CRIZA ENERGETICA SI IMPLICATIILE SALE IN ECONOMIA MONDIALA

CRIZA ENERGETICA SI IMPLICATIILE SALE IN ECONOMIA MONDIALA

Introducere

Productia de energie trebuie sa se dezvolte cu un pas inainte fata de productia de bunuri materiale. Analizand dezvoltarea istorica a civilizatiei umane, se poate observa ca perioadele de dezvoltare economica si progres social au fost conditionate de descoperirea unor noi resurse energetice.

Astazi, folosirea energiei este o problema de grad de civilizatie, de etica si echitate. Criza energetica si a materiilor prime a determinat tarile dezvoltate sa-si modifice strategia de crestere economica si a modelului energetic. Aceasta problema este analizata in acest capitol, scopul finnd acela de identificare a surselor alternative de energie.

Obiective operationale

Dupa parcurgerea acestui capitol veti putea sa:

- explicati aparitia si adancirea crizei energetice;

- analizati tranzitia materio-energetica;

- identificati implicatiile resurselor energetice asupra incalzirii globului;

- evaluati posibilitatea gasirii surselor alternative de enrgie.

Cuvinte cheie

Principalele cuvinte cheie ale acestui capitol sunt: model de crestere materio-energofag, surse alternative de energie, fisiune nucleara, energie geotermica.

Prin natura, caracterul si mai ales prin implicatiile sale, criza energetica a constituit un fenomen mondial, o problema globala a omenirii. Problemele energiei si ale crizei energetice au o determinare tehnico-economica, politica si sociala. In ceea ce priveste criza energetica, determinantii politici si economici sunt esentiali, judecand prin prisma mutatiilor petrecute in raporturile de forte pe plan politic si pe plan economic international. Superioritatea unei civilizatii este demonstrata nu numai prin cantitatea de energie produsa, ci si prin modul in care se foloseste. Folosirea energiei este o problema de grad de civilizatie, de etica, deoarece dezvoltarea constiintei care sa inlature risipa este imperios necesara. Folosirea energiei este si o problema de echitate deoarece discriminarile in consumul de energie sunt incompatibile cu statutul civilizatiei moderne.

Producerea energiei depinde de existenta unor resurse specifice de materii prime care pot fi combustibili fosili (carbuni, petrol, gaze naturale) sau combustibili minerali (uraniu, plutoniu). Pentru extragerea in stare pura a minereurilor este nevoie de energie; o cantitate corespunzatoare de energie permite extinderea rezervelor de materii prime naturale, precum si crearea unor inlocuitori sintetici, ceea ce contribuie la marirea resurselor materiale. Asadar, in cadrul binomului materii prime-energie, cea din urma are un rol esential.

Analizand dezvoltarea istorica a civilizatiei umane, se poate constata ca perioadele de progres intens au fost intotdeauna conditionate de descoperirea unor noi resurse energetice si de materii prime, de inventarea unor tehnologii superioare.

Pana la inventarea masinii cu aburi, principala sursa de energie era lemnul, dupa aceea, pe prim plan a trecut carbunele, care la inceputul secolului XX acoperea peste 90% din consumul energetic mondial. Folosirea la scara industriala

a motorului cu ardere interna a creat necesitatea trecerii la o alta sursa energetica - petrolul - cu o mare putere calorica, usor de depozitat si de transportat (Anexa 3).

Sigur, azi omenirea se confrunta cu o criza a energiei si a materiilor prime.

Restrictiile impuse de crize nu pot sa nu genereze conflicte. Daca aceste materii prime ar fi nelimitate, ar exista o sansa de evitare a conflictelor.

Adesea criza energetica declansata la scara mondiala este privita in mod simplist prin criza evenimentelor din 1972 - 1973 (primul soc petrolier), evenimente care au condus la majorarea pretului barilului de titei de la 2,28$ la 22$ / baril, printr-o decizie a OPEC care si-a diminuat productia de titei pastrand oferta mondiala la un anumit nivel.

