BURSELE DE MARFURI

BURSELE DE MARFURI

1. Introducere

Pe langa valorile mobiliare primare ( actiuni si obligatiuni ), pe marile piete financiare ale lumii se tranzactioneaza si valori mobiliare derivate    ( contracte futures, optiuni, etc - tranzactii la termen ), numite in acest sens intrucat acestea reprezinta contracte ce au ca suport titluri de valori clasice. De regula, valorile mobiliare derivate se tranzactioneaza la bursele de valori ( in cazul contractelor avand ca suport indici bursieri sau valori mobiliare ) sau la burse de marfuri specializate ( in cazul contractelor avand ca activ suport marfuri sau active financiar-bancare ).

In Romania, in prezent nu se tranzactioneazavalori mobiliare derivate la Bursa de Valori Bucuresti, ci numai la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu BMFMS (contracte futures si options pe valute, pe indicele BET, pe rata dobanzilor BUBOR si actiuni SIF) si, cu o frecventa mai redusa a tranzactiilor, la Bursa Romana de Marfuri - BRM (contracte futures pe valute) si la Bursa Maritima si de Marfuri Constanta - BMMC (insa pentru acestea din urma tranzactiile se realizeaza numai la nivel experimental ). Cele mai utilizate valori mobiliare derivate tranzactionate la noi in tara in prezent sunt contractele futures.

Primele contracte futures s-au bazat pe marfuri din sectorul agricol. Aceste operatiuni au aparut cu cateva secole in urma pe pietele de marfuri ca tranzactii cu lichidare la un anumit termen de la incheierea contractului, ca mijloc de protectie a investitiei necesare reluarii ciclului agricol. Contractele futures s-au dezvoltat in special in ultimul secol. Daca acum doua decenii aparitia contractelor futures pe rata dobanzii, valute si indici bursieri au revolutionat bursele de marfuri, in prezent se intentioneaza introducerea unor contracte futures care sa vizeze acoperirea unor riscuri provenite din asigurare, poluare, etc.

Partea a doua a deceniului trecut a insemnat inceputul semnificativ, iar deceniul actual - adevarata explozie a operatiunilor cu produse bursiere derivate. Pietele futures cu instrumente financiar-valutare s-au format prin extinderea asupra activelor monetare (in speta, valute) a principiilor care guverneaza activitatea pietelor futures comerciale sau a diferitelor titluri financiare.

Orice industrie tot atat de veche si consacrata ca piata la termen-futures trebuie sa serveasca unor scopuri sociale. Daca acest lucru nu s-ar fi intamplat, aceasta industrie ar fi disparut de mult. Prin traditie, piata la termen - futures a fost recunoscuta ca o necesitate a celor trei grupuri de agenti economici care o folosesc: cei care doresc sa descopere informatii privind pretul marfurilor in viitor, aceia care doresc sa faca speculatii bursiere si cei care doresc sa se acopere riscul de piata.

Pietele la termen - futures, indiferent de forma de organizare si modul de functionare, exista pentru ca asigura doua functii economice vitale mediului de afaceri: descoperirea pretului viitor si transferul riscului de piata. Aceste piate ofera posibilitatea celor care doresc sa-si gestioneze riscul de pret, adica hedgerilor, sa transfere o parte din acest risc celor dispusi sa-l acopere, adica speculatorilor.

Toti participantii la activitatea economica folosesc estimarile facute pe piata la termen - futures pentru a determina preturile de pe piata fizica si deci pentru a lua decizii asupra productiei si consumului viitorului.

Beneficiile tranzactiilor la termen - futures se repercuteaza asupra fiecarui domeniu economic unde conditiile schimbatoare ale pietei creeaza riscul economic. Mecanismul transferului riscului de pret a transformat contractele la termen - futures in instrumente indispensabile companiilor si institutiilor financiare de pe mapamond. Majoritatea celor ce cauta protectie impotriva modificarilor nedorite ale pretului folosesc tranzactiile la termen - futures ca un substituent pentru piata fizica.

Inovatia financiara, in cautarea unor solutii interesante pentru clienti, care sa mentina pe o pozitie cat mai dinamica activitatea bursiera, a furnizat ca solutii principale ale tranzactiilor cu produse bursiere derivate, urmatoarele operatiuni :

Contracte ( la termen ) de tip futures

Contracte forward

Optiuni

Operatiuni swap

2. Pietele futures -elemente definitorii

Evolutia si dezvoltarea pietelor futures

"Pietele futures sunt o anomalie pentru acei care le studiaza cel mai putin, un anacronism pentru cei care le studiaza putin mai mult si o pacoste pentru acei care le studiaza cel mai mult."

Actualele piete futures si principiile care stau la baza tranzactiilor de marfuri (futures) au evoluat din practici vechi de secole. Stravechile piete romane si grecesti utilizau practicile comerciale caracteristice comertului modern ca: data si locul stabilit de comercializare, sisteme de barter si moneda, precum si practica contractarilor cu livrare in viitor.

In ciuda decaderilor acestor civilizatii, principiile de baza a acestor piete au supravietuit. In perioada Evului Mediu, cand marile retele comerciale au disparut, marfurile erau vandute si cumparate in mici piete locale. Totusi practica de piete care urmareau sa aiba loc la anumite date si in anumite locuri, a renascut sub forma targurilor medievale. Aceste targuri regionale erau organizate de negustori si mestesugari cu ajutorul autoritatilor politice.

Trebuie subliniat faptul ca tranzactiile futures aveau un orizont format inca de cand s-a infiintat in Anglia, Royal Exchange (1570). Inca din aceasta faza vanzatorii puteu vinde bunurile la intermediar, care in schimb cautau un potential cumparator. In acest fel vanzatorii erau asigurati cu preturi rezonabile pentru bunurile lor, iar cumparatorii puteau astepta nivele de calitate standardizate de la intermediari care ofereau bunuri pentru revanzare.

Dezvoltarea burselor nu s-a limitat la Anglia si in general in Europa. In acelasi timp, piete similare s-au format in Japonia si SUA.

In primii ani ai secolului al XIX-lea, haosul privind cererea si oferta de marfuri avea urmatoarele aspecte:

fermierii care aduceau cereale si animale vii in pietele regionale, in anumite perioade ale anului, constatau adesea ca oferta de carne si cereale intrecea cu mult necesitatile imediate ale celor ce prelucrau aceste produse. In aceasta situatie se ofereau preturi extrem de joase. Foarte des cererea pe termen scurt nu putea sa absoarba volumul mare de marfuri, in ciuda pretului foarte scazut si cerealele erau aruncate din lipsa de cumparatori.

aundenta de marfuri din perioada recoltei era decat o fata a problemei. Inevitabil veneau ani in care recolta era slaba si cerealele dispareau de pe piata. Chiar in anii cu recolta abundenta se intampla ca stocurile sa se epuizeze, preturile sa creasca surprinzator si populatia sa flamanzeasca.

