BURSA DE VALORI

Obiective:

Prezentarea bursei de valori ca si componenta a pietei financiare

Familializarea cu principalele tipuri de titluri financiare

Intelegerea structurii si a modului de functionare a bursei

Termeni cheie: bursa, actiuni, dividend,agenti de bursa, indici bursieri.

1 Locul bursei de valori in cadrul pietei financiare

Piata financiara reprezinta mecanismul prin care activele financiare sunt lansate si tranzactionate in circuitul economic. Ea este formata din doua mari sectoare: sectorul bancar si cel al titlurilor financiare.

Principalii operatori ai sectorului bancar din cadrul pietiei financiare sunt intermediarii financiari, adica acele institutii care mobilizeaza fonduri din economisirile populatiei sau ale agentilor economici , creandu-si datorii fata de acestia, si emit propriile active fata de utilizatorii de fonduri.

Se stabileste astfel o dubla relatie: intre institutia financiara si posesorul de sume economisite pe de-o parte, si intre cei care solicita imprumuturi si institutia financiara care le acorda pe de alta parte.

Intermediarii financiari nu revand activele pe care la cumpara, ci creaza noi active pe care le revand.

Principalele categorii de intermediari financiari sunt:

- bancile comerciale

- casele de economii

- fondurile mutuale si societatile de asigurari

Piata titlurilor financiare este piata pe care se vand si se cumpara active financiare fara a fi schimbata natura acestora.Aceasta piata este oraganizata pe doua paliere:piata financiara primara si piata financiara secundara.

a) piata financiara primara canalizeaza tranzactiile cu titluri financiare primare sau derivate nou emise. Principalii operatori pe acest tip de piata sunt bancile, care, in schimbul unui comision lanseaza, prin oferta publica de cumparare sau oferta publica de vanzare, titluri nou emise.

b) piata financiara secundara care isi desfasoara la randul ei activitatea pe doua paliere distincte: bursa de valori (in cadrul careia se desfasoara tranzactii cu hartii de valoare cotate la bursa) si piata OTC (in cadrul careia au loc tranzactii cu hartii de valoare necotate la bursa).

2. Titlurile financiare

Definire: Titlurile financiare reprezinta inscrisuri sub forma materiala care atesta existenta unei relatii contractuale intre emitent si detinator si garanteaza drepturile posesorului lor.

Datorita capacitatii lor de a garanta anumite drepturi (dreptul de proprietate in cazul actiunilor, sau de creanta in cadrul tilurilor de credit), ele se numesc in literatura anglo-saxona 'securities' (garantii).

Pornind la faptul ca titlurile financiare pe termen lung exprima in esenta miscarile de factori de productie, permitand transformarea unor valori imobiliare (cladiri, terenuri, etc) in valori mobiliare prin natura lor (actiuni), ele mai poata si numele de valori mobiliare, iar prin faptul ca au o anumita valoare, ele se mai numesc si hartii de valoare (din termenul in limba germana Wertpapiere).

Titlurile financiare pot fi primare , caracterizate prin faptul ca acorda mobilizarea de capital pe termen lung de catre si confera detinatorilor drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentilor si derivate, reprezentate de contracte care au ca obiect titluri primare, valute, marfuri, etc.

2.1.Titlurile financiare primare

Actiunile

Actiunile ( stocks, shares) reprezinta hartii de valoare emise de catre o companie sau o societate comerciala in scopul constituirii, maririi sau restructurarii capitalului propriu si care atesta dreptul de proprietate al celui care le detine asupra unei parti din averea societatii emitente.

Actiunile au o valoare nominala (cea inscrisa pe titlul respectiv), reprezentata de valoarea varsata de primul actionar la subscrierea capitalului social si o valoare de piata, formata prin tranzactionari ulterioare pe piata bursiera sau extrabursiera (OTC), stabilita pe baza raportului dintre cererea si oferta de titluri.