Criza economica este o criza structurala izvorata din faptul ca in actuala civilizatie a petrolului omenirea consuma cu precadere din aceasta resursa neregenerabila ce ocupa in unele statistici cea mai mica pondere in totalul rezervelor de resurse energetice (epuizabila in maxim 150 de ani).

O dimensiune a crizei energetice este data si de faptul ca exista o polarizare geografica a rezervelor si producatorilor de titei, pe de o parte si a consumatorilor de petrol pe de alta parte.

Petrolul a constituit pricina ruinei pentru unele state sau o sursa a prosperitatii pentru altele. El a modificat chiar si ierarhia natiunilor.

STN petroliere sunt invinuite ca au creat pe piata internationala a petrolului o anumita supraoferta exploatand nemilos rezervele petroliere si inghetand pentru 25 de ani preturile internationale ale petrolului.

Tarile industrializate detineau controlul politic asupra acestui izvor inca din 1914, dar acest control nu dureaza decat pana in 1960 cand se infiinteaza OPEC - 16 state membre: Arabia Saudita, Emirate, Qatar, Libia, Algeria, Iran, Irak, Gabon, Nigeria, Ecuador, Venezuela, Indonezia, Kuweit, Siria, Iordania, Bahrein.

Companiile internationale au hotarat punerea in exploatare a unor zacaminte petroliere din Alaska (ce necesitau cheltuieli mult mai mari decat cele de la Marea Nordului si din Orientul Mjlociu) astfel ca SUA incurajeaza cresterea pretului petrolului din Orientul Mijlociu in sensul alinierii lui la costul noilor zacaminte.

Originea majorarii pretului titeiului se afla in tarile dezvoltate.

Astazi stabilirea pretului petrolului se face dupa reguli speciale, tinand cont de interactiunea intre strategia exportatorilor, strategia companiilor internationale si evolutia cererii .

Tarile membre OECD isi reorienteaza incepand cu 1980 dezvoltarea economica spre industrii consumatoare de cantitati mai mici de energie si spre programe nucleare.

Astfel in 1983 exporturile OPEC se reduc la jumatate si alte tari in curs de dezvoltare trec la dezvoltarea propriilor industrii petroliere. Mexic si alte 30 de state sunt producatori si exportatori de petrol non OPEC.

Criza mondiala de tehnologii afecteaza producerea si utilizarea energiei in industria mondiala extractiva si prelucratoare.

Se pare ca actuala criza de energie nu este generata de insuficienta resurselor, ci de lipsa tehnologilor de punere in valoare a resurselor. Cauzele crizei trebuie cautate in vechiul model de crestere materio-energofag, precum si in actuala ordine economica mondiala cu toate componentele sale, relatii, mecanisme, cadru institutional si functional.

Dar exista optimismul ca stiinta si tehnica vor conduce la optimizarea procesului de productie si a consumului de materii prime in industrie. Posibilitati financiare reduse ale tarilor in curs de dezvoltare vor mentine decalajele N-S.

Nu exista un model energetic unic. Elaborarea politicii energetice, a modelului energetic este un atribut al suveranitatii nationale. Expertii in problema resurselor vorbesc mai putin despre criza si mai mult despre tranzitia catre tehnologii adecvate la preturi competitive, tehnologii capabile sa introduca in circuitul energetic noi resurse. Aceasta tranzitie a inceput odata cu primul soc petrolier (1973) si probabil se va termina la jumatatea acestui secol.

Limita inferioara a dezvoltarii consumului de energie va fi influentata de restrictii ecologice si financiare. Limita superioara influentata de dinamica progresului economic, de progresul demografic in regiuni mai putin dezvoltate.

Gazul natural si energia nucleara sunt substituentii naturali ai petrolului.

Gazul natural - are un cost inferior titeiului si o valoare energetica apropiata petrolului.