Intr-o astfel de conjuctura, taranii cu toate ca aveau suficienta hrana, dispuneau de recolte pe care nu le puteau vinde, fiind lipsiti de banii necesari pentru a-si asigura unele unelte, materiale de constructii, textile etc. dificultati ale transportului si lipsa de facilitati adecvate de stocare agravau problema cererii si ofertei. Zapada si ploaia faceau ca drumurile de tara care duceau spre Chicago sa devina impracticabile aproape tot anul. Desi drumurile pavate cu scanduri permiteau cat de cat fermierilor sa aduca la Chicago carute incarcate cu grane, transportul era foarte scump si exista problema spatiilor de depozitare. De asemenea, lipsa facilitatiilor portuale impiedica transportul cerealelor catre pietele rasaritene si aducerea de bunuri industriale in Vest.

Cand s-au organizat bursele de marfuri, acestea au devenit o forta importanta de sustinere a eforturilor legislative, de a imbunatati drumurile rurale, de a construi canale si de a extinde facilitatile de depozitare.

Ca reactie la conditiile comerciale intolerante, fermierii si negustorii au inceput sa contracareze pentru livrarile forward. Contractele forward pentu porumb au fost initial utilizate de negustorii care foloseau cai fluviale. Acestea primeau porumbul la sfarsitul toamnei si inceputul iernii si trebuiau sa-l depoziteze pana cand umiditatea sa scada indeajuns pentru a putea fi incarcat pe nava iar gheata de pe rauri si canale se topea. Pentru a reduce riscurile financiare implicate de depozitarea pe timpul iernii, negustori calatoreau la Chicago pentru a contracta cu prelucratorii cerealele stabilindu-se astfel termenul de livrare primavara.

Primul contract forward pentru porumb atestat a fost incheiat la 13 martie 1851. Obiectivul contractului il faceau 3000 busheli ( 1 bushel = 27.9 kg banita romaneasca ) de porumb care urmau sa fie livrate in iunie la un pret mai mic cu un cent decat preturile porumbului la 13 martie. Contractele forward pentru grau au devenit uzuale mai tarziu decat cele pentru porumb. In cazul graului negustorii si prelucratorii din Chicago, suportau riscurile financiare ale stocarii, graul fiind vandut prin contracte forward catre prelucratori si negustori rasariteni.

La mijlocul secolului al XIX-lea, tranzactiile in SUA au evoluat de la forme neorganizate la schimburi oraganizate, acestea materializandu-se prin fondarea in 1842 de catre 82 de negustori a Bursei de Marfuri din Chicago ( engl. Chicago Board of Trade ). Scopul lor era de a promova dezvoltarea comertului in oras si de a asigura un loc unde sa se poata intalni cumparatorii si vanzatorii in vederea schimbului de marfuri. In primii ani de functionare a bursei se utilizau contracte forward. Principalele tranzactii in SUA erau stabilite si situate in Chicago si New York. Aceste orase erau logic alese datorita apropierii lor de principalele rute de transport.

Datorita cresterii in volum a comertului in Chicago riscul in contractele forward a devenit prea mare ca sa fie transferat intermediarilor, dar daca un alt intermediar - o a treia parte - putea fi influentata sa-si asume riscul, efectul ar putea fi acelasi: adica asigurarea unui pret de piata pentru vanzator si o calitate uniforma rezonabila a produsului. Dezavantajele contractului forward erau in ceea ce priveste standardizarea legata de calitatea bunurilor sau data livrarii, iar adesea negustori nu-si respectau obligatiile contractuale. In 1865 Bursa de Marfuri din Chicago a decis formalizarea tranzactiilor cu cereale prin introducerea de contracte standard denumite contracte futures. Contractele futures, in opozitie cu contractele forward sunt standardizate privind calitatea, cantitatea, data livrarii si destinatia marfurilor contractate.

Una din trasaturile contractelor futures care s-a standardizat la sfarsitul secolului al XIX-lea a fost luna de livrare. Lunile erau alese sau stabilite treptat de comun acord de catre negustorii de cereale in functie de perioada recoltei si de conditiile de transport. Martie reprezenta o alegere logica, deoarece sfarsitul iernii facea din nou posibil transportul. Totodata aceasta luna devenea luna stabilita pentru livrare, datorita epuizarii recoltei de grau si ovaz a anului precedent. Luna decembrie a fost aleasa pentru scoaterea pe piata a noilor recolte de porumb ( porumb recoltat in toamna ) si era ultima luna in care fermierii isi puteau aduce porumbul la piata inainte ca iarna sa faca imposibil transportul.

Standardele de calitate si cantitate s-au dezvoltat pe masura ce un sistem de mai mare acuratete a cantaririi bushelilor de cereale inlocuia masuratoarea si odata cu initierea unui proces de inspectii.

2.2. Cerinte ale aparitiei si dezvoltarii

pietelor futures

Dezvoltarea pietelor fizice

Pietele futures au evoluat din pietele fizice eficiente, ca raspuns la necesitatile persistente si la cerintele economice ale agentilor de piata si in cele mai multe cazuri, au devenit mai eficiente decat pietele fizice ce le-au oferit baza de dezvoltare. Aceasta evolutie se datoreaza, in principal, actiunii conjugate a doua seturi de factori: factori obiectivi - ce determina dezvoltarea pietelor fizice si factori de natura subiectiva - ce stabilesc configuratia cadrului organizatoric al pietelor futures.

O piata reprezinta un mecanism pentru efectuarea vanzarilor si cumpararilor de bunuri si servicii intr-o maniera publica. De aceea, ea da nastere unui mod de desfasurare a acestor tranzactii si a unor mijloace de colectare si diseminare a informatiilor referitoare la aceste tranzactii. Pietele atat pentru activele reale, cat si pentru activele funanciare, apar si se dezvolta ca un raspuns al unor nevoi si cerinte economice persistente de mecanisme mai eficiente de desfasurare a tranzactiilor si de colectare si diseminare a informatiilor privind aceste tranzactii.

O pozitie neta pe o piata spot ("la vedere"), impreuna cu incertitudinea preturilor spot reprezinta fundamentul necesitatii economice pentru contractele aferente tranzactiilor consumate in viitor. Productia, marketingul si utilizarea bunurilor si serviciilor presupune pentru producatori, comercianti si consumatori, asemenea de pozitii ferme pe pietele spot, iar incertitudinea preturilor este inerenta intr-o economie dinamica. Contractele aferente tranzactiilor consumate in viitor - fie forward ("la termen"), fie futures ("viitoare") - constituie un raspuns la aceasta cerinta.

Istoria a demonstrat ca, cererea pentru contracte negociate in prezent in scopul efectuarii de tranzactii comerciale ce urmeaza a fi consumate in viitor, tinde sa genereze, intr-o prima etapa, contractele de tip forward ("la termen") si ulterior, daca o serie de conditii sunt garantate, contracte futures ("viitoare").

