ASPECTE PRIVIND SISTEMELE ECONOMIEI DE PIATA SI A PLANIFICARII CENTRALIZATE

ASPECTE PRIVIND SISTEMELE ECONOMIEI DE PIATA SI A PLANIFICARII CENTRALIZATE

Gandirea economica moderna celebreaza mecanismul pietelor ca si masini eficiente, neutre din punct de vedere social; pe de alta parte, se pot identifica trasaturi pregnant anti -sociale care genereaza ineficienta la scara larga. Totodata, acest capitol evalueaza ceea ce pentru majoritatea economistilor contemporani constituie singura/principala alternativa, respectiv sistemul economiei centralizate.

PIETELE

Fetisism pentru marfuri

Economia de piata coordoneaza activitatea economica creand conditiile de intalnire a cererii si ofertei de produse/servicii/bani. Pe orice piata, activitatea oricarui grup de intreprinzatori ar fi imposibila fara aprovizionarea de la alti intreprinzatori, iar bunurile realizate astfel trebuie sa dispuna de utilitate pentru alti utilizatori ai acestora. Acest lucru este evident, de exemplu, in cadrul subunitatilor de productie in cadrul unei firme producatoare de masini, dar devine mai greu de decelat in relatiile relatiile dintre producatorul de masini si furnizorul de materii prime. Motivatia acestei "discrepante de perceptie" consta in faptul ca in cazul unitatilor locale de productie este vizibil efortul comun, constient, pentru atingerea unui scop, pe cand, intre diferiti agenti economici, pietele oculteaza capacitatea noastra de a vedea activitatea acestora ca si actiuni conjugate.

In afara unitatilor economice, relatiile persoane-bunuri sau bunuri-bunuri (producere-comercializare) sunt evidente, dar relatiile persoane-persoane raman ascunse. Pe drept cuvant, aceasta stare de fapt a fost etichetata drept fetisism pentru marfuri iar efectele daunatoare sunt independente de relatiile de proprietate. Pentru a putea evalua exhaustiv costul realizarii bunurilor, este necesar a cunoaste atat factorii materiali cat si cei umani si sociali care au contribuit, precum si efectele umane si sociale posibile. Dar singura informatie pe care o asigura pietele - atat pentru proprietate privata cat si pentru cea publica - este cea referitoare la pretul la care se schimba bunurile. Chiar si in cazul in care aceste preturi ar reflecta in mod precis toate relatiile umane si sociale pe care se bazeaza tranzactiile economice, ele nu vor permite producatorilor si consumatorilor sa isi ajusteze activitatile prin prisma constientizarii relatiilor lor cu alti producatori si consumatori. Faptul ca o persoana dispune de date referitoare exclusiv la propria activitate genereaza ne-solidaritate si ineficienta.

Roluri antagoniste

Absenta informatiilor calitative concrete face cooperarea in economia de piata dificila, dar presiunea competitiva o face irationala la nivel individual. Nici cumparatorii si nici vanzatorii nu isi permit sa considere situatia celuilalt. Nu numai ca aceste informatii relevante sunt indisponibile, ci solidaritatea reprezinta o strategie perdanta. Poluatorii trebuie sa isi mascheze impactul agresiv, deoarece plata unei taxe suplimentare sau modernizarea echipamentului va duce la scaderea profitului. Chiar daca un singur producator va incerca un comportament responsabil, ceilalti, promovand o strategie egocentrista, vor forta iesirea de pe piata a acestuia sau re-alinierea la politica generala. In medie si in general, competitia de piata este contrara solidaritatii, indiferent de relatiile de proprietate.