Actiunile sunt de doua tipuri : comune (sau obisnuite) si preferentiale.

a) actiunile comune sunt cele care domina piata bursiera si cea de tipul OTC. La New York Stock Exchange se negociaza in medie 175 milioane de actiuni comune pe zi. Actiunile comune pot fi nominative (continand numele actionarilor, asa cum sunt mentionate in registrul societatii emitente) dar, de regula ele sunt la purtator (anonime), societatea emitenta necunoscand numele actionarilor, dar avand la dispozitie unele elemente de identificare ale acestora.

Detinatorii de actiuni comune au urmatoarele drepturi :

1- dreptul de a primi dividende;

Dividendul reprezinta partea din profitul unei firme ce revine detinatorului de actiuni dupa plata impozitelor datorate statului si dupa constituirea rezervelor legale , in raport cu capitalul social subscris.

Deoarece venitul adus de actiuni (dividendul) se modifica de la o perioada la alta, in functie de rezultatele economico- financiare ale firmei emitente, ele mai poarta numele si de titluri financiare cu venit variabil.

Dividendele se platesc de regula anual, dupa ce din profitul realizat de firma au fost achitate dobanzile pentru obligatiunile emise de catre firma respectiva si dividendele ce revin actiunilor preferentiale.Ca exceptie, ele pot fi platite semestrial ( acest lucru este prevazut in legislatia din Marea Britanie) sau trimestrial (in Statele Unite).

Marimea dividendului depinde de situatia economico- financiara a firmei emitente si de strategia pe care o adopta in privinta utilizarii profitului obtinut.

Daca firmele sunt in dezvoltare, dividendele platite detinatorilor de actiuni comune vor fi mici, deoarece profitul obtinut se investeste in retehnologizare, cresterea calitatii fortei de munca sau alte obiective care au drept scop dezvoltarea firmei respective. Lipsa platii dividendelor sau suma mica platita ca dividend este compensata de cresterea in timp, a valorii de piata a actiunilor apartinand firmelor respective.

De regula, pretul actiunilor unor companii aflate in plina dezvoltare creste de 2-3 ori mai rapid decat pretul actiunilor apartinand firmelor ajunse la maturitate.

In general, firmele platesc dividendele sub forma unor sume in numerar.Ca exceptie, companiile mai pot utiliza urmatoarele forme de distributie a actiunilor comune:

a) distributia de actiuni comune suplimentare in loc de plata in numerar a dividendelor - prejinta avantajul ca in multe tari plata dividendelor sub forma de actiuni nu esteimpozitata atunci, ci doar cand actiunile sunt revandute.

Pentru firma, avantajul deriva din faptul ca ea isi poate mari capitalul social fara costuri suplimentare de emisiune, iar suma cu care s-a majorat capitalul social initial poate fi investita fara alte justificari.

b) distributia deghizata - utilizata pe larg in Statele Unite la sfarsitul anilor '80- consta intr-o oferta din partea firmei emitente de rascumparare a unui anumit numar de actiuni, la pretul pietei si fara comisioane. Oferta de rascumparare este limitata in timp, actionarii care isi instraineaza actiunile detinute in firma pierd dividendele cuvenite pentru perioada respectiva dar castiga ca urmare a diferentei dintre pretul de piata la care si-au valorificat actiunile si pretul de emisiune (valoarea nominala) la care le cumparasera initial.

2) dreptul esential pe care il confera detinerea de actiuni comune este dreptul de vot. Acest drept se exercita de regula dupa principiul : o actiune = un vot. Ca exceptii de la aceasta regula pot fi intalnite situatii in care companiile isi stabilesc prin statut , inca de la infiintare, anumite drepturi privilegiate in privinta numarului de voturi pentru membrii fondatori. Aceasta este, spre exemplu, situatia firmei Ford care dispune de doua tipuri de actiuni comune: unele, numite 'de tip A', care constituie 90 % din capitalul social al companiei, dar care au dreptul de vot limitat la 60% din totalul voturilor din adunarea generala a actionarilor, si cele de tip 'B' detinute in exclusivitate de membrii familiei Ford , care detin doar 10% din totalul capitalului social.