Lichiditatea

Lichiditatea unei piete poate fi definita ca gradul de facilitate cu care activul respectiv se poate transforma in bani. Dezvoltarea unei piete spot lichide este afectata de o serie de factori independenti. Acestea includ amploarea si continuitatea cererii, facilitatea stabilirii cantitatii si calitatii marfii respective, facilitatea pastrarii stocurilor, facilitatea transportului marfii, calitatea serviciilor si telecomunicatiilor, facilitatea transferului si respectarea drepturilor de proprietate.

Factorul de baza in dezvoltarea unei piete il constituie amploarea si continuitatea cererii. Intr-adevar pentru ca o piata sa existe, mai intai trebuie sa existe o cerere puternica si persistenta generata de entitati numeroase. Astfel se explica dezvoltarea timpurie a pietelor spot pentru produsele agricole, dezvoltarea, in secolele XVIII - XIX, a pietelor spot pentru materii prime industriale si rapida dezvoltare a pietelor valutare necesare pentru economiile nationale din ce in ce mai independente ale secolului XX.

Eficienta in identificarea pretului

Eficienta unei piete din punct de vedere al identificarii pretului, reprezinta gradul in care pretul activului tranzactionat reflecta raportul cerere-oferta pe piata respectiva. Cel putin doua elemente trebuie avute in vedere in analiza acestui concept: gradul in care pretul este determinat de forte obiective si rapiditatea cu care cotatia activului respectiv incorporeaza schimbarile raportului cerere - oferta.

Fluctuatiile ample si neanticipate ale preturilor pe pietele spot, impreuna cu puterea limitata a participantilor la aceste piete, constituie, de asemenea, factori favorabili in aparitia contractelor aferente tranzactiilor forward sau futures.

Cadrul organizatoric al pietelor futures

Cadrul organizatoric al unei piete cuprinde institutiile ce servesc direct aceasta piata: busele, firmele de brokeraj, casele de compensatie precum si reglementarea legala a desfasurarii tranzactiilor pe aceste piete. Dezvoltarea cadrului oraganizatoric al unei piete contribuie la eficientizarea acesteia, prin imbunatatirea informatiei de piata si reducerea costurilor tranzactiilor. La randul sau, o piata eficienta duce la dezvoltarea continua a cadrului sau organizatoric.

Functiile pietelor futures

Pietele futures indeplinesc doua functii prioritare :

transferul riscului de pret

identificarea pretului activului respectiv

Transferul riscului de pret. Contrar perceptiilor multor persoane putin familiarizate cu tranzactiile la termen, pietele futures nu au fost create,pur si simplu, datorita faptului ca un grup de speculatori erau dornici sa profite de o sansa de a da 'lovitura' si aveau nevoie de un instrument in acest scop. Speculatia nu este singurul scop al tranzactiilor futures, exista si beneficii legitime economice si sociale din cumpararea/vanzarea contractelor futures.

Contractele futures pe marfuri au aparut ca raspuns la existenta riscului economic inerent comertului cu unele marfuri perisabile si/sau sezoniere. Cum poate un fermier sa prevada pretul pe care il va putea primi pentru porumb in momentul recoltarii ? Raspunsul este ca nu poate si de aceea, chiar activitatea de cultivare a porumbului devine una speculativa. Dar, majoritatea fermierilor nu sunt entuziasmati de ideea de a deveni speculatori. Ei vor sa stie ca vor primi un pret bun pentru produsele lor, destul cat sa realizeze un profit decent care sa ofere mijloace de trai pentru familiile lor. Daca fermierii ar putea sa transfere o parte din riscul implicat, in afacerea lor, ar fi fericiti sa o faca in schimbul unui anumit nivel de siguranta.

Atat pentru producatorii cat si pentru beneficiarii multor produse, riscul si speculatia sunt parti inerente, inevitabile ale incheierii unei afaceri. In consecinta, cu cat este mai mare riscul asumat de producatorii, ca atat va fi mai mare pretul platit de consumator pentru a acoperi riscul producatorului.

Riscul de pret apare si ca rezultat al factorului timp care intervine in cadrul unei tranzactii. Pe o piata internationala complexa, timpul dintre producerea si utilizarea finala a unei marfi poate fi adesea foarte lung, incadrandu-se intr-un interval de la cateva luni la cativa ani. Pe parcursul acestui interval de timp, pretul unui anumit produs este foarte vulnerabil la schimbari. Daca fabricantul pastreaza produsul in timpul acestei perioade, preturile pot scadea rapid, generand o scadere rapida a incasarilor. Pe de alta parte, preturile pot creste semnificativ, dand nastere unei cheltuieli suplimentare pentru cumparator. In ambele cazuri, una dintre partile implicate in tranzactie are posibilitatea sa piarda o suma importanta de bani, timp in care cealalta parte are posibilitatea sa obtina un profit nemeritat, datorita unor circumstante asupra carora partile nu au nici un control.

Singur timpul, bineinteles, nu creeaza risc. In cazul unei piete internationale, oriunde pot sa apara conditii care sa afecteze in mod direct pretul unui produs : seceta, inundatii, razboi, instabilitate politica, etc.

In ultima instanta, factorul timp combinat cu circumstante imprevizibile legate de cerere si oferta, creeaza un risc potential de pret inevitabil pentru cumparatorul sau vanzatorul unui produs. De aceea, existenta unui mijloc de reducere a riscului este esential pentru desfasurarea normala a afacerilor pe orice piata supusa unei volatilitati ridicate a preturilor.

Tranzactiile futures sunt instrumentul prin care riscul afacerii poate fi transferat de la producatorii si beneficiarii unui produs, la speculatorii care sunt dispusi sa riste in schimbul posibilitatii obtinerii unor profituri considerabile. Astfel, producatorii si beneficiarii, putandu-si transfera riscurile, sunt capabili sa-si planifice mai eficient afacerea si astfel sa-si reduca costurile ei. Beneficiarii finali ai industriei futures sunt, in concluzie, consumatorii care platesc sume mai mici pentru produsele respective.

Capacitatea pietelor futures de a identifica pretul de echilibru al activului de baza reprezinta o componenta integrala a unui sistem economic eficient. Tranzactiile futures au loc exclusiv in cadrul burselor; contractele futures asupra aceleiasi marfi, dar cu termene de livrare diferite, se tranzactioneaza simultan. Acestea au ca rezultat formarea de preturi futures diferite pentru aceeasi marfa, la momente diferite din viitor. In continuare, aceste preturi sunt diseminate in mod continuu, pe plan mondial. Deci pietele futures identifica preturile de echilibru curente, cat si cele ce vor exista la anumite momente din viitor. Doua motive stau la baza importantei cunoasterii preturilor futures.

In primul rand, in cazul marfurilor depozitabile, aceste preturi determina deciziile firmelor comerciale referitoare la marirea stocurilor; preturile futures scazute vor determina reducerea stocurilor curente, iar preturile futures ridicate vor determina cresterea stocurilor.

Astfel, preturile futures ajusteaza oferta unei marfi, pe o anumita perioada de timp, contribuind la evitarea conditiilor de sub sau supra-oferta.

