INCERTITUDINEA SI RISCUL IN EFICIENTA ECONOMICA

1 Semnificatia notiunilor de risc si incertitudine

Decizia de investitie trebuie sa ia in considerare incertitudinea si riscul implicate de proiect. Riscul este o notiune sociala, economica, politica sau naturala a carei origine se afla in posibilitatea ca o actiune viitoare sa genereze pierdere datorita informatiilor incomplete in momentul luarii deciziei sau inconsistentei unor rationamente de tip logic. Riscul exista atunci cand o multime de consecinte nefavorabile sunt asociate unor decizii posibile si se poate cunoaste sau determina sansa acestor consecinte. Cand aceasta sansa nu poate fi estimata cu ajutorul probabilitatilor, analiza se face numai in sfera incertitudinii

Riscul poate fi definit in termeni economici, sociali, culturali si politici.

In termeni economici, procesul de productie - intr-un sens foarte larg - este decis intotdeauna ex ante: incertitudinea in legatura cu rezultatul acestuia poate si trebuie redusa cat mai mult posibil. Confruntarea cu cererea va avea loc intotdeauna ulterior, dupa luarea initiativei de a produce, in conditii firesti de incertitudine. Indiferent de garantiile sau de precautiile luate, va ramane intotdeauna o marja pentru ajustare: cu cat este mai important efortul, cu atat mai mare va fi aceasta marja de incertitudine sau de imprevizibilitate, dat fiind faptul ca este luat in considerare timpul real

In termeni de echitate sau dreptate sociala, problema consta in a nu produce sau vinde sau distribui certitudine, care in orice caz este un sistem de autoamagire, atat in termeni politici (vezi dictaturile din secolul XX) cat si economici (protectia excesiva din partea statului a limitat capacitatea institutiilor sociale de a oferi securitate). Saracia definitiva este o situatie in care nici un risc nu poate fi infruntat si nici o optiune nu poate fi facuta.

In termeni culturali, nici o intreprindere nu este construita doar cu vise si nici una fara. Actiunea pentru a fi un succes, este ghidata in mod necesar de circumstante practice. Scopul oricarei actiuni este definit, implicit sau explicit, de natura profunda a fiintei umane, de visele sale, de viziunea sa despre viata, de cultura sa. Dinamica vietii, sfidarile impuse de risc si incertitudine reclama azi din partea noastra un nou efort creativ de natura sa conduca la reconstruirea si recucerirea notiunii de progres.

Incertitudinea se refera la indoiala pe care o creeaza aparitia unui eveniment viitor. Incertitudinea poate fi descrisa ca suma tuturor pericolelor potentiale din jurul nostru, percepute sau nu. Fiecare individ poate ignora unele din aceste pericole potentiale, poate intreprinde actiuni preventive impotriva altora prin protectie fizica sau financiara, sau poate fi transpus intr-o stare de anxietate care se poate finaliza prin internarea sa in spital.

Nivelurile incertitudinii percepute se reduc atunci cand riscurile devin "acceptabile" in societate. De asemenea, perceptia riscului este legata de existenta unei solutii tehnice adecvate si de senzatia de emotie care o acompaniaza.

Abordarea teoretica a riscului, in general, evidentiaza principalele domenii in care acesta se poate manifesta cu o frecventa mai mica sau mai mare, perturbatiile posibile, intinderea ce o poate avea, precum si felul in care riscul se poate identifica, daca este previzibil sau imprevizibil. Majoritatea metodelor de studiere a riscului ridica problema estimarii probabilitatilor de manifestare a diferitelor consecinte la care se poate astepta cel care ia decizia.

Perceptia riscului de catre un individ sau de catre o organizatie este influentata de:

Ø      Variabilitatea rezultatelor;

Ø      Atitudinea fata de risc;

Ø      Gradul de discretie fata de asumarea / neasumarea riscului.

