliniata in conditiile actuale,cand informatiile pe care le ofera descrierile de brevete sunt cel mai adesea insuficente pentru a sigura o exploatare rentabila sau optima a inventiei.

B.     OBLIGATIA DE A ACORDA ASISTENTA TEHNICA

Obligatia de a acorda asistenta tehnica beneficiarului poate fi privita in conexiune cu obligatia de remitere.

Nu exista indentitate de continut intre obligatia de acorda asistenta si obligatia de comunicare a know-how-ului.Obligatia de a acorda asistenta tehnica inceteaza o data cu punerea in functiune a obiectului inventiei pentru care s-a transmis dreptul de folosinta, in vreme ce know-how-ul se transmite pentru intreaga durata de folosinta a inventiei. Asistenta tehnica priveste punerea in functiune a inventiei, know-how-ul are ca obiect un complex de cunostinte transmise in scopul explatarii cu maxim de randament a inventiei.

Obligatia de asistenta imbraca doua forme:

funizarea de documentatie;

instruirea personalului beneficiarului;

Yolanda Eminescu socoteste in tratatul sau ca o atare distinctie este adesea greu de facut si ca, in general, asistenta tehnica este mijlocul obisnuit de comuniacre a know-how-ului care constituie "mediul ambiant"al inventiei. Observam reluand ideea lui J.J.Brust., ca obligatia de asistenta tehnica, este in prezent elementul caracteristic cel mai important, care marcheaza contractul de licenta, indepartandu-l din ce in ce mai mult de contractul de locatie din Codul civil.

Obligatia de informare a concedentului este deasemenea expres prevazuta de legislatia unor tari din America Latina in care, de pilda in Venezuela, aceasta are, in contractele de comert exterior, obligatia de a instrui personalul national, pentru a asigura cea mai buna exploatare a obiectului contractului si a stimula activitatiile de dezvoltare si cercetare tehnologica.[7]

Yolanda Eminescu mentioneaza ca titularul brevetului sau succesorul sau in drepturi este obligat, in lipsa unei stipulatii contrare, sa furnizeze beneficiarului asistenta tehnica necesara si executarea programului de formatiune profesionala, care sa asigure in conditiile prevazute de contract punerea in functiune a instalatiei, fabricarea produsului sau utilizarea procedeului care face obiectul contractului.

C.     OBLIGATIA DE PLATA A ANUITATILOR

Licentiatorul este obligat sa mentina bunul in starea de a fi exploatat.Iar in materie de inventii aceasta presupune, in primul rand, plata taxelor de mentinere in vigoare a brvetului.

Plata taxelor de mentinere in vigoare a bevetului incuba titularului brevetului de inventie, iar contarctul de licenta are ca efect transmiterea doar a dreptului de folosinta a obiectului inventiei.

Cu toate acestea, in cazul licentelor exclusive, obligatia de plata a anuitatilor este adesea pusa in sarcina beneficiarului.[10]

D.    OBLIGATIA DE GARANTIE

Obligatia de garantie presupune a asigura beneficiarului garantarea folosintei linistite si utile a inventiei pe toata durata contractului de licenta. Licentiatorul trebuie sa garanteze pe beneficiar pentru tulburarile provenite din partea tertilor, din fapta proprie si contra viciilor.

Obligatia de garantie pentru tulburarile provenite din fapta proprie presupune plata anuitatilor pentru mentinerea in vigoare a brevetului, abtinerea de la concurenta, abtinrea de la cesiunea dreptului si catre alte persoane.Toate acestea trebuie insa examinate prin prisma limitelor licentei, pentru ca drepturile netransmise in mod expres sunt considerate rezervate titularului brevetului.

La incetarea contractului, licentiatorul are obligatia, dupa unii autori, de a prelua stocul de produse fabricate pe baza de licenta si nevandute, in cazul cand o clauza expresa nu rezolva aceasta problema.

Daca pentru unii autori, obligatia de evictiune pentru fapta proprie interzice cedentului sa explateze inventia in cazul unei licente exclusive, pentru a nu face concurenta beneficiarului, pentru alti autori o asemenea concluzie este inadmisibila intru-cat renuntarile la drepturi nu se prezuma.