In al doilea rand, cunoasterea preturilor futures, afecteaza deciziile de productie si consum. Preturile futures inalte reprezinta un semnal pentru o productie mai ridicata; in mod similar, preturile futures scazute pot constitui un motiv pentru amanarea deciziei de consum pentru o perioada ulterioara.

In concluzie, capacitatea pietelor futures de a asigura informatii cu privire la preturile de echilibru, reduce costurile aferente acestor informatii si contribuie la o mai eficienta alocare a resurselor economice.

4. Contractul futures. Definire

" Contractul futures aste o arta, o specializare si aceasta maiestrie nu se dezvolta puternic cand cineva poarta ochelari. Din acest motiv, comerciantii trebuie sa inteleaga, in masura in care este posibil, natura mediului in care ei trebuie sa-si concentreze maiestria lor, impotriva acelor care joaca practic acelasi joc. "

Richard J. Teweles, The Futures Games - McGraw Hill, 1987

Contractele futures reprezinta un acord de vointa de a cumpara/vinde o cantitate determinata dintr-o marfa, valuta sau activ financiar la un pret stabilit in momentul incheierii contractului, cu lichidarea contractului la o data viitoare.

In primul rand, intr-un contract futures conditiile contractuale sunt standardizate in ceea ce priveste natura activului de baza (o anumita marfa de o anumita calitate, o anumita valuta) si cantitatea contractuala, numita si unitate de tranzactii ( de ex: 5000 busheli, 100.000 dolari).

Toate contractele futures pe acelasi activ standardizat formeaza un gen de contracte futures; de exemplu, contractele de grau negociate la CBOT formeaza genul denumit grau futures.

Totodata, fiecare contract futures are un anumit termen de executare, mai precis o luna in care urmeaza sa aiba loc lichidarea. Lunile de livrare sunt prestabilite si coteaza la bursa, iar contractele pe un anumit activ cu aceeasi scadenta formeaza o specie a contractului futures pe acel activ. De exemplu, contractele pe grau cu scadenta in mai formeaza specia grau futures mai. Prin urmare, denumirea "contractului futures " defineste multimea contractelor de un anumit gen si care au o anumita luna de livrare. Aceste contracte sunt reciproc substabilite pentru ca obiectul lor de activ omogen din punct de vedere calitativ, definit in mod unitar in termeni contitativi, toate avand aceeasi scadenta : ele sunt contractate standardizate.

In al doilea rand, pretul contractului futures se stabileste in bursa printr-o procedura specifica de negociere si contractare a acestei piete organizate. Acest pret este expresia raportului dintre cererea si oferta pentru fiecare contract standardizat si el variaza zilnic, in functie de conditiile pietei. Ca atare valoarea contractului este variabila. De aici rezulta una din caracteristicile definitorii ale contractului futures si anume faptul ca aceasta este zilnic actualizat sau "marcat la piata" ( engl. marked to market ), astfel incat pierderile uneia dintre partile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte parti

Pentru executarea contractului futures partile contractante au doua posibilitati:

(a) sa lichideze contractul prin predarea/primirea activului care face obiectul acestuia, adica prin livrare ( engl. delivery )

(b) sa lichideze pozitia detinuta pe piata futures printr-o operatiune de sens contrar, respectiv compensare ( engl. offsetting ).

Astfel, cel care detine o pozitie long poate lichida pozitia sa, realizand o vanzare futures a contractului respectiv; iar cel care detine o pozitie short poate lichida prin cumpararea futures a aceluiasi contract. Prin aceste operatii profitul/pierderea virtuala se transforma in profit/pierdere efectiva.

Operatorii (vanzatorii sau cumparatorii) care isi mentin pozitiile deschise trebuie sa faca executarea in natura a contractului la data livrarii. Operatorii ramasi cu pozitii deschise pana in ultima zi de livrare, vor intra automat in procesul lichidarii contractului prin predarea/primirea activului care sta la baza contractului. In cazul contractelor futures la care executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu financiar ( de exemplu, contractele de indici si pe eurodolari ), "livrarea" se face printr-o lichidare cash.

Avand o valoare pe piata si putand si negociat la bursa contractul futures este de fapt un titlu financiar, fiind bazat pe un activ standardizat ( marfa, valuta, activ financiar ) el reprezinta un titlu derivat. Ca atare, contractul futures coteaza la bursa, dar pretul sau curent si deci valoarea pe piata a contractului, reflecta pretul activului de baza. De exemplu, o crestere a pretului la contractul futures pe grau, expresie a unei cereri mai mari decat oferta pe piata futures , va insemna o sporire a pretului si pe piata cash a tranzactiilor cu marfa efectiva. Preturile futures si preturile cash evolueaza in acelasi sens si pe masura apropierii de scadenta contractului futures, ele tind sa se egalizeze.

In raport cu obiectivul contractelor futures, piatele de acest tip pot fi clasificate in trei mari categorii:

Pietele comerciale - " comercial futures "

Pietele financiare - " financial futures "

Pietele de indici - "index futures ".

Sub aspectul trasaturilor sale contractul futures este:

un contract aleatoriu, intrucat la momentul incheierii sale nu se poate calcula cuantumul castigului sau al pierderii in valoare reala.

un contract afectat de un termen suspensiv, pentru ca pana la scadenta nici una dintre parti nu poate pretinde celeilalte sa-si execute obligatiile contractuale.

un instrument financiar derivat, deoarece valoarea sa de piata are ca sistem de referinta o marfa fizica, un alt contract sau rata dobanzii, din acest motiv contractul futures are insusirea de a fi comercializat printr-un contract cu optiuni.

un contract standardizat, intrucat cuprinde clauze uniforme cu privire la tipul de marfa, cantitatea si calitatea, unitatea de tranzactie, conditiile si luna de livrare, singurul element negociabil este pretul. Numele vanzatorului si cumparatorului nu sunt cunoscute, astfel incat contractul nu cuprinde decat elemente de identificare ale celor care au incheiat propriu-zis tranzactia : agentia de brokeraj si brokerul de ring.

Datorita standardizarii termenilor contractuali si a posibilitatii de a-si lichida contractul sau de a-si compensa pozitia printr-o operatiune de sens contrar, contractele futures au crescut rapid in ceea ce priveste utilizarea lor de catre companii comerciale si speculatori.

4. Mecanismul tranzactiilor futures

4.1 Elemente definitorii. Tranzactionarea in ring

" Multi oameni sunt reticenti sa tranzactioneze futures deoarece ei cred ca mecanismul unei asemenea tranzactii este mult mai complicat decat pare sa fie. Exista multe motive de ce unii oameni n-ar trebui sa se ocupe cu asa ceva, dar problemele legate de luarea unei pozitii sau de intelegere a contabilitatii in mod sigur nu le stapanesc. "

Motivul tranzactionarii contractelor futures este transferarea riscului de la

producatorii si beneficiarii unui produs catre speculatori care astfel spera sa realizeze mari profituri. Dupa cum am precizat anterior, un contract futures este standardizat in privinta cantitatii, calitatii, termenului si locul de livrare. Aceasta standardizare este realizata pentru a creste lichiditatea, avand drept consecinta marirea numarului de participanti care tranzactioneaza un volum sporit de contracte din acea marfa.