Tarile vest-europene recomanda tarilor est-europene utilizarea centralelor termoelectrice pe baza de gaz. Declinul productiei de titei si gaze naturale a fostei URSS a determinat un deficit de titei si energie in zona est europeana.

CARTA Pan-Europeana a energiei este de acum un plan de implementare a integrarii energetice a tuturor tarile Europei pe baza stimularii complementaritatilor dintre posesorii de resurse energetice (Rusia) si detinatorii de tehnologie avansata si know-how (Europa de V) si pietele consumatoare de energie(de la estul spre vestul Europei).

Prezumtiile care se fac in privinta raportului necesitati-disponibilitati de resurse energetice la scara mondiala sunt in general pesimiste.

Criza energiei si a materiilor prime a fortat, in cele din urma, tarile dezvoltate - principalii consumatori - sa-si modifice strategia de crestere, modelul energetic. In cele mai multe din ele au fost adoptate masuri severe de economii. In industrie, se trece la restructurari profunde. Vechile procedee tehnologice tind sa fie inlocuite rapid cu altele noi, mai economicoase. Conceptia produsului finit este revizuita tot prin prisma realizarii economiilor. Un rol cheie revine revolutiei stiintifico-tehnice care, spre deosebire de revolutia industriala, ofera mijloacele tehnice pentru reducerea consumului de energie pe unitate de produs.

Tendinta de reducere a volumului si a greutatii produselor este astazi o caracteristica a majoritatii ramurilor industriei prelucratoare. Generalizarea folosirii ordinatoarelor pentru dirijarea si controlul fabricatiei va conduce la optimizarea proceselor de productie si, implicit, a consumului de materii prime si de energie in toata industria.

Abandonarea modelului de crestere materio-energofag este asadar posibila pe baza tehnicii actuale sau a celei din anii imediat urmatori, a cibernetizarii, chimizarii si robotizarii productiei. Iata cum, doua momente cruciale ale progresului tehnic - revolutia industriala si revolutia stiintifico-tehnica - au impact diferit asupra consumurilor de materiale si de energie pe unitate de produs.

Tranzitia materio-energetica

Expertii in problema resurselor vorbesc, in prezent, mai putin despre "criza" si mai mult despre "tranzitie". Se poate vedea, in aceasta inclinatie, o manifestare a spiritului pragmatic care tinde sa ia locul speculatiilor sumbre despre viitorul planetei.

Aceasta perioada de tranzitie presupune realizarea premiselor tehnoco-economice ale inlocuirii modelului materio-energofag, axat pe combustibilii fosili, neregenerabili, cu un alt model - al consumului economic, in care accentul sa cada pe sursele regenerabile, inepuizabile.

Problema fundamentala a perioadei de tranzitie este elaborarea tehnicilor adecvate, la preturi competitive, capabile sa introduca in circuitul energetic noi surse, regenerabile.

La inceputul secolului al XX-lea, gazul era inca principalul mijloc de iluminare, iar motoarele cu abur dadeau viata majoritatii sectiilor de fabricatie din intreprinderi. Dar energia electrica era deja in ascensiune, ajungand curand sa fie privita nu numai ca un instrument esential pentru dezvoltate, dar si ca un simbol al modernitatii. Desi ea costa mai mult decat alte forme de energie, capacitatea sa de a pune in miscare o gama larga de echipamente si industriale noi si de aparate casnice a lasat-o, in final, fara competitori reali.

Tabelul 1

Productia mondiala de electricitate, 1971 si 1990

Ca principale surse de energie se observa din tabelul alaturat ca petrolul si carbunele si-au diminuat ponderea, mai putin gazul natural, in schimb energia nucleara a contribuit intr-o mai mare masura la producerea electricitatii la nivel mondial in perioada 1970-1990.

Exista numeroase pareri privind raportul necesitati - disponibilitati materio-energetice

Unele sunt pesimiste, altele, dimpotriva, mai optimiste. Orice previziune in problema raportului necesitati - disponibilitati de materii prime trebuie sa porneasca de la rezervele cunoscute si sa se bazeze pe resurse potentiale.