Fata de risc exista doua tipuri de atitudine:

Aversiune fata de risc;

Toleranta la risc sau dorinta de a-si asuma riscul.

Atitudinea fata de risc va fi influentata de educatie, societate, religie. Aceasta atitudine se poate modifica daca exista o compensatie pentru asumarea riscului, numita prima de risc.

Prima de risc este castigul minim suplimentar fata de valoarea asteptata necesar pentru ca un individ cu aversiune fata de risc sa isi asume un risc.

2. Clasificarea si definirea riscurilor

Literatura de specialiate defineste riscul in general in acelasi mod, dar clasificarea comporta o multime de detalieri, care sunt exprimari ale realitatii. Principalele riscuri la care o organizatie trebuie sa raspunda sunt: riscul de tara, riscuri la nivelul economiei nationale si riscuri specifice organizatiei.

2.1. Riscul de tara

Riscul de tara[3] este riscul de materializare a unei pierderi datorate situatiei si evolutiilor politice si macro-economice din tara partenera, in situatia investitiilor straine directe.

Riscul de tara este un indicator orientativ care reflecta performantele economice si stabilitatea politica a unei tari si depinde de conjunctura economica si de politica internationala. Aprecierea riscului de tara utilizeaza sisteme de evaluare a riscurilor, bazate pe metode statistice si analize comparative. Aceleasi tipuri de sisteme se utilizeaza si pentru semnalarea riscului unei banci sau a unei firme.

Riscul de tara este un concept multidimensional si reprezinta o notiune agregata care ofera o imagine sintetica asupra gradului de risc la care este expusa o afacere sau investitie. Principalii factori care influenteaza riscul de tara, sunt[4]:

factori economici interni (factori de stare a economiei nationale -PIB, formarea bruta a capitalului fix; factori sectoriali-ponderea sectorului primar, secundar si tertiar in PIB, deficitul public; factori determinati de dimensiunea pietei interne -nivelul cererii, oferta globala, nivelul concurential, indicele preturilor de consum; factori ai situatiei finanaciare interne -fiscalitatea, viteza de circulatie a monedei, rata lichiditatii monetare, rata medie a dobanzii, rata economisirilor, volumul tranzactiilor bursiere, volumul creditelor acordate, accesibilitatea pe piata creditului si cea de capital, siguranta sistemului bancar; factori geografici -resursele naturale, dependenta de importul de petrol si energie, accesibilitatea formelor de relief, densitatea retelei de transport si comunicatii si calitatea infrastructurii in general).

- Factori economici externi: factori generati de situatia comertului exterior -volumul exporturilor si al importurilor, ponderea exportului/importului in PIB, intensitatea participarii la schimburile internationale; factori generati de gradul de indatorare externa - datoria externa bruta si neta, ponderea datoriei externe in PIB, deficitul primar, serviciul anual al datoriei externe; factori ai capitalului strain atras -volumul total al investitiilor straine, rata investitiilor nete, distributia sectoriala a investitiilor straine, gradul de permeabilitate al economiei fata de investitiile straine; factori generati de situatia balantei de plati externe si a cursului de schimb valutar - accesibilitatea pietei valutare, regimul valutar, stabilitatea cursului de schimb valutar, soldul contului curent;

- Factori politici: sistemul legal; forma de guvernare sistemul partidelor politice; personalitati politice; stabilitatea si permanenta politicilor guvernamentale; statul si institutiile sale; mecanismele de control (sprijinul societatii civile, influenta opozitiei, coruptia)

- Factori sociali: factori ai fortei de munca -resursele de munca disponibile, populatia ocupata, rezerva de munca, costul fortei de munca, productivitatea muncii, nivelul educational; factori ai populatiei (populatia totala, rata de crestere a populatiei, densitatea populatiei, gradul de urbanizare

- Factori culturali (eterogenitatea culturala si religioasa, nationalismul)

- Factori ai influentei externe asupra mediului social (atitudinea fata de capitalul strain, dispute regionale externe).