Contractul futures este un acord ferm legal intre cumparator/vanzator si o anumita bursa sau o Casa de Compensatie a acestuia in care comerciantul este de acord sa livreze sau sa accepte la o anumita data desemnata o cantitate specificata de produse, de o anumita calitate si totodata la conditii de livrare prestabilite de bursa respectiva. Contractul odata ajuns la maturitate, este indeplinit printr-o plata cash la data livrarii, bazat pe un pret de regularizare pentru acea zi. Executarea contractului in natura se poate face in cursul lunii de livrare prin predarea/primirea unui titlu asupra marfii (recipisa de depozit).

Cel care isi asuma obligatia de a prelua marfa deschide o pozitie long, in timp ce vanzatorul are o pozitie short. In timp ce pozitia este deschis, investitorul trebuie sa fie de acord cu o serie de conditii stabilite de broker sau Casa de Compensatie. Pe piata contractelor futures, ambele parti implicate intr-o tranzactie trebuie sa depuna garantie denumita marja ( engl. margin ). Ea are, in mod normal, o valoare intre 5% si 10% din valoarea contractului. Aceasta suma denumita marja initiala ( engl. initial margin ). Daca evolutia pietei actioneaza impotriva investitorului, ceea ce inseamna ca pretul se modifica astfel incat el pierde bani pe pozitia respectiva, acesta va fi nevoit sa depuna o suma suplimentara, marja initiala fiind folosita pentru a acoperi pierderile. Bursa futures obliga investitorii sa mentina in cont o anumita marja. Aceasta valoare este denumita marja de mentinere ( engl. maintenance margin ).

Indiferent de natura contractului operatorul unui contract futures este un hedger ori un speculator.

HEDGERII - sunt operatorii care efectueaza o actiune de acoperire (hedging ). Hedgingul este una din principalele tinte economice ale pietelor futures, este cumpararea sau vanzarea de contracte futures pentru a compensa riscul schimbarilor de pret pe pietele cash. Mecanismul transferului de risc a facut contractele futures practic indispensabile in eforturile de a controla costurile.

SPECULATORII - isi asuma riscul pe care hedgerii doresc sa il evite . motivatia acestora este profitul, ei asigura pietei un element esential, lichiditatea care la permite hedgerilor sa cumpere sau sa vanda un numar mare de contracte fara sa determine variatii mari ale pretului pietei. Acesta are o importanta cruciala pentru investitorii institutionali, producatorii de marfuri si alte firme comerciale si financiare care cumpara sau vand sute de mii sau mii de contracte pentru a proteja o pozitie pe piata de cash. Desi speculatorii nu sunt interesati din punct de vedere comercial de marfa in sine, profitul potential ii motiveaza pentru acumularea de informatii de piata, privind oferta si cererea, in vederea anticiparii efectelor asupra preturilor. Prin cumpararea si vanzarea de contracte futures, speculatorii contribuie la furnizarea de informatii privind impactul evenimentelor curente asupra viitoarelor cereri. In esenta speculatoriii fac piata mai fluida, acoperind diferenta dintre preturile cerute si oferite de catre ceilalti comercianti de marfuri. Speculatorii difera de la unul la altul in functie de pozitia luata la bursa. Una din marile diferente intre speculatori este durata pe care ei si-au pregatit-o pentru pastrarea pozitiei. De altfel numai un numar mic de speculatori prefera sa astepte pentru o full move (pozitia luata la bursa ramane o perioada mai lunga) care poate dura luni, un an, sau chiar mai mult. Cei mai multi dintre ei prefera sa pastreze pozitia lor pe perioade scurte, iar acestea se numesc "scalpers" (trader care negociaza in scopul obtinerii de profituri mici, in decursul unei sesiuni acesta rareori mentinandu-si pozitia)

4.2 Initierea, incheierea si lichidarea

unui contract futures

Procesul initierii, incheierii si lichidarii unui contract futures este asemanator cu mecanismul tranzactiilor cu titluri financiare primare si cuprinde urmatoarele etape : transmiterea si executarea ordinului, operarea contului in marja, interventia Casei de Compensatie si executarea finala a contractului.

Mecanismul general al operatiunii, cuprinde urmatoarele faze :

Tranzactia este initiata de cumparatori/vanzatori ce dau ordine firmelor broker cu care lucreaza pentru incheierea unui contract futures ; ordinul este transmis brokerului de bursa care urmeaza sa-l execute in sala bursei, in "groapa".

Dupa incheierea contractului, brokerul de bursa semneaza tichetul de ordine, si-l trimite la firma sa, acesta instiintandu-l pe client ca a fost executat contractul si precizandu-i conditiile acestuia ( pretul si volumul tranzactiei ).

Dupa incheierea tranzactiei in sala de negocieri, un angajat al bursei - raportor - transmite si volumul tranzactiei la departamentul de cotatii si totodata la personalul care opereaza sistemul informativ al bursei ; preul va aparea instantaneu pe tabela electronica.

In cazul ca nu este membra a Casei de Compensatii firma de broker ia legatura cu o firma membra, transmitandu-i acesteia datele din contract pentru a fi comunicate la Casa de Compensatie. Aceasta din urma procedeaza la marcarea pe piata a pozitiilor deschise si efectueaza operatiunile legate de compensarea pozitiilor si lichidarea contractelor, instiintand membrul clearing despre aceste activitati.

Casa de Compensatie da instructiuni bancii care asigura decontarile banesti rezultate din operatiunea in legatura cu creditarea/debitarea contului membrului cliring, iar banca avizeaza ulterior in legatura cu efectuarea operatiunii.

Banca plateste/incaseaza de la membrul clearing sumele banesti rezultate din efectuarea compensatiilor. Ulterior membru clearing anunta firma broker, iar aceasta face reglarile corespunzatoare pe contul clientului.

Lichidarea unei pozitii

Un speculator care a luat o pozitie long si-o poate lichida intr-unul sau doua modalitati : poate fi compensata cu o vanzare, sau contractul poate fi pastrat pana la scadenta. Un speculator care are o pozitie short are practic aceleasi posibilitati de urmat. O pozitie short poate fi compensata cu o cumparare.

Pentru aceste contracte, in care efectiv are loc livrarea de marfuri o data ce contractul a ajuns la maturitate, plata se face cash. Pentru toti virtualii speculatori, compensarea pozitiei este lichidarea rutei alese. Cei mai multi speculatori nu sunt de acord cu livrarile de marfuri sau plata cash, deoarece scopul lor este sa-si fructifice avantajele pe care le impune schimbarea pretului. Daca livrarea este sa devina un principal scop, pentru acest lucru este mai preocupat speculatorul cu pozitie long decat unul cu o pozitie short, deoarece acesta cu pozitia long este ultimul care are posibilitatea sa aleaga unde sa se efectueze livrarea si cand.