Evaluarea rezervelor se face in functie de conditiile economice (de pret, inainte de toate) si tehnice dominante in momentul respectiv. Or, aceste conditii nu sunt imuabile, ci in continua miscare, dezvoltare. Rezulta ca si rezervele au un caracter dinamic.

Estimarea resurselor este aproximativa pentru ca anticiparea conditiilor tehnice viitoare este, in general, arbitrara. Cu atat mai putin sigura poate fi prevederea eficientei economice a unor tehnologii care urmeaza sa fie create intr-un viitor indepartat.

Perioada de tranzitie materio-energetica trebuie sa insemne reducerea tensiunii asupra cererii de resurse neregenerabile. Astfel, trebuie infaptuite economii, resursele trebuie gospodarite rational.

Tarile bogate au tendinta de a risipi, mai ales ca in domeniul industriei fiabilitatea bunurilor produse s-a redus, iar durata lor de folosire a scazut. Mai intervin apoi moda si publicitatea care fac ca multe produse sa fie aruncate fara sa-si fi pierdut utilitatea. Se strang, astfel, cantitati imense de materiale care zac nefolosite, afectand chiar si mediul inconjurator. Ele inmagazineaza insa energie: cea consumata pentru asamblarea elementelor componente ale produsului etc

Implicatiile resurselor energetice asupra incalzirii globului

Consecintele incalzirii suprafetei pamantului nu pot fi inca stabilite cu un grad oarecare de precizie, dar se pare ca exista un anumit consens asupra consecintelor generale:

- modificari climatice care vor duce la modificarea valabilitatii zonelor agricole (de exemplu e de asteptat ca regiuni de mare importanta in productia de alimente sa devina aride, iar alte regiuni sa devina fertile);

- o frecventa crescuta a uraganelor;

- ridicarea nivelului oceanelor.

Cunoscand aceste consecinte trebuie gasite solutii si adoptate masuri pentru a intarzia si a atenua incalzirea planetei, pentru ca in cele din urma s-o opreasca cu totul. Cerinta fundamentala e reducerea emisiilor de bioxid de carbon prin reducerea masiva a consumului de combustibili fosili . In 1988, Conferinta oamenilor de stiinta organizata la Toronto a sugerat ca ar fi necesara o reducere a emisiilor de CO₂ cu aproximativ 20% pana in anul 2005. Unii specialisti considera ca aceasta reducere poate fi realizata printr-o campanie mondiala de conservare si folosire eficienta a energiei, precum si dezvoltarea unor surse de energie nepoluante.

Care sunt deci perspectivele energetice? Desi se considera ca rezervele de petrol se vor epuiza intr-o suta de ani , aceasta resursa neregenerabila este vitala pentru industria petrochimica, unde e folosita in fabricarea de mase plastice, medicamente, coloranti si multe alte produse considerate azi esentiale.

Carbune exista inca din belsug, dar folosirea lui pare sa devina prea periculoasa din cauza incalzirii globului, in afara de cazul in care progresele tehnologice vor face posibila limitarea efectelor sale negative. Alternative cum sunt energia solara, eoliana, a mareelor si geotermica sunt deja la indemana, dar din pacate sunt foarte costisitoare.

Fuziunea nucleara, considerata multi ani o solutie inepuizabila a tuturor problemelor energetice, nu reprezinta o solutie viabila pentru ca necesita temperaturi foarte mari care provoaca incalzirea pamantului.

O alta solutie de remediere partiala ar putea-o reprezenta fisiunea nucleara, desi proliferarea centralelor nucleare este privita cu ostilitate din cauza pericolelor evidente si a problemei depozitarii deseurilor nucleare.