In majoritatea lor evaluarile de risc de tara se bazeaza pe metoda scorurilor numerice sau litere prezentate pe scara graduala si sunt realizate de institutii specializate, reviste sau banci, ca de exemplu: The Economist, Business Environment Risk Intelligence (BERI), Political risk services (PRS), Euromoney, etc., care stabilesc un numar de indicatori cu un numar de puncte.

2.2. Riscul la nivelul economiei nationale

O clasificare mai complexa[5] defineste riscurile la nivelul economiei, astfel: risc politic, risc legislativ, risc concurential, risc monetar, risc valutar, risc comercial, riscul daunelor accidentale si risc financiar.

2.3. Riscurile intreprinderii

La nivelul organizatiei riscurile pot fi grupate in urmatoarele categorii : riscul economic (de exploatare), riscul financiar (incluzand riscul de faliment), riscul comercial, riscul fabricatiei; riscul social; riscul juridic; riscul in investitii (incluzand investitiile in piata de capital).

Desigur ca riscurile mentionate isi aduc aportul intr-o masura mai mare sau mai mica la strategia investitionala a intreprinderii. Dintre riscurile care au o pondere mare in riscul total la care se expune intreprinderea, in procesul deciziei de investitii de capital sunt: riscul economic, riscul financiar si riscul de faliment.

2.3.1. Riscul economic

Riscul economic reprezinta incapacitatea firmei de se adapta la timp, cu cel mai mic cost la variatiile mediului. Dupa natura activitatii si pozitia sa in mediul economic, rezultatele firmei sunt influentate de o serie de evenimente economico-sociale (cresterea pretului energiei, cresterea salariilor, accentuarea concurentei, inovatia tehnologica etc.). Gradul de sensibilitate al rezultatului economic face din fiecare firma o investitie mai mult sau mai putin riscanta. Riscul nu depinde doar de factori generali (pret de vanzare, cost, cifra de afaceri), ci si de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor fata de volumul de activitate.

In acest context o importanta deosebita prezinta clasificarea cheltuielilor in fixe si variabile, grupare efectuata pe termen scurt, deoarece pe termen lung toate cheltuielile sunt considerate variabile.

O modalitate de masurare a riscului o reprezinta analiza cost-volum-profit, denumita si analiza pragului de rentabilitate. Pragul de rentabiltate este denumit si cifra de afaceri critica, sau punct mort operational, fiind considerat punctul la care cifra de afaceri acopera cheltuielile de exploatare, iar rezultatul economic este nul. Dupa acest prag, activitatea firmei devine rentabila, generand profit. Determinarea pragului de rentabilitate se poate face in unitati fizice sau valorice, pentru un singur produs, sau pentru intreaga activitate a firmei.

2.3.2. Riscul financiar

Riscul financiar general caracterizeaza variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenta structurii financiare a firmei. Capitalul unei firme este format din:

capitalul propriu;

capitalul imprumutat.

O intreprindere care recurge la imprumuturi trebuie sa suporte si cheltuielile fimanciare aferente. Indatorarea unei firme, prin marimea si costul ei, antreneaza o variabilitatea a rezultatelor, modificand deci riscul financiar. Avand in vedere diferenta nivelului de remunerare a celor doua componente se poate trage urmatoarea concluzie: remunerarea capitalului imprumutat este inferioara remunerarii capitalurilor proprii, ceea ce poate justifica recurgerea la indatorare ca o posibila cale de crestere a rentabilitatii. Aceasta presupune cautarea unei structuri optimale a capitalurilor intreprinderii, in vederea minimizarii costurilor si cresterii rentabilitatii. Insa, unei cresteri a indatorarii ii corespunde o crestere a riscului financiar, ceea ce genereaza atitudinea actionarilor de a cere o rentabilitate a capitalurilor proprii (pentru a acoperi cresterea riscului).