Tulburarile din partea tertilor pot fi de drept si de fapt. In contra unor tulburari de fapt, cesionarul se poate apara singur, dar exista tulburari de drept care nu pot fi reprimate decat prin interventia titularului brevetului de inventie prin actiunea in contrafacere.

Cat priveste obligatia de garantie pentru vicii, aceasta presupune ca titularul brevetului trebuie sa garanteze pe beneficiar pentru cazul in care dreptul cedat este pierdut ca urmare a anularii brevetului.Cedentul trebuie sa garanteze si ca obiectul contractului este, din punct de vedere tehnic, realizabil si exploatabil. Obligatia de garantie nu include insa si rentabilitatea exploatarii sau valoarea comerciala a licentei acordate.[11]

In opinia Yolandei Eminescu cu privire la garantia pentru vicii, problema se pune diferit, dupa cum este vorba de garantia existentei dreptului sau de garantia purtand asupra exercitarii acestuia.

Problema a format obiect de vii controverse, al carui ecou mia influenteaza si astazi unele jurisprudente.

Trei teorii sunt in prezent. Unii autori, printre care H.Allart si E. Pouillet, se pronunta fara rezerve in favoarea unei asmenenea obligatii, bazandu-se pe analogia contractului de licenta cu contractul de locatiune. Alti autori, ca J. Morel, se situeaza pe pozitie contrara, a carui origine poate fi gasita in explicatia data de M. Planiol naturii contractului de licenta, considerand ca singura obligatie asumata de concedent este de a nu actiona pe beneficiar in contrafacere. Adoptand o pozitie intermediara, A. Casalonga, desi neaga existenta in sarcina cocdentului a vreunei obligasii de garantie a noutatii inventiei, admite totusi posibilitatea pentru beneficiar de a cere rezolotiunea contractuli pentru lipsa de obiect.

Solutia justa, impartasita si de jurisprudenta in majoritatea ei, pare a fi cea a lia A. Casalonga.

Asadar, in ipoteza invalidarii brevetului care serveste drept suport contractului de licenta, trebuie sa recunoastem beneficiarului dreptul de a cere rezolutiunea contractului, fara insa a putea pretinde restituirea redeventelor platite pentru perioada in care a exploatat inventia in temeiul contractului de licenta.

II.        OBLIGATIILE LICENTIATULUI

Principalele obligatii ale beneficiarului licentei sunt:

obligatia de plata a pretului;

obligatia de exploatare a licentei

A.     OBLIGATIA DE PATA A PRETULUI

Contractul de licenta este, in principiu, un contract cu titlu oneros.Pretul licentei trebuie sa fie determinat sau determinabil.Aceasta se stabileste fie in suma fixa, fie sub forma unei redevente, aunui procenr din beneficii, din cifra de afaceri sau din pretul de vanzare a bunurilor obtinute prin exploatarea inventiei.

Redeventele se fixeaza, de obicei, in funcsie de cifra de afaceri realizata de beneficiar prin exploatarea brevetului sau de pretul produselor fabricate sub licenta.

Ioan Macovei precizeaza ca, in contractul de licenta, pretul se poate plati prin folosirea mai multor modalitati, si anume:

o suma forfetara integrala,

o suma globala initiala;

In caz de respectare a obligatilor contractuale, in raport cu gravitatea incalcarii, partea parejudiciata poate cere plata de compensatii sau anularea contractului.

In cazul rezolutiunii contractului de licenta, redeventele incasate pentru perioadele expirate raman castigate brevetarului, deoarece ne aflam in fata unui contract cu executare succesiva, iar rezolutiunea unor asemenea contracte nu produce efecte decat pentru viitor.

Frecvent este utilizata in contractele ce licenta clauza de minimum garanti, constatand intr-o suma minima care se datoreaza indiferent de beneficiile realizate de cesionar.

Yolanda Eminescu precizeaza: clauzele de minimum garanti - care asigura un minimum de fabricatie sau de vanzare din partea beneficiarului licentei, pentru ca brevetatul care a stabilit redeventa sub forma unei cote procentuale sa fie la adapostul unei eventuale inactiuni a beneficiarului licentei - sunt admisibile.