Impactul incalzirii globului va fi dificil, in special pentru tarile sarace. Dezvoltarea cere energie pentru industrie si agricultura ca si pentru satisfacerea nevoilor casnice ale populatiilor in crestere. Tipul de situatie care ar putea apare este ilustrat in mod dramatic de intentiile de industrializare ale Chinei, tara cu cea mai mare populatie din lume. Aceste ambitii sunt bazate pe folosirea carbunelui, din care China poseda mari rezerve, ceea ce poate face din ea una dintre tarile fruntase in poluarea cu bioxid de carbon, si asta intr-o perioada in care restul industriei lumii se zbate sa reduca drastic generarea acestui gaz. A forta China, sau orice alta tara in curs de dezvoltare) sa-si stopeze industrializarea fara nici un fel de compensatie, ar fi incorect din punct de vedere moral, dezastruos din punct de vedere politic si imposibil din punct de vedere practic. Expertii chinezi cunosc bine problema, dar dilema nu va dispare.

Alexander King, Bertrand Schneider - "Prima revolutie globala. O strategie pentru supravietuirea lumii", Raport catre Clubul de la Roma, Editura Tehnica, Bucuresti, 1993

Surse alternative de energetice

Daca ar fi ghidata de o politica inteleapta, lumea ar putea intr-o zi sa dispuna de o industrie energetica descentralizata, orientata pe service si spre piata si, cu un minim de efort in plus, in armonie cu mediul inconjurator

Intrucat sectorul energetic contribuie cu 29% la emisiile mondiale de CO₂ provenite din arderea combustibililor fosili, reducerea riscului incalzirii globale va necesita schimbari fundamentale in strategia companiilor de electricitate. Pe parcursul deceniilor viitoare, tarile vor pregati planuri de protejare a climei, conform tratatului global semnat la Rio de Janeiro in anul 1992. Eforturile statelor de a imbunatati eficienta folosirii electricitatii si de a substitui arderea carbunilor prin utilizarea surselor regenerabile de energie pot accelera procesul de schimbare.

Iata cateva alternative energetice sau posibilitati de economisire a energiei:

Fisiunea nucleara reprezinta o solutie pe termen scurt si mediu acceptabila din punct de vedere al rentabilitatii. Folosirea reactiei termonucleare in scopuri energetice presupune reproducerea dirijata a unor conditii de inalta temperatura si de presiune, timp de doua sutimi de secunda. Pana in prezent, s-a reusit indeplinirea conditiilor de presiune, dar nu si a celor de temperatura si de timp. Deci obstacolele de ordin tehnico-economic sunt, in principal, depasite. Raman insa serioase obstacole de ordin social, datorita lipsei unei securitati absolute in exploatare, cat si in depozitarea deseurilor radioactive; (en nucleara)

Energia geotermica are un mare potential in ce priveste solutionarea intr-un termen scurt a cererii mondiale de energie. Se poate spune ca epoca exploatarii industriale a acestei energii a inceput; exista certitudinea unor vaste resurse, iar costurile exploatarii sunt deja competitive. Acest tip de energie este deosebit de convenabil pentru tarile in curs de dezvoltare;

Energia hidroelectrica are, de asemenea, mari perspective de utilizare pentru tarile in curs de dezvoltare, unde potentialul nefolosit este destul de important. Ea prezinta interes si prin prisma influentei favorabile pe care o poate avea asupra productiei agricole (facilitand irigatiile), cat si asupra mediului ambiant, cu conditia luarii in considerare a specificului pedoclimatic local. Tot pentru tarile slab dezvoltate si la nivel local, solutii valabile reprezinta si folosirea energiei mareelor si a celei eoliene.

Exista, de asemenea, surse disponibile, in cantitati enorme, pentru producerea petrolului sintetic. Conditiile tehnice sunt, in linii mari, asigurate, dar folosirea lor nu este inca rentabila. Cele mai importante sunt carbunele, sisturile petrolifere si nisipurile gudronice;

Deseurile de biomasa (reziduuri gazeificate) sunt estimare a fi atat de abundente, incat pot acoperi 30% din nevoia actuala de energie electrica a lumii;

Se afla in studiu variante de generare a energiei chiar si mai revolutionare, si anume energia solara (si a vantului, care deriva din ea) care constituie o rezerva aproape nelimitata si care poate inlocui combustibilii fosili, cei care in acest moment ameninta stabilitatea climei mondiale. Desi sursele de energie reinnoibila nu erau, in trecut, competitive in raport cu cele fosile, costurile lor s-au redus si se asteapta ca aceasta tendinta sa continue in viitor astfel incat ele sa poata fi exploatate la maxim.

Energia vantului a cunoscut, dintre toate formele de energie reinnoibila, cea mai accentuata patrundere pe piata. Au fost deja instalate in lume aproape 20 000 de turbine eoliene, in principal in California si nordul Europei. Se asteapta ca utilizarea acestui tip de energie sa fie mult mai intensa in viitor, concurand-o pe cea provenita de la turbinele cu gaze.

Examinarea resurselor demonstreaza ca energiile solara, eoliana si geotermala sunt suficient de abundente pentru a asigura intreaga cantitate de energie necesara in viitor, multi ani de acum inainte. Aceasta afirmatie se bazeaza pe unele studii recente care arata ca aceste forme de energie au capacitatea de a acoperi intre 10 si 30% din necesitatile de energie in multe tari. Pentru a putea folosi acest potential este nevoie de progrese permanente in domeniul tehnologiilor specifice si de programe care sa asigure, gradual, piete pentru acestea.

Un alt domeniu in care se pun mari sperante este cel al explorarii spatiului cosmic. Se prevede ca aceasta noua industrie - industria extraterestra, in spatiul extraatmosferic si pe Luna - sa fie total curata, nepoluata si sa foloseasca tehnologii nerealizabile pe Pamant, cu implicatii majore asupra calitatii produselor, precum si noi surse de energie sau minerale.

Tehnici de extractie a zacamintelor in prezent inaccesibile sau marginale (de exemplu resursele de pe fundul marilor si oceanelor) folosind laserul, ultrasunetele, curentii de inalta frecventa etc.

Pe plan mondial se contureaza deja (mai ales in tarile dezvoltate) o industrie a reciclarii, cu o activitate tot mai diversificata, care include metale, produse petrochimice, lemn, hartie, mase plastice, s.a. In aceasta industrie se remarca preocuparea pentru sporirea eficientei, realizandu-se performanta ca, in multe sectoare, mai mult de jumatate din necesarul de materii prime sa fie acoperit din reciclarea resurselor folosite.

Specialistii sunt unanimi in a recunoaste ca, in pofida importantelor eforturi ce se vor face in directia surselor alternative, pe termen scurt si mediu nu se vor produce modificari notabile in pozitia diferitelor surse de energie; petrolul va continua sa detina rolul de lider, cu toate ca, treptat, ritmul consumului sau se va micsora. Cererea de petrol va proveni mai ales din partea petrochimiei si a transporturilor si, din ce in ce mai putin, din partea celorlalte sectoare.

Rezolvarea problemei energiei si a materiilor prime, vitale pentru viitorul omenirii, nu este de conceput fara o cooperare internationala in adevaratul sens al cuvantului. Desigur ca nu va fi usor de realizat consensul unor natiuni cu niveluri de dezvoltare extrem de diferite, cu particularitati si interese deosebite. Dar, miza este mult prea importanta, iar timpul mult prea pretios. Prin bunavointa, realism si eforturi, se poate gasi un raspuns creator, adica o solutie diferita de practica de pana acum.

Teme de reflectie

1. Consumul global si diminuarea rezervelor mondiale de resurse energetice.

2. Raportul necesitati - disponibilitati materio-energetice.

3. Implicatiile resurselor energetice asupra incalzirii globului.

Intrebari de autoevaluare

1. Cum definiti si cum a evoluat criza energetica?

2. Care sunt caracteristicile perioadei de tranzitie materio-energetica?

3. Care sunt alternativele energetice pentru viitorul apropiat?