Evaluarea riscului financiar se face cu ajutorul:

- indicatorului de pozitie (absolut si relativ) fata de pragul de rentabilitate global;

- coeficientul de elasticitate.

Se evalueaza datele redate in bilantul contabil, facandu-se conexiunea bilant contabil si bilant financiar. Strategia manageriala financiara consta, pe de o parte, in a determina afectarea posibila a rentabilitatii, si pe de alta parte, a elabora o serie de politici, tinand cont de risc.

2.3.3. Riscul de faliment

Riscul de faliment intereseaza, atat investitorul potential, cat si managerul intreprinderii. Majoritatea organismelor financiare sunt preocupate de elaborarea unei metode de predictie a riscului de faliment, pornind de la o grupare de rate strans corelate cu starea de sanatate sau cu cea de slabiciune a societatilor comerciale.

In principiu se determina o functie care estimeaza probabilitatea ca o intreprindere sa inregistreze pierderi si datorii si in consecinta, sa fie in imposibilitatea de a-si onora clientii si bancile care i-au acordat credite (firma sa fie insolvabila).

Riscul de faliment este analizat sub urmatoarele aspecte esentiale pentru procesul decizional:

analiza statistica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial;

analiza sensibilitatii profitului;

analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor;

analiza functionala a riscului de faliment;

analiza strategica a riscului de faliment.

3. Riscul in procesul investitional

Riscul in procesul investitional este o masura a tuturor efectelor unei investitii si in general se exprima cantitativ (de exemplu riscul de a pierde banii in investitia "x" este de 20%). Riscul investitional este influentat de alte tipuri de risc, fiind situat "intr-un spatiu de risc". Principalele tipuri de risc care influenteaza riscul investitional pot fi: riscul economic si financiar, riscul tehnologic, riscul organizational, riscul de piata si riscul de mediu. Dupa ce "riscurile asociate" riscului investitional au fost identificate si masurate si s-au stabilit posibile forme de expunere la risc este necesar a se realiza balansul intre nivelul riscului si nivelul profitului asteptat.

In orice situatie de investitii riscul se analizeaza din urmatoarele puncte de vedere:

Expunerea la risc, avand in vedere ca pe termen lung riscurile sunt evitabile. Analiza in procesul investitional evidentiaza cum riscurile certe pot fi evitate sau minimizate;

Marimea expunerii la risc, se masoara prin determinarea ponderii riscului de investitii in riscul total; orice influenta catastrofica a unui element de risc trebuie semnalata, de aceea in procesul investitional se procedeaza la analiza de fezabilitate a investitiei, incluzand proiectii ale actiunilor in viitor;

Costul riscului, este determinat de costul evitarii riscului sau a minimizarii acestuia;

Corelatia riscurilor. Cu cat sunt mai multe tipuri de risc cu atat mai importanta este realizarea si cunoasterea legaturilor intre elementele de risc.

Riscurile sunt diferite din punctul de vedere al importantei investitiei si depind de categoriile de investitii in care intervin[7]:

a) Aspecte economice generale :

resursele naturale care se utilizeaza in procesul tehnologic (de exemplu, padurea de unde se obtin bustenii utilizati in productia de cherestea);

existenta unei agriculturi care serveste ca resurse in industria agro-alimentara ;

cererea viitoare de bunuri de consum susceptibile de crestere datorita cresterii previzionate a populatiei sau cresterii puterii de cumparare;

importurile, cu identificarea domeniilor sau a produselor de substitutie;

sectorul de productie exploatat cu succes in tari cu un nivel tehnologic asemanator si comparabil din punct de vedere al resurselor de capital, de munca, resurse naturale si context economic;

legaturi posibile cu alte industrii, nationale sau internationale;

posibilitatea ca productia existenta sa intre in mijlocul unei interogari amonte sau in aval (de exemplu industria petrochimica alimentata de o rafinarie);

posibilitatea de diversificare (de exemplu, o fabrica de produse farmaceutice pe linga un complex petrochimic);

posibilitatea de dezvoltare a unei capacitati de productie existenta cu scopul realizarii de economii importante;

costurile factorilor de productie;

posibilitatea de exploatare;

climatul general de investitii.