Comerciantul care doreste sa pastreze pozitia intr-o luna de livrare trebuie sa fie constient de ultima zi de tranzactionare futures, dupa care compensarea este imposibila si numai livrarea sau tranzactia cash sunt cai deschise pentru el.

Comisioane

In domeniul vanzarilor, comisioanele sunt o practica omniprezenta si usor de inteles. Cand cineva vinde un produs sau un serviciu, primeste un comision care constituie plata pentru incheierea cu succes a tranzactiei. In aceeasi masura, o firma de brokeraj percepe un comision pentru facilitarea unei tranzactii futures.

Insa, in domeniul futures, o tranzactie nu este considerata incheiata decat la lichidarea pozitiei investitorului. Asadar, nu este perceput nici un comision la prima intrare a unui investitor pe piata, indeferent daca pozitia sa initiala este long sau short. Firma de brokeraj percepe un comision numai cand pozitia initiala este compensata sau lichidata. Comisionul unui broker futures este, asadar, plata pentru doua tranzactii : tranzactia de intrare pe piata si cea de iesire de pe piata. Acest tip de comision este numit, destul de potrivit, tura completa sau tranzactie completa ( engl. round turn sau round trip ). De aceea comisioanele brokerului sunt, in mod normal, calculate ca pret per tranzactie completa.

Asa cum am precizat anterior, valoarea comisionului perceput variaza in functie de serviciile prestate sau solicitate. Pretul poate varia de la 35$ sau 40$ pentru brokerii cu discount pana la 200$ sau mai mult pentru brokerii cu servicii complete.

5. Rolul Caselor de Compensatie

Casele de Compensatie exista pentru a asigura integritatea tuturor contractelor future, ele asigurand integritatea pietii, nu numai prin subscrierea unui capitol important ca terta parte garanta pentru fiecare tranzactie futures, dar sunt si parte integranta a operatiunilor de tranzactionare. Rolul lor in operatiunile de tranzactionare este complex si include compensarea zilnica a tranzactiilor (fiecare pozitie long este compensata cu o pozitie short), colectarea si manipularea marjelor (garantie a executarii contractelor), monitorizarea riscului, reglarea zilnica a conturilor si raportarea datelor de tranzactie.

Natura acestor operatiuni este subliniata de fluxul cash asociat cu reglarea zilnica a conturilor, cunoscuta de asemenea ca "marked-to-market". La C.B.O.T. de exemplu, marcarea pietei duce la miscarea zilnica cash in jur de 200 milioane USD.

Principala caracteristica a mecanismului de functionare a Casei de Compensatie consta in faptul ca ea devine partener in toate tranzactiile futures incheiate in bursa afiliata. In esenta, Casele de Compensatie convertesc obligatiile contractuale la termen (forward) in obligatii contractuale viitoare (futures). Casele de Compensatie sunt fie un departament al burselor futures, fie o cooperatie separata. In ambele cazuri, calitatea de membru este detinuta de case de comisioane, companii comerciale si institutii financiare.

In Statele Unite ale Americi exista 14 burse si 9 case de compensatie, prezentate in tabelul urmator :

5. Pietele futures in Romania

5.1. Bursa Romana de Marfuri

Bursa este o piata organizata care asigura confruntarea directa a cererii cu oferta. Aceasta asigura transparenta tuturor operatiunilor, ralizand si cadrul oraganizatoric necesar pentru formarea unor preturi corecte, in baza "legii cererii si ofertei". Tranzactiile se executa rapid, corect, eficient si cu garantarea executarii intocmai a obligatiilor contractuale. Ea identifica si pune in contact potentialii parteneri comerciali, disciplinand, simplificand si uniformalizand raporturile lor comerciale.

Bursa Romana de Marfuri reprezinta efortul finalizat de a construi, printr-o initiativa particulara, dupa aproape jumatate de secol de economie centralizata, un instrument de cea mai mare importanta pentru economia de piata. Prin specificul ei de functionare, ea reprezinta un urias receptor de informatii, generate de insasi mecanismele ei de functionare si emise ca un pachet structurat spre agentii economici interesati, intr-o deplina transparenta.

Pentru a putea functiona la parametrii optimi, competitivi pe plan international, Bursa Romana de Marfuri si-a dezvoltat o logistica performanta. Nucleul este contruit din ringul propriu-zis al bursei, cu locurile de brokeri, cu podiumul pentru sefii de ring, cu o electronica specifica moderna : tabela de afisaj, monitoare care preiau imaginea oferita de tabela pentru a face vizibila din orice colt al salii, camere de luat vederi care inregistreaza sedintele pentru a fi, ulterior judecate situatiile litigioase.

Bursa este singura institutie care poate furniza credibil informatii legate de preturi, deoarece prin mecanismul interactiv de tranzactionare, care prevede strigarea succesiva a preturilor in scopul apropierii celor de vanzare cu cele de cumparare pana la un moment in care se inchide contractul de vanzare/cumparare, determinandu-se astfel preturile de echilibru ale pietei. Pe baza aceasta si a volumului de marfuri tranzactionate se calculeaza cotatia efectiva. Prin B.R.M. se poate tranzactiona o gama foarte larga de bunuri, servicii - marfuri agroalimentare, produse chimice si petroliere, produse metalurgice, fire si fibre sintetice, lemn celuloza si hartie, materiale de constructii, servicii imobiliare, de transport si turism - si de instrumente financiar-valutare-operatiuni futures cu valute, pe rata dobanzii, pe indici.

Bursa Romana de Marfuri ofera clientilor o serie de avantaje ce decurg din principalele ei caracteristici :

F       eficienta ( obtinerea unui pret optim si in conditii de maxima siguranta si un cost al tranzactiei foarte scazut ) ;

F       transparenta ( publicarea cererilor si a ofertelor, precum si difuzarea prompta a cotatiilor ) ;

F       siguranta ( garantii de cel putin 5% din valoarea contractului pe care clientul intentioneaza sa-l realizeze, documente care sa ateste calitatea, cantitatea si existenta marfii) ;

F       rapiditatea realizarii contractului.

Bursa Romana de Marfuri contribuie la refacerea buclelor economice intrerupte, in urma trecerii de la economia centralizata la cea de piata, fiind in acelasi timp un instrument ideal in realizarea deblocarii financiare, a lichidarii stocurilor, a asigurarii impotriva riscului si a transferului acestuia prin instrumentele financiar-valutare pe care le pune la dispozitia clientilor sai. Bursa Romana de Marfuri asigura tranzactionarea contractelor SPOT, FORWARD si FUTURES. Marfurile tranzactionate la B.R.M. se pot grupa in trei piete distincte :

Pe piata intai se tranzactioneaza dupa specificul bursier, un numar redus de marfuri fungibile, dar cu frecventa mare si vitale activitatii economice. Pentru ca o marfa sa aiba atributul de fungibila trebuie sa fie omogena si standardizabila. Pe aceasta piata se pot tranzactiona unele marfuri agroalimentare, metale, produse chimice si petroliere, materiale de constructie si altele.