Pietele si ierarhia organizatorica

Informatiile disponbile, stimulentele si rolurile existente in cadrul pietelor submineaza ratiunea muncitorilor de a lua initiativa la locul de munca, chiar si atunci cand au dreptul legal. Consiliile muncitorilor din Iugoslavia au dreptul de a se intalni si lua decizii, dar fortele concurentei ii determina sa isi maximizeze profitul; toate efectele umane nereprezentate in costuri si venituri trebuie ignorate, sub sanctiunea pierderii competitivitatii. Acest gen de rationament calitativ, bazat pe consideratii umaniste, va esua in final, eliminand chiar si aceasta generozitate bazata pe informatii limitate. Deoarece presiunea competitiva militeaza contra satisfactiei la locul de munca, devine perfect fezabil sa angajezi alte persoane pentru roluri de decizie. In primul rand, se erodeaza dorinta muncitorilor de auto-administrare; managerii angajati vor apela la ingineri si administratori care vor transforma locul de munca conform necesitatilor competitive. Chiar si in cazul absentei proprietatii private, delegarea deciziilor tehnice si a celor conexe acestora catre experti duce in final la cresterea fragmentarii muncii, inflamarea prerogativelor manageriale si substituirea obiectivelor muncitorilor cu cele ale managerilor. In curand, aceasta clasa in dezvoltare a coordonatorilor isi va maximiza veniturile alocate si va cauta sa isi pastreze privilegiile sociale si economice.

Predispunerea antisociala

Ultima problema cu pietele este ca ele sunt predispuse la a penaliza bunurile economice cu efecte pozitive colaterale mai mari decat media. Este un fapt recunoscut ca pe piata exista un supra-pret pentru bunurile cu efecte pozitive colaterale si un subpret pentru cele cu efecte negative colaterale. Ce se bucura de o recunoastere mai redusa este faptul ca aceste colateralitati reprezinta regula si nu exceptia in remunerarea bunurilor, motivat de faptul ca preturile de pe piata estimeaza gresit beneficiile si costurile sociale iar resursele sunt alocate irational. Tinand cont de faptul ca preferintele consumatorilor se indreapta catre ofertele mai ieftine si se indeparteaza de ofertele mai scumpe, se explica de ce pietele produc in mod inevitabil un comportament egocentrist si efecte antisociale. In concluzie, pietele obstructioneaza solidaritatea, auto-administrarea si echitatea, generand preturi eronate si alocari ineficiente de resurse.

PLANIFICAREA CENTRALIZATA

Analizele teoretice contemporane [6] arata ca atunci cand proprietatea capitalista este inlocuita cu consilii democratice ale cetatenilor, alocarea specifica pietelor penalizeaza activitatile de executie si favorizeaza cele de conceptie - ce genereaza apatie, egocentrism si centralism. Pietele genereaza in mod predictibil presiuni de diferentiere intre clase si submineaza egalitatea, participarea si auto-administrarea.

Planificarea centralizata eficienta se bazeaza pe urmatoarele premise:

1. cunoasterea cantitatilor de resurse si echipamente disponibile;
2. cunoasterea modalitatilor de combinare a factorilor de productie pentru a obtine efectele dorite;
3. existenta informatiilor despre valoarea sociala a bunurilor finale;
4. existenta posibilitatilor de calcul suficiente pentru a realiza planificari laborioase;
5. posibilitatea manipularii stimulentelor si sanctiunilor pentru a convinge administratorii si muncitorii sa isi realizeze sarcinile.

In cazul ideal in care aceste premise sunt indeplinite, planificatorii centrali pot calcula o productie eficienta si pot alege dintr-o varietate de optiuni stabilirea sarcinile de serviciu si alocarea bunurilor catre consumatori. Totusi, pana in prezent, in toate sistemele de planificare:

in jos merg intrebarile si ordinele, iar de jos in sus pornesc raspunsurile si conformarea;

informatiile esentiale pentru evaluarea efectelor umane sunt inexistente - cu atat mai putin diseminate;

coordonatorii / detinatorii sarcinilor de conceptie monopolizeaza ce informatii sunt necesare pentru luarea deciziilor;

singura autoritate lasata unitatilor de productie este cea de a indeplini sarcinile trasate, folosind resursele alocate.

Pentru a asigura responsabilizarea muncitorilor, planificatorii centrali vor prefera sa desemneze administratori decat sa infiinteze consilii locale si proceduri de control - iar acesti manageri vor avea puteri dictatoriale asupra angajatilor. Deoarece majoritatea populatiei nu va avea acces la informatii cantitative - iar accesul la informatii calitative va fi mai mult decat superficial - nimeni nu isi va putea cristaliza preferintele tinand cont de toate efectele sociale.