b) Investitiile de inlocuire

Riscurile in aceasta categorie de investitii sunt in general mici. De exemplu, inlocuirea unui utilaj uzat cu unul qvasi identic nu modifica esential procesul de productie, cantitatea consumata de materii prime, materiale, forta de munca, etc si nici cantitatea de produse realizate.

c) Investitiile de modernizare

In acest caz, riscurile sunt in general limitate. De exemplu, utilizarea unui utilaj mai performant, nu poate, apriori, decat sa imbunatateasca productivitatea. Dar, este posibil si in acelasi timp probabil, ca cererea sa descreasca, deci nivelul stocurilor sa fie prea ridicat.

d) Investitii de dezvoltare (expansiune)

In acest caz exista un risc de importanta medie. De exemplu, achizitia unei linii de fabricatie care permite cresterea volumului productiei pune problema acuratetei previziunii vanzarilor care stau la baza deciziei de investitii. Riscurile sunt determinate de doi factori importanti: cererea si pretul produselor.

e) Investitii strategice

Riscurile in aceste investitii sunt foarte importante. De exemplu, infiintarea unei societati comerciale mixte, constructia unei fabrici in strainatate, restructurarea sau automatizarea proceselor de productie, lansarea unei game de produse, etc., sunt actiuni pe termen lung care presupun realizarea unui numar de studii de marketing prealabile.

Constructia unei noi fabrici in strainatate implica, de exemplu urmatoarele riscuri:

riscul politic (instabilitatea politica si economica);

riscul tehnic (obtinerea performantelor proiectului dupa un timp mai indelungat, defectiuni grave ale echipamentelor);

riscul economic (oscilatiile preturilor sau al cererii, criza energetica sau a materiilor prime);

riscul ecologic (degradarea mediului, aparitia noxelor, infestarea terenului si a apei);

riscul finanaciar (devalorizarea monedei locale, imposibilitatea transformarii monedei locale in valuta convertibila).

Restructurarea tehnologica sau automatizarea procesului de productie poate intampina urmatoarele riscuri:

constituirea unui volum mare de stocuri de produse datorita supra-ofertei din partea competitorilor care pot fi competitivi in aceeasi masura;

intirzieri din cauza dificultatilor de a organiza activitati de mentenata a echipamentelor.

Lansarea unei game de produse pe piata poate intampina urmatoarele riscuri:

respingerea produselor de catre piata;

aparitia unor produse mai competitive.

In piata de capital investitiile, concretizate in titluri financiare (actiuni, obligatiuni, derivate), se caracterizeaza prin:

Castig sau profit sau dobanda (Engl. return);

Risc sau volatilitate, masurata prin deviatia standard sau dispersia castigurilor;

Rata profitului investitiilor de capital sau costul capitalului.

In investitiile financiare principalele surse ale riscului sunt fluctuatia ratei dobanzii, riscul financiar al afacerii si inflatia. De aceea riscul total are doua componente: riscul sistematic si riscul nesistematic.

Riscul nesistematic poate fi diminuat prin diversificarea portofoliului, dar cel sistematic nu poate fi controlat. De aceea castigul este dat de relatia:

unde:

rata asteptata a castigului (de revenire a capitalului)

rata de revenire fara risc

rata de revenire asteptata a pietei

rata activului (capitalului)

Principalele riscuri in piata financiara se pot grupa in riscuri generale si riscuri particulare.

Riscurile generale pot fi:

riscul pietei: incertitudinea evolutiei viitoare a preturilor titlurilor financiare;

riscul momentului: posibilitatea pierderilor sau reducerii castigurilor     prin plasarea intr-un moment nepotrivit;

riscul schimbarii cadrului legislativ, in special in economiile in tranzitie;

riscul inflatiei: consta in reducerea puterii de cumparare a banilor si a profiturilor in cazul investitiilor cu venituri fixe.