Pe piata a doua se negociaza, dupa specificul bursier, un numar mare de marfuri fungibile, care insa nu reprezinta aceeasi continuitate tranzactionala

(prezinta un factor de continuitate mic). Este vorba de marfuri agroalimentare, fire si fibre textile, produse metalurgice, produse chimice, materiale de constructie etc.

Piata a treia permite tranzactionarea marfurilor nefungibile, a produselor complexe, in general nebursiere si a serviciilor intr-un regim asemanator cu cel al licitatiilor, sub supraveghere si responsabilitatea bursei.

Incepand cu luna noiembrie 1998, BRM ofera clientilor sai posibilitatea tranzactionarii contractelor futures pe diferenta de curs valutar : "Dolar B.R.M.", "Euro B.R.M.". Tranzactiile cu contracte futures pe valute se constituie in modalitatea cea mai eficienta de asigurare impotriva riscului valutar si de transfer al riscului valutar, oferind agentilor economici informatii privind valoarea cursului valutar la o anumita data in viitor.

Bursa Romana de Marfuri este o institutie care presupune, din partea celor care uzeaza de serviciile ei, respectarea unor reguli stricte de conduita urmarind realizarea justitiei, echitatii si transparentei. Remarcabila este capacitatea bursei de a simplifica si uniformiza practicile comerciale, de obicei anarhice si stufoase. Prin specificul ei de functionare B.R.M. reprezinta un urias receptor de informatii, generate de insasi mecanismele ei de functionare si emise ca un pachet structural spre agentii economici interesati, conform unei depline transparente.

Intr-o economie aflata in tranzitie, Bursa Romana de Marfuri contribuie decisiv la invioarerea activitatilor prin :

F       stabilirea unui pret real al pietei produsului tranzactionat ;

F       cresterea fluiditatii pietei, a operativitatii tranzactiilor comerciale ;

F       maximizarea sigurantei executarii contractelor incheiate;

F       minimizarea fluctuatiei preturilor;

F       asigurarea producatorilor in privinta aprovizionarii ritmice cu produse de baza ( materii prime si materiale ) si asigurarea unei piete de desfacere continue pentru producatorii directi;

F       transferarea riscului de pret de la profesionisti la speculatori;

F       atragerea capitalului disponibil in circuitul economic.

Tranzactiile bursiere au loc intr-un loc special amenajat, ringul bursei, in care pot patrunde numai persoanele autorizate de B.R.M. Aici actioneaza functionarii bursei : seful de licitatie, ajutoarele sale, operatorii terminalelor sistemului informatic si angajatii angentiilor bursiere ( brokerii si runerii ). Sedintele de tranzactionare sunt inregistrate de camere video, pentru a putea fi judecat eventualele contestatii de catre Comisia de Etica si Arbitraj. Anunturile brokerilor trebuie sa contina pozitia, numarul, directia ordinului ( vanzare sau cumparare ), cantitatea si pretul.

Pentru primele doua piete, sedinta de tranzactii corespunzatoare unui ring contine trei parti clasice : deschiderea, perioada tranzactiilor libere si inchiderea. Dintre acestea perioada tranzactiilor libere are specific bursier si consta in scaderea preturilor de vanzare si cresterea preturilor de cumparare, in scopul de a se ajunge la o suprapunere. Aici se intalneste mecanismul pur de formare a pretului real, ca un compromis optim intre cerere si oferta.

Bursa Romana de Marfuri asigura nu numai operatiunile specifice ce-i revin de drept in controlul preparativelor tranzactiilor, in efectuarea licitatiilor ci se implica operativ si in expertizarea si atestarea calitatii marfurilor de catre institutiile specializate.

5.2 Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu

B.M.F.M.S. este organizata dupa modelul burselor americane, pe carti de membru ( engl. memberships ). Prin compactarea celor 4000 actiuni materializate in pachete de actiuni au rezultat 90 de carti de membru al Bursei. Cartea de bursa ( un pachet de actiuni BMFMS pentru membrii fondatori si de 50 actiuni pentru ceilalti membri ) da detinatorului ei dreptul de a infiinta o societate de brokeraj si de a efectua tranzactii in oricare dintre pietele futures si options. In prezent la tranzactiile electronice ale BMFMS participa un numar de 27 de societati de brokeraj, care efectueaza tranzactii pe toate pietele organizate de BMFMS.

Membrii Bursei au acces direct la pietele BMFMS si pot fi totodata membri compensatori, avand astfel acces si la mecanismul de compensare oferit de Casa Romana de Compensatie. Operatorii care tranzactioneaza in numele societatii de brokeraj sau traderii ( persoane fizice care negociaza numai in numele si pe contul lor in baza unui permis eliberat de bursa ) trebuie sa fie atestati de catre BMFMS ca operatori pentru pietele futures si de optiuni.

5.3. Produsele tranzactionate la Bursa

Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu

Contractul futures este un angajament de a vinde sau cumpara o marfa, valuta, indice financiar avand cantitatea, calitatea, scadenta si modalitatea de lichidare/livrare standardizate.

Metoda de stabilire a pretului a fost, pana la 1 iunie 2000, sistemul de licitatie prin strigare deschisa in pietele Bursei. Din 1 iunie 2000 BMFMS a introdus sistemul electronic de tranzactionare. Contractul futures are o data scadenta pana la cre poate fi tranzactionat. Vanzatorii si cumparatorii pot initia operatiunile adecvate dand brokerilor ordine de vanzare/cumparare, prin care sunt specificate pretul, cantitatea, data scadentei si termenul de valabilitate al ordinului. Scadenta contractelor futures tranzactionate la BMFMS este de 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.

Optiunile pecontractele futures - sunt contracte standardizate care dau cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde contractul futures suport la un pret prestabilit, numit pret de exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul dobandit cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Vanzatorul se obliga sa vanda sau sa cumpere contractul futures de la baza optiunii la pretul de exercitare. Exista doua tipuri distincte de optiuni : put si call. Prin cumpararea unei optiuni put se obtine dreptul de a lua o pozitie short pe contractul futures support. Cumpararea unei optiunii call da dreptul la o pozitie long pe contractul futures de la baza optiunii. Optiunile put si call sunt contracte complet separate, distincte si ofera drepturi diferite. Ele nu sunt parti opuse ale aceleiasi tranzactii. Orice optiune put are un cumparator si un vanzator ; la fel si optiunea call.

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu este prima bursa din Romania in care s-au tranzactionat contracte futures si optiuni pe contracte futures. Pentru a raspunde cerintelor pietei, BMFMS si-a diversificat permanent produsele oferite spre tranzactionare. Din iulie 1997, data introducerii primului contract futures si pana in prezent, la BMFMS au fost introduse urmatoarele tipuri de titluri financiare derivate :

11 iulie 1997 - contractul futures pe indicele propriu BMS1 ( costul actiunilor la societatile tranzactionate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti ).

1 august 1997 - contractul futures pe dolarul S.U.A. ( simbol ROL/USD ).