Faptul ca organizarea si planificarea muncii nu se realizeaza local, iar in randul marii majoritati a maselor nu se va cultiva auto-administrarea, va genera in final si mai multa apatie. Daca, pe de o parte, pietele ataca sistematic solidaritatea, planificarea centralizata previne auto-administrarea, ambele sisteme de organizare economica generand efecte non-optime si dinamici sociale care promoveaza o conducere din partea clasei coordonatoare. O concluzie necesara este ca economiile nu pot folosi pietele sau planificarea centralizata pentru a atinge conditii egalitare si participative

PRODUCTIA SI CONSUMUL

Chiar daca nu pot fi folosite procedurile de alocare traditionale, se pune intrebarea daca este necesara identificarea de noi modalitati de organizare a productiei si consumului.

Proprietatea privata

Pentru o mare parte a economistilor, proprietatea privata reprezinta un drept fundamental cat si fundatia libertatii politice. Astfel, daca intreprinzatorii nu pot angaja persoane dispuse sa lucreze pentru ei in conditiile impuse de angajator, decurge ca libertatile economice fundamentale sunt incalcate, iar alte libertati sunt amenintate direct.

Dintr-un alt punct de vedere, libertatea economica reprezinta luarea de decizii in proportie directa cu gradul in care persoana respectiva este afectata de rezultatul acestei alegeri economice. Problema in primul caz al libertatii economice este ca libertatea angajatorilor intra in conflict cu cea a angajatilor. In momentul in care actionarii isi exercita libertatea de initiativa pentru a decide cum va opera compania lor, ei incalca libertatea angajatilor de a decide cum sa foloseasca capacitatile de munca proprii - in sensul in care drepturile de proprietate ale angajatorilor au precedenta asupra drepturilor "umane" ale angajatilor. Auto-administrarea, precum si libertatea economica, trebuie exercitata fara a reduce astfel potentialul de dezvoltare a altor persoane.

Contra-argumentul la ideile prezentate este faptul ca angajatii pot sa aleaga sa nu lucreze pentru un anumit angajator si sa devina ei insisi angajatori; aceasta optica ridica trei probleme:

1. Inegalitatea proprietatii asupra factorilor de productie este inconsistenta cu egalitatea de oportunitati pentru a deveni angajator in cele mai bune circumstante si singura optiune pentru majoritatea persoanelor este sa aleaga dintre angajatori;
2. Chiar si daca se porneste cu egalitatea proprietatii asupra factorilor de productie, mentinerea acesteia necesita redistribuirea proprietatii - lucru respins de catre aparatorii libertatii economice ca si incalcare a dreptului de a dispune de resursele proprii fara interferente exterioare;
3. In conditiile in care fiecare ar putea avea oportunitati egale de a fi angajator, aceasta ar asigura doar o sansa egale de a exploata dreptul altora la auto-administrare.

Pe de o parte, proprietatea privata submineaza auto-administrarea persoanelor si a grupelor de persoane; pe de alta parte, submineaza echitatea, definita ca si remunerare dupa efort, intrucat venitul derivat din atributul de posesiune -exclusiv- este nejustificat, asa cum voi incerca sa prezint argumentele lui Michael Albert in capitolul referitor la consum.

Ultimul argument referitor la proprietatea privata este ca, in afara cazului in care marja profitului generat de factorul forta de munca este de foarte mare, maximizarea profitului in conditii competitive presupune ca orice activitate care intareste pozitia muncitorilor in firma va fi subremunerata iar cererea de forta de munca va fi subdimensionata (comparativ cu nivelul social optim), pe cand activitatile care vor submina pozitia muncitorilor vor fi supraremunerate (comparativ cu nivelul social optim) iar cererea de forta de munca va fi supradimensionata. Scoala de gandire economica a "teoriei conflictului in firma" confirma faptul ca primul gen de activitati se refera la activitati caracterizate de participare, cooperare si conditii adecvate de munca, in timp ce al doilea gen de activitati se refera la activitati discriminatorii sau cu ierarhii artificiale. Astfel, toate practicile contraproductive social si economic (discriminare la nivel de salarizare si atribuire de sarcini, exagerarea ierarhiilor si pregatirea la nivelul absolut minim necesar al fortei de munca) reprezinta o parte componenta a strategiilor actuale de maximizare a profitului.