B.     OBLIGATIA DE EXPLOATARE A LICENTEI

In legatura cu dreptul beneficiarului licentei de a exploata inventia, s-a pus problema daca acest drept constituie in acelati timp o obligatie. Autorii deosebesc in acesta privinta licenta exclusiva de licenta simpla. In primul caz, existenta obligatiei de exploatare este neindoielnica intrucat titularul brevetului a transferat,practic toate drepturile sale beneficiarului licentei.

Exploatarea trebuie sa fie personala, consecinta a caracterului intuitu personae al contractului de licenta. Ea trebuie sa fie deasemenea serioasa, efectiva si leala. Din aceasta cerinta, unii autori deduc obligatia beneficiarului, corelativa aceleia a cocendentului, de a comunica acestuia perfectionarile aduse de beneficiar inventiei, dupa incheierea contractului.

Beneficiarul licentei poate avea obligatia de a se aproviziona excusiv de la cedentul licentei, de a se abtine de la orice act de concurenta a cedentului si de a nu exporta produsele fabricate sub licenta.

3.REGIMUL CLAUZELOR RESTRICTIVE

Libertatea contractula a partilor este limitata de acele acte, normative care conditioneaza incheierea contractelor externe, de interdictia stipularii clauzelor abuzive si de incidenta legii antitrust.In acest sens se refera si art.33 al legii tip pentru tarile in curs de dezvoltare, in masura in care interzice cedentului sa impuna beneficiarului licentei restrictii care nu decurg din drepturile oferite de brevet (de exemplu interdictia de a exporta in tarile in care nu exista brevet corespunzator, interdictia de a vinde produse de natura a face concurenta celor brevetate).

In cazul incidentei legislatiei antitrust, nu este vorba de restrictii propriu - zise, ci de aplicarea unei reguli generale care, lasand in principiu, partilor libertatea de a stabili conditiile contractelor de licenta pe care le incheie, le supun unei evaluari din punct de vedere al dispozitilor care interzic orice atingere adusa libertatii comertului, orice incercare de monopolizare a unui sector de activitate.

Sunt interzise clauzele prin care este limitata direct sau indirect exploatarea obiectuliuio brevetat, si anume:

a) fixarea sau limitarea productiei, a vanzarii, a pretului, a publicitatii, a distributiei, a comercializarii sau exportului ori a angajarii de personal;

b) obligarea la aprovizionare cu materii prime sau elemente necesare fabricarii produsului ori utilizarii procedeului, din anumite surse indicate de titularul brevetului;

c) interzicerea utilizarii libere a datelor si informatior transmise, dupa expirarea brevetului;

d)      modificarea, intreruperea sau limitarea activitatii de cercetare si dezvoltare a beneficiarului.

Este interzisa plata de redevente pentru brevetele neexploatate sau fara valoare, transmise in cadrul unor licente globale.

Sunt nule clauzele prin care se interzice sau limiteaza exploatarea unui brevet expirat sau utilizarea know-how-ului transmis, dupa incetarea contractului.

In practica internationala, contractul se combina in multe cazuri cu contractul de asistenta tehnica, pentru a usura firmei beneficiare punerea in aplicare a licentei achizitionate. In alte cazuri, contractele de licenta se incheie in contextul unor acorduri- cadru de cooperare.

Titularul poate sa-i acorde beneficiarului dreptul exclisiv de a folosi licenta nelimitat sau numai intr-o regiune determinata sau sa nu-i acorde exclusivitate, situatie in care el isi rezerva dreptul sa o foloseasca in paralel pe aceeasi piata sau sa o atribuie si unui tert. Sunt cazuri cand titularul vinde la diversi producatori parti din licenta, urmand ca acestia sa se specializeze in fabricarea elementelor componente rezultate, pe care sa le livreze titularului sau unui tert, in vederea asamblarii lor intr-un produs finit .

Uneori, intre doua firme se face un schimb de licente, in sensul ca fiecare pune la dispozitia celuilalt, licenta sa de brevet pentru realizarea de produse diferite sau aplicarea de tehnologii diferite. Se ajunge astfel la operatiunea cunoscuta sub denumirea de cross- licensing.