BUGETUL DE STAT

Obiective:

Intelegerea rolului si importantei principiilor bugetare

Formarea unei viziuni de ansamblu asupra problematicii bugetare

Familializarea cu aspectele teoretice privind bugetul de stat

Prezentarea principalelor surse de venituri la bugetul de stat

Termeni cheie: buget, principii bugetare, deficit bugetar, venit bugetar, cheltuiala bugetara, impozit, taxa.

Bugetul de stat reprezinta un plan al veniturilor si cheltuielilor intocmit de puterea executiva dintr-un stat pentru o perioada urmatoare. El este format dintr-un sistem de bugete, in a caror componenta intra:

- bugetul general (sau ordinar) al statului;

- bugetele extraordinare (care se intocmesc de regula in situatii speciale cum ar fi lansarea unui imprumut de stat sau emisiunea suplimentara de moneda);

- bugetele anexa, intocmite de catre firmele de stat si de catre institutiile care se bucura de autonomie financiara,

- bugetele autonome;

bugetele locale;

1. Principiile bugetare

La baza intocmirii fiecaruia si a tuturor bugetelor din sistemul bugetului de stat stau urmatoarele principii:

1. Principiul universalitatii bugetului conform caruia topate veniturile si toate cheltuielile trebuiesc sa fie cuprinse intr-un singur document;

2. Principiul unitatii bugetare, conform cauia toate veniturile si toate cheltuielile trebuiesc reflectate in buget in acelati mod, astfel incat sa poata fi citite si intelese de catre toti cei interesati, inclusiv de nespecialisti;

3. Principul neafectarii veniturilor bugetare, conform caruia odata cuprinse in buget atat cheltuielile cat si veniturile se despersonalizeaza, in sensul ca orice tip de venit poate acoperi orice tip de cheltuiala;

4. Principiul anualitatii bugetului, conform caruia bugetul se intocmeste anual de catre puterea executiva, controlul politic fiind exercitat de catre parlament, iar cel jurisdictional de catre Curtea de Conturi.

5. Principiul publicitatii bugetare conform caruia datele cuprinse in buget trebuiesc aduse la cunostinta tuturor celor interesati inainte de votarea lor de catre puterea politica.

6. Principiul echilibrarii bugetului conform caruia cele doua parti ale tabloului economic numit buget trebuie sa se afle in echilibru.

Echilibrarea bugetului se realizeaza in mod specific, in functie de situatia in care se afla.

Un buget deficitar implica existenta unor cheltuieli mai mari decat veniturile. In acest caz, pentru echilibrarea bugetului se recurge la imprumuturi interne sau externe sau la emisiune suplimentara de moneda.

Imprumuturile contractate de catre stat in scopul echilibarii bugetului poarta numele de datorie publica.

Se considera ca, in mod normal, deficitul bugetar nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB iar datoria publica 60% din PIB.

Un buget excedentar dovedeste o proasta gospodarire a fondurilor avute la dispozitie de catre stat, in sensul ca lasa neutilizate o serie de resurse care ar fi putut fi utilizate in scopul cresterii bunastarii si a standardului de viata.

2. Structura bugetului. Veniturile bugetare

Veniturile publice se impart in doua categorii importante:

- veniturile curente numite si ordinare formate din impozite si taxe de la persoanele fizice si juridice, de stat si private si din veniturile obtinute din firmele de stat;

- veniturile extraordinare formate din imprumuturile contractate de stat si din emisiunea de bani de hartie;

Veniturile curente

a) Impozitele

Impozitele, care reprezinta pana la 90% din totalul veniturilor statului sunt o forma de prelevare la dispozitia statului, in mod obligatoriu si fara contraprestatie directa si cu titlu nerambursabil a unei parti din venitul sau avererea persoanelor fizice sau juridice pentru acoperirea nevoilor statului.

Pentru ca un impozit sa-si indeplineasca rolul, el trebuie sa fie: echitabil (adica sa nu avantajeze anumite categorii de contribuabili), economicos (suma preluata de catre stat sub forma de impozite sa nu fie foarte mare, in mod contrar apare tendinta de sustragere de la plata impozitului respectiv) comod de incasat, cert si flexibil.