Productia ierarhizata

Se pune intrebarea daca relatiile de productie ierarhizate sunt compatibile cu o structura participativa, echitabila, a economiei. In momentul in care activitatea prestata va fi mecanica si pur de executie, efectul va fi diminuarea respectului de sine, increderii si capacitatii de auto-administrare ; daca aceasta activitate este incitanta si provocatoare, aceasta va determina cresterea capacitatilor de analiza si evaluarea a alternativelor economice. Relatiile de munca ierarhizate afecteaza diferit evolutia indivizilor, astfel incat cei situati in varful piramidei dezvolta o perspectiva  expansionista , iar pentru ceilalti, perspectiva este redusa si predispune la auto-critica. Increderea sau nesiguranta, inteligenta sau ignoranta - toate sunt strans legate de caracterul activitatii depuse.

Daca economia segregheaza forta de munca astfel incat unii realizeaza doar munca de conceptie iar majoritatea doar munca de executie, aceste doua clase vor dezvolta capacitati inegale de a participa in luarea deciziilor economice. Pe cale de consecinta, daca se doreste cresterea participarii economice, trebuie proiectate complexe de munca de care toti sa beneficieze in mod egal.

In organizarea ierarhica, majoritatea fortei de munca este angajata pentru a realiza activitati neinteresante si asupra carora pot exercita foarte putina influenta. Putinii care reusesc sa avanseze vor avea mai multe zile nelucratoare si mai mult timp pentru activitati de conceptie - fiecare promovare ducand la cresterea puterii si a posibilitatilor de dezvoltare personala. Cei care ocupa pozitii favorizante vor depune activitati mult mai placute si vor avea mai multe posibilitati de consum decat subordonatii lor - iar acest lucru se va intampla indiferent daca ierarhia este bazata pe proprietate privata sau pe acces preferential la informatii si deicizii.

Institutii de consum

Relatiile de consum ierarhizate vor crea inegalitati si oportunitati disproportionate de a participa la luarea deciziilor. Chiar si in societatile din economiile de piata, majoritatea deciziilor de consum sunt luate de catre familii si diferite organe ale administratiei publice locale si centrale. Intr-o familie traditionala - patriarhala- exista o ierarhie a influentei asupra deciziilor de consum in care sotul, sotia si copii au grade de autoritate care nu sunt direct proportionale cu gradul in care fiecare este afectat de catre aceste decizii - iar majoritatea procedurilor guvernamentale de decizie sunt similare si la fel de nedemocratice. In consecinta, relatiile sociale si economice in cadrul unei economii participative vor reclama organizarea non-ierarhica a activitatii de consum.

CONCLUZII

Organizarea ierarhica a productiei si a consumului este teoretic posibila in cadrul unei economii participative, existand suficiente motive pentru care aplicarea acestei solutii sa fie durabila. Totusi, exista putine motive pentru a urmari acest parcus, intrucat ierarhia, prin definitie, presupune o influenta disproportionata asupra rezultatelor, iar cei care decid asupra mijloacelor de productie isi vor asigura conditii de munca superioare iar in timp isi vor extinde aceasta influenta si asupra altor sectoare ale vietii sociale. Efectele ierarhizarii consumului si productiei se manifesta in ultima instanta in toate sectoarele economiei, subminand valorile umane, calitatea vietii si a muncii. In acest sens, subscriu la parerea economistului american John Dales exprimata in articolul sau "Asupra socialismului' conform caruia construirea unui sistem economic bazat pe solidaritate, dar care conduce in final la polarizare economica este contrara fundamentului de la care s-a pornit. Rezulta ca o economie participativa necesita noi institutii si proceduri de organizare a productiei, consumului si alocatiei pentru a asigura eficienta, echitate, auto-administrare, solidaritate si varietate.