Riscuri particulare pot fi:

riscul afacerii, generat de incertitudinea privind cererea si oferta de piata a produselor si serviciilor oferite;

riscul optional, determinat de incertitudinea asupra formei titlului de valoare;

riscul vandabilitatii, se refera la viteza de tranzactionare a titlului pe piata;

riscul solvabilitatii, se refera la capacitatea de a converti in bani lichizi titlurile emise;

riscul creditului este determinat de posibilitatea ca la scadenta emitentul sa nu poata plati valoarea titlului sau dobanda.

Aceste riscuri sunt percepute diferit de emitent si de investitor.

Riscul emitentului este ca emisiunea sa nu fie absorbita integral de piata, nereusind sa dispuna de sumele necesare si deci sa nu poata realiza obiectivele de dezvoltare preconizate.

Riscul investitorului este cel al increderii acordat emitentului de titluri financiare

Rata de piata a profitului asteptat din investitia de capital (Engl. expected market rate of return on equity) cuprinde o parte a profitului "fara risc" si un risc de piata asteptat al capitalului ( Engl. expected equity risk premium).

De exemplu: daca se cunoaste prima (premium-ul) de risc de capital ca fiind o medie istorica de 5.5% si se adauga la rata fara risc de 7,5% (care poate fi castigul cotat la maturitate pentru obligatiuni guvernamentale) rezulta 13%, ceea ce inseamna ca investitorii de capital asteapta o rata de profitabilitate (rentabilitate) de 13% pentru capitalul investit, incluzand dividendul si capitalul castigat.

Castigul obtinut din obligatiuni guvernamentale, care poate fi considerat ca fiind rata fara risc, variaza de la tara la tara in functie de inflatie. Cu cat este inflatia mai mare cu atat castigul nominal este mai mare si atunci rata profitabilitatii asteptata este mai mare.

In analizele de risc se utilizeaza distributiile de probabilitate subiective referitoare la profiturile nete anuale sau fluxurile de numerar (cash flows) obtinute prin aplicarea proiectului de investitii. Intrucat profiturile nete sunt determinate de o multitudine de factori, acestia sunt studiati pentru a se stabili o singura distributie de probabilitate considerata tipica pentru profiturile nete anuale ale investitiei de-a lungul intregii sale durate de viata economica.

Evaluarea proiectelor de investitii in conditii de risc se bazeaza pe folosirea unor indicatori si criterii de eficienta economica calculati tinand seama de caracterul probabilistic al finalitatii proiectelor de investitii.

4. Criterii economice de analiza a riscului in proiectele de investitii

Analiza riscului si incertitudinii in proiectele de investitii se bazeaza pe metode statistico-matematice a datelor privind evolutia previzionata a indicatorilor de venituri, costuri, profit, flux de numerar, etc. Cand mediul este incert in realizarea previziunilor, de regula, se utilizeaza metoda scenariilor .

Principalele metode utilizate in analiza riscurilor si incertitudinii sunt[9]:

Criteriul Bayes- Laplace

Criteriul maximizarii

Criteriul Maximax

Criteriul Hurwics

Criteriul minimizarii sau maximizarii regretelor

a)      Criteriul Bayes - Laplace

Criteriul se bazeaza pe presupunerea ca probabilitatea de egalizare a nivelului cererii pentru produse sau servicii oferite de diferite proiecte de investitii care au diferite capacitati implica o cerere diferita.

b)      Criteriul maximizarii

Criteriul maximizarii, prin care se obtine un profit maxim cu un risc minim, porneste de la presupunerea pesimista prin care un investitor va alege sa obtina un profit minim, dar sigur in locul unui profit maxim, dar nesigur. Bazandu-se pe acest rationament, investitorul va alege un proiect care sa-i aduca un profit maxim cu o capacitate de productie minima.

