"POLITICA VALUTARA SI A CURSULUI DE SCHIMB"

POLITICA VALUTARA SI A CURSULUI DE SCHIMB

Regimul cursurilor de schimb

Interventiile Bancii Centrale pe piata valutara

Modificarea paritatii monedei nationale

Ancorarea monedei nationale si a cursului de schimb

REGIMUL CURSURILOR DE SCHIMB

Banca Centrala are ca obiectiv stabilitatea monedei nationale in raport cu alte monede repsectand reglementariile monetare interne si angajamentele internationale. Actiuniile Bancii Centrale depind de modul in care este configurata politica valutara.

Politica valutara reprezinta ansamblul masurilor, instrumentelor si metodelor prin care autoritatea monetara abilitata cauta sa actioneze pentru a urmarii influenta si a stabilii cursul de schimb pe piata valutara.

Piata valutara presupune existenta unui sistem de relatii care se formeaza intre banci, case de schimb si clientii acestora prin intermediul carora se realizeaza operatiunile de vanzare-cumparare, devize si valute contribuind la stabilirea cursurilor de schimb.

Cursul de schimb reprezinta expresia sintetica a raportului valoric exprimat ca pret al tranzactiei cu devize pe piata valutara. Cursul de schimb reprezinta elementul esential al convertibilitatii monedelor.

Se poate face distinctie intre 2 regimuri de curs de schimb si anume: Regim Flotant (Flexibil) si Regim Fix (Fixat).

Cursul de schimb flotant se stabileste liber pe piata valutara ca urmare a confruntarii cererii cu oferta de valuta. Flotarea poate fi pura, atunci cand Banca Centrala nu intervine pentru a cumpara sau vinde valuta, sau impura numita si flotare administrativa, atunci cand Banca Centrala intervine pe piata valutara fara a avea insa obligatia interventiei (in Romania intervine).

Cursul de schimb fix este determinat de Banca Centrala ca un curs de schimb oficial al monedei nationale fata de un etalon international, o moneda puternica, stabila care nu inregistreaza fluctuatii semnificative. Acesta poate fi fixat sau ancorat, atasat la un cos de monede considerat mai stabil cu limite de fluctuatie inguste ( 1% sau 2,25)

Optiunea pentru praticarea unuia sau altuia dintre regimurile de curs de schimb depinde de o analiza cost-beneficiu realizata, luand in calcul o serie de factori printre care se numara:

mobilitatea capitalurilor;

deschiderea pietelor;

mobilitatea factorilor de productie;

diversificarea exporturilor;

inflatia, etc

Cursul de schimb se modifica pentru ca cele 2 tari ale caror monede il formeaza nu pot avea pe termen mediu si lung aceeasi evolutie. Apar in timp diferente semnificative cu privire la inflatie, rata dobanzii, rata de crestere economica, etc

INTERVENTIILE BANCII CENTRALE PE PIATA VALUTARA

Banca Centrala intervine pe piata valutara folosind canale si mecanisme, instrumente si tehnici dintre cele mai diverse.

Pentru politica valutara sunt semnificative rata dobanzii si rezerva de schimb.

Modificarile ratei dobanzii antreneaza pe termen scurt intrari-iesiri de capitaluri, afectata fiind cererea speculativa de moneda. Cresterea ratei dobanzii la un nivel superior celui inregistrat pe pietele concurente antreneaza intrari de capitaluri pe piete speculative si in consencinta modificarea cursului de schimb al monedei nationale.

Scaderea ratei dobanzii la un nivel inferior celui inregistrat pe pietele concurente conduce la iesirea capitalurilor speculative si modificarea cursului de schimb.

Consecinte semnificative ale variatiei ratei dobanzii ca instrument si canal de interventie sunt cresterea volatilitatii si scaderea predictibilitatii cursului de schimb a monedei nationale.

Utilizand rezerva de schimb drept canal si instrument de interventie, Banca Centrala urmareste sa corecteze prin vanzari-cumparari de valuta nivelul cursului de schimb inregistrat la un moment dat.

Pentru a contracara o tendinta de apreciere excesiva a monedei nationale Banca Centrala poate proceda la vanzarea de moneda de prim rang neexistand o limita in ceea ce priveste volumul interventiilor. Atunci cand Banca Centrala urmareste sa contracareze o tendinta de depreciere a mondei nationale procedeaza la cumpararea de moneda de prim rang si vanzarea de valuta, limita fiind data de capacitatea de indatorare si de nivelul rezervelor.