3) dreptul de preemptiune adica dreptul detinatorului de actiuni comune de a-si mentine aceeasi proportie de actiuni in cazul in care compania isi mareste capitalul social,inainte ca noua emisiune sa fie lansata pe piata.

In acelasi context trebuie amintit si dreptul vechilor actionari de a dobandi actiuni gratuite, situatie care nu este insotita de majorarea capitalului social, ci doar de cresterea numerica a actiunilor comune care vor dobandi o valoare de piata mai scazuta.

4) dreptul la informatii privind situatia financiara a firmei drept exercitat in mod diferit de la o tara la alta. Legislatia americana specifica obligativitatea informarii prin rapoarte anuale privind exercitiul financiar si prin buletine de anunturi ce prezinta principalele evenimente ce pot influenta direct activitatea firmei.

5) In cazul falimentului sau al dizolvarii, actionarii obisnuiti nu raspund in fata creditorilor firmei decat in limita sumei cu care au participat la capitalul firmei.

Detinerea de actiuni comune da dreptul actionarilor de a depune cereri asupra activelor companiei in cazul in care firma este dizolvata. Cererile depuse de actionarii obisnuiti sunt servite ultimele, dupa ce au fost achitate salariile personalului, impozitele si celelalte obligatii fata de bugetul de stat, au fost rambursate obligatiunile si alte credite, au fost serviti actionarii detinatori de actiuni preferentiale. De obicei, detinatorii de actiuni comune nu primesc nimic.

b) actiuni preferentiale se numesc asa deoarece compania trebuie sa plateasca dividendele cuvenite acestui tip de actiuni inaintea proprii actiunilor preferentiale, iar in caz de faliment cererile detinatorilor de actiuni prefentiale sunt satisfacute cu prioritate. Numarul acestor actiuni este mult mai mic decat cel al actiunilor comune, si se adreseaza unor investitori specializati.

Dividendele cuvenite ceastui tip de actiuni sunt stabilite in suma fixa, sau in procent fix din valoarea actiunii, din acest punct de vedere actiunile preferentiale asemanandu-se intr-o oarecare masura cu obligatiunile.

Pretul de piata al acestui tip de actiuni este determinat de rata dobanzii de pe piata creditului dar si de raportul dintre cererea si oferta de titluri.

Actiunile preferentiale nu au garantat dreptul de preemptiune si in general nu dau drept de vot decat in situatii speciale generate de preluarea firmei in cauza de catre o alta firma, sau de decizii majore in scopul evitarii falimentului.

Trasaturile actiunilor preferentiale sunt:

- cumulativitatea- daca o companie nu poate achita la termenul stabilit dividendele cuvenite, acestea se cumuleaza ca arierate pentru compania in cauza;

- ajustarea ratei dividendului - pentru actiunile prefentiale de un anumit tip dividendul nu mai e fix, ci se ajusteaza in functie de unele rate standard pe piata creditelor pe termen scurt;

-convertibilitatea- dreptul detinatorilor de actiuni preferntiale de a le transforma in actiuni obisnuite;

- posibilitatea de a fi revocate- compania emitenta poate revoca actiunile prefentiale emise pe piata rascumparandu- le la valoarea nominala plus un premiu.

c) actiuni cu bonuri de subscriere in actiuni reprezinta actiuni comune care au in plus unul sau mai multe bonuri (numite warrants) care dau dreptul posesorilor de a subscrie pentru alte actiuni daca se face o noua emisiune. Cupoanele (bonurile) pot fi detasate de actiunea propriu-zisa si pot fi tranzactionate la bursa sau transformate in actiuni.

d) certificatele de investitor pot reprezenta cel mult 25 % din capitalul unei firme si au in general statutul unor actiuni comune carora le lipseste dreptul de vot.