c)      Criteriul Maximax

Criteriul maximax, inversul criteriului maximin se bazeaza pe presupunerea ca orice investitor este opimist si va alege o varianta de proiect de investitii care sa-i aduca un profit maxim, dar la un risc maxim.

d)      Criteriul Hurwicz

Criteriul lui Hurvicz sau criteriul minimax se bazeaza pe presupunerea ca un investitor nu este nici optimist, nici pesimist. Acest criteriu utilizeaza metoda scorurilor alegand intre variantele de proiecte de investitii favorabile si nefavorabile. In functie de atitudinea investitorului fata de risc se dau variantelor de investitii note de importanta intre 0 si 1. Daca investitorul are aversiune fata de risc, adica este prudent, va avea in vedere obtinerea unui profit minim din proiectele de investitii si va acorda un scor mare acestor variante (peste 0,65), iar variantelor care aduc un profit mare, dar nesigur un scor mic (sub 0,35).

e)      Criteriul minimizarii sau maximizarii regretelor

Criteriul minimizarii sau maximizarii regretelor ia in considerare pierderile bazate pe costuri de oportunitate rezultate din decizii eronate. Se presupune ca investitorul va regreta alegerea unei variante considerata dezavantajoasa. Regretele sau costurile de oportunitate pentru decizii incorecte se determina prin diferenta dintre profitul prezent si profitul maxim care s-ar obtine pentru un anumit nivel al cererii de produse sau servicii. Se alcatuieste matricea regretelor, utilizand urmatorii pasi de lucru:

Pasul 1: Se previzioneaza profitul maxim pentru fiecare cerere de produs;

Pasul 2: Se compara profitul maxim obtinut intr-o varianta de proiect de investitii cu profitul maxim obtinut in toate celelalte variante, pentru aceeasi cerere de produse, calculandu-se diferentele;

Pasul 3: Se construieste matricea regretelor;

Pasul 4: Se alege regretul maxim pentru fiecare varianta de proiect de investitii;

Pasul 5: Se decide asupra variantei optime.

Metoda pragului de rentabilitate

In studiile de fezabilitate intocmite pentru obtinerea unui credit bancar care sa finanteze obiectivul de investitii pentru evaluarea riscului se utilizeaza metoda pragului de rentabilitate, combinata cu analiza de senzitivitate (tratata in cap. 9).

Calculul si analiza pragului de rentabilitate consta in:

- estimarea proportiilor de cheltuieli variabile, respectiv cheltuieli fixe, pentru fiecare dintre urmatoarele elemente de cheltuieli care se refera la exploatarea obiectivului de investitii:

costul marfurilor vandute;

materii  prime si materiale,

materiale consumabile;

energie, apa;

alte cheltuieli materiale;

servicii executate de terti;

impozite, taxe si varsaminte asimilate;

cheltuieli cu personalul;

cheltuieli cu diferente de curs valutar.

De regula, cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu dobanzile si celelalte categorii de cheltuieli cuprinse in proiectia contului de rezultate si care nu sunt mentionate mai sus, se considera conventional constante (fixe) in proportie de 100%.

calculul cheltuielilor variabile totale si a cheltuielilor fixe totale si determinarea pragului de rentabilitate contabil pentru fiecare perioada cuprinsa in previziune, utilizand urmatoarea formula:

[13 ]

unde:

Prc - pragul de rentabilitate (%)

Cf - totalul cheltuielilor fixe

V - totalul veniturilor

Cv - totalul cheltuielilor variabile

Pentru a se determina pragul de rentabilitate fizic:

Nr.produse la pragul de rentabilitate este raportul dintre cheltuielile fixe si contributia pe produs.

Marja contributiei se determina ca raport intre contributia pe unitate de produs si pretul unitar de vanzare.