1 octombrie 1997 - contractul futures pe marca germana ( simbol ROL/DEM ).

1 octombrie 1997 - contractul futures pe lira italiana ( simbol ROL/ITL ).

1 septembrie 1998 - contractul futures pe indicele BET (ROL).

9 noiembrie 1998 - optiuni pe contractul futures pe indicele BET (ROL)

2 decembrie 1998 - contractul futures pe moneda unica europeana ( simbol ROL/EURO ).

22 martie 1999 - contractul futures pe raportul euro/dolar ( simbol EURO/USD ).

1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures ROL/USD

1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures EURO/USD

17 ianuarie 2000 - contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1

17 ianuarie 2000 - optiuni pe contractul futures pe rata dobanzi BUBOR 1

6 martie 2000 - contractul futures pe raportul dolar/yes japonez ( simbol USD/JPY )

6 martie 2000 - optiuni pe contractul futures pe raportul USD/JPY

15 mai 2000 - optiuni pe contractul futures ROL/EURO

4 decembrie 2000 - contractul futures pe actiunile SIF 1 Banat-Crisana ( simbol DESIF 1 )

4 decembrie 2000 - optiunile pe contractul futures DESIF 1

8 ianuarie 2001 - cntractul futures pe actiunile SIF 3 Transilvania ( simbol DESIF 3 )

8 ianuarie 2001 - optiunile pe contractul futures DESIF 3.

In data de 10 iulie 1998, la un an de la lansarea contractelor futures, Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, a lansat, tot in premiera pentru Romania, optiunile pe contracte futures. Implementarea acestor noi instrumente de acoperire a riscului a fost precedata de pregatirea mecanismelor de tranzactionare, de organizarea unui curs de brokeri pentru piata de optiuni si de abordarea rolurilor si a avantajelor pe care le prezinta optiunile pe contracte futures, in cadrul unui seminar organizat de BMFMS.

In prezent, in piata options a BMFMS pot fi tranzactionate optiuni pe contractele futures pe indicele BET (RON), pe actiunile SIF 1 Banat-Crisana si SIF 3 Transilvania, pe contractul leu/dolar, leu/euro, euro/dolar, dolar/yen japonez si BUBOR 1 cu scadenta la 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.

TRANZACTIILE ELECTRONICE LA BMFMS

Urmarind tendintele internationale de globalizare a activitatii bursiere, incapand din data de 1 iunie 2000, la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, sistemul de tranzactionare cu strigare a fost inlocuit cu sistemul de tranzactionare electronic. Noul sistem reprezinta o premiera nationala si este disponibil si de la distanta, din orice colt al tarii.

Noul soft - SAGGITARIUS conceput integral de departamentul de informatica si tranzactii al Bursei si Casei Romane de Compensatie, aduce mai multe premiere. Cea mai importanta noutate o reprezinta inlocuirea sistemului de marja cu un sistem de evaluare a riscului care ia in considerare toate pozitiile deschise pe un contract, atat pe un contract futures cat si pe optiuni. In functie de acestea, se evalueaza riscul pe un tip de contract, care poate ajunge la zero. Marjele initiale si de mentinere au fost inlocuite cu riscul calculat pe un tip de contract. Prin acest nou sistem, se poate ajunge la situatie in care, chiar daca un operator are foarte multe pozitii deschise, suma necesara pentru mentinerea acestor pozitii sa fie nula.

REZULTATE

De la lansarea contractelor futurs in iulie 1997 si pana la finele anului 2000 in pietele BMFMS au fost realizate 600.984 contracte futures, totalizand un volum al tranzactiilor de 6.008 miliarde lei, iar in piata optiunilor au fost tranzactionate 62.201 optiuni call si put.

Pana in prezent prin cursurile organizate de BMFMS, au fost pregatiti peste 2000 operatori pentru pietele futures si de optiuni. Actualmente, pe pietele futures si options sibiene activeaza reprezentantii a 35 societati de brokeraj din 20 judete ale tarii si din Bucuresti. Din luna octombrie 2000 in peisajul bursier romanesc si-au facut aparitia primii TRADERI care tranzactioneaza de la distanta, prin intermediul internetului, dupa ce in prealabilacestea au semnat acorduri cu BMFMS si CRC si au obtinut atestate de operatori pentru pietele la termen. La tranzactiile Bursei sunt acceptati numai operatori in urma absolvirii unui curs organizat de BMFMS.

In momentul actual BMFMS este singura bursa din tara cu societati de brokeraj ( pentru contracte futures si options ) care ofera clientilor sai urmatoarele servicii :

o       instrumente de management al riscului valutar si posibilitati de management al portofoliului de investitii.

o       strategii de acoperire a riscului.

o       Mecanisme de identificare a riscului si posibilitati de transferare a acestuia, indispensabile investitorului.

Indicele BMS 1

Este indicele propriu al Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu si a fost primul indice bursier romanesc care s-a constituit ca suport pentru utilizarea contractelor futures pe indici. Indicele este de tipul celor neponderati, ce include numai pretul de piata al actiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti si valoarea nominala a acestora.

BIBLIOGRAFIE

Ancuta Teodora, Nan Sanda, Utan Luciana, Totul despre Futures si Optiuni, Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu , 1999

Bakken H. Henry, Originea Tranzactiilor Futures II, Madison 1953

Battley N. An Introduction to Commodity Futures and Options, Mc Graw Hill 1989

Benstein Jake, How the Futures MaketsWork, New York Institute of Finance, New York 1989

Benstein Jake, Piata Contractelor Futures, New York Institute of Finance, New York 1989

Ciobanu Gheorghe, Bursele de Valori si Tranzactiile la Bursa, editura Economica, 1997

Ctistea Luciana, Ancuta Teodora, Oprea Alice, Investitii pe Pietele la Termen. Analize si Strategii pentru Investitori, Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu, 2000

Curtean Thomas, Popescu Vergil, Futures si Optiuni. Manualul brokerului, Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu, 1997

Gradu Mihaela, Tranzactii Bursiere, Editura Economica Bucuresti 1995

Kolb W. Robert, Futures Markets, New York Institute of Finance 1991

Kolb W. Robert, Futures, Options and Swaps. Second Edition, Blackwell Busiess 1997

Markham J.W. The History of Commodity Futures Trading and its Regluation, Praegers Publishers, 1987

Philips L. Commodity, Future and Financeal Markets, Kluwer Academic Publishers 1995

Popa Ioan, Bursa, vol. I si vol II, Editura Adevarul, Bucuresti 1995

Teweles J. Richard, The Future Game, Mc. Graw Hill, 1987

Commodity Trading Manual, Education and Marketing Services Departament of the C.B.O.T. Chicago 1989

Bogza Vasile, Institutia Bursei in Romania, Revista tribuna Economica nr.1 A.S.E. Bucuresti 1993

Buletin bursier, Bursa Romana de Marfuri, colectia 1993/1994

Financial Instruments Guide, C.B.O.T. Chicago 1991