Obligatiunile

Obligatiunile (bonds) sunt titluri de valoare care atesta existenta unei creante asupra emitentului, care poate fi statul, o firma publica sau privata de o putere economica mare, sau o institutie financiara.

Elementele continute de o obligatiune sunt:

- pretul emisiunii - dat de valoarea de vanzare a titlului respectiv. Emisiunile pot fi ; al pari - cand pretul corespunde cu valorii nominale, sub pari (cand pretul de vanzare se situeaza sub valoarea nominala) sau supra pari (cand pretul se situeaza peste valoarea nominala);

- valoarea de rambursare , care poate fi al pari sau suprapari;

- rata dobanzii- stabilita ca o cota din valoarea nominala si numita cupon;

Principalele tipuri de obligatiuni sunt:

a) Obligatiuni interne care pot imbraca urmatoarele forme:

obligatiuni de tip clasic (debenture bonds) - sunt cele care au inscrise pe ele elementele generale de identificare descrise anterior;

bligatiuni convertibile in actiuni (convertible bonds), pot fi preschimbate, la cererea detinatorului, in actiuni emise de aceeasi companie;

obligatiuni cu bonuri de subscriptie la actiuni;

-obligatiuni care pot fi rascumparate inainte de scadenta;

-obligatiuni ipotecare- garantate cu ipoteca pe activele firmei emitente;

-obligatiuni indexate- se indexeaza fie rata dobanzii, fie suma de rambursat, in functie de pretul unui produs sau de cifra de afaceri;

obligatiuni cu dobanda variabila - asigura in intervale stabilite de timp recalcularea ratei dobanzii utilizate in raport cu evolutia conditiilor pietei: cursul actiunilor, rata inflatiei, etc.

obligatiuni participative- dobanda aferenta variaza in functie de profitul companiei;

obligatiuni cu cupon zero - sunt titluri pentru care nu se plateste dobanda, dar castigul provine de la vanzarea acestui tip de obligatiuni sub valoarea de piata si rascumpararea lor la o valoare peste valoarea de piata;

b) obligatiuni externe , care pot fi: straine, atunci cand sunt exprimate in moneda nationala a tarii pe teritoriul careia se efectueaza plasamentul si euroobligatiuni , atunci cand sunt exprimate intr-o valuta liber convertibila si se pot plasa simultan pe mai multe piete.

Factorii care determina valoarea de piata (sau cursul) titlurilor financiare primare sunt :

a) factori generali : conjunctura economica si sociala interna si internationala; climatul politic si institutional;

b) factori sectoriali : starea si perspectivele unei ramuri a unui sector sau activitate din cadrul economiei;

c) factori specifici: rata profitului la intreprinderea respectiva si perspectivele evolutiei acesteia ;

2.2.Titlurile finaciare derivate

Titlurile financiare derivate reprezinta produse financiare derivate din contracte incheiate intre emitent (vanzator) si beneficiar (cumparator) si care dau acestuia din urma drepturi asupra unor active ale emitentului, la o data scadenta in viitor, in conditiile stabilite prin contract.

Obiectul titlurilor derivate (al contractelor) il constituie titlurile financiare primare, valutele, sau diferitele tipuri de marfuri. Contractele pot fi de tipul futures si options.

a) contractele 'futures' reprezinta contracte standardizate, negociabile la bursa, referitoare la anumite active: marfa, titlu financiar sau instrument monetar, la un pret stabilit, cu executare la o data viitoare.

Creditorul poate prelua obiectul contractului asa cum este el, in natura (marfa, valuta, actiuni sau obligatiuni, etc) sau il poate vinde unei alte terte persoane. Debitorul poate onora contractul sau poate, la randul lui, vinde datoria datoria unei alte persoane.