Interpretarea rezultatului obtinut este:

Daca pragul de rentabilitate (punctul critic) anual este mai mic decat 100% activitatea asigura realizarea de profit (sau, dupa caz, fluxuri de lichiditati nete pozitive) in cazul realizarii veniturilor si cheltuielilor (sau, dupa caz, a intrarilor si iesirilor de lichiditati) proiectate.

- Daca pragul de rentabilitate (punctul critic) anual este mai mare decat 100% activitatea nu asigura realizarea de profit (sau, dupa caz, fluxuri nete de lichiditati pozitive) in cazul realizarii veniturilor si cheltuielilor (sau, dupa caz, a intrarilor si iesirilor de lichiditati) proiectate.

- In cazurile in care, pragul de rentabilitate (sau, dupa caz, punct critic al intrarilor de numerar) anual al unor perioade anuale cuprinse in perioada de creditare, este mai mare de 90%, acele perioade se vor considera riscante, sau deosebit de riscante, in privinta capacitatii de rambursare a ratelor si dobanzilor, fiind necesar ca proiectia fluxurilor de lichiditati nete aferente sa se realizeze lunar, sau trimestrial.

- Daca in cadrul unei proiectii lunare sau trimestriale se obtin valori supraunitare ale punctului critic al intrarilor de lichiditati, in alternanta cu valori subunitare, riscul se va aprecia tinandu-se cont si de specificul activitatii, semnul fluxurilor de lichiditati cumulate la sfarsitul perioadelor subanuale din cadrul proiectiei, valoarea punctului critic obtinuta la nivelul intregului an, gradul de acoperire a serviciului datoriei lunar si anual.

Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate inseamna stabilirea gradului de sensibilitate a proiectului de investitii la modificarile ce apar in activitatea de utilizare a obiectivului de investitii pe parcursul duratei de viata sau de utilizare. Dintre modificarile ce pot apare in viitor, exemplificam: schimbarea pietei de aprovizionare, a resurselor de materii prime, a preturilor acestora; uzura morala care determina scaderea preturilor la echipamentele de mana a doua; cresterea salariilor; cresterea preturilor energiei si gazului, schimbari in piata de vanzare, modificarea cantitatilor cerute pe piata, deci modificarea nivelului productiei, prelungirea sau scurtarea duratei de realizare a obiectivului de investitii sau a perioadei de atingere a parametrilor proiectati, depasirea sau diminuarea volumului de investitii prevazut initial, etc. Aceste modificari ce pot apare constituie riscul si incertitudinea in procesul investitional. Deci investitia reprezinta o cheltuiala certa pentru un viitor incert. Consecinta modificarilor este modificarea ratei interne de rentabilitate a proiectului de investitii, ceea ce impune recalcularea.

Analiza de senzitivitate presupune deci imaginarea tuturor modificarilor posibile si previzionarea valorii nete actualizate cu o rata interna de rentabilitate adecvata prin metoda scenariilor in care, pe baza previziunilor initiale se modifica unele variabile si se recalculeaza eficienta economica a proiectului, pentru a se lua decizii.

Analiza sensitivitatii unui proiect de investitii trebuie sa stabileasca efectele asupra eficientei viitoare a obiectivului de investitii datorate modificarilor care pot apare in timpul duratei sale de viata. Cele mai probabile modificari pot fi:

Ø      epuizarea resurselor initiale;

Ø      modificari in structura pietei aprovizionarii;

Ø      variatia preturilor pe piata materiilor parime sau utilitatilor;

Ø      cresterea salariilor personalului;

Ø      aparitia uzurii morale a echipamentelor;

Ø      cresterea sau reducerea volumului de productie, datorat miscarilor pietei, etc.

Toate modificarile care apar modifica la randul lor rata interna de rentabilitate.

Analiza de senzitivitate se realizeaza si dupa luarea deciziei de investitii, pana la punerea in functiune, sau in primii ani de la punerea in functiune, daca variabilele se modifica.