Credibilitatea interventiilor Bancii Centrale depinde de orizontul de timp pe care se manifesta dezechilibrul. Daca dezechilibrul este pe termen scurt acest tip de interventie inregistreaza rezultate pozitive. Daca se manifesta insa pe termen mediu si lung interventiile Bancii Centrale nu sunt de natura a modifica substantial evolutia. Este importanta din acest punct de vedere si perceptia operatorilor pietei valutare.

MODIFICAREA PARITATII MONEDEI NATIONALE

Atunci cand Banca Centrala considera ca nu poate asigura corespunzator paritatea monedei nationale

poate opta pentru modificarea acesteia. In conditiile unui regim de curs de schimb flotant actiunea Bancii Centrale poarta numele de apreciere/depreciere, iar in cazul cursurilor de schimb fixe poarta numele de valorizare/devalorizare.

Deprecierea/devalorizarea conduce la ameliorarea competitivitatii economiei respective, la cresterea exporturilor, scaderea importurilor si echilibrarea balantei de plati.

Intreprinzatorii trebuie sa aiba capacitatea fizica de a spori productia sau de reducere a cererii interne.

Nivelul preturilor nu trebuie sa creasca imediat, caci altfel ar determina anularea efectelor scontate.

In economie se manifesta presiuni inflationiste mai mult sau mai putin ridicate. Efecte benefice se obtin doar daca se aplica un program eficient de redresare economica.

Apecierea/valorizarea pleaca de la 2 premise si anume:

o moneda subevaluata conduce la inflatie ridicata si o crestere a nivelului masei monetare;

o moneda subevaluata creeaza probleme in relatiile comerciale si financiare intre state partenere.

Apecierea/valorizarea conduce la scaderea exporturilor si cresterea importurilor si are consecinte deflationiste in economie.

Cursul de schimb poate fi pastrat fix in conditiile preluarii conducerii politicii monetare si chiar a politicilor economice de catre structuri sau organisme internationale (cum ar fi o banca consortiala, un holding).

ANCORAREA MONEDEI NATIONALE SI A CURSULUI DE SCHIMB

Ancorarea monedei nationale fata de o alta moneda considerata puternica a unei tari cu inflatie redusa

reprezinta o varianta a cursurilor de schimb fixe.

Ancorarea sau atasarea poate fi realizata si fata de un cos de monede considerat prin definitie mai stabil.

Tarile cu economie emergenta procedeaza, de obicei, la ancorarea monedelor nationale pentru reducerea rapida si semnificativa a inflatiei pana la nivelul inregistrat in tara fata de a carei moneda s-a realizat atasarea.

In timp si tari dezvoltate economic Marea Britanie si Franta au procedat la ancorarea monedelor nationale la o moneda care nu inregistra fluctuatii semnificative si anume marca germana. Argentina, de exemplu, inregistrand in anul 1989 o inflatie cu 4 cifre a reusit o reducere puternica a acesteia atasand moneda nationala la dolarul american si beneficiind de un sprijin financiar consistent acordat de fondul monetar international, ajungand in anul 1994 la o inflatie de 4%.

Practic ancorarea monedei nationale presupune infiintarea unui consiliu monetar sau valutar care preia conducerea politicii monetare si emite moneda nationala numai in schimbul monedei straine puternice fata de care aceasta s-a atasat.

Consiliul monetar prezinta o serie de avantaje printre care se numara:

reducerea semnificativa a inflatiei;

eliminarea finantarii deficitului bugetar de catre Banca Centrala prin emisiune monetara;

corectarea soldului balantei de plati.

Plecand de la aceste avantaje tarile cu economie emergenta urmarind sa stabilizeze economia, au procedat la ancorarea monedelor nationale fie la marca germana, dolarul american, mai tarziu euro, fie la DST (moneda cos compozita).

Exemplu: Estonia in anul 1992 a ancorat coroana la marca germana.

Lituania in anul 1994 a ancorat lita la dolarul amercian.

Letonia in anul 1995 a ancorat lotul la DST (moneda cos compozita).

Bulgaria in anul 1997 a ancorat leva la marca germana.

Polonia si Ungaria au creat un regim de flotare controlata, ancorand moneda nationala slotul si forintiul la un cos de monede format din 55% euro si 45% dolar cu flotare de 7%, respectiv 70% euro si 30% dolar cu flotare de 2,25% dupa anul 1999.