Contractele de tip futures cotate la bursa isi modifica zilnic valoarea de piata in functie de raportul dintre cerera si oferta de acel tip de contracte.

b) contractele 'options' reprezinta contracte intre un vanzator (emitent) si un cumparator (holder) care dau acestuia din urma dreptul, dar nu si obligatia de a vinde sau cumpara un anumit activ care face obicetul contractului (marfa, titlu de valoare, sau instrument monetar) pana la o anumita data viitoare, drept obtinut in schimbul platii catre vanzator a unei prime.

Optiunile pot fi: de vanzare (put option) atunci cand cumparatorul dobandeste dreptul de a vinde activul, si de cumparare (call option) atunci cand dau dreptul de a cumpara activul.

3. Principiile de organizare si functionare ale bursei de valori

Bursa de valori este o componenta importanta a pietei financiare secundare care concentreaza cerere si oferta de titluri financiare primare si derivate emise anterior tranzactionarii lor in aceasta institutie.

Privita ca si componenta a pietei financiare secundare, bursa inseamna:

1) piata in genere, adica spatiul unde se efectueaza schimburi comerciale, mai exact ansamblul tranzactiilor cu titluri si valori;

2) tranzactii cu anumite categorii de valori, bunuri sau servicii;

3) institutie proprie economiei de piata, ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori;

Cu toate ca bursele de marfuri existau inca de pe vremea romanilor, ele incep sa se dezvolte in Europa incepand cu secolul al XV-lea, in targurile franceze, flamande si italiene , cunoscand o dezvoltare spectaculoasa odata cu cresterea concentrarii schimburilor comerciale in spatii bine delimitate, al extinderii creditului, a aparitiei si dezvoltarii banilor de hartie si a titlurilor de stat, a crearii si utilizarii pe scara larga a societatilor pe actiuni.

Denumirea institutiei numita bursa este atribuita familiei Van der Bursen din Bruges (Flandra), pe considerentul ca pe frontispiciul cladirii locuita de acestia, in care se desfasurau tranzactii initial cu metale pretioase si ulterior cu hartii de valoare se aflau gravate trei pungi de bani (bourses).

Prima bursa in acceptiunea moderna a termenului este considerata a fi bursa infiintata in Anvers in1531,urmata la scurt timp de bursele din Lyon si Toulouse (1549), London Stock Exchage( infiintata in 1554 de catre Thomas Gresham), Bursa din Paris (1563), Bursa din Amsterdam(1608), cea din Viena (1761) si cea din New York (1784)

La inceputul secolului al XIX-lea au aparut bursele din Bruxelles (1801), Milano (1831), Geneva (1850) si Tokyo (1855).

Primele informatii referitoare la activitatea bursiera in Romania se leaga de Hanul cu Tei, in Bucuresti, unde in preajma anului 1860 negustorii si bancherii tranzactionau monezi si alte valori. In anul 1882 se inaugureaza Bursa de comert din Iasi, urmata la scurt timp de deschiderea Bursei de Comert din Bucuresti.

Un moment important in evolutia bursei il constituie inceputul secolului al XVIII-lea, cand se cuvin a fi punctate doua momente de referinta:primul este legat de inceputul procesului de specializare a burselor in burse de marfuri si burse de valori, cel de-al doilea de existenta primul crah bursier de proportii ca urmare a excesului de speculatii bursiere in cadrul unui mecanism de schimb organizat de catre scotianul John Law la Paris.Crahul inregistrat la sfarsitul secolului al XVIII-lea nu a fost un eveniment singurar. El a fost urmat,un secol mai tarziu, de 'ziua neagra' de 24 octombrie 1929 de la Bursa de Valori de pe Wall Street si de cea din 27 august 1987.

Din punct de vedere al organizarii lor, bursele pot fi publice (de stat) sau private.