Trasaturile unui impozit corect stabilit, asa cum au fost enumerate mai sus se regasesc in teoria economica a lui Adam Smith elaborata la mijlocul secolului al XVIII-lea, dar ele isi gasesc aplicabilitatea si in sistemele fiscale moderne.

In prectica economica se intalnesc mai multe tipuri de impozite, care pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

a) in functie de categoriile de persoane ale caror venituri urmeaza a fi taxate, impozitele pot fi:

- generale, atunci cand se extinf la toate categoriile sociale si asupra tuturor tipurilor de venit;

- partiale- atunci cand unele categorii sociale beneficiaza de scutiri partiale sau totale privind plata unor impozite;

In aplicarea unui anumit tip de impozit trebuie respectat unul din cele doua principii: egalitatea in fata impozitului, conform caruia toti agentii economici si persoanele fizice se supun aceluiasi tip de impozit si egalitatea prin impozite, principiu conform caruia se face diferentierea sarcinilor fiscale de la persoana la persoana in functie de diferentele de venituri, averi, situatie sociala, numarul de copii, etc.

b) in functie de modul cum se realizeaza impunerea, impozitele pot fi:

- in cote fixe;

- in cote procentuale: la utilizarea sistemului de impunere in cote procentuale se pot practica urmatoarele sisteme de impozitare:

- impunere proportionala cu marimea venitului impozabil, dar cota impozitului este fixa;

- impunere progresiva- cotele de impozitare cresc odata cu cresterea sumei impozabile, aplicandu-se asupra cuantumului total al acesteia;

- impunere regresiva - cotele de impunere scad pe masura cresterii veniturilor;

c) dupa obiectul impunerii, impozitele se pot calcula pe avere, pe venit si pe cheltuiala;

Impozitele personale pe venit se pot stabili in functie de venitul persoanelor fizice sau juridice prin doua moduri:

- prin impunere separata pe fiecare tip de venit in parte;

- prin impunere globala;

Impozitele personale se pot stabili pe avere, prin:

-impunere propriu-zisa asupra averii- situatia rar intalnita in practica;

-impunere asupra circulatiei averii-odata cu trecerea averii in proprietatea altei persoane prin succesiuni, donatii, vanzari- cumparari);

- impunere asupra cresterii averii ;

d) dupa scopul urmarit, impozitele pot fi:

-impozite financiare- care sa conduca la marirea veniturilor statului;

-impozite de ordine- care sa aiba drept scop limitarea sau respectiv incurajarea unor actiuni sau procese;

e) dupa frecventa cu care sunt incasate, impozitele pot fi:

- permanente;

- incidentale;

f) dupa nivelul la care sunt administrate, impozitele pot fi:

- ale statului;

- ale administratiei locale;

g) dupa modul de impunere, impozitele pot fi:

- directe, aplicarea lor vizand existenta venitului sau a averii, si se suporta direct numai de catre beneficiarul acesteia;

Impozitele directe pot fi, la randul lor:

- reale- atunci cand se stabilesc pe produs

- personale- aunci cand se stabilesc fie pe venitul, fie pe averea persoanelor fizice sau juridice;

Impozitele indirecte -sunt incluse in preturile bunurilor si serviciilor si in aceasta situatie se suporta de catre toti consumatorii. Impozitele indirecte imbraca urmatoarele forme:

- taxele de consumatie (numite si accize) se percep prin includerea lor in pretul de vanzare al marfurilor produse si realizate in interiorul tarii;

Accizele se impart in:

- impozite pe consumuri speciale asupra bunurilor de consum: (chibrituri, bauturi, zahar, etc);

- impozite pe consumul general, pentru toate marfurile (indiferent daca sunt bunuri de productie sau de consum). Cel mai important impozit din aceasta categorie este taxa pe valoarea adaugata, care reprezinta un impozit calculat pe cifra de afaceri neta;

-monopolurile fiscale care reprezinta includerea in pretul unor marfuri monopol al statului a unor sume ce vor fi suportate de consumator;

- taxele vamale care reprezinta impozite calculate pentru marfurile care fac obiectul operatiunilor de comert exterior (importuri, exporturi si operatiuni de tranzit).Ele reprezinta principalul instrument al politicii comerciale si au functia de instrument de formare a preturilor marfurilor care fac obiectul operatiunilor de comert exterior, asigurand o serie de avantaje producatorilor interni sau, dupa caz, ingradind consumul.

Taxele vamale se pot stabili ad valorem, ca procent determinat asupra marfii importate la frontiera vamala a tarii, situatie in care se calculeaza in functie de pretul CIF (Cost, Freight, Insurance) sau sub forma taxelor specifice, precepute sub forma unei sume fixe de bani asupra unei unitati de masura din produsul de import.

Taxele vamale pot fi:

- cu caracter fiscal si in aceasta situatie ele au un nivel redus, urmarind obtinerea de venituri pentru ;

- stabilite in scop protectionist, cand au un nivel mai ridicat si sunt utilizate in scopul protejarii industriilor incipiente autohtone de concurenta straina;

- aplicate asupra importurilor, in special atunci cand au un caracter protectionist;

- aplicate asupra exporturilor - se percep doar ca exceptie in general de catre tarile in curs de dezvoltare, asupra materiilor prime si semifabricatelor care fac obiectul operatiunilor de comert exterior. Daca tara care percepe taxele de export are o putere economica mare, ea poate influenta pretul mondial al produsului respectiv (este, spre exemplu cazul tarilor OPEC care au impus pretul petrolului pe piata mondiala ).

- aplicate asupra operatiunilor de tranzit- au un nivel mai scazut si se percep de catre statele aflate intr-o pozitie geografica strategica, pentru utilizarea drumurilor, porturilor, depozitelor si a antrepozitelor;

- autonome, atunci cand sunt stabilite in mod unilateral de catre autoritatile unui stat si nu pe baza unei conventii internationale. Ele se percep asupra marfurilor din statele cu care nu exista incheiate acorduri comerciale si care nu beneficiaza de caluza natiunii celei mai favorizate. Din aceste considerente, taxele autonome au un nivel ridicat;

- conventionale- stabilite pe baza acordurilor bilaterale sau unilaterale intre tarile intre care se acorda clauza. Acest tip de taxe vamale face obiectul negocierilor din cadrul OMC (Organizatiei Mondiale a Comertului);

- preferentiale - apar in cadrul acordurilor preferentiale de tipul Sistemului Generalizat de Preferinte Vamale;

- de retorsiune - imbraca forma taxelor antidumping (adica a taxelor menite a contracara efectele practicarii, de catre un stat, a unor preturi diferentiate pentru aceleasi produse in exterior fata de interior) si a taxelor compensatorii. Taxele de retrosiune sunt taxe percepute suplimentar, peste nivelul normal al taxelor vamale; nivelul taxelor compensatorii nu are voie sa depaseasca nivelul subventiilor acordate, iar taxele antidumping nu pot fi mai mari decat diferenta dintre pretul intern si cel extern.

b. Taxele

Taxele reprezinta sume incasate de la persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate de catre institutiile statului. Ele pot fi judecatoresti, notariale, consulare, de administratie, etc.

Teoreticienii stiintei economice si-au pus deseori problema cat de mare trebuie sa fie rata de impozitare pentru a asigura maximizarea veniturilor provenind din impozite la .

Un posibil raspuns la aceasta intrebare a fost dat de catre economistii americani grupati in jurul lui Arthur Laffer, care au demonstrat ca un nivel ridicat al ratei de impozitare ii va determina pe contribuabili (persoane fizice si juridice) sa evite declararea integrala a veniturilor obtinute din activitatea lor.Concomitent, agentii economici care prin activitatea lor obtin profituri ridicate asupra carora se aplica rate de impozitare ridicate vor avea tendinta de a-si reduce activitatea datorita faptului ca o parte importanta din profiturile lor vor fi preluate de catre stat, care le va redistribui in folosul celor mai putin performanti.

Lasand la dispozitia agentilor economici care obtin profituri ridicate parti importante din profit, acestia vor utiliza partea ramasa fie pentru investitii directe in scopul dezvoltarii afacerii proprii, fie pentru economisire. Depuse la banci sau alte institutii de profil, economisirile agentilor performanti vor deveni, in mod indirect, surse de investitii pentru alti agenti economici care vor apela la credite.

Daca insa, prin intermediul unei rate ridicate de impozitare, profiturile vor fi preluate la si redistribuite unor categorii sociale cu venituri mai scazute, acestea le vor utiliza in principal pentru a-si creste consumul imediat si doar o mica parte vor fi economisite sau investite.

In acelasi timp, o rata scazuta de impozitare va determina o diminuare a veniturilor la si prin aceasta va limita sumele de care statul dispune pentru acoperirea cheltuielilor de functionare si a celor de dezvoltare.

Pe baza unor studii realizate pe economia Statelor Unite, Laffer a demonstrat ca o rata optima de impozitare se situeaza intre 30% si 50 %.

Aplicand principiile teoriei lui Laffer, Ronald Reagen si Margaret Thatcher, aflati la guvernare in Statele Unite si Marea Britanie in deceniile sapte si opt au reusit performanta de a reduce cotele de impozitare de la 75% in 1981 la 33% in 1989 in Statele Unite si de la 98% pana la 40% in acelasi interval de timp in Marea Britanie.

Efectele s-au resimitit in planul cresterii economice, cele doua economii inregistrand, dupa aplicarea reducerilor ratelor de impozitare ritmuri de cresetere economica semnificative.

Grafic, teoria Laffer poate fi reprezentata printr-o curba care reprezinta relatia de inversa proportionalitate dintre marimea ratei de impozitare si cea a incasarilor la venitul de stat.

Incasari M

din

impozite B

A

50 100

Rata de impozitare (calculata asupra veniturilor salariale

Fig. Nr. 1 Curba Laffer

2. Veniturile extraordinare reprezinta surse bugetare atrase care completeaza sursele proprii in scopul acoperirii cheltuielilor cuprinse in . Ele au, in principal urmatoarea componenta:

- emisiunile de numerar realizate de catre Banca Centrala si menite a acoperi pe termen scurt acoperirea deficitului bugetar, in situatia in care acesta depaseste o anumita limita, considerata drept acceptabila. Emisiunile monetare genereaza doua tipuri de efecte:

- pe termen scurt genereaza inflatie deoarece masa monetara suplimentar pusa in circulatie nu este rezultatul modificarii raportului dintre cantitatile de bunuri si servicii aflate pe piata multiplicate cu numarul actelor de schimb (cererea reala de moneda) si cel al fluxurilor monetare acoperitoare;

- pe termen mediu si lung, efectele inflationiste pot fi contracarate prin cresterea ofertei de bunuri si servicii, care sa acopere surplusul masei monetare puse anterior in circulatie. Aceasta se poate realiza atunci cand economia are capacitatea de a reactiona in sensul cresterii ofertei, crestere generata de :

inutilizarea, in perioada anterioara, la capacitate a tuturor factorilor si resurselor de care dispune economia;

cresterea productivitatii factorilor de productie, in special a factorului uman;

utilizarea sumelor provenite din emisiunile de numerar pentru investitii cu caracter productiv;

Imprumuturi interne si externe, realizate pe pietele publice sau private de capital, care se pot realiza astfel:

- imprumuturile interne se realizeaza in special prin intermediul titlurilor de valoare de tipul obligatiunilor interne care pot imbraca forma bonurilor de tezaur si a obligatiunilor de stat

bonurile de tezaur sunt inscrisuri (efecte) publice emise de catre Ministerul Finantelor, aprobate de puterea executiva (guvern) si care se adreseaza persoanelor fizice sau juridice. Ele sunt purtatoare de dobanda si prin faptul ca nu sunt nominative pot circula de la un cumparator la altul in intervalul de timp pentru care sunt emise. Bonurile de tezaur emise pe piata cresc mijloacele de plata si pot avea consecinse inflationiste;

obligatiunile pe termen scurt sunt emise in scopul acoperirii necesitatilor financiare temporare (acoperirea cresterii unor chetuieli de aprobare nationala sau ca sursa de venit necesara unui serviciu public special)

-imprumuturile externe de stat - se contracteaza pentru actiunile de interes public cum ar fi realizarea programelor de dezvoltare si restructurare economica, sau in cazuri de forta majora cum ar fi nevoia de creare sau mentinere a rezervelor valutare ale statului sau acoperirea unor cheltuieli determinate de calamitati naturale.

Imprumuturile externe de stat si cele garantate de catre stat se fac de la alte state, banci sau societati din alte state, de pe piata internationala privata de capital sau de la organismele internationale.

Fondul Monetar International ofera imprumuturi din capitalul sau social format din subscrierile statelor membre . Creditele acordate de catre FMI sunt destinate acioperirii deficitelor balantei externe de plati sau pentru a ajuta la redresarea puterii de cumparare a monedei nationale a statelor creditate.

Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare acorda imprumuturi pe termen mijlociu sau lung pentru investitii economice sociale sau utilitare.

Garantarea imprumuturilor externe se face prin concesionarea exploatarii unor bogatii naturale, concesionarea unor servicii publice de comunicatii, acordarea unor plati din profitul fabricarii si vanzarii unor produse monopolizate etc.

- In afara imprumuturilor contractate prin intermediul institutiilor financiare internationale, imprumuturile externe se pot realiza si prin intermediul obligatiunilor externe. Acestea pot fi obligatiuni straine sau externe propriu-zise, atunci cand se emit in moneda nationala a statului pe care se face plasamentul sau euroobligatiuni, atunci cand se emit intr-o terta moneda convertibila.

3. Cheltuielile statului

Cheltuielile statului sunt formate intr-o proportie insemnata din cheltuielile efectuate pentru intretinerea si functionarea aparatului de stat, care in tarile dezvoltate reprezinta pana la o treime din PIB, cheltuielile publice pentru scopuri sociale (cum ar fi finantarea sanatatii, a invatam-ntului public si sistemul de asigurari sociale) cheltuieli militare, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, cheltuielile publice cu caracter economic cum ar fi acordarea de subventii sau lansarea unor investitii de stat.

Cheltuielile cuprinse in cuprind:

cheltuieli administrative- pot fi de natura organica atunci cand sunt grupate in functie de natura fondurilor din care sunt acoperite si dupa institutiile la care se refera, sau de natura functionala atunci cand sunt stabilite dupa profilul activitatii institutiei publice: justisie, politie, armata, cultura, invatamant,

cheltuieli cu caracter economic, care cuprind:

- cheltuieli reale- constituie cheltuieli ce cuprind consumul definitiv de venit national;

- cheltuieli neutre, nu exercita nici un efect asupra venitului national;

- cheltuieli propriu-zise, care contribuie la cresterea avutiei: constructia de sosele, cai ferate, aeroporturi, etc.

Dupa natura economica, cheltuielile bugetare pot fi:

-cheltuieli de functionare- (curente)- se refera la cheltuielile efectuate pentru a asigura bunul mers al institutiilor si cuprind cheltuieli salariale si cheltuieli materiale;

- cheltuieli de transfer- cuprind cheltuielile efectuate din fondurile publice cu titlu definitiv: ajutoarele de somaj, dobanzile aferente datoriei publice, etc.

- cheltuieli de investitii

Un capitol important in structura cheltuielilor publice il constituie cel legat de serviciul datoriei publice. Acesta reprezinta dobanzile suportate din surse bugetare pentru acoperirea imprumuturilor interne si a celor externe.

Teme de casa:

Din ce este format bugetului de stat?

Ce conditii presupune respectarea principiului unuversalitatii?

Clasificarea impozitelor dupa principalele criterii cunoscute?

Prezentati principalele tipuri de taxe?