Bursele private - se formeaza de regula prin asocierea unor persoane fizice sau juridice si sunt organizate ca si corporatii fara scop lucrativ. Mentionam in aceasta categorie bursele din Statele Unite, Marea Britanie si Germania, iar ca burse mixte (publice si private) bursa din Elvetia.

Persoanele care se asociaza in vederea constituirii unei burse de valori sau autorizate de catre stat in mod expres in acest sens dobandesc calitatea de membrii ai bursei.

Din perspectiva accesului membrilor , bursele pot fi inchise, burse in care numarul locurilor este limitat, locurile se obtin prin cumparare, mostenire sau inchiriere (spre exemplu la NYSE -New York Stock Exchage- numarul locurilor este fix, de 1366 de membrii) sau deschise in care numarul locurilor nu este limitat prin actele constitutive Bursa din Budapesta).

In unele tari pot deveni membrii ai bursei numai persoanele fizice (NYSE), in altele numai persoanele juridice (Bursa din Tokyo), iar in altele atat persoanele fizice cat si cele juridice ( Marea Britanie, Germania, etc) .

Agentii de bursa sunt numiti, in functie de operatiunile pe care le executa brokeri, dealeri sau market-makeri.

Brokerii sunt agenti de bursa care reprezinta o firma de brokeraj membra a bursei si care executa ordinele clientilor din afara bursei privind tranzactionarea titlurilor financiare primare si derivate.

Dealerii sunt agenti de bursa care executa tranzactii in nume si pe cont propriu, iar market- makerii( creatori de piata) efectueaza atat operatiuni in nume propriu, actionand in calitate de dealeri, dar au si sarcina de a asigura un pret corect.

Operatiunile care se desfasoara pe piata bursiera sunt operatiuni la vedere si operatiuni la termen.

In cadrul tranzactiilor la vedere executarea contractului, respectiv livrarea titlurilor si plata lor are loc in momentul incheierii tranzactiei sau intr-o perioada imediat urmatoare (cateva zile), in timp ce tranzactiile la termen se caracterizeaza prin aceea ca tranzactia propriu-zisa urmeaza sa se efectueze la o data ulterioara semnarii contractului, in baza intelegerilor stabilite prin contract privind elementele care il compun.

Din perspectiva scopului efectuarii lor, operatiunile pot fi: de plasament, speculative de arbitraj si de acoperire.

a) plasamentele constau in operatiuni de vanzare -cumparare de titluri financiare primare si secundare

b) operatiunile speculative constau in vanzari si cumparari succesive de titluri in scopul de a obtine un castig de pe urma diferentelor de curs de pe diferite piete in acelati interval de timp sau de pe aceeasi piata in momente diferite.

c) operatiunile de arbitraj se utilizeaza in scopul obtinerii unui castig din diferenta de cursuri, fara ca cel care efectueaza tranzactia sa isi asume riscul pretului.

d) operatiunile de acoperire (numite si operatiuni de hedging) prin care cel care le realizeaza doreste sa se acopere impotriva riscului.

Admiterea titlurilor care urmeaza a fi cotate difera de la o bursa la alta si este diferita pentru fiecare din segmentele pietei financiare secundare .

Conditiile generale de admitere la bursa pe marile piete bursiere sunt:

-existenta unui venit anual minim garantat al firmelor care urmeaza sa fie cotate la bursa. Acesta variaza de la 2,5 milioane dolari pentru admitere la NYSE, la 2 miliarde yeni (profit inregistrat in fiecare din ultimii trei ani inainte de admiterea la bursa) pentru admiterea la bursa din Tokyo;

- existenta unei perioade de activitate neintrerupta , perioada in care firma inregistreaza profit. In Japonia, perioada este de minimum cinci ani, in Marea Britanie si Germania de trei ani.

- punerea in circulatie a unui numar minim de titluri. In Statele Unite acesta este de 1,1 milioane de actiuni distribuite in public, cu o valoare de piata de minimum 10 milioane de dolari, in Japonia numarul minim variaza de la 20 milioane( pentru cele care se negociaza in loturi de 1000), pana la 20 mii pentru cele pentru care actiunile se pot negocia individual iar in Franta numarul acestora nu este specificat dar actionarii trebuie sa accepte sa ofere spre vanzare cel putin 25 % din capitalul social.

Bursa de valori din Bucuresti impune urmatoarele conditii pentru ca un titul sa poata fi cotat :

- firma emitenta sa-si fi desfasurat activitatea cel putin trei ani in care sa fi obtinut profit net;

- minimum 15% din actiunile emise si aflate in circulatie sa se afle in posesia a mai mult de sase sute de actionari (altii decat angajatii emitentului);

4. Indicii bursieri

Indicii bursieri reprezinta instrumente prin care se urmareste modificarea valorica a unui grup respectiv de actiuni sau a tuturor actiunilor cotate la bursa .

Cei mai cunoscuti indici utilizati pe marile piete bursiere sunt:

- Dow Jones, calculat ca medie a cursurilor celor mai mari 30 de titluri apartinand firmelor industriale americane. Acest indice , care a fost creat la sfarsitul secolului trecut de catre Charles Dow si Eduard Jones pe baza evolutiei cursului primelor 11 firme cotate la bursa din acea vreme, indica evolutia bursei din New York

- Nikkei (sau Nikkei Dow Jones), se formeaza pe baza mediei cursurilor a 225 de titluri cotate la bursa din Tokyo;

- FTSE, calculat pe baza capitalizarii bursiere a celor mai mari 100 de companii din Marea Britanie;

- CAC , format prin media cursurilor celor mai mari 40 de companii de pe piata la termen ponderate cu capitalizare bursiera, in Franta.

5.Piata OTC

O caracteristica a ultimelor doua decenii este aparitia unei piete paralele celei bursiere, numita piata titlurilor necotate , unde accesul este mai putin restrictiv decat in cazul bursei, si a pietei terte unde pot fi tranzactionate actiunile firmelor nou infiintate, cu riscuri investitionale mari dar cu perspectivele obtinerii unui profit insemnat.

Piata OTC sau extrabursiera, poarta acest nume de la expresia englezeasca over the counter = dincolo de ghiseu, datorita faptului ca in cadrul ei tranzactiile nu au loc intr-un spatiu geografic bine delimitat, ci conexiunile intre comerciantii de titluri au loc prin intermediul calculatoarelor conectate intr-o retea nationala, regionala sau locala.

In Romania piata OTC poarta numele de piata RASDAQ (acronim preluat din limba engleza : Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation).

Principalele caracteristici ale pietei OTC sunt urmatoarele:

- lipsa unei localizari, tranzactiile fiind realizate in oficiile societatilor financiare care actioneaza ca dealeri;

- accesul larg al clientilor si al titlurilor;

- tranzactiile se realizeaza prin negocieri directe intre vanzator si cumparator;

- reglementarea tranzactiilor este mai putin ferma, facuta de asociatiile interdealeri. Astfel, pentru a fi admis la tranzactionare pe acest gen de piata, un titlu de valoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele exigente: sa fie emis de catre o firma care a functionat profitabil cel putin doi ani, si care ofera spre vanzare publica o cota minima din totalul capitalului social.

preturile difera de la un dealer la altul.

Teme de casa:

Ce este piata financiara si prezentati structura ei?

Definiti si clasificati titlurile financiare?

Ce intelegeti prin notiunile de actiuni si obligatiuni?

Clasificati actiunile si prezentati principaleledrepturi care deriva din detinerea acestora?

Prezentati principalele tipuri de obligatiuni?

Ce sunt contractele de tip futures si options?

Care sunt cei mai cunoscuti indici utilizati pe pietele bursiere?

Ce tipuri de actiuni se tranzactioneaza pe